Motivul străvechi pentru care o oră are 60 de minute
În octombrie 1793, nou-înființata Republică Franceză s-a angajat într-un experiment nereușit. A decis să schimbe ora. Revoluționarii au decis că ziua va fi acum împărțită la 10 ore, nu la 24. Fiecare oră va avea 100 de minute decimale, alcătuite la rândul lor din 100 de secunde decimale, notează BBC. Sistemul orar făcea parte dintr-un calendar revoluționar mai amplu, care urmărea raționalizarea (și decreștinizarea) structurii anilor, incluzând o nouă săptămână de 10 zile. În curând au început lucrările de conversie a ceasurilor existente la sistemul zecimal . Primăriile au instalat ceasuri zecimale, iar activitățile oficiale au fost înregistrate folosind noul calendar. „A început rapid să provoace nenumărate dureri de cap”, spune Finn Burridge, comunicator științific la Muzeele Regale Greenwich din Londra, Marea Britanie, sediul Observatorului Regal și locul unde a fost stabilit timpul mediu Greenwich. Reproiectarea și convertirea ceasurilor existente s-au dovedit extrem de dificile. Sistemul a izolat Franța de țările vecine, în timp ce populația rurală ura ca ziua de odihnă să devină doar o dată la a 10-a zi. În cele din urmă, timpul zecimal a durat abia mai mult de un an în Franța. Pentru a înțelege cum am început să numărăm, și cum numărăm și astăzi, 24 de ore într-o zi, 60 de minute într-o oră și 60 de secunde într-un minut, trebuie să dăm înapoi ceasul într-o epocă anterioară începuturilor măsurării timpului. Pentru că povestea unuia dintre cele mai vechi sisteme numerice ne-a pus pe această cale – și explică de ce acest sistem ciudat a supraviețuit mult civilizațiilor care l-au inventat. O bază de 60 La origine se află sumerienii, un popor antic care a trăit în Mesopotamia (aproximativ Irakul de astăzi) între anii 5300-1940 î.Hr. și una dintre primele civilizații care au format orașe. Împreună cu multe alte invenții, inclusiv irigațiile și plugul, lor li se atribuie crearea primului sistem de scriere cunoscut. Acesta a inclus și un sistem de numerotare bazat pe conceptul de 60. Ține mâna în față, îndoiește un deget și vei vedea că are trei articulații. Numără toate articulațiile degetelor unei mâini (fără a include degetul mare) și vei ajunge la 12. Numără aceste 12 ca fiind una singură folosind un deget de la cealaltă mână și reia numărătoarea de la 12 la prima mână, până când toate cele cinci degete de la a doua mână sunt folosite. Până la ce ai numărat? Șaizeci. Aceasta este una dintre teoriile speculative despre motivul pentru care sumerienii și-au bazat sistemul matematic emergent pe 60, nu pe 10 – o decizie care are încă implicații asupra modului în care măsurăm timpul astăzi. Dezvoltarea numerelor scrise a fost determinată de nevoia de a ține evidențe pentru sistemul agricol din ce în ce mai mare și mai complex care susținea orașele lor în creștere, spune Martin Willis Monroe, expert în culturi cuneiforme (sistemele de scriere timpurii ale Orientului Mijlociu antic) de la Universitatea din New Brunswick din Canada. Au început să folosească tăblițe mici de lut, adesea de dimensiunea unui smartphone sau mai mici, pentru a ține evidența numerelor, imprimând detaliile în lut moale. Alte notații picturale au urmat curând, dezvoltându-se în faimosul text cuneiform al sumerieni. Abia la mijlocul secolului al XIX-lea aceste tăblițe de lut au fost descoperite și au început să fie descifrate. Ele arată că sumerienii foloseau o întreagă gamă de sisteme numerice, spune Monroe, dar cel mai important pentru matematică și, în cele din urmă, pentru astronomie și timp, a devenit rapid așa-numitul sistem