Dua Lipa își deschide o bibliotecă de cărți cenzurate într-o librărie celebră din Portugalia
Cântăreața Dua Lipa și-a deschis o bibliotecă de cărți cenzurate într-o librărie celebră din Portugalia, potrivit Le Figaro. Vedeta a creat un spațiu literar în cadrul librăriei independente Lello din Porto, Portugalia. Librăria a fost fondată în urmă cu peste un secol, pentru a crea un „sanctuar dedicat cărților pierdute”, potrivit sursei citate. Artista este o cititoare pasionată și are inclusiv propriul club de carte. Acum, își dedică timoul colecționării de cărți care au fost cenzurate. Numită Biblioteca Manifesto, spațiul a fost amenajat în renumita librărie independentă Lello, veche de un secol, arată sursa. Noua bibliotecă prezintă o selecție de 100 de cărți care „contestă puterea, cenzura, excluziunea și narațiunile dominante”. Această bibliotecă apare ca un răspuns la „interdicțiile de cărți” inițiate de guvernele conservatoare sau autoritare. „Un sanctuar dedicat cărților pierdute” „Această bibliotecă este un sanctuar dedicat cărților pierdute, autorilor al căror curaj expune structurile de putere și control și cititorilor care refuză să li se spună ce cărți au voie să citească”, a declarat Dua Lipa. „Sunteți invitați să veniți aici și să decideți singuri ce ar trebui să fie pe aceste rafturi. Pentru că uneori, cel mai subversiv act este pur și simplu să citești o carte și apoi să vorbești despre ea”, a adăugat artista, conform aceleiași surse. Într-un interviu acordat publicației Rolling Stone, Francisca Pedro Pinto, directoarea librăriei Lello, și-a exprimat entuziasmul pentru acest parteneriat. „Timp de 120 de ani, librăria Lello s-a bazat pe o convingere simplă: cartea este o tehnologie a libertății. Biblioteca Manifesto s-a născut din această credință. Ceea ce este în joc nu este doar viitorul lecturii, ci capacitatea unei societăți de a-și imagina, interpreta și construi propriul viitor”, a declarat aceasta.
Italia readuce la lumină un mormânt vechi de 2.400 de ani / Frescele ascunse timp de peste un secol pot fi văzute din nou
Italia a deschis marți pentru presă una dintre cele mai importante descoperiri ale patrimoniului său antic – frescele Mormântului lui François, un monument etrusc din secolul al IV-lea î.Hr. achiziționat recent de statul italian pentru aproximativ 15 milioane de euro. Monumentul va putea fi vizitat de public începând de miercuri la Muzeul Național Etrusc Villa Giulia din Roma. Ministerul italian al Culturii a anunțat în luna mai că a cumpărat panourile cu fresce de la familia Torlonia, una dintre cele mai vechi și influente familii nobiliare din Italia, a cărei impresionantă colecție de antichități a rămas timp de decenii în afara circuitului public. Un demers început acum un secol Mormântul lui François a fost descoperit în 1857 de arheologul francez Alessandro François în vechiul oraș etrusc Vulci, pe un teren aflat în proprietatea familiei Torlonia. La câțiva ani după descoperire, în 1863, frescele au fost desprinse de pe pereții necropolei și integrate în colecția privată a familiei, în timp ce obiectele funerare au fost împărțite între descoperitor, colaboratorii săi și proprietarii terenului. Achiziția pune capăt unui demers început în urmă cu peste un secol. Statul italian încearcă încă din 1921 să readucă mormântul în patrimoniul public, în cadrul unei politici mai ample de recuperare a operelor și artefactelor de valoare care au părăsit domeniul public în perioada marilor săpături arheologice din secolul al XIX-lea. A treia investiție majoră în patrimoniul cultural Expoziția reunește nu doar panourile originale cu fresce, considerate printre cele mai valoroase exemple de pictură etruscă păstrate până în prezent, ci și bijuterii, vase ceramice și alte obiecte descoperite în mormânt. Multe dintre acestea provin din colecții muzeale din întreaga lume și au fost împrumutate Italiei special pentru această expoziție. Achiziția Mormântului lui François reprezintă a treia investiție majoră în patrimoniul cultural realizată de Ministerul Culturii italian în acest an. „Mormântul este o parte fundamentală a istoriei Italiei” Anterior, instituția a cumpărat tabloul „Ecce Homo” al lui Antonello da Messina pentru 14,9 milioane de euro și un portret rar realizat de Caravaggio, reprezentându-l pe viitorul papă Urban al VIII-lea, pentru aproximativ 35 de milioane de euro. Potrivit oficialilor, fondurile provin din bugetul anual destinat achizițiilor de patrimoniu, însă ministrul Culturii, Alessandro Giuli, a decis să prioritizeze cumpărarea unui număr redus de opere de o importanță excepțională, în locul achiziționării unui număr mare de piese cu valoare mai redusă. „Mormântul reprezintă o parte fundamentală a istoriei Italiei, care este acum restituită publicului italian”, a declarat ministrul Alessandro Giuli. Prin această achiziție, autoritățile italiene își consolidează strategia de recuperare și valorificare a patrimoniului cultural național, aducând în circuitul public una dintre cele mai importante mărturii ale civilizației etrusce, care a precedat ascensiunea Romei antice.
