O singură operă, o mie de emoții: Traviata, capodopera lui Verdi, cucerește din nou scena constănțeană
Reprezentanții Teatrului Național de Operă și Balet „Oleg Danovski” vorbesc, pentru MEDIAFAX, despre noua montare a operei „Traviata”, una dintre cele mai apreciate creații ale lui Giuseppe Verdi. Sunt seri care trec și altele care rămân în memorie pentru o viață. Pe care ai alege-o? Nu toate spectacolele au puterea de a opri timpul. Unele te impresionează prin amploare, altele prin frumusețe, însă foarte puține reușesc să transforme muzica într-o emoție pe care o porți cu tine mult timp după ce muzica a încetat. Vineri, 24 iulie 2026, de la ora 19:00, la Colegiul Național de Arte „Regina Maria” din Constanța, Teatrul Național de Operă și Balet „Oleg Danovski” vă invită la „Traviata”, capodopera lui Giuseppe Verdi, una dintre cele mai iubite opere din istoria muzicii. Cum se explică faptul că aceeași poveste continuă să emoționeze generații întregi? Dincolo de muzica nemuritoare, „Traviata” vorbește despre iubire, sacrificiu, speranță și fragilitatea destinului uman. Este o operă care nu-și pierde niciodată actualitatea, pentru că fiecare spectator regăsește în ea o parte din propriile emoții. Cum arată o producție în care fiecare detaliu spune o poveste? Regia, adaptarea scenografiei, decorul și light designul poartă semnătura lui Ștefan Vlad Grosu-Munteanu, care propune o lectură scenică modernă și profundă. Eleganța costumelor create de Cătălin I. Arbore și expresivitatea coregrafiei realizate de Fănică-Lupu Liești completează o producție în care imaginea și muzica respiră împreună. Cine transformă fiecare pagină din partitura lui Verdi într-o emoție vie? La pupitrul dirijoral se va afla Stasie Gonikberg (S.U.A.), un muzician apreciat pentru rafinamentul interpretărilor sale și pentru energia pe care o transmite orchestrei. Sub bagheta sa, fiecare acord este parte dintr-o experiență artistică memorabilă. Ce înseamnă o distribuție capabilă să dea viață unor personaje legendare? Pe scenă vor evolua Laura Eftimie, Doru Iftene, Cristian Caragea, Stela Sîrbu, Mădălin Bâldău, Mircea Găvan, Adrian Pîrlea, Iulian Bratu, Mihaela Ionescu și Ionuț Neagu, artiști care vor reda cu sensibilitate și forță dramatică una dintre cele mai tulburătoare povești de dragoste scrise vreodată. Alături de ei, Corul Teatrului Național de Operă și Balet „Oleg Danovski”, pregătit de maestrul de cor Adrian Stanache, și Baletul instituției completează un spectacol în care fiecare apariție contribuie la emoția întregului. De ce continuă „Traviata” să umple sălile de spectacol în întreaga lume? Pentru că marile capodopere nu îmbătrânesc niciodată. Muzica lui Verdi are darul rar de a vorbi direct sufletului, iar fiecare interpretare oferă publicului șansa de a redescoperi frumusețea unei povești care nu încetează să inspire. Ce înseamnă să fii prezent într-o astfel de seară? Înseamnă să fii martor la întâlnirea dintre o partitură genială, o distribuție valoroasă și o echipă artistică ce transformă fiecare scenă într-un moment de neuitat. Unele opere se ascultă. „Traviata” se simte. Vineri, 24 iulie 2026, ora 19:00, la Colegiul Național de Arte „Regina Maria” Constanța, lasă-te purtat de muzica lui Verdi și descoperă de ce această capodoperă continuă să emoționeze milioane de spectatori din întreaga lume, pentru că nu privești doar un spectacol, trăiești o poveste care rămâne cu tine. „Traviata” este spectacolul care demonstrează că marile povești nu îmbătrânesc niciodată.
