Scriitorul Ștefan Mitroi la 70 de ani: N-am apucat să arestez decât un singur om – pe mine însumi”
Pe 5 mai 1956, în noaptea de Înviere, se năștea în Siliștea, un sat din Teleorman, un băiat care avea să devină scriitor. Astăzi, Ștefan Mitroi împlinește 70 de ani și chiar el remarcă, zâmbind, potrivirea dintre nașterea sa și noaptea Învierii, ca și cum viața și-ar fi anunțat, de la bun început, gustul pentru simboluri. Siliștea lui Mitroi nu este Siliștea-Gumești a lui Marin Preda, deși cele trei sate cu același nume din Teleorman pot crea confuzii. Este o altă Siliște, cu legendele ei proprii: conacul familiei Noica se vedea din curtea casei părintești, peste gârlă. Bunica din cutia de lemn Constantin Noica se născuse acolo cu câteva decenii înainte. „S-au dus și boierul, și boieria din el”, spune Mitroi – o frază care, rostită de el, sună mai mult a elegie decât a constatare. Copilăria din sat a fost vie și nesfârșită – sau cel puțin așa i s-a părut atunci. Moartea a intrat în viața lui odată cu bunica, pusă într-o cutie de lemn și urcată într-o căruță cu flori de gheață pe piept. Mitroi era copil, dar a plâns. „Cu toate că mai aveam mult până să devin om, am plâns și eu, care eram doar copil, și nu pentru că m-am luat după cei mari, ci pentru că așa mi-a venit.” Mașina de scris pe care o putea folosi doar noaptea Astăzi, îi vine câteodată să plângă când se gândește la toți cei pe care i-a pierdut. Dar cel mai greu îl poartă alt gând: că și-a pierdut, „aproape fără să știe cum și când”, copilăria. Primele poeme le-a scris cu ajutorul unui dascăl tânăr, tocmai ieșit de pe băncile Liceului Pedagogic – domnul învățător Chiru Bălan – care i-a descoperit talentul și l-a luat sub aripa lui. Singura mașină de scris din sat se afla la sediul CAP-ului. Președintele le dădea cheia, dar o puteau folosi numai noaptea. „Îmi aduc aminte de o noapte geroasă de iarnă. O lună mare deasupra capetelor noastre și zăpada scârțâind sub picioare. Aș fi vrut să țină la nesfârșit drumul acela. Cu noi doi poleiți de lumina lunii. […] Era ca și cum toată frumusețea acelei nopți o scrisesem eu, iar domnul învățător o bătea la mașină, coborându-se la mintea mea.” A absolvit Facultatea de Drept din Iași și a intrat în magistratură. A durat câteva luni. Renunțarea la toga de procuror rămâne, probabil, cea mai celebră butadă a biografiei sale: „N-am apucat să arestez decât un singur om: pe mine însumi, care mi-am simțit toate visurile de până atunci închise în această profesie.” Tatăl n-a vorbit cu el aproape un an după plecare. Mitroi făcea naveta spre Alexandria, bea cu colegii câteva pahare de vin după-amiaza, și într-o zi și-a văzut viitorul „în golul unuia dintre paharele acelea”. Dar a mai fost un moment decisiv: o femeie de vârsta mamei s-a repezit să-i sărute mâna. „Mă chinui să devin scriitor și acum” „M-a cuprins o mare rușine. Am văzut-o în femeia aceea pe mama. Nu-i sărutasem niciodată mâna mamei, în vreme ce ea îmi săruta lui mâna. Era foarte posibil ca rușinea de care zic să se repete. Ca să fiu sigur că n-o să fie așa, am plecat.” A plecat de la Alexandria la București, să devină ziarist și scriitor. „Mă chinui să devin și acum”, spune la 70 de ani — cu acea modestie pe care unii o vor fi luând în serios, și pe care el o rostește probabil cu un zâmbet. „Mă simțeam trecând din lumea mare a Moromeților în lumea asta mică” Cea mai frumoasă carte din copilărie, mărturisește Mitroi, n-a fost una tipărită. A fost bunica Tudora — „o carte vorbită, pe care o citeam zilnic cu urechile făcute pâlnie”. Năcută în 1890, bătrâna aducea din memorie întâmplări din vechime cu o prospețime de parcă tocmai se petrecuseră. Au urmat „La Medeleni”, „Winnetou”, dar niciuna nu i-a rămas mai aproape decât „Amintiri din copilărie” și „Moromeții”. „Eu mă simt câteodată trecând prin paginile Moromeților, ieșind din lumea lor mare în lumea aceasta mică, deși realitatea le prezintă în mod mincinos invers.” „Premiile nu sunt aducătoare de prieteni” Despre premii vorbește cu detașare – ba chiar cu o ușoară ironie: „Premiile nu te fac scriitor. Mai degrabă te strică. Bașca faptul că nu sunt aducătoare de prieteni. Au totuși și ele un merit: îi îndepărtează de tine pe unii dintre cei care pretindeau că-ți sunt.” „A deschide ochii este egal cu a deschide o carte” Iar despre viitorul cărții tipărite, Mitroi este senin, dar are o condiție: „cel puțin câtă vreme vom supraviețui și noi”. Despre tehnologie spune că este o unealtă pe care oamenii o însuflețesc și că școala ar trebui să-i învețe pe copii să păstreze distanța, „nu împingându-i spre trecut, ci deschizându-le ochii spre viitor”. La 70 de ani, concluzia lui Ștefan Mitroi e simplă și rotundă, cum sunt lucrurile la care te gândești o viață întreagă: „Între a deschide ochii și a deschide o carte poate fi pus, fără teama de a greși, semnul egalității.” Scriitorul și jurnalistul Ștefan Mitroi, colaborator permanent al Ziarului Lumina al Patriarhiei Române, a fost distins în 2024 cu Ordinul Sanctus Stephanus Magnus. Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop vicar patriarhal, i-a înmânat distincția acordată de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, într-o ceremonie desfășurată la Palatul Patriarhiei.