Șerban Pavlu, despre diferențele dintre teatru și film: La film există o plasă de siguranță, pe scenă nu te poate opri nimeni
Confortul dublelor și libertatea scenei Șerban Pavlu, într-un dialog cu Adrian Artene a explicat că filmul și teatrul presupun abordări foarte diferite, atât din punct de vedere tehnic, cât și psihologic. „La filmare, așa cum bine știe toată lumea, dacă nu sunt cazuri cu totul speciale, există aceste duble, cum se spune, care sunt limitate ca timp. Ele sunt limitate, ele sunt programate în așa fel încât să se poată repeta și filma de mai multe ori și simpla idee că tu poți relua întregul din nou, scena respectivă, dacă s-a greșești ceva, e o plasa de siguranță care se instalează și în creierul tău undeva. Ideea că poți relua este foarte confortabilă pentru actor”, a declarat actorul, la podcastul „Altceva cu Adrian Artene”, găzduit de Gândul. În același timp, Pavlu a subliniat că platoul de filmare este un mediu mult mai tehnic, mediu la care actorul trebuie să se adapteze. „ În același timp, procesul e mai tehnic un pic, ești în fața colegului tău, să spunem, dacă ar fi o scenă așa între două personaje, dar de față mai sunt încă 10, 12 oameni care se ocupă de cameră, de sunet, de lumină, regizorul care vine și pleacă, oamenii de la machiaj, de la costum, care vin și fac tot felul de reglaje”, susține actorul. „În teatru, sigur, la ora 7 ai pășit, ai zis prima replică și uneori ești la nouă jumate de pe scenă, timp în care nu te poate opri nimeni, regizorul nu poate veni să spună că joci prost și atunci ești o parte bună și o parte rea”, a mai spus Pavlu. Cum gestionează actorii momentele în care își uită replica? De asemenea, actorul a vorbit și despre cea mai mare frică a unui actor, anume să își uite replica. „Nu am trăit niciodată, nici eu personal, nici n-am fost martor la situații fără ieșire. Mă întreabă cunoscuți, dar cum reușiți să țineți minte atâtea lucruri? Sunt mai simple și mai complicate decât par. Mai simple în sensul că noi ne pregătim pentru lucru”, spune Pavlu. Actorul a mai spus că momentele de „blank” pot fi gestionate cu ușurință e pe scenă. „există repetițiile împreună cu colegii tăi la teatru. ne așezăm la o masă, exact cum stăm noi doi acum și începem să citim, începem să discutăm, începem ușor, ușor să înțelegem și să dezbatem și să cădem de acord despre ce e vorba în scenă, cum s-ar spune, intențiile din spatele replicilor”, dezvăluite Pavlu. Emisiunea integrală poate fi urmărită aici:
UNArte inaugurează prima pinacotecă și o nouă bibliotecă, cu ocazia împlinirii a 162 de ani de existență
Lucrări de artă valoroase, documente de arhivă și volume de specialitate se află în una dintre cele mai prestigioase instituții de învățământ artistic din România. Cu ocazia aniversării celor 162 de ani de existență ai Universității Naționale de Arte din București, instituția a inaugurat propria pinacotecă și o nouă bibliotecă. Amândouă conțin piese de artă importante, dar și documente valoroase despre marii pictori care au absolvit UNArte, potrivit unui anunț de pe portalul instituției. Pinacoteca funcționează ca spațiu expozițional permanent Pinacoteca universității funcționează ca spațiu expozițional permanent, unde sunt expuse lucrări de pictură și sculptură, gravuri istorice, desene și picturi din colecția UNArte, desene academiste din sec. al XIX-lea, piese de sculptură din Colecția Kalinderu, portrete ale lui Theodor Aman, Gheorghe Tăttărescu, al clasei de studiu a lui Ștefan Luchian, presa originală de gravură a lui Theodor Aman și lucrări ale unor personalități importante ale artei românești. „Pinacoteca are un scop educațional pentru studenții