Daniel Jinga a primit Medalia Camerei Deputaților din Italia după concertul Operei Naționale București la Ravello
Distincția i-a fost acordată lui Daniel Jinga și, prin intermediul său, Operei Naționale București, după concertul susținut de Orchestra Operei Naționale București la Festivalul Internațional de la Ravello. Recunoaștere pentru diplomația culturală Potrivit mesajului oficial care însoțește distincția, medalia a fost acordată „în semn de înaltă apreciere pentru contribuția sa semnificativă la diplomația culturală și pentru angajamentul său de a consolida legăturile istorice și artistice dintre România și Italia”. Mesajul evidențiază și rolul concertului susținut la Ravello în cadrul programului cultural comun al celor două țări. „Prin dirijarea Orchestrei Operei Naționale București la Festivalul de la Ravello – eveniment care încheie celebrările culturale bilaterale din 2026 – maestrul Daniel Jinga a afirmat cu succes muzica drept un instrument eficient al dialogului”. „Arta muzicală, o punte între cele două națiuni” Autoritățile italiene subliniază că activitatea lui Daniel Jinga a contribuit la apropierea dintre România și Italia prin intermediul culturii. „Conducerea de către domnia sa a prestigioasei orchestre naționale a României a pus în valoare arta muzicală ca punte între cele două națiuni, reafirmând rolul central al culturii în relațiile internaționale”. Mesajul se încheie cu formularea prin care este acordată distincția: „Prezint, așadar, Medalia Camerei Deputaților ca semn al prieteniei și al recunoașterii înaltului său merit artistic”. Concert la unul dintre cele mai importante festivaluri din Italia Orchestra Operei Naționale București a concertat pe 12 iulie la Ravello Festival, desfășurat pe scena de la Villa Rufolo, în cadrul celei de-a 74-a ediții a evenimentului. Sub bagheta lui Daniel Jinga, orchestra a interpretat Rapsodia Română nr. 2 de George Enescu și Suita „Lacul lebedelor” de Piotr Ilici Ceaikovski. Solistul a fost violonistul Alexandru Tomescu, care a interpretat Concertul nr. 2 pentru vioară în si minor „La Campanella” de Niccolò Paganini, la vioara Stradivarius Elder-Voicu. Participarea Operei Naționale București la festival a făcut parte din programul Anului Cultural România-Italia 2026. Acesta a fost promovat de Ambasada României în Italia, cu sprijinul Ministerului Culturii și al Ministerului Afacerilor Externe. Festivalul de la Ravello este unul dintre cele mai vechi festivaluri de muzică din Italia. Acesta are loc între 4 iulie și 5 septembrie. Include 22 de concerte de muzică simfonică, operă, baroc, jazz și muzică de cameră. Evenimentele se desfășoară în principal la Villa Rufolo.
Filmul live-action Moana de la Disney, debut dezamăgitor în box office
Filmul, a producție a costat 250 de milioane de dolari, a încasat doar 43 de milioane de dolari din vânzările de bilete în SUA și Canada, conform estimărilor studiourilor publicate duminică, potrivit AP . La nivel internațional, a încasat 52 de milioane de dolari pe 50 de piețe, ceea ce însumează un debut global de 95 de milioane de dolari. Studioul a pariat mult pe „Moana”, una dintre cele mai populare francize ale sale. Filmul de animație din 2016 este cel mai vizionat film de pe Disney+. Continuarea sa, care a fost realizată dintr-o serie de streaming planificată, a încasat peste 1 miliard de dolari și a stabilit un record de Ziua Recunoștinței la lansarea sa în 2024, cu încasări de 225 de milioane de dolari. „Moana 2” a fost lansat acum doar 19 luni. Criticat pentru faptul că a fost un remake complet al originalului Cel mai recent film „Moana”, regizat de Thomas Kail, îl readuce pe Dwayne Johnson în rolul semizeului Maui și o prezenta pe Catherine Lagaʻaia în rolul prințesei polineziene aventuroase. În ciuda laudelor aduse filmului Lagaʻaia, acesta a fost critic pentru faptul că a fost, în esență, un remake complet al originalului. Filmul de animație original regizat de John Musker și Ron Clements, care a introdus publicul în mitologia polineziană a fost lansat în 2016. A obținut încasări de peste 643 de milioane de dolari și rămâne una dintre cele mai vizionate producții de pe Disney+. În 2024 a fost lansat „Moana 2”, continuarea animată directă, care sa dovedit a fi un succes financiar uriaș, depășind pragul istoric de 1 miliard de dolari la box office-ul global.
Preasfințitul Antonie, întronizat Arhiepiscop al Chișinăului și Mitropolit al Basarabiei
Ceremonia de întronizare a avut loc prin delegatul Patriarhului, Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, care i-a înmânat noului mitropolit însemnele rangului mitropolitan – mantia, crucea, engolpionul, camilafca și cârja arhierească. Patriarhul Daniel amintește în document că Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a ales pe Episcopul de Bălți, PS Antonie, în ședința din 2 iulie 2026, pentru ocuparea scaunului vacant de Arhiepiscop al Chișinăului și Mitropolit al Basarabiei, în urma procedurilor statutare desfășurate în cadrul Mitropoliei Basarabiei. IPS Antonie a fost ales pentru „statornicia în dreapta credință” În Gramata Patriarhală se arată că IPS Antonie a fost ales pentru „statornicia în dreapta credință”, pregătirea sa teologică și activitatea desfășurată în cadrul Mitropoliei Basarabiei, inclusiv ca Episcop de Bălți din anul 2018. Prin actul de întronizare, noul mitropolit primește autoritatea canonică de a conduce Arhiepiscopia Chișinăului și Mitropolia Basarabiei, de a numi clerici și conducători ai așezămintelor monahale și de a exercita toate atribuțiile prevăzute de canoanele și statutul Bisericii Ortodoxe Române. Patriarhul Daniel îi cere noului Mitropolit al Basarabiei să păstreze comuniunea cu Patriarhia Română și Sfântul Sinod, să consolideze viața bisericească în Republica Moldova, să colaboreze cu autoritățile și cu celelalte culte și să sprijine păstrarea identității spirituale și culturale a românilor din Basarabia. Totodată, Patriarhul îi îndeamnă pe clericii și credincioșii din Arhiepiscopia Chișinăului să îl primească pe noul lor ierarh „cu dragoste, ascultare și împreună-lucrare”, pentru întărirea unității Ortodoxiei românești în Republica Moldova. Cine este ÎPS Antonie ÎPS Antonie s‑a născut la data de 29 mai 1963, în localitatea Hârbovăţ, raionul Anenii Noi, Republica Moldova, primind la botez numele Anatol. A urmat şcoala medie de cultură generală din satul Hârbovăţ, raionul Anenii Noi, apoi a urmat cursurile Facultăţii de Igienă şi Epidemiologie din cadrul Universităţii de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu” din Chişinău, Republica Moldova. A urmat apoi cursurile Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, unde a obținut licența. Și‑a completat formarea prin stagii de specializare și cercetare în Elveţia, potrivit mitropoliabasarabiei.md. La 6 ianuarie 2011 a fost tuns în monahism în Paraclisul Mitropolitan „Sfântul Ioan Teologul”, primind numele Antonie. A fost hirotonit ierodiacon și ieromonah, iar ulterior hirotesit protosinghel şi arhimandrit. Înainte de alegerea în treapta arhieriei a îndeplinit diferite responsabilități administrative, pastorale și academice, implicându‑se activ în viața Bisericii și în cercetarea teologică. La 22 mai 2014, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l‑a ales Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Chişinăului cu titlul „de Orhei”, iar în data de 24 mai 2014 este hirotonit în treapa de episcop, de către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la Catedrala Patriarhală din Bucureşti. În data de 24 mai 2018 este ales Episcop de Bălţi de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Pe lângă activitatea pastorală și administrativă, Preasfințitul Părinte Antonie desfășoară o bogată activitate academică și publicistică. A publicat peste 200 de articole și studii în reviste de specialitate și publicații bisericești.
Ce este biblioterapia și de ce tot mai mulți oameni apelează la ea?
O tendință în creștere Interesul pentru biblioterapie a crescut în ultimii ani, atât prin recomandări personalizate de romane și volume de dezvoltare personală, cât și prin programe dezvoltate de biblioteci, organizații non-profit și chiar medici, notează BBC. Susținătorii acestei metode consideră că lectura poate ajuta oamenii să își înțeleagă mai bine emoțiile, să găsească strategii de adaptare și să se simtă mai puțin singuri în fața dificultăților. Mitul medicamentului universal Totuși, cercetătorii subliniază că dovezile științifice privind eficiența biblioterapiei bazate pe ficțiune în tratarea unor afecțiuni psihice sunt încă limitate. James Carney, cercetător în științe cognitive, susține că biblioterapia nu este un remediu universal. „Există ideea cărților ca obiecte aproape sacre, capabile să îndrepte lucrurile. Cred că, în anumite situații și pentru anumite tipuri de personalitate, acest lucru poate fi adevărat, însă ideea că ele reprezintă un remediu universal este pur și simplu falsă”, susține cercetătorul. Carney afirmă că dovezile actuale nu sunt suficiente pentru a demonstra că biblioterapia prin ficțiune poate trata tulburări mintale specifice. Pentru a dovedi acest lucru, ar fi nevoie de studii clinice ample, în care pacienții care citesc un roman să fie comparați cu un grup de control,care primește un efect placebo. Deși lectura este asociată cu reducerea stresului, creșterea empatiei, diminuarea sentimentului de singurătate și îmbunătățirea stării generale de bine, nu există suficiente studii care să demonstreze că romanele pot trata în mod direct tulburări precum depresia sau stresul post-traumatic. Cărțile pot face mai mult rău decât bine, în unele situații Mai mulți experți avertizează că anumite cărți pot avea chiar efecte negative asupra unor cititori. Un studiu realizat în 2018 în rândul persoanelor care suferă de tulburări de alimentație a arătat că romanele care abordează astfel de probleme pot agrava simptomele, în loc să contribuie la recuperare. „Dacă suferi de o tulburare de alimentație, este probabil să percepi cel puțin ca fiind negative efectele pe care le-a avut asupra ta lectura acelor materiale”, susținea Emily Troscianko, expert în literatură de la Universitatea Oxford. Organizațiile de biblioterapie din Regatul Unit În Regatul Unit, organizația The Reading Agency dezvoltă din 2013 programul Reading Well, care recomandă liste de cărți pentru persoane diagnosticate cu afecțiuni precum depresia sau demența. Volumele sunt selectate împreună cu specialiști și persoane care au trecut prin experiențe similare, iar unele ghiduri clinice britanice includ cărțile de autoajutor ca instrument terapeutic complementar pentru anumite afecțiuni. „Spunem mereu că nu există o soluție universal valabilă; este vorba despre a avea la dispoziție un instrument suplimentar care s-ar putea dovedi util pentru unii oameni”, a declarat Gemma Jolly, președinta organizației, despre biblioterapie. Specialiștii susțin că beneficiile lecturii depind în mare măsură de implicarea cititorului și de alegerea cărții potrivite, iar cercetătorii trag concluzia că biblioterapia poate reprezenta un instrument util pentru unele persoane, însă nu poate înlocui tratamentele medicale sau psihologice și nu funcționează în mod egal pentru toți cititorii.
Cronică de carte | Ah, George Stanca, unde ești, bătrâne?! Scrisorile unui prieten care n-a plecat niciodată
Sunt oameni care lasă în urmă cărți. George Stanca a lăsat o voce. Una care nu s-a stins nici astăzi. Îl aud și acum spunând simplu: „Dragă cititorule…”. Și fiecare dintre noi are impresia că scrisoarea aceea e scrisă anume pentru el. Aceasta este, de fapt, magia lui George. Nu scria pentru mulțime. Scria pentru fiecare om în parte. L-am cunoscut dincolo de jurnalistul celebru, dincolo de poetul cu pana întraripată, dincolo de omul admirat de unii, înjurat de alții. L-am cunoscut pe prietenul George. Pe cel care știa să transforme un pahar de vin într-o poveste, o întâmplare într-o metaforă și o întâlnire într-o amintire pe care o porți cu tine toată viața. George Stanca este unul dintre puținii gazetari români care au reușit să transforme editorialul cotidian în specie literară. A făcut din scrisoarea publică un gen de sine stătător. De aceea, astăzi, Scrisorile se citesc nu doar ca presă de epocă, ci ca literatură. Nu seamănă cu nimeni. Are umor, ironie, tandrețe și, mai ales, curajul de a spune ceea ce alții doar gândesc. Uneori mângâie. Alteori lovește. Dar niciodată nu e indiferent. Cele trei volume ale Scrisorilor reprezintă una dintre cele mai frumoase moșteniri pe care George Stanca le-a lăsat literaturii române. Nu sunt simple articole adunate între două coperți. Sunt o cronică sentimentală a României ultimilor ani: portrete, mărturisiri, confesiuni, pamflete, exerciții de stil și, mai ales, exerciții de libertate. Dar valoarea lor merge dincolo de emoția pe care o trezesc. George Stanca reușește ceea ce foarte puțini gazetari au izbutit: transformă editorialul cotidian în literatură. El însuși mărturisea că nu mai scrie „literatură pură”, ci o „literatură-media”, născută din actualitatea imediată, dar salvată prin metaforă, memorie și stil. Știrile care au provocat aceste scrisori s-au stins de mult. Scrisul a rămas. În paginile celor trei volume se întâlnesc poezia și pamfletul, tandrețea și ironia, jurnalul și portretul moral. George nu descrie oameni. Îi transformă în personaje. Nu consemnează evenimente. Le ridică la rangul de simbol. De aceea, Scrisorile se citesc astăzi ca literatură, nu doar ca presă. Recitindu-le, observi și evoluția autorului. Primul volum are exuberanța jocului și bucuria portretului. Al doilea este mai grav, mai implicat civic, mai preocupat de ideea dreptății. Al treilea are seninătatea unui om care privește înapoi fără regrete și înainte fără teamă. Își definește propria literatură și lasă cititorului întrebarea esențială: Ce rămâne după noi? Răspunsul este chiar în fața noastră. Rămân cuvintele. În fiecare pagină pulsează aceeași inimă. Inima lui George. Ani mai târziu, la Radio Vocativ, în emisiunea Veranda cu vorbe, am simțit că aceste scrisori nu trebuie lăsate să adoarmă pe rafturile bibliotecii. Le-am redeschis și am început să le citesc ascultătorilor. Nu este o emisiune de literatură. Îmi chem prietenul la microfon. Și, de fiecare dată, vine. Nu în carne și oase. În cuvinte. Vocea mea încearcă să poarte mai departe vocea lui. Ascultătorii înțeleg repede că George Stanca nu aparține trecutului. El continuă să fie contemporanul nostru. Pentru că oamenii adevărați nu îmbătrânesc. Îmbătrânesc doar calendarele. Am răsfoit din nou cele trei volume și am citit emoționanta scrisoare pe care Adrian Artene i-a trimis-o „dinspre Pământ către Cer”. Am regăsit mărturiile Simonei Ionescu, ale Dianei Ioniță, ale lui Horațiu Mălăele și ale tuturor celor care l-au iubit. Fiecare vorbește despre jurnalist, despre poet, despre pamfletar. Eu însă vorbesc despre prieten. Despre omul care știa să râdă cu poftă. Despre omul care știa să tacă atunci când tăcerea spunea mai mult decât toate cuvintele. Despre omul care nu și-a pierdut niciodată copilul din suflet. Poate de aceea, ori de câte ori mă gândesc la el, îmi vin firesc în minte versurile pe care i le-am scris: Ah, George Stanca, unde ești, bătrâne?! Te-ai lăcomit la puf de heruvimi și ne-ai pierdut aici printre străini, la uși să batem, să cerșim la lume și-ai dus cu tine vorbele frumoase și pe-alea colțuroase, contondente, ți-ai luat și rimele incandescente și i-ai făcut pe îngeri să ne lase, să ne mănânce fiarele turbate și am rămas cu gurile căscate, frate! Ci vino, bre! Să ne aciuim sub brad, ne-ai fost, bătrâne,-atâta vreme partener! Te așteptăm la Casa Eliad, să ne înveți să ne-azvârlim în cer! Și fiindcă George nu suporta solemnitatea fără zâmbet, îl aud parcă râzând și la cealaltă joacă poetică pe care i-am dăruit-o: George Stanca, George Stanca, cât să ne mai ținem fleanca? Am spart banca… și-ai fugit cu pițipoanca… Da. Așa era George. Puteai să-l omagiezi și cu lacrimi, și cu râs. Le primea pe amândouă cu aceeași generozitate. Astăzi, când lumea uită atât de repede, Scrisorile lui George Stanca ne obligă să ne aducem aminte. Ne învață că jurnalismul poate deveni literatură, că literatura poate coborî în stradă fără să-și piardă demnitatea și că prietenia este una dintre puținele forme prin care omul învinge timpul. George, dacă ne auzi, să știi că n-am lăsat Scrisorile să tacă. Le-am primit de la Lena și le-am dus la radio. Le-am dus în sufletele oamenilor. Și le vom duce mai departe. Pentru că prietenii adevărați nu mor atunci când pleacă. Ei mor doar atunci când nu-i mai citește nimeni. Iar pe tine, bătrâne, încă te citește o lume întreagă. … Și parcă, de undeva, dintre norii în care și-a găsit locul între poeți, se aude glasul lui inconfundabil: – Unde mergem noi, Niculae? Și atunci închid cartea. Zâmbesc. Și știu că George Stanca e aici. Cu noi. Cronică semnată de Tic Petroșel
După aproape 1.000 de ani, celebra Tapiserie Bayeux revine în Marea Britanie
Tapiseria a fost transportată dintr-o locație secretă din nordul Franței și a ajuns la British Museum în cursul nopții de joi spre vineri, escortată de poliție. În jurul orei 02:50, lăzile speciale în care se afla artefactul au fost descărcate în zona de acces a muzeului, în prezența ambasadorului Franței în Regatul Unit și a directorului British Museum. Împrumutul a fost posibil după acordul finalizat anul trecut între președintele Franței, Emmanuel Macron, și premierul britanic Sir Keir Starmer. Muzeul din Bayeux, unde tapiseria era expusă permanent din 1983, este în prezent închis pentru lucrări de renovare, relatează BBC. Cum a fost protejat unul dintre cele mai valoroase artefacte medievale Pentru a evita orice deteriorare, tapiseria a fost transportată pe suportul special pe care este păstrată după ce a fost demontată din muzeul din Bayeux anul trecut. Acesta a fost introdus într-o ladă cu control permanent al temperaturii și umidității, apoi într-o structură exterioară prevăzută cu arcuri metalice care au absorbit vibrațiile și șocurile produse în timpul transportului. Artefactul a traversat Canalul Mânecii prin Eurotunnel, iar înainte de deplasarea propriu-zisă au fost efectuate două transporturi de probă folosind o copie textilă a tapiseriei. Testele au urmărit măsurarea vibrațiilor și identificarea celei mai sigure rute. Reprezentanții British Museum au precizat că niciun muzeu nu ar accepta transportul unui obiect dacă ar exista riscul deteriorării acestuia. La rândul său, trimisul special al Regatului Unit pentru acest împrumut, Peter Ricketts, a declarat că au fost luate toate măsurile posibile pentru protejarea exponatului și că operațiunea simbolizează colaborarea dintre două națiuni cu o istorie comună. O broderie care a schimbat modul în care este înțeleasă istoria Angliei Deși este cunoscută drept Tapiseria Bayeux, lucrarea nu este, din punct de vedere tehnic, o tapiserie, ci o broderie realizată pe pânză de in cu fire colorate din lână. Opera, lungă de aproximativ 70 de metri și realizată în secolul al XI-lea, ilustrează în 58 de scene evenimentele care au precedat Cucerirea Normandă a Angliei din 1066. Broderia cuprinde 626 de personaje, dintre care doar șase sunt femei, 202 cai, numeroase corăbii, arme și scene de luptă, inclusiv reprezentarea soldatului despre care se crede că este regele Harold al II-lea, lovit de o săgeată, deși istoricii discută dacă acest detaliu a fost adăugat ulterior. Specialiștii consideră că lucrarea este un document excepțional despre viața medievală din Normandia și Anglia, oferind informații despre arhitectură, fortificații, armament, navigație și viața de zi cu zi într-o perioadă decisivă pentru istoria Europei. Cucerirea Normandă a schimbat profund Anglia, prin redistribuirea terenurilor către nobilii normanzi, construirea a sute de castele, înlocuirea elitei politice și religioase anglo-saxone și introducerea în limba engleză a mii de cuvinte de origine franceză, inclusiv termeni precum „law”, „parliament” și „justice”. Interes uriaș, dar și controverse Anunțul împrumutului a stârnit reacții puternice în Franța. O petiție a catalogat mutarea tapiseriei drept o „crimă împotriva patrimoniului”, invocând fragilitatea obiectului. Printre cei care și-au exprimat rezervele s-a numărat și artistul David Hockney, care, înainte de moartea sa, declara că unele opere sunt prea valoroase pentru a fi expuse riscului unui astfel de transport. Potrivit curatorilor, faptul că broderia a supraviețuit aproape o mie de ani este „un miracol”, având în vedere pericolele la care a fost expusă de-a lungul timpului, precum umezeala, incendiile, mucegaiul, insectele sau rozătoarele. Interesul public pentru expoziție este deja fără precedent. British Museum a vândut un număr record de 100.000 de bilete chiar în prima zi de punere în vânzare. Tapiseria va fi expusă în poziție orizontală, conform condițiilor impuse de împrumut, iar un nivel tip mezanin le va permite vizitatorilor să admire pentru prima dată întreaga lucrare dintr-o singură privire. Înainte de deschiderea expoziției, specialiștii muzeului vor efectua mai multe săptămâni de examinări și verificări minuțioase ale stării de conservare.
Orchestra Operei Naționale București, dirijată de Daniel Jinga, va susține un concert la Ravello Festival
Concertul va avea loc pe scena în aer liber de la Villa Rufolo, în cadrul celei de-a 74-a ediții a festivalului. Evenimentul marchează încheierea semestrului românesc al Anului Cultural România – Italia 2026. Program cu Paganini, Enescu și Ceaikovski Solistul concertului va fi violonistul Alexandru Tomescu, care va interpreta Concertul nr. 2 pentru vioară în si minor, „La Campanella”, de Niccolò Paganini, la vioara Stradivarius Elder-Voicu, instrument de patrimoniu național, categoria Tezaur. Programul mai include Rapsodia Română nr. 2 de George Enescu și Suita „Lacul lebedelor” de Piotr Ilici Ceaikovski. „Abia așteptam să ajungem la Ravello. Este un festival cu o tradiție și o greutate pe care le simți de îndată ce intri în amfiteatrul de la Villa Rufolo. Că se întâmplă acum, cu Alexandru Tomescu și cu Stradivariusul, e mai mult decât am fi putut visa”, a declarat dirijorul Daniel Jinga, manager general al Operei Naționale București. Unul dintre marile festivaluri ale Italiei Festivalul de la Ravello este unul dintre cele mai vechi festivaluri de muzică din Italia. Evenimentele au loc în principal la Villa Rufolo, cu panorama Coastei Amalfitane drept decor natural. Ravello Festival se desfășoară în acest an între 4 iulie și 5 septembrie și cuprinde 22 de concerte de muzică simfonică, operă, baroc, jazz și muzică de cameră. Concertul Orchestrei Operei Naționale București face parte din programul Anului Cultural România – Italia 2026, promovat de Ambasada României în Italia, cu sprijinul Ministerului Culturii și al Ministerului Afacerilor Externe. „Prezența Operei Naționale București la Ravello încheie, în mod firesc, parcursul Anului Cultural România – Italia 2026 care, prin peste 50 de evenimente desfășurate în șase luni, a adus în prim-plan excelența creației românești. Cultura creează punți durabile și lasă în urmă o moștenire care depășește durata unui program cultural”, a declarat ambasadorul României în Italia, Gabriela Dancău. Orchestra Operei Naționale București a deschis oficial programul bilateral în decembrie 2025, printr-un concert la Teatro dell’Opera di Roma, și revine acum în Italia pentru evenimentul de încheiere.
Ciprian Rogojan merge în instanță, după ce i-a fost respinsă contestația privind revocarea sa de la conducerea Teatrului Muzical Ambasadorii
Muzicianul Ciprian Rogojan – Cici, fost membru al trupei Sistem – a declarat, în exclusivitate pentru MEDIAFAX, că va deschide o acțiune în instanță împotriva deciziei prin care a fost revocat din funcția de manager al Teatrului Muzical Ambasadorii. Demersul său vine după ce Ministerul Culturii i-a respins contestația formulată împotriva rezultatului evaluării anuale, sub pragul minim, în condițiile în care în anii anteriori a obținut calificative de peste 9. „Azi s-a încheiat și ultimul capitol din epopeea evaluării de 6,66 puncte! Am depus, după prânz, contestația la rezultatul evaluării – un demers de la care nu mă așteptam să obțin anularea evaluării (…), dar absolut necesar pentru a putea duce cazul în fața instanței de judecată”, a declarat Rogojan pentru MEDIAFAX. El a ironizat rapiditatea cu care a fost analizată contestația și susține că soluția era previzibilă. „Spre surprinderea mea (deși puține lucruri mă mai surprind acum), am primit răspunsul la contestație în aproximativ 5 ore de la depunere. Și asta, bineînțeles, pentru că am avut parte de o comisie de soluționare incredibil de eficientă, competentă și atât de profesionistă, încât a stat peste program doar ca să-mi rezolve mie contestația chiar mai repede decât era obligată prin lege (…) Ce soluție credeți că am primit? (…) Începând de mâine, managementul Teatrului Muzical Ambasadorii va fi preluat de altcineva”, a spus Rogojan într-o declarație exclusivă pentru MEDIAFAX. Rogojan, despre raportul de evaluare: Conține formulări generale Muzicianul și, acum, fostul manager al Teatrului Muzical Ambasadorii, susține că raportul de evaluare conține formulări generale, care nu au legătură cu indicatorii prevăzuți în contractul său de management. „Vreau doar să vedeți ce am primit eu ca motivație a acestei evaluări. Ce spune onorata comisie de evaluare? Că «parteneriatele sunt minime și conjuncturale, că «lipsește impactul național», că «viziunea managerială nu reușește…», că «managementul intern funcționează strict formal», că «analiza beneficiarului este scriptică», că «proiectele financiare sunt lipsite de realism». Adică nimic concret”, a subliniat Rogojan. În plus, el mai susține că aceste mențiuni din raportul de evaluare sunt lipsite de criterii obiective și măsurabile. „Este doar o înșiruire de vorbe fara sens, formule pompoase, fără conținut verificabil, fără criterii măsurabile și fără nicio legătură cu ceea ce trebuiau să analizeze”, a afirmat Rogojan pentru MEDIAFAX. Cazul va fi dus în instanță În aceste condiții, „de dragul publicului căruia acest teatru i se adresează și din respect pentru ideea de dreptate”, Ciprian Rogojan a anunțat că va sesiza autoritățile competente. „Voi duce acest caz în fața tuturor autorităților competente începând de mâine dimineață. Pentru ca astfel de lucruri să nu mai poată fi făcute nimănui”, a mai spus Rogojan într-o declarație exclusivă pentru MEDIAFAX. Ordinul emis de Ministerul Culturii Între timp, joi, ministrul Culturii, Andras Demeter, a emis un ordin prin care „începând cu data de 10.07.2026, încetează Contractul de management încheiat între Ministerul Culturii, în calitate de autoritate, și domnul Mihai-Ciprian ROGOJAN, în calitate de manager al Teatrului Muzical „Ambasadorii”. Joi seara, Ministerul Culturii a emis un comunicat de presă în privința interimatelor la unele instituții de cultură, în acest caz fiind și situația de la Teatrul Muzical Ambasadorii, în care precizează că „interimatul nu poate fi o formulă de administrare pe termen nelimitat”. „Concursul de proiecte manageriale trebuie să fie regula, iar interimatul să rămână ceea ce legiuitorul a prevăzut încă de la primul concurs de acest gen din România: o soluție excepțională și, ca atare, limitată în timp”, se mai precizează în comunicatul de presă.
Artista americană Catherine Webb a vernisat expoziția „Sight Is Just One Sense” la Fundația pentru Artă, Natură și Societate
Artista americană Catherine Webb a vizitat patru mari orașe din România și a creat cel puțin un tablou în fiecare zonă. „Sunt o artistă stabilită în New York și îmi place foarte mult să călătoresc și să creez artă. Să creez artă în locuri diferite, inspirată de oameni, de peisajele variate și de culturile diferite. Chiar și faptul că învăț puțin din limba locală mi se pare foarte interesant, iar asta îmi influențează arta. Așa că, atunci când am avut ocazia să vin cu fundația la București… am fost foarte entuziasmată. Și am fost pur și simplu uimită de ospitalitatea oamenilor. Energia de aici mi se pare foarte, foarte plăcută. Din punct de vedere artistic a fost o experiență care m-a inspirat. În fiecare weekend am vizitat o regiune diferită, sau, de fapt, câte un oraș din România. Deci, prima dată am fost în Suceava, apoi am mers la Iași, iar după aceea la Cluj. În fiecare loc, mi-am făcut un obicei să stau jos și să aștept câteva ore, iar această experiență mă ajută cu adevărat să fiu prezentă și să mă gândesc la locuri și la oameni. Două dintre picturi le-am realizat la București, în atelier”, a precizat, pentru Mediafax, artistul Catherine Webb. Artista americană Catherine Webb a vernisat expoziția „Sight Is Just One Sense” la Fundația pentru Artă, Natură și Societate Evenimentul s-a bucurat de prezența unui public entuziast – curatori, artiști, muzeografi și prieteni ai Fundației. „Mă ocup de proiectul lui Catherine de ceva vreme. De fapt, i-am mai organizat expoziții și înainte — mai ales pe vremea când eram la universitate. O parte importantă a prieteniei noastre o reprezintă cât de mult vorbim despre artă. Și i-am admirat întotdeauna opera, așa că am fost foarte încântată când m-a rugat să organizez expoziția. Așa că am venit tocmai din Brazilia în România și a fost o mare bucurie să o văd cum a evoluat într-un timp atât de scurt și să văd cât de bine s-a integrat în România și cât de mult iubește acest loc, lucru care se vede în toate picturile ei, mai ales în cele dedicate oamenilor. Cred că un lucru pe care mi l-a spus tot timpul este că iubește cu adevărat oamenii de aici și felul în care ei sunt: ospitalieri și amabili. Acest lucru se vede cu adevărat în tematica picturilor ei. Când am pus totul laolaltă, ne-am dorit ca expoziția să fie oarecum o călătorie în timp”, a spus Hannah, curatorul expoziției. Expoziția „Sight Is Just One Sense” Fundația pentru Artă, Natură și Societate (FANS) are ca principală misiune socială promovarea artelor vizuale contemporane și cultivarea unor legături autentice între artă, artiști și publicul larg. Înființată în 2004, FANS activează în mai multe domenii interconectate: expoziții, inițiative curatoriale, programe de rezidență artistică și publicații editoriale. „Fundația pentru Arte, Natură și Societate are ca scop promovarea, apropierea artei de publicul larg. Am făcut numeroase proiecte artistice, evenimente, expoziții. Acum inaugurăm noul sediu al fundației care este o veritabilă galerie. Expunem lucrări, în acest moment, din colecția privată a maestrului Piliuță. Sediul fundației a servit și drept locuință pe perioada rezidențiatului artistei Catherine Webb. Spațiul este multifuncțional. Este galerie, dar va servi și ca reședință pentru artiștii care vin în programe de studiu, de lucru, de creație în România. Avem multe alte proiecte în lucru. Avem o expoziție permanentă și la sediul agenției pe care o reprezint, tot ca parte a misiunii de a apropia arta de publicul larg. Fundația nu are niciun fel de activitate comercială. Nu vindem tablouri, nu închiriem spațiul. Nu facem bani. Fundația susține, organizează evenimente și este finanțată exclusiv din fondurile fondatorilor”, a explicat Mihaela Nicola, fondator FANS. Expoziția „Sight Is Just One Sense” Programul de rezidență al Fundației pentru Artă, Natură și Societate este unic pe scena artistică locală: artistul locuiește și lucrează în incinta galeriei, înconjurat de lucrările expoziției curente. Pe parcursul șederii sale, Catherine Webb a creat în dialog cu pânzele lui Constantin Piliuță, reunite într-o expoziție organizată de Fundația Jean Louis Calderon. „Pentru noi este primul proiect de rezidențiat. A avut loc pentru că eram în contact cu absolvenți ai Facultății de Arte Yale University și am identificat lucrări de-ale ei, ne-au plăcut, apoi era facil pentru că ea a mai fost în proiecte de rezidențiat și totul a fost firesc. A fost o experiență foarte frumoasă, un schimb cultural intens și un deznodământ foarte frumos. A făcut cinci lucrări într-o perioadă de patru săptămâni. A fost o experiență foarte frumoasă. Vom continua. Fundația va continua programul de rezidențiat pentru artiști români care să plece undeva să creeze și la schimb cu artiști internaționali care să descopere vibe-ul artistic din București”, a conchis aceasta. CITEȘTE ȘI: Orchestra Operei Naționale București, dirijată de Daniel Jinga, va susține un concert la Ravello Festival „Cazino, Mon Amour”, cabaretul original al Cazinoului Constanța, este hitul cultural și turistic al litoralului românesc pe perioada verii