Etichetă: Cultură-Media

Ilie Dobre: Ion Cristoiu mi-a aruncat articolele la coș mai bine de o lună. Fotbalul i-a schimbat cariera

Ilie Dobre a povestit la podcastul „Altceva cu Adrian Artene” că, înainte de a ajunge comentator sportiv la radio, a fost nevoit să demonstreze că poate face presă scrisă. El a spus că primul sfat l-a primit de la jurnalistul Gheorghe Minoiu. „M-am dus și am spus: «Domnul Minoiu, uite, eu vreau să comentez fotbal». Și mi-a spus: «Tăticule, aici nu vine oricine și îl trecem direct la microfon. Scrie, publică!»”, și-a amintit Ilie Dobre. Ion Cristoiu i-a respins articolele timp de peste o lună Ulterior, Ilie Dobre a ajuns la redacția revistei „Viața Studențească”, unde redactor-șef adjunct era Ion Cristoiu. Acesta spune că primele sale materiale au fost respinse unul după altul. „Am scris și s-a uitat pe ea și a aruncat-o la coș. Și așa… A doua zi m-am dus iară. Mi-a dat să scriu despre o competiție studențească. Am scris eu, tot așa, s-a uitat, a citit și a aruncat-o la coș. Și asta am pățit cam o lună și ceva”, a povestit comentatorul. Ilie Dobre spune că nu a renunțat și s-a întors în redacție în fiecare zi. Articolul despre fotbal i-a schimbat cariera La un moment dat, i-a cerut lui Ion Cristoiu să îi permită să scrie despre fotbal. Dobre spune că acel articol i-a schimbat parcursul profesional. „Într-o zi am zis: «Dați-mi să scriu și eu ceva despre fotbal». Mi-a dat să scriu despre o serie studențească la fotbal. Am scris și imediat l-a oprit. A făcut ochii mari. «Aici rămâi». Fiindcă eram în elementul meu”, a declarat Ilie Dobre.

Ilie Dobre, verdict dur despre fotbalul românesc: Este în scădere. Ce spune că trebuie schimbat

Invitat la podcastul „Altceva cu Adrian Artene”, Ilie Dobre a afirmat că nivelul fotbalului românesc a scăzut în ultimii ani. Acesta consideră că situația este rezultatul unor decizii greșite luate în timp. „Din păcate, fotbalul românesc este ca standard în scădere și la acest fapt au contribuit multe cauze, care au dus la ajungerea în această situație tristă”, a declarat el. „Nu s-a acordat atenția cuvenită centrelor de copii și juniori” Comentatorul a enumerat principalele probleme care, în opinia sa, au afectat dezvoltarea fotbalului românesc. El susține că investițiile în formarea jucătorilor și promovarea valorii au fost neglijate. „Nu s-a acordat atenția cuvenită la timp centrelor de copii și de juniori, arbitrilor de valoare, s-a acordat prioritate impresarilor, aducerii din afară a unor valori răsuflate etc. Și, mai ales, n-a primat criteriul valoric în promovarea jucătorilor”, a afirmat Ilie Dobre. „Sper să prind acele zile” Fostul comentator sportiv spune că România poate reveni în elita fotbalului european, însă doar dacă va urma exemplul altor țări. „În momentul în care ne trezim, așa cum s-au trezit ungurii cu câțiva ani în urmă sau polonezii, ne vom reveni. Eu sper să prind acele zile în care fotbalul românesc să revină în elită, acolo unde a fost și acolo unde, după opinia mea, i-ar fi locul”, a declarat acesta. Ilie Dobre consideră însă că actualul sistem trebuie schimbat. „Conjuctura actuală nu permite. Ar trebui schimbată. Să vedem”, a conchis comentatorul. Ilie Dobre este unul dintre cei mai cunoscuți comentatori sportivi din România, cu aproape 2.000 de meciuri comentate în direct. De-a lungul carierei, el a urmărit evoluția fotbalului românesc atât din postura de jurnalist, cât și de observator al marilor competiții internaționale.

Filme spectaculoase despre Ziua Independenței pe care trebuie să le revezi pe platformele de streaming

De la filme istorice și biografice până la aventuri pline de acțiune sau blockbustere devenite clasice, Hollywoodul a explorat de-a lungul timpului teme precum libertatea, patriotismul, sacrificiul și unitatea. Pentru cei care vor să intre în atmosfera zilei de 4 iulie, iată șapte filme și documentare care merită revăzute. „Născut pe 4 iulie” „Născut pe 4 iulie” este un film biografic de război bazat pe viața lui Ron Kovic, un veteran al Războiului din Vietnam și activist anti-război. Filmul îl urmărește pe Kovic (Tom Cruise) de la tinerețea sa patriotică până la experiențele devastatoare din Vietnam și activismul său ulterior împotriva războiului. Povestea evidențiază lupta sa cu traumele fizice și emoționale, precum și căutarea sa de pace și dreptate. „National Treasure” Pentru o aventură cinematografică inspirată din istorie, urmărește-l pe Benjamin Franklin Gates (Nicolas Cage) în cursa sa pentru a proteja un indiciu legendar legat de unul dintre cele mai valoroase documente ale Americii: Declarația de Independență. Narațiunea împletește câteva momente de lecție de istorie într-un film de acțiune fictiv cu vânătoare de comori. Iar dacă ești în căutarea mai multor comori, aventura continuă în colecția „National Treasure” de pe Disney+. „1776” Înainte de „Hamilton”, a existat „1776”. A fost un succes pe Broadway care a abordat semnarea Declarației de Independență cu spirit, umor și o acuratețe istorică surprinzătoare pentru un musical. „The Patriot” Având ca fundal Revoluția Americană, acest film istoric spune povestea unui fermier reticent care este atras în lupta pentru independență. Te emoționează cu adevărat și te face să crezi în țara pentru a cărei creare au murit atât de mulți oameni. „Lincoln” Regizat de Steven Spielberg, acest film istoric puternic se concentrează pe lupta politică a președintelui Abraham Lincoln pentru adoptarea celui de-al treisprezecelea amendament și abolirea oficială a sclaviei. Este probabil cel mai important eveniment care a avut loc de la Declarația de Independență încoace, în perioada de început a țării, și arată cum se poate menține unitatea națiunii în vremuri cu adevărat tulburi. Interpretarea transformatoare a lui Daniel Day-Lewis stă la baza unui film care prezintă în mod strălucit efortul haotic, complicat și esențial pentru libertatea tuturor. „Independence Day” Nicio listă de filme pentru 4 iulie nu ar fi completă fără acest blockbuster prin excelență. Filmul lui Roland Emmerich a schimbat fața blockbuster-urilor și a inventat, într-un fel, lansarea în weekendul de 4 iulie. Pe lângă spectacolul cinematografic, spiritul american de a nu renunța niciodată ocupă un loc central în această poveste. Discursul iconic al președintelui fictiv sintetizează atitudinea sfidătoare și plină de speranță asociată adesea cu această sărbătoare. „Inima și sufletul Americii” În toată America, fiecare persoană are o poveste, iar împreună, aceste povești dezvăluie inima unei națiuni. Acest documentar pornește într-o călătorie prin țară, punând în lumină câteva dintre personalitățile unice care alcătuiesc națiunea americană. Este o producție care surprinde valorile asociate adesea cu societatea americană, precum libertatea, curajul și dorința de a-ți urma visurile.

Descoperire istorică în Marea Britanie: o copie extrem de rară a Declarației de Independență a SUA a fost găsită după peste 250 de ani

Documentul a fost găsit la sfârșitul lunii mai de Michael Scurr, voluntar la The National Archives din Kew, în vestul Londrei, în timp ce inventaria o colecție de corespondență a Marinei Regale britanice din secolul al XVIII-lea, mai arată The Guardian. „A fost doar o dimineață obișnuită de joi”, a povestit Scurr. Totul s-a schimbat în momentul în care a desfăcut un document care începea cu celebra formulare: „In Congress, July 4, 1776. A declaration by the representatives of the United States of America…” Una dintre doar 11 copii cunoscute Potrivit Arhivelor Naționale britanice, documentul aparține așa-numitei „Exeter printing”, una dintre primele ediții tipărite ale Declarației de Independență. Specialiștii estimează că au supraviețuit doar 11 exemplare, iar copia descoperită la Londra este singura cunoscută în afara Statelor Unite. Documentul a fost tipărit la Exeter, New Hampshire, între 16 și 19 iulie 1776. Sursa foto: The National Archives Documentul a fost tipărit în orașul Exeter, New Hampshire, între 16 și 19 iulie 1776, la câteva zile după adoptarea Declarației de Independență la Philadelphia, pe 4 iulie 1776. Cum a ajuns documentul în arhivele britanice Descoperirea este considerată excepțională nu doar datorită rarității documentului, ci și pentru că cercetătorii au reușit să-i reconstituie aproape complet traseul. Potrivit Arhivelor Naționale, copia se afla la bordul vasului american Dalton, o navă de tip privateer (o navă corsar, n.e.) autorizată de Congresul Continental să atace nave britanice în timpul Războiului de Independență. Nava a fost capturată de Marina Regală britanică în largul coastelor Spaniei, în decembrie 1776. Mai multe documente aflate la bord au fost trimise ulterior Curții Amiralității, însă copia Declarației de Independență a fost înregistrată simplu drept „un alt document”, fiind uitată în arhive timp de peste două secole. Un document care arată cum circulau știrile în 1776 Graham Moore, specialist în documente istorice la The National Archives, spune că valoarea descoperirii depășește raritatea exemplarului. „Este vorba despre știri în anul 1776”, a explicat acesta, referindu-se la faptul că astfel de exemplare erau tipărite rapid și distribuite în colonii pentru ca vestea proclamării independenței să ajungă cât mai repede la populație. Istoricii cred că Eleazer Johnson, căpitanul navei Dalton, ar fi cumpărat exemplarul în apropiere de Portsmouth, New Hampshire, înainte ca vasul să plece spre Europa. Povestea echipajului continuă după capturare După capturarea navei, cei aproximativ 120 de membri ai echipajului – americani, britanici, irlandezi, scoțieni, francezi și danezi – au fost duși în Anglia și închiși la Old Mill Prison din Plymouth. Printre ei se afla și Daniel Cottle, descris în registrele vremii drept un marinar de culoare liber, un detaliu care oferă noi perspective asupra diversității celor implicați în Războiul de Independență al Statelor Unite. Șefa departamentului de arhive juridice, Amanda Bevan, spune că își imaginează căpitanul citind Declarația de Independență echipajului înainte de plecare. „Îmi place să-mi imaginez că Eleazer Johnson le citea documentul celor 120 de oameni de la bord și le explica de ce își riscau viața”, a declarat aceasta. Descoperirea, anunțată înaintea aniversării a 250 de ani Anunțul vine cu puțin timp înainte ca Statele Unite să marcheze, pe 4 iulie, 250 de ani de la adoptarea Declarației de Independență. Directorul executiv al Arhivelor Naționale britanice, Saul Nassé, a descris documentul drept „o amintire puternică a faptului că istoria Revoluției Americane este, în esență, una transatlantică”. El a subliniat că valoarea excepțională a exemplarului nu ține doar de raritatea sa, ci și de proveniența documentată pas cu pas: de la tipografia din Exeter, la bordul unei nave americane, apoi în mâinile Marinei Regale britanice și, în cele din urmă, în Arhivele Naționale ale Marii Britanii, unde a rămas nedescoperit mai bine de 250 de ani.

Pot trăi cu asta, într-o oarecare măsură. Un actor premiat cu un Oscar onorific a dezvăluit că suferă de Alzheimer

Vedeta din „Arma mortală”, Danny Glover, a dezvăluit miercuri că suferă de boala Alzheimer, o afecțiune incurabilă, dar pentru care se poate baza pe sprijinul familiei sale, potrivit Le Figaro. „Pot trăi cu asta, într-o oarecare măsură”, a spus actorul, care a jucat și în filme de succes precum „La Couleur Purple” și „Mandela”. „Sunt sigur că, pe măsură ce boala avansează, lucrurile vor fi diferite și se vor schimba”. Această boală neurodegenerativă i-a afectat vorbirea și i-a încetinit mișcările, dar el a afirmat că familia sa îl ajută. O formă incurabilă de demență Danny Glover, care a primit un Oscar onorific în 2022 ca recunoaștere a acțiunilor sale umanitare, este un actor prolific, cu o carieră foarte diversificată. Rolurile sale principale din filme variază de la cel al unui polițist corupt în thrillerul „Martorul” cu Harrison Ford, până la roluri comice în excentricul film al lui Wes Anderson, „Familia Tenenbaum”. Cariera sa televizată a fost, de asemenea, bogată, cu roluri recurente în seriale precum Emergencies și Captain Furillo. Boala Alzheimer este o formă incurabilă de demență care afectează memoria, gândirea și comportamentul și se agravează treptat, potrivit Asociației Alzheimer. De obicei, afectează persoanele cu vârsta de 65 de ani și peste. Persoanele diagnosticate cu această boală trăiesc, în medie, între patru și opt ani după diagnosticare, deși unele trăiesc mult mai mult.

Concluzia legiștilor: actrița Daveigh Chase a murit din cauza SIDA

Cauza morții lui Chase, în vârstă de 35 de ani, a fost sindromul imunodeficienței dobândite, conform înregistrărilor medicale legale online din această săptămână. „Abuzul cronic de polisubstanțe” a fost trecut la „alte afecțiuni semnificative”, potrivit AP. Daveigh Chase era cunoscută pentru vocea rolului principal al lui Lilo în filmul Disney „Lilo & Stitch” și pentru interpretarea sa în filmul de groază din 2002 „The Ring”. După moartea sa într-un spital din Los Angeles, tatăl ei, John David Schwallier, a confirmat pentru The New York Times că a murit din cauza complicațiilor unei meningite bacteriene și a unei infecții a sângelui. Chase a dat audiții pentru rolul lui Lilo la vârsta de 8 ani. Pentru rolul ei de Samara, personaj cu părul lung, din „The Ring”, a câștigat un premiu MTV Movie Award pentru cea mai bună antagonistă. Chase a dat voce și unui alt personaj principal în filmul de animație din 2001 „Spirited Away”. A avut roluri în filmul din 2001 „Donnie Darko” și în serialul din 2003 „Oliver Beene”, conform paginii sale de profil de pe baza de date de filme IMDb.com . S-a născut în Las Vegas și a crescut în orășelul Albany, Oregon. A început să cânte și să danseze la vârsta de 3 ani, potrivit IMDb.

Dua Lipa își deschide o bibliotecă de cărți cenzurate într-o librărie celebră din Portugalia

Cântăreața Dua Lipa și-a deschis o bibliotecă de cărți cenzurate într-o librărie celebră din Portugalia, potrivit Le Figaro. Vedeta a creat un spațiu literar în cadrul librăriei independente Lello din Porto, Portugalia. Librăria a fost fondată în urmă cu peste un secol, pentru a crea un „sanctuar dedicat cărților pierdute”, potrivit sursei citate. Artista este o cititoare pasionată și are inclusiv propriul club de carte. Acum, își dedică timoul colecționării de cărți care au fost cenzurate. Numită Biblioteca Manifesto, spațiul a fost amenajat în renumita librărie independentă Lello, veche de un secol, arată sursa. Noua bibliotecă prezintă o selecție de 100 de cărți care „contestă puterea, cenzura, excluziunea și narațiunile dominante”. Această bibliotecă apare ca un răspuns la „interdicțiile de cărți” inițiate de guvernele conservatoare sau autoritare. „Un sanctuar dedicat cărților pierdute” „Această bibliotecă este un sanctuar dedicat cărților pierdute, autorilor al căror curaj expune structurile de putere și control și cititorilor care refuză să li se spună ce cărți au voie să citească”, a declarat Dua Lipa. „Sunteți invitați să veniți aici și să decideți singuri ce ar trebui să fie pe aceste rafturi. Pentru că uneori, cel mai subversiv act este pur și simplu să citești o carte și apoi să vorbești despre ea”, a adăugat artista, conform aceleiași surse. Într-un interviu acordat publicației Rolling Stone, Francisca Pedro Pinto, directoarea librăriei Lello, și-a exprimat entuziasmul pentru acest parteneriat. „Timp de 120 de ani, librăria Lello s-a bazat pe o convingere simplă: cartea este o tehnologie a libertății. Biblioteca Manifesto s-a născut din această credință. Ceea ce este în joc nu este doar viitorul lecturii, ci capacitatea unei societăți de a-și imagina, interpreta și construi propriul viitor”, a declarat aceasta.

Italia readuce la lumină un mormânt vechi de 2.400 de ani / Frescele ascunse timp de peste un secol pot fi văzute din nou

Italia a deschis marți pentru presă una dintre cele mai importante descoperiri ale patrimoniului său antic – frescele Mormântului lui François, un monument etrusc din secolul al IV-lea î.Hr. achiziționat recent de statul italian pentru aproximativ 15 milioane de euro. Monumentul va putea fi vizitat de public începând de miercuri la Muzeul Național Etrusc Villa Giulia din Roma. Ministerul italian al Culturii a anunțat în luna mai că a cumpărat panourile cu fresce de la familia Torlonia, una dintre cele mai vechi și influente familii nobiliare din Italia, a cărei impresionantă colecție de antichități a rămas timp de decenii în afara circuitului public. Un demers început acum un secol Mormântul lui François a fost descoperit în 1857 de arheologul francez Alessandro François în vechiul oraș etrusc Vulci, pe un teren aflat în proprietatea familiei Torlonia. La câțiva ani după descoperire, în 1863, frescele au fost desprinse de pe pereții necropolei și integrate în colecția privată a familiei, în timp ce obiectele funerare au fost împărțite între descoperitor, colaboratorii săi și proprietarii terenului. Achiziția pune capăt unui demers început în urmă cu peste un secol. Statul italian încearcă încă din 1921 să readucă mormântul în patrimoniul public, în cadrul unei politici mai ample de recuperare a operelor și artefactelor de valoare care au părăsit domeniul public în perioada marilor săpături arheologice din secolul al XIX-lea. A treia investiție majoră în patrimoniul cultural Expoziția reunește nu doar panourile originale cu fresce, considerate printre cele mai valoroase exemple de pictură etruscă păstrate până în prezent, ci și bijuterii, vase ceramice și alte obiecte descoperite în mormânt. Multe dintre acestea provin din colecții muzeale din întreaga lume și au fost împrumutate Italiei special pentru această expoziție. Achiziția Mormântului lui François reprezintă a treia investiție majoră în patrimoniul cultural realizată de Ministerul Culturii italian în acest an. „Mormântul este o parte fundamentală a istoriei Italiei” Anterior, instituția a cumpărat tabloul „Ecce Homo” al lui Antonello da Messina pentru 14,9 milioane de euro și un portret rar realizat de Caravaggio, reprezentându-l pe viitorul papă Urban al VIII-lea, pentru aproximativ 35 de milioane de euro. Potrivit oficialilor, fondurile provin din bugetul anual destinat achizițiilor de patrimoniu, însă ministrul Culturii, Alessandro Giuli, a decis să prioritizeze cumpărarea unui număr redus de opere de o importanță excepțională, în locul achiziționării unui număr mare de piese cu valoare mai redusă. „Mormântul reprezintă o parte fundamentală a istoriei Italiei, care este acum restituită publicului italian”, a declarat ministrul Alessandro Giuli. Prin această achiziție, autoritățile italiene își consolidează strategia de recuperare și valorificare a patrimoniului cultural național, aducând în circuitul public una dintre cele mai importante mărturii ale civilizației etrusce, care a precedat ascensiunea Romei antice.

Șerban Pavlu, despre diferențele dintre teatru și film: La film există o plasă de siguranță, pe scenă nu te poate opri nimeni

Confortul dublelor și libertatea scenei Șerban Pavlu, într-un dialog cu Adrian Artene a explicat că filmul și teatrul presupun abordări foarte diferite, atât din punct de vedere tehnic, cât și psihologic.  „La filmare, așa cum bine știe toată lumea, dacă nu sunt cazuri cu totul speciale, există aceste duble, cum se spune, care sunt limitate ca timp. Ele sunt limitate, ele sunt programate în așa fel încât să se poată repeta și filma de mai multe ori și simpla idee că tu poți relua întregul din nou, scena respectivă, dacă s-a greșești ceva, e o plasa de siguranță care se instalează și în creierul tău undeva. Ideea că poți relua este foarte confortabilă pentru actor”, a declarat actorul, la podcastul „Altceva cu Adrian Artene”, găzduit de Gândul. În același timp, Pavlu a subliniat că platoul de filmare este un mediu mult mai tehnic, mediu la care actorul trebuie să se adapteze.  „ În același timp, procesul e mai tehnic un pic, ești în fața colegului tău, să spunem, dacă ar fi o scenă așa între două personaje, dar de față mai sunt încă 10, 12 oameni care se ocupă de cameră, de sunet, de lumină, regizorul care vine și pleacă, oamenii de la machiaj, de la costum, care vin și fac tot felul de reglaje”, susține actorul.  „În teatru, sigur, la ora 7 ai pășit, ai zis prima replică și uneori ești la nouă jumate de pe scenă, timp în care nu te poate opri nimeni, regizorul nu poate veni să spună că joci prost și atunci ești o parte bună și o parte rea”, a mai spus Pavlu.  Cum gestionează actorii momentele în care își uită replica? De asemenea, actorul a vorbit și despre cea mai mare frică a unui actor, anume să își uite replica.  „Nu am trăit niciodată, nici eu personal, nici n-am fost martor la situații fără ieșire. Mă întreabă cunoscuți, dar cum reușiți să țineți minte atâtea lucruri? Sunt mai simple și mai complicate decât par. Mai simple în sensul că noi ne pregătim pentru lucru”, spune Pavlu.  Actorul a mai spus că momentele de „blank” pot fi gestionate cu ușurință e pe scenă.  „există repetițiile împreună cu colegii tăi la teatru. ne așezăm la o masă, exact cum stăm noi doi acum și începem să citim, începem să discutăm, începem ușor, ușor să înțelegem și să dezbatem și să cădem de acord despre ce e vorba în scenă, cum s-ar spune, intențiile din spatele replicilor”, dezvăluite Pavlu.  Emisiunea integrală poate fi urmărită aici:

UNArte inaugurează prima pinacotecă și o nouă bibliotecă, cu ocazia împlinirii a 162 de ani de existență

Lucrări de artă valoroase, documente de arhivă și volume de specialitate se află în una dintre cele mai prestigioase instituții de învățământ artistic din România. Cu ocazia aniversării celor 162 de ani de existență ai Universității Naționale de Arte din București, instituția a inaugurat propria pinacotecă și o nouă bibliotecă. Amândouă conțin piese de artă importante, dar și documente valoroase despre marii pictori care au absolvit UNArte, potrivit unui anunț de pe portalul instituției. Pinacoteca funcționează ca spațiu expozițional permanent Pinacoteca universității funcționează ca spațiu expozițional permanent, unde sunt expuse lucrări de pictură și sculptură, gravuri istorice, desene și picturi din colecția UNArte, desene academiste din sec. al XIX-lea, piese de sculptură din Colecția Kalinderu, portrete ale lui Theodor Aman, Gheorghe Tăttărescu, al clasei de studiu a lui Ștefan Luchian, presa originală de gravură a lui Theodor Aman și lucrări ale unor personalități importante ale artei românești. „Pinacoteca are un scop educațional pentru studenții noștri, consolidează personalitatea universității și formele de reprezentare aici. Totodată, constituie un reper în ceea ce privește calitatea plasticii pe care o dezvoltăm în cadrul cursurilor și programelor universitare. După ce a funcționat temporar în mansarda Universității din București, spațiu care a fost afectat de un incediu,  a durat 162 de ani până când am reușit în acest moment să concretizăm pinacoteca”, a declarat într-o conferință de presă rectorul UNArte, Cătălin Bălescu. Cât despre noua bibliotecă a instituției de învățământ, sunt prezente aproximativ 60.000 de volume și este concepută ca spațiu de documentare, cercetare și studiu pentru studenți, profesori, cercetători, specialiști în arte vizuale și publicul interesat de cultura artistică. Pinacoteca și noua bibliotecă vor fi prezentate publicului pe 1 iulie Bucureștenii sunt așteptați pe data de 1 iulie, la sediul UNArte, să vadă expoziția din pinacotecă și spațiul noii biblioteci, începând cu ora 19:00. Vizitatorii vor descoperi: Ecorșeul lui Constantin Brâncuși și al dr. Dimitrie Gerota. Ecorșeul Georgetei Caragiu și al prof. Gheorghe Ghițescu. Portretul lui Theodor Aman și presa sa de gravură. Portretul de grup al clasei lui Ștefan Luchian, de Alexandru Bănulescu. Lucrări din colecția Kalinderu. Gravuri istorice și lucrări din colecția universității. Desen și pictură academiste de la finalul sec. al XIX-lea. Foile matricole ale lui Constantin Brâncuși, Ștefan Luchian, Victor Brauner și Sofian Boghiu, precum și diploma lui Zianu Boca. Expoziția actualilor profesori: pictură, grafică, sculptură. Instalația PatchWork by Mediascope × Videri. Open Spaces propune un parcurs liber prin Casa Scarlat-Ghica (Robescu) – Pinacotecă și Bibliotecă, completat de intervenții artistice și momente muzicale. Accesul este gratuit, însă accesul publicului se va realiza în funcție de limita capacității disponibile. De asemenea, UNArte va pregăti și un moment aniversar dedicat publicului prezent.