noștri, consolidează personalitatea universității și formele de reprezentare aici. Totodată, constituie un reper în ceea ce privește calitatea plasticii pe care o dezvoltăm în cadrul cursurilor și programelor universitare. După ce a funcționat temporar în mansarda Universității din București, spațiu care a fost afectat de un incediu, a durat 162 de ani până când am reușit în acest moment să concretizăm pinacoteca”, a declarat într-o conferință de presă rectorul UNArte, Cătălin Bălescu. Cât despre noua bibliotecă a instituției de învățământ, sunt prezente aproximativ 60.000 de volume și este concepută ca spațiu de documentare, cercetare și studiu pentru studenți, profesori, cercetători, specialiști în arte vizuale și publicul interesat de cultura artistică. Pinacoteca și noua bibliotecă vor fi prezentate publicului pe 1 iulie Bucureștenii sunt așteptați pe data de 1 iulie, la sediul UNArte, să vadă expoziția din pinacotecă și spațiul noii biblioteci, începând cu ora 19:00. Vizitatorii vor descoperi: Ecorșeul lui Constantin Brâncuși și al dr. Dimitrie Gerota. Ecorșeul Georgetei Caragiu și al prof. Gheorghe Ghițescu. Portretul lui Theodor Aman și presa sa de gravură. Portretul de grup al clasei lui Ștefan Luchian, de Alexandru Bănulescu. Lucrări din colecția Kalinderu. Gravuri istorice și lucrări din colecția universității. Desen și pictură academiste de la finalul sec. al XIX-lea. Foile matricole ale lui Constantin Brâncuși, Ștefan Luchian, Victor Brauner și Sofian Boghiu, precum și diploma lui Zianu Boca. Expoziția actualilor profesori: pictură, grafică, sculptură. Instalația PatchWork by Mediascope × Videri. Open Spaces propune un parcurs liber prin Casa Scarlat-Ghica (Robescu) – Pinacotecă și Bibliotecă, completat de intervenții artistice și momente muzicale. Accesul este gratuit, însă accesul publicului se va realiza în funcție de limita capacității disponibile. De asemenea, UNArte va pregăti și un moment aniversar dedicat publicului prezent.
Filmul Michael stabilește un nou record: Depășește Oppenheimer și devine filmul biografic cu cele mai mari încasări
„Michael” a devenit filmul biografic cu cele mai mari încasări la box-office la nivel mondial – 977 de milioane de dolari. Potrivit Variety, filmul „Michael” a încasat 607,2 milioane de dolari în străinătate și 370,2 milioane de dolari pe piața internă începând din luna aprilie. Pelicula a înregistrat un record și la debut: 97 de milioane de dolari pe piața internă și 217 milioane de dolari la nivel global. Filmul „Oppenheimer” al regizorului Christopher Nolan deținea anterior recordul în categoria filmelor bazate pe personaje reale, cu încasări de 975 de milioane de dolari la nivel global. În aceste condiții, „Michael” a devenit cel mai de succes film biografic muzical din toate timpurile, depășind „Bohemian Rhapsody”. Producţia din 2018, care este dedicată formaţiei Queen, a generat încasări de 911 milioane de dolari la nivel mondial. Printre alte recorduri, „Michael” este filmul cu cele mai mari încasări din istoria Lionsgate, depășind „The Hunger Games: Catching Fire” din 2013. Se așteaptă ca studioul să dea undă verde pentru cel puțin încă un film despre viața lui Jackson. Nepotul megastarului, în rol principal Filmul îl are în rolul principal pe Jaafar Jackson, nepotul lui Michael Jackson. Producția cinematografică urmărește parcursul artistului, de la formația Jackson 5 până la statutul său de „Rege al Popului”. Criticii de film spun că producția prezintă o viziune „înfrumusețată” asupra vieții lui Michael Jackson, deoarece nu include acuzațiile de abuz sexual asupra copiilor care i-au fost aduse cântărețului mai târziu în carieră.