Au început înscrierile în competiția europeană de jurnalism de investigație. Premiul: 20.000 de euro
Parlamentul European a dat startul înscrierilor pentru premiul de jurnalism de investigație acordat anual în memoria jurnalistei Daphne Caruana Galizia. Termenul-limită pentru depunerea materialelor este 31 iulie 2026. Cine poate participa Competiția este deschisă jurnaliștilor profesioniști și echipelor jurnalistice, indiferent de naționalitate. Pot fi înscrise materiale de investigație publicate sau difuzate de instituții media din cele 27 de state membre ale Uniunii Europene. Scopul premiului este să susțină jurnalismul profesionist și să evidențieze rolul acestuia în protejarea unor valori precum libertatea, egalitatea sau demnitatea umană. Cum este ales câștigătorul Câștigătorul este desemnat de un juriu independent format din reprezentanți ai presei și ai societății civile din toate statele membre ale UE, precum și din membri ai organizațiilor europene de jurnaliști. Premiul, în valoare de 20.000 de euro, este acordat anual în jurul datei de 16 octombrie, zi care marchează asasinarea jurnalistei Daphne Caruana Galizia. Aceasta a fost ucisă într-un atentat cu bombă în Malta, în 2017, după ce a publicat mai multe anchete despre corupție și crimă organizată. PE: Presa liberă, esențială pentru democrație Președinta Parlamentului European, Roberta Metsola, a atras atenția că jurnaliștii continuă să fie ținta amenințărilor la nivel global. „La nouă ani de la uciderea brutală a lui Daphne Caruana Galizia, jurnaliștii din întreaga lume sunt în continuare hărțuiți, amenințați și chiar uciși. Parlamentul European este alături de ei în lupta pentru dreptate. Premiul care îi poartă numele rămâne un simbol puternic al acestui angajament”, a declarat Metsola. Ea a subliniat că libertatea de exprimare și libertatea presei sunt esențiale pentru funcționarea democrației. Protecția presei la nivel european Parlamentul European atrage atenția că pluralismul media este supus unor presiuni tot mai mari, atât în interiorul, cât și în afara Uniunii Europene. Instituția a condamnat în repetate rânduri atacurile la adresa jurnaliștilor și încercările de limitare a libertății presei. În acest context, UE a adoptat o serie de reguli menite să protejeze independența mass-media și siguranța jurnaliștilor. Printre acestea se numără actul european privind libertatea mass-media, intrat în vigoare în mai 2024, precum și directiva împotriva proceselor abuzive, care trebuie transpusă de statele membre până la 7 mai 2026. Aceasta vizează așa-numitele procese abuzive (SLAPP), prin care jurnaliștii sau organizațiile civice sunt acționați în instanță pentru a fi intimidați și descurajați să publice informații de interes public, și introduce mecanisme de respingere rapidă a acestor acțiuni, precum și măsuri de protecție, inclusiv posibilitatea de a solicita despăgubiri. Câștigători anteriori În ultimii ani, premiul a fost acordat unor investigații jurnalistice cu impact internațional, axate pe teme sensibile și de interes public major. Printre acestea se numără proiectul „Pegasus”, o anchetă amplă despre utilizarea programelor de spionaj împotriva jurnaliștilor și activiștilor, investigații privind influența Rusiei în Africa sau anchete despre naufragii și migranți dispăruți în Europa. Au fost premiate și proiecte transfrontaliere, realizate de consorții de jurnaliști din mai multe țări, axate pe corupție, rețele economice opace sau încălcări ale drepturilor omului. Temele recurente includ supravegherea ilegală, migrația, securitatea, precum și activități economice ascunse, ceea ce arată că sunt apreciate investigațiile solide, bine documentate și cu impact la nivel european.
Expoziția Straturi ale sinelui, la Galeria de Arte Corvin din Hunedoara: O călătorie introspectivă prin arheologia identității și a memoriei
Evenimentul a debutat prin vernisajul care a avut loc în data de 30 aprilie, la ora 17:00, moment ce a marcat deschiderea expoziției practice de specialitate pentru publicul larg. Departe de a fi o simplă prezentare de imagini statice, selecția de lucrări propune o cartografie a teritoriului interior personal. Dana Csiri aduce, în orașul natal, o interogație profundă asupra identității. Artista nu caută doar să răspundă la întrebarea „cine sunt”, ci investighează o temă mult mai complexă, anume „din ce sunt construit?”. În locul portretelor clasice, artista utilizează obiecte simbolice și straturi de vopsea pentru a sugera prezența umană prin urme și fragmente. Tematica centrală se bazează pe ideea că sinele este un flux continuu de materie, aflat într-o transformare permanentă între sfera corporală și cea abstractă. Născută în Hunedoara, Daniela Silvia Florescu are o carieră artistică de peste patru decenii, debutând cu prima expoziție personală în anul 1983. Formarea sa academică s-a desfășurat la Alba Iulia, iar parcursul său include prezențe internaționale de prestigiu, precum o expoziție la New York și diverse proiecte în Franța. De la debutul cu proiectul „Cântecul Penelului”, artista a explorat constant diverse medii de la cultură și grafică până la design, obiecte și instalații.
Kontinental 25, desemnat cel mai bun film de lungmetraj la Premiile Gopo 2026. Lista completă a câștigătorilor
„Kontinental ’25” a fost desemnat cel mai bun film de lungmetraj la Gala Premiilor Gopo 2026, eveniment care recompensează cele mai importante realizări ale cinematografiei românești. Filmul s-a impus și la categoriile de interpretare, Eszter Tompa fiind premiată pentru cea mai bună actriță în rol principal, iar Gabriel Spahiu pentru cel mai bun actor în rol secundar. Premiul pentru cea mai bună regie i-a revenit lui Igor Cobileanski, pentru filmul „Comatogen”, producție care a câștigat și trofeul pentru cel mai bun scenariu, semnat de Igor Cobileanski și Alin Boeru. La categoria cel mai bun actor în rol principal, câștigător a fost Ben Schnetzer, pentru rolul din „Cravata galbenă”. Filmul s-a numărat printre marii câștigători ai serii, obținând premii pentru cele mai bune decoruri, cel mai bun sunet, cele mai bune costume, cel mai bun machiaj și cea mai bună coafură, precum și cel mai bun montaj. „Cravata galbenă” a primit și Premiul publicului. Marina Palii a fost recompensată cu premiul pentru cea mai bună actriță în rol secundar, pentru „Dinți de lapte”, film care i-a adus Emmei Ioana Mogoș trofeul Tânăra speranță. Producția a câștigat și premiul pentru cea mai bună muzică originală, semnată de Marius Leftarache și Nicolas Becker. Premiul pentru cea mai bună imagine a fost acordat filmului „Catane”, prin George Dascălescu, iar aceeași producție, regizată de Ioana Mischie, a fost desemnată cel mai bun film de debut. Premiul RSC pentru cea mai bună imagine i-a revenit lui Marius Panduru, pentru „The Return”. La categoria documentar, câștigător a fost „Tata”, regizat de Lina Vdovîi și Radu Ciorniciuc. Cel mai bun film de scurtmetraj a fost desemnat „Nebunul”, în regia lui Igor Cobileanski, iar premiul pentru cel mai bun scurtmetraj de animație a mers la „Magicianul”, regizat de Bogdan Mureșanu. Premiul pentru cel mai bun film european a fost acordat producției „Sirât”, distribuită de Transilvania Film. Gala a inclus și distincții onorifice. Dorina Lazăr și Ovidiu Schumacher au primit premii pentru întreaga carieră, iar Laurențiu Damian a fost recompensat cu Premiul pentru întreaga activitate. Premiul special le-a fost acordat lui Sebastian Coșor și Ștefan Popescu, de la studioul de VFX Safe Frame. Lista castigatori Premiile Gopo 2026: Cel mai bun film de lungmetraj: „Kontinental ’25” Cea mai buna regie: Igor Cobileanski pentru „Comatogen” Cea mai buna actrita in rol principal: Eszter Tompa pentru „Kontinental ’25” Cel mai bun actor in rol principal: Ben Schnetzer pentru „Cravata galbena” Cea mai buna actrita in rol secundar: Marina Palii pentru „Dinti de lapte” Cel mai bun actor in rol secundar: Gabriel Spahiu pentru „Kontinental ’25” Cel mai bun scenariu: „Comatogen” – Igor Cobileanski, Alin Boeru Cea mai buna imagine: „Catane” – George Dascalescu Cele mai bune decoruri: „Cravata Galbena” – Vlad Vieru Cel mai bun sunet: „Cravata Galbena” – Constantin Fleancu, Cristinel Sirli Cele mai bune costume: „Cravata Galbena” – Alessandro Lai, Alina Cristina Dan, Oara Gorunescu, Carmen Moldovan Cel mai bun film de debut: „Catane” (regia Ioana Mischie) Cel mai bun film documentar: „Tata” (regia Lina Vdovîi, Radu Ciorniciuc) Tanara speranta: Emma Ioana Mogos pentru „Dinti de lapte” Cea mai buna muzica originala: „Dinti de lapte” – Marius Leftarache, Nicolas Becker Cel mai bun film de scurtmetraj: „Nebunul” (regia Igor Cobileanski) Cel mai bun scurtmetraj de animatie: „Magicianul” (regia Bogdan Muresanu) Cel mai bun machiaj si cea mai buna coafura: Lynda Armstrong, Margo Stefan, Bianca Boeroiu, Gabriela Cretan, Clara Tudose pentru „Cravata Galbena” Cel mai bun montaj: Mircea Olteanu pentru „Cravata Galbena” Cel mai bun film european: „Sirât” distribuit de Transilvania Film Pentru RSC pentru cea mai buna imagine: Marius Panduru pentru „The Return” Premiul publicului: „Cravata Galbena” Premiul pentru intreaga cariera: Dorina Lazar Premiu pentru intreaga cariera: Ovidiu Schumacher Premiul pentru intreaga activitate: Laurentiu Damian Premiul special: Sebastian Cosor si Stefan Popescu (studioul de VFX Safe Frame)
Ana Blandiana, distinsă în Polonia cu Premiul Herbert 2026 pentru Poezie
Ana Blandiana este laureata din acest an a Premiului Literar Internațional „Zbigniew Herbert”, acordat de Fundația Herbert unui autor în viață pentru întreaga sa operă. Este a doua distincție cu care opera poetică a Anei Blandiana este recunoscută în Polonia, după ce în 2016, orașul Gdańsk i-a acordat Premiul „Poetul European al Libertății” pentru volumul Patria mea A4, anunță Institutul Cultural Român (ICR). „Nu este prima oară când iau un premiu și nu este nici măcar primul premiu polonez pe care îl iau, dar este prima oară când mi se întâmplă ca premiul să poarte numele și să fie închinat memoriei unui poet, și încă a unui poet de care mă simt apropiată prin destin. Aflat în timp la distanţă mai mare de o generație, Zbigniew Herbert a urcat golgota luptei cu cenzura înaintea mea şi pe o pantă poate mai abruptă, dar mecanismele estetice ale rezistenței au fost aceleaşi, ca şi formele de represiune care nu au reușit să ne înfrângă. Emoţia acestui premiu se leagă pentru mine nu numai de poezie, ci şi de istorie”, a spus Ana Blandiana la primirea veștii privind acest nou premiu. Distincția este acordată de Fundația Herbert începând din anul 2013 și vizează să onoreze realizările artistice și intelectuale care rezonează cu valorile care au marcat opera lui Zbigniew Herbert (1924-1998). Prin operele sale, dar și prin opoziția deschisă față de regimul comunist din Polonia, Zbigniew Herbert a fost un reper moral pentru generația sindicatului „Solidaritatea”. Opera sa poetică a fost tradusă încă din 1976 în România, iar cea mai recentă antologie – Labirint cu pereții sparți – se deschide cu o prefață semnată chiar de Ana Blandiana. Membrii juriului din acest an sunt: Krystyna Dąbrowska (poetă, eseistă și traducătoare poloneză), Edward Hirsch (poet, eseist și critic literar american), Michael Krüger (publicist, traducător și critic literar german), Mercedes Monmany (critic literar, traducătoare și una dintre cele mai importante personalități ale vieții editoriale spaniole) și Aleš Šteger (poet și prozator sloven), secretarul juriului fiind Mikołaj Nowak-Rogoziński (editor și istoric de artă). Se face liniște în mine – al treilea volum al poetei tradus în poloneză Potrivit ICR, Fundația Herbert sprijină, totodată, apariția volumului de versuri bilingv „Se face liniște în mine”, care include și 56 de poeme semnate de Ana Blandiana, din publicația românească omonimă (2024) și din tomul „Variațiuni pe o temă dată” (2018). Versiunea poloneză va apărea la Editura Pogranicze, fiind al treilea volum de versuri al autoarei tradus în polonă după „Călcâiul vulnerabil și alte versuri” și Patria mea A4. Ceremonia de decernare a Premiului Literar Internațional „Zbigniew Herbert” va avea loc la Biblioteca Națională din Varșovia în data de 27 mai 2026.
Proclamarea locală a Sfintei Mavra de pe Ceahlău / Mesajul Patriarhului Daniel: Aceste sfinte femei sunt mame spirituale ale poporului român
Luni, la Mânăstirea Durău a avut loc proclamarea locală a canonizării Sfintei Cuvioase Mavra de pe Ceahlău, una dintre cele 16 femei românce canonizate în februarie 2026. Cu această ocazie, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a trimis un mesaj de prețuire și apreciere către cei veniți s-o cinstească pe Sfânta Cuvioasă Mavra de pe Ceahlău. Pentru comunitatea ortodoxă, orice canonizare este un motiv de bucurie și de speranță, pentru că, prin faptul că un nou sfânt este adăugat în sinaxar, credinciosul are încă un mijlocitor în fața lui Dumnezeu. În cuvântul său, Preafericitul Părinte Patriarh a enumerat trei mari virtuți ale Sfintei Mavra. Sfânta era rugătoare isihastă neobosită (adică rostea întruna rugăciunea inimii – Doamne, Isuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătoasa). „Sfânta Cuvioasă Mavra de pe Ceahlău s-a învrednicit să vadă lumina necreată a slavei lui Hristos” „Pomenirea neîncetată a rugăciunii „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătoasa!” a transformat sărăcăcioasa ei chilie într-un colț de cer. Lucrarea rugăciunii isihaste este arătată și de biserica ridicată în Poiana maicilor care avea hramul Schimbării la Față a Domnului, sărbătoare luminată de practica rugăciunii isihaste. Precum pe Tabor, Domnul Iisus Hristos S-a arătat ucenicilor Săi, Petru, Iacov și Ioan, învrednicindu-i să vadă slava Lui dumnezeiască; tot astfel, în aspră nevoință, rostind neîncetat rugăciunea inimii, Sfânta Cuvioasă Mavra de pe Ceahlău s-a învrednicit să vadă lumina necreată a slavei lui Hristos, potrivit făgăduinței: „fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu” (Matei 5, 8). Astfel, însuși locul ales pentru bisericuța din Poiana Maicilor, cu vedere spre vârful Panaghiei, și hramul ales, Schimbarea la Față, sunt mărturii tainice ale lucrării lăuntrice săvârșite de Sfânta Cuvioasă Mavra pe Muntele Ceahlău”, trnasmite PF Părinte Daniel în cuvântul său, în care nu uită să amintească și de nevoințele sfintei – dormea puțin, mânca doar seara pâine uscată și ce fructe sălbatice mai găsea prin pădure, și-a construit singură bordeiul în care a pustnicit. Smerita cugetare și smerita viețuire O altă trăsătură pe care o evocă PF Sa este smerita cugetare și viețuire a sfintei. „Lucrarea rugăciunii neîncetate a rodit în Sfânta Mavra, la vremea cuvenită, prin lumina harului Duhului Sfânt care se vădea în harismele duhovnicești ale acestei cuvioase: darul înainte-vederii, al vindecărilor și al povățuirii. Aceste harisme, dăruite de Dumnezeu pentru adânca ei smerenie, au fost primite de ea cu sfială, fiind mereu atentă la viața sa duhovnicească. Asemenea unui ostaș care păzește o cetate să nu fie cucerită de dușmani, cuvioasa păzea cetatea sufletului ei cu rugăciunea neîncetată și cu smerita cugetare, ca să nu fie cucerită de vrăjmași, biruind toate ispitele diavolilor. Smerenia, pe care părinții pustiei o numeau „mama tuturor virtuților”, ajută ca harismele duhovnicești să fie primite cu multă grijă, ca lucrarea duhovnicească să nu se transforme, prin trufie, proprie omului căzut, în cădere din har a rugătorului”, transmite Patriarhul Daniel. Povățuitoare a cuvioaselor isihaste „Al treilea aspect foarte important al vieții Sfintei Cuvioase Mavra este lucrarea povățuirii și a discernământului duhovnicesc. Roadele rugăciunii curate și ale smereniei sale adânci nu au putut rămâne ascunse, întrucât Domnul Hristos, Cel ce a zis că „nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundă” (Matei 5, 14), a binevoit ca harismele ei să se reverse, ca dintr-o fântână binecuvântată, peste o mulțime de suflete însetate de Dumnezeu. Așa s-a ridicat Sfânta Cuvioasă Mavra, fără voia ei, la măsura unei mari povățuitoare pentru maicile și surorile sihastre de pe Muntele Ceahlău care viețuiau sub îndrumarea ei și pentru toți cei ce căutau sfat de suflet ziditor”, a mai transmis Patriarhul Daniel. Textul integral al mesajul Preafericitul Părinte Patriarh Daniel „Cu multă bucurie și evlavie cinstim astăzi după vrednicie chipul luminos al Sfintei Cuvioase Mavra de pe Muntele Ceahlău, marea nevoitoare isihastă care a luminat pământul Moldovei la sfârșitul veacului al XVII-lea și începutul veacului al XVIII-lea. Prin această sfântă mult nevoitoare, lucrarea rugăciunii neîncetate a prins rădăcini adânci în desișurile codrilor și pe povârnișurile abrupte ale munților. Mărturia ei tăcută, dar cunoscută prin însăși viața ei și prin urmele duhovnicești lăsate, ne îndeamnă să privim cu evlavie la această cuvioasa purtătoare de Dumnezeu, care, strălucind în virtute, s-a făcut prin faptele sale povățuitoare a sihastrelor și a oamenilor căutători de Dumnezeu. Rugătoare isihastă Cea mai înaltă și mai tăinuită lucrare a Sfintei Cuvioase Mavra a fost rugăciunea inimii sau rugăciunea isihastă. Această rugăciune, care are darul de a aduna toate puterile sufletului într-o singură mișcare lăuntrică, prin pomenirea neîncetată a numelui Domnului Iisus Hristos, a aprins în inima cuvioasei lumina cea curățitoare a iubirii dumnezeiești. Sfânta Cuvioasă Mavra, trăind înainte ca isihasmul moldav să cunoască acea înflorire deplină din veacul al XVIII-lea, din timpul marelui dascăl al rugăciunii, Sfântul Cuvios Paisie de la Neamț, mărturisește, prin însăși viețuirea sa, că lucrarea aceasta era prezentă deja în munții și sihăstriile Moldovei, fiind moștenirea vie a unei tradiții ce se transmitea, din duhovnic în ucenic, prin viu grai și prin viața duhovnicească a rugătorului. Acest fapt este subliniat și în lucrarea domnitorului Dimitrie Cantemir, „Descriptio Moldaviae” (Descrierea Moldovei), care spunea că în zona Muntelui Ceahlău „foșneau pădurile de mulțimea sihaștrilor”. Tradiția ne spune că Sfânta Cuvioasă Mavra dormea numai câteva ore pe noapte așezată pe un scăunel, făcea sute de metanii, mânca o singură dată în zi, către seară, mulțumindu-se cu câțiva pesmeți muiați în apă și cu câteva fructe sălbatice adunate din pădure. În bordeiul ei pustnicesc, ridicat cu propriile mâini din pământ și lemn, mintea Sfintei Cuvioase Mavra se cobora necontenit în adâncul inimii, repetând cu fiecare suflare numele sfânt și mântuitor al Domnului Iisus Hristos. Pomenirea neîncetată a rugăciunii „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătoasa!” a transformat sărăcăcioasa ei chilie într-un colț de cer. Lucrarea rugăciunii isihaste este arătată și de biserica ridicată în Poiana maicilor care avea hramul Schimbării la Față a Domnului, sărbătoare luminată de practica rugăciunii isihaste. Precum pe Tabor, Domnul Iisus Hristos S-a arătat ucenicilor Săi, Petru, Iacov și Ioan, învrednicindu-i
Diavolul se îmbracă de la Prada 2 debutează pe primul loc în box office, cu 77 de milioane de dolari în primul weekend
Filmul a generat încasări de aproximativ 77 de milioane de dolari în SUA și Canada în primul weekend, la care se adaugă alte 156,6 milioane de dolari la nivel internațional, potrivit estimărilor studiourilor. Lansarea a avut loc în peste 4.100 de cinematografe din America de Nord, mai scrie NBC News. Public dominat de femei și reacții mixte din partea criticilor Succesul producției a fost susținut în principal de publicul feminin, care a reprezentat circa 76% dintre spectatori, conform datelor PostTrak. Aproximativ 74% dintre cei care au văzut filmul au declarat că l-ar recomanda mai departe. Criticii au avut însă reacții împărțite față de sequel, care urmărește revenirea personajului Andy Sachs, interpretat de Anne Hathaway, în universul revistei fictive „Runway”, sub conducerea redutabilei Miranda Priestly, jucată de Meryl Streep. Bugetul producției a fost estimat la aproximativ 100 de milioane de dolari, semnificativ peste cel al primului film, realizat cu 35 de milioane de dolari. Distribuția principală, din care mai fac parte Emily Blunt și Stanley Tucci, a susținut filmul printr-o amplă campanie de promovare internațională, cu apariții în orașe precum Tokyo, Londra și New York. Interesul pentru franciză a crescut semnificativ înainte de lansare: vizionările online ale primului film au crescut cu peste 400% între martie și aprilie 2026, potrivit datelor Nielsen. „Michael” rămâne puternic pe locul doi Pe poziția secundă în box office s-a clasat biopicul „Michael„, dedicat lui Michael Jackson, care a încasat 54 de milioane de dolari în al doilea weekend de rulare în America de Nord. La nivel global, filmul a depășit deja 423 de milioane de dolari. Weekendul marchează începutul sezonului estival în cinematografie, o perioadă esențială care generează, de regulă, aproximativ 40% din încasările anuale. În lipsa unui blockbuster Marvel la startul sezonului, performanța combinată a filmelor „Diavolul se îmbracă de la Prada 2” și „Michael” a oferit un debut solid pentru industrie. Alte producții lansate în același weekend, precum „Hokum”, „Animal Farm” sau „Deep Water”, au avut încasări mai modeste, clasându-se în urma liderilor box office-ului. În ansamblu, piața cinematografică din SUA este în creștere, cu încasări totale de aproximativ 2,8 miliarde de dolari în 2026, cu circa 14% peste nivelul din anul precedent.
Shakira scrie istorie la Rio: concert gratuit cu două milioane de oameni pe plaja Copacabana
Evenimentul, organizat sâmbătă seara, face parte din turneul „Las Mujeres Ya No Lloran” și a transformat din nou Copacabana într-o scenă globală pentru spectacole de amploare, mai scrie Euronews. Primarul orașului, Eduardo Cavaliere, a descris concertul drept un moment istoric. El a estimat că show-ul va genera aproximativ 155 de milioane de dolari pentru economia locală. Datele oficiale arată că astfel de concerte gratuite au devenit o strategie a orașului pentru a stimula turismul în perioada dintre carnaval și sezonul estival. În ultimii ani, evenimente similare au dus la creșteri semnificative ale rezervărilor și consumului în hoteluri, restaurante și magazine. Spectacol grandios pe una dintre cele mai faimoase plaje din lume Artista a urcat pe scenă cu peste o oră întârziere, în jurul orei 23:00, în fața hotelului Copacabana Palace. În aer, dronele au format mesajul „I love you, Brazil”, în timp ce mulțimea aștepta pe plajă. Concertul a inclus hituri precum „Hips Don’t Lie”, „La Tortura” și „La Bicicleta”, iar finalul a fost marcat de celebra colaborare cu Bizarrap. Pe scenă au urcat și artiști brazilieni precum Anitta, dar și veterani ai muzicii locale. Evenimentul a egalat recordurile recente stabilite de concertele susținute de Madonna în 2024 și Lady Gaga în 2025, confirmând statutul Copacabanei ca epicentru al spectacolelor de masă în aer liber. Mais uma vez, a história foi feita nas areias de Copacabana. @shakira gigante, encantou o Rio, o Brasil, o mundo e se consagrou a rainha da América Latina no maior palco da terra. Muito obrigado. Que venha, 2027! pic.twitter.com/6YDmcL2bwP — Eduardo Cavaliere (@CavaliereRio) May 3, 2026 Legătura de lungă durată cu Brazilia Shakira a subliniat relația sa cu publicul brazilian, care datează din anii ’90. Artista a declarat în fața mulțimii că a venit prima dată în Brazilia la 18 ani, visând să cânte pe o scenă de asemenea amploare. Criticii de muzică consideră că acest concert reprezintă punctul culminant al unei relații culturale construite în timp între artistă și publicul din regiune. Pentru gestionarea evenimentului, autoritățile au mobilizat aproape 8.000 de agenți de securitate. Au fost instalate numeroase puncte de control și s-au folosit tehnologii precum drone și camere cu recunoaștere facială. Concertul nu a fost doar un spectacol muzical, ci și un eveniment cu impact social și simbolic, care a reunit oameni din toată Brazilia și din alte țări.
Ministerul Culturii, cu prilejul Zilei Internaționale a Libertății Presei: O condiție pentru orice societate care funcționează democratic
„Libertatea presei este o condiție pentru orice societate care funcționează democratic: pune întrebări, cere răspunsuri și menține dialogul public deschis”, se arată în mesajul publicat pe Facebook de Ministerul Culturii. Declinul libertății presei Ministerul precizează că libertatea presei a înregistrat cel mai accentuat declin din acest deceniu, iar noile tehnologii contribuie la răspândirea rapidă a informațiilor neverificate. „Conform UNESCO, libertatea presei a înregistrat cel mai accentuat declin din acest deceniu, iar autocenzura a crescut cu peste 60%. Presiunea economică, hărțuirea online și intimidarea juridică afectează direct modul în care se produce și circulă informația. Tehnologia schimbă și ea regulile: informația ajunge rapid la cititori sau urmăritori, pe orice platforme, dar nu întotdeauna verificată; iar inteligența artificială amplificǎ dezinformarea și erodeazǎ încrederea”, transmite ministerul. Reforme în domeniul culturii și presei Ministrul Demeter Andras a discutat cu Noel Curran, directorul general al Uniunii Europene de Radio și Televiziune și a făcut apel la modificări legislative în domeniul culturii și mass-media. „La nivel european, European Media Freedom Act (EMFA) stabilește reguli clare pentru protejarea independenței editoriale și a surselor jurnalistice, traseazǎ linii obligatorii pentru acționariatul media dar şi pentru factorul politic. Ministrul Culturii, Demeter András István, a discutat recent cu Noel Curran, directorul general al Uniunii Europene de de Radio și Televiziune, despre necesitatea unor schimbări legislative pentru cultură și mass-media, în acord cu obligațiile asumate prin EMFA. EBU și-a exprimat deschiderea de a sprijini aceste demersuri, în special în zona serviciilor publice de media, oferindu-și expertiza alǎturi de reprezentanții organismelor naționale implicate şi consultate de minister”, spune ministerul. În final, Ministerul Culturii a transmis și un mesaj de recunoștință față de jurnaliști. „3 mai este o zi de recunoaștere. Pentru cei care își fac meseria cu onestitate. Pentru cei care lucrează în condiții dificile. Pentru cei care au plătit cu viața pentru adevăr”, se arată în încheierea mesajului. În ultimul raport publicat de Reporteri fără Frontiere România a înregistrat un progres în clasamentul global, urcând pe locul 49. În 2025 România s-a clasat pe poziția 55.
Aida, tragedia iubirii imposibile, revine pe scena Operei Naționale București
Acțiunea se desfășoară în Egiptul antic, unde Regele trebuie să desemneze un nou general pentru a respinge armatele etiopienilor. Tânărul Radames visează la această onoare, însă destinul îi pregătește o încercare crudă: este îndrăgostit de Aida, prințesă etiopiană devenită sclavă la curtea din Memphis. Alegerea lui Radames ca general îl obligă să lupte chiar împotriva poporului Aidei și, implicit, împotriva tatălui ei, regele Amonasro. Victoria egiptenilor aduce glorie și gelozie. Amneris, fiica faraonului, îl iubește pe Radames și bănuiește sentimentele acestuia pentru Aida. Pentru a afla adevărul, o supune pe Aida unei crude probe emoționale, prefăcându-se că Radames a murit, iar adevărul iese la iveală și tensiunea se amplifică. Momentul triumfal al operei este marșul victoriei, când Radames defilează în fața faraonului și a marilor preoți, având printre prizonieri chiar pe Amonasro. Ca recompensă, faraonul îi oferă mâna fiicei sale, Amneris, decizie care declanșează tragedia finală. Pe malul Nilului, Amonasro o forțează pe Aida să smulgă planurile militare de la Radames. Orbit de iubire, acesta cedează, iar trădarea este descoperită. Aida și tatăl ei fug, Radames se predă și este condamnat la moarte. Nici implorările disperate ale lui Amneris nu-l pot salva. În scena finală, de o forță emoțională devastatoare, Radames este îngropat de viu, dar o regăsește acolo pe Aida. Cei doi cântă imnul iubirii lor dincolo de moarte, în timp ce Amneris plânge deasupra mormântului. Regia: Plamen Kartalov Scenografia: Viorica Petrovici Coregrafia: Francisc Valkay Maeștri de cor: Adrian Ionescu, Ethan Schmeisser Asistent de regie: Alexandru Nagy Maestru de repetiții balet: Tamara Grimmer Distribuția: Dirijor: Vlad Conta Distribuția: Aida: Paula Iancic; Radames: Teodor Ilincăi; Amneris: Sorana Negrea; Amonasro: Vasile Chisiu; Ramfis: Leonard Bernad; Regele: Filip Panait; Mesagerul: Ciprian Pahonea; Marea Preoteasă: Stanca Maria Manoleanu Solişti balet: Raluca Jercea; Diana Gal; Tiberiu Pepenică Cu participarea Orchestrei, Corului și a Baletului Operei Naționale București. Joi, 30 aprilie, de la ora 18:30, la Opera Națională București, „Aida” rămâne în suflet ca o rană frumoasă, o iubire care sfidează viața, puterea și moartea însăși. „Aida” se stinge în șoaptă, dar răsună pentru totdeauna, ca o promisiune că iubirea adevărată nu cunoaște limite, nici morminte. Când cortina cade, rămâne un adevăr dureros și sublim: unele iubiri nu sunt menite să fie salvate, ci să devină nemuritoare.