Sfinții Petru și Pavel 2026: Povestea mai puțin cunoscută a lanțurilor Sfântului Petru, una dintre cele mai vechi relicve ale creștinătății
Pe 29 iunie, creștinii îi cinstesc pe Sfinții Apostoli Petru și Pavel, considerați doi dintre cei mai importanți răspânditori ai creștinismului. Deși au avut vieți și misiuni diferite, tradiția creștină spune că amândoi au murit ca martiri la Roma, în timpul persecuțiilor împăratului Nero, motiv pentru care sunt prăznuiți împreună încă din primele secole ale Bisericii. Miracolul eliberării Sfântului Petru Unul dintre cele mai cunoscute episoade din viața Sfântului Petru este relatat în Faptele Apostolilor, capitolul 12. Potrivit textului biblic, apostolul fusese întemnițat din ordinul regelui Irod Agripa și urma să fie judecat după sărbătoarea Paștelui. În noaptea dinaintea procesului, relatarea biblică spune că un înger al Domnului a intrat în închisoare, iar lanțurile care îl țineau legat au căzut. Petru a fost condus afară din temniță, iar porțile s-au deschis în mod miraculos. Abia după ce a ajuns într-un loc sigur și-a dat seama, potrivit textului, că nu fusese un vis, ci o intervenție divină. Pentru credincioși, acest episod reprezintă unul dintre marile miracole atribuite Sfântului Petru și simbolizează eliberarea prin credință și speranță. Biserica din Roma dedicată lanțurilor apostolului Puțini știu că la Roma există o bazilică ridicată în cinstea acestui episod: San Pietro in Vincoli, al cărei nume se traduce prin „Sfântul Petru în Lanțuri”. Relicvă din lanț la altarul mare al Bisericii Sfântului Petru în Lanțuri (San Pietro in Vincoli), Roma. Sursa foto: X Potrivit tradiției Bisericii Catolice, aici sunt păstrate lanțurile atribuite Sfântului Petru și venerate de secole ca relicve. Tradiția mai spune că lanțurile provenite din închisoarea de la Ierusalim au fost aduse la Roma și puse alături de cele asociate detenției apostolului în capitala Imperiului Roman, iar cele două relicve s-ar fi unit în mod miraculos. Acest episod face parte din tradiția religioasă și nu poate fi confirmat istoric. Bazilica este cunoscută și pentru faptul că adăpostește celebra statuie a lui Moise realizată de Michelangelo, fiind unul dintre cele mai vizitate lăcașuri de cult din Roma. De ce sunt sărbătoriți împreună Petru și Pavel Petru a fost pescar în Galileea și unul dintre primii ucenici ai lui Iisus Hristos, în timp ce Pavel, cunoscut inițial ca Saul din Tars, a devenit unul dintre cei mai importanți misionari ai creștinismului după convertirea sa de pe drumul Damascului. Biserica îi prăznuiește împreună deoarece sunt considerați cei doi mari piloni ai creștinismului: Petru este asociat întemeierii Bisericii, iar Pavel răspândirii credinței în lumea greco-romană prin călătoriile sale misionare și epistolele care fac parte din Noul Testament. O sărbătoare cu semnificații dincolo de tradițiile populare În România, ziua de 29 iunie este însoțită de numeroase obiceiuri și credințe populare. Însă povestea lanțurilor Sfântului Petru rămâne una dintre cele mai puțin cunoscute legate de această sărbătoare. Fie că este privită prin prisma credinței sau a tradiției istorice a Bisericii, relicva de la San Pietro in Vincoli continuă să atragă pelerini din întreaga lume și reprezintă unul dintre cele mai puternice simboluri asociate Sfântului Petru și misiunii sale.
Șerban Pavlu, despre succesul regizorilor Radu Jude și Cristian Mungiu: Există un tip de performanță care vorbește de la sine
Actorul Șerban Pavlu a evidențiat diferența dintre susținerea materială a regizorilor români și impactul lor cultural uriaș pe plan mondial. „Lumea nu înțelege foarte clar că niște băieți de aici, din România, cu niște mijloace minime și în cazurile fericite minime, reușesc, an după an, să lase o dâră foarte adâncă la cele mai mari festivaluri de cinema din lume”, spune Șerban Pavlu, la podcastul „Altceva cu Adrian Artene”, găzduit de Gândul. „Există un tip de performanță care vorbește prin ea însăși te duce la cele mai mari. Sunt 3-4 festivaluri mari. Nu sunt altele pe planetă. Nu e ca și cum. Lasă Domnule, că pe cealaltă parte a planetei mai sunt altele. Cannes sau Berlin sau Veneția, alea sunt. Locarno și Toronto, alea sunt. Nu există alt festival mai mare decât Cannes”, continuă actorul. În acest context, Șerban Pavlu a vorbit și despre influența imensă a regizorului Radu Jude asupra cineaștilor internaționali. „Sunt foarte mulți regizori și foarte multe producții, și spun producții separat în sensul unui efort de producție, care înseamnă bani de promovare, care doresc să fie acolo. Radu Jude, care e primit la Berlin, e un fel de mentor al festivalului”, spune Pavlu. Declarațiile lui Pavlu vin după ce Cristian Mungiu a obținut în 2026 al doilea Palme d’Or din carieră, pentru filmul „Fjord”. Astfel, regizorul român a intrat în cercul select al regizorilor care au câștigat de două ori Palme d’Or, alături de alți nouă norocoși. Printre aceștia se numără, de exemplu, Coppola sau Ruben Östlund. Regizorul român a primit primul său Palme d’Or în 2007 pentru filmul „Patru luni, trei săptămâni și două zile”. Emisiunea integrală poate fi urmărită aici:
După Brad Pitt și George Clooney, Roger Taylor de la Queen investește în vinurile din Provence
Roger Taylor, bateristul legendarei trupe Queen, intră în industria vinului și lansează primul rosé care poartă numele formației. Muzicianul britanic a colaborat cu o cramă din regiunea Provence pentru a crea un vin pe care îl descrie drept o expresie a bucuriei și a emoției împărtășite. Noul „Queen Rosé” este produs în parteneriat cu cooperativa viticolă Cave du Commandeur din Montfort-sur-Argens, în sudul Franței, și cu oenologul francez Valérie Courrèges, cunoscută pentru promovarea agriculturii ecologice. „Am vrut să creez un vin care să transmită acest sentiment” „Vinul a fost întotdeauna sinonim cu bucuria, cu exaltarea și cu momentele în care ridicăm paharul alături de oamenii pe care îi iubim. Am vrut să creez un vin care să transmită acest sentiment”, a declarat Roger Taylor, cu ocazia lansării recoltei din 2026. Potrivit producătorilor, rosé-ul are arome de fructe roșii și fragi sălbatici, iar eticheta poartă logo-ul Queen, cu acordul casei de discuri și al celorlalți membri ai formației. Primele sticle au ajuns deja în marile lanțuri de magazine din Marea Britanie și sunt comercializate la un preț de aproximativ 16 euro. Cea mai recentă celebritate care investește în vinurile din Provence Colaborarea a durat mai multe luni și s-a desfășurat discret. Oenologul Valérie Courrèges spune că proiectul a urmărit obținerea unui vin „elegant, proaspăt și echilibrat”, în ciuda provocărilor climatice din Provence. Lansarea îl transformă pe Roger Taylor în cea mai nouă celebritate care investește în vinurile din sudul Franței. În aceeași regiune, actorul Brad Pitt produce deja celebrul rosé Miraval, iar George Clooney, Kylie Minogue și fostul baschetbalist Tony Parker sunt implicați, la rândul lor, în proiecte viticole. Reprezentanții industriei spun că interesul vedetelor pentru vinurile din Provence aduce vizibilitate regiunii și contribuie la promovarea producătorilor locali, chiar dacă sectorul traversează o perioadă dificilă, pe fondul scăderii consumului de vin. Pentru a evita supraproducția, multe crame își adaptează volumele și își constituie rezerve înainte de lansarea noilor recolte.
Șerban Pavlu, despre actorii care i-au fost o a doua școală: Privindu-l pe Victor Rebengiuc, înveți despre meseria asta niște lucruri
Actorul Șerban Pavlu a vorbit, în podcastul „Altceva cu Adrian Artene”, despre actorii mari alături de care a avut șansa să joace și care i-au marcat cariera. El spune că Victor Rebengiuc, Marcel Iureș, Mariana Mihuț și Tamara Buciuceanu-Botez au reprezentat pentru el „o a doua școală”. Marii actori, „o a doua școală” pentru Șerban Pavlu „Am și avut la cine să mă uit, am jucat cu niște actori care au fost, de fapt, o a doua școală, e reală. Meseria asta este și un meșteșug în măsura în care este o artă. Este o artă și un meșteșug în sensul că arta, în realitate, nu se fură, dar meșteșugul da”, a spus Șerban Pavlu. Actorul a explicat că experiența de a lucra lângă mari actori îi poate oferi unui artist lecții pe care nu le poate primi doar din școală. „Privindu-l, de exemplu, pe Victor Rebengiuc, de-a lungul a 20 de ani pe scenă, uneori de foarte aproape, în exercițiu funcțional, ca să mă exprim așa, înveți despre meseria asta niște lucruri. Privindu-l pe Marcel Iureș, în timp ce face Hamlet, în repetiții, înveți ceva despre meseria asta. Privindu-o pe Mariana Mihuț, privindu-o pe Tamara Buciuceanu. Am avut șansa să joc cu oamenii ăștia”, a declarat Pavlu. Șerban Pavlu a mai spus că prezența unui actor foarte mare poate fi, în același timp, o lecție și o formă de presiune pentru cei din jur. „Deodată vezi un om, un maestru, în sensul oriental al termenului, mișcând piesele pe tablă. Îți luminează și îți stabilește și niște limite ale tale”, a spus actorul. Presiunea de a juca lângă mari actori Întrebat dacă prezența unui asemenea actor îi poate inhiba pe ceilalți, Pavlu a răspuns: „Ba da, uneori da”. „Există măcar o presiune a bunului-simț. Să-ți dai seama că ești prost, să-ți dai seama că ești mediocru, să-ți dai seama că ești limitat”, a afirmat Șerban Pavlu. Actorul a comparat lucrul lângă un mare artist cu o alergare în care, la un moment dat, diferența de ritm devine evidentă. „E ca și cum pleci cu cineva într-o alergare. Ușor, ușor, partenerul tău, cu care ai schimbat poate și câteva vorbe la începutul cursei, este simpatic. Dar pe măsură ce se lungește pasul, tu cam începi să gâfâi. El îți mai spune un banc, te mai întreabă de sănătate, dar tu nu mai poți să ții pasul. După care omul se lansează într-un sprint și deodată spui: «Eu nu mă pot ține după tine!»”, a mai spus Pavlu. „Pentru cine are ochi să vadă, are ce vedea. Pentru cine are urechi să audă, are ce auzi”, a mai spus Șerban Pavlu Podcastul integral:
Șerban Pavlu, apel către spectatorii de teatru: Închideți telefoanele mobile. Este îngrozitor
Șerban Pavlu a vorbit despre conduita spectatorilor în podcastul „Altceva cu Adrian Artene”, unde a fost întrebat dacă există oameni care dau replici în timpul spectacolelor sau comentează cu voce tare. „Sunt spectatori cărora le sună telefonul, sunt spectatori care foșnesc pungi. Am asistat la o situație, și de fapt nu la una, în care o doamnă foșnea o pungă plângând în același timp, atât de impresionată de ceea ce se întâmpla pe scenă”, a spus Șerban Pavlu. Actorul a explicat că, la teatru și la cinema, ar trebui să existe o anumită conduită a spectatorului. Șerban Pavlu a transmis și un apel către public, spunând că telefoanele mobile care sună în timpul spectacolelor strică experiența pentru care spectatorii au plătit bilet. „Închideți telefoanele mobile. Este îngrozitor. Vă stricați experiența pentru care ați plătit. Vă distrugeți experiența pe care ați plătit bilet să o urmăriți”, a spus actorul. El a explicat că, la teatru, un telefon care sună nu este doar un zgomot deranjant, ci poate afecta direct concentrarea actorilor. „E cu totul altceva la teatru decât la cinema. Și la cinema e urât să sune telefonul, dar la teatru produci în cei care joacă o abatere”, a mai spus Pavlu. Actorul a vorbit și despre relația dintre public și spectacol, spunând că spectatorii pot influența energia unei reprezentații. „Odată intrat în sală, ajuți spectacolul. Trebuie să mă credeți pe cuvânt: un public talentat, un public generos ridică spectacolul. Actorii se simt urmăriți, se simte liniștea, concentrarea spectatorilor”, a declarat Șerban Pavlu. El a adăugat că actorii nu sunt roboți și că zgomotele din sală îi pot scoate din ritm. „Ar fi ideal să fim ca niște roboți, fără greșeală: poți să dai drumul la muzică, poți să foșnești pungi, poți să vorbești cu bunica la telefon, eu joc la fel. Nu suntem roboți, suntem oameni și telefoanele deranjează”, a spus actorul. Podcastul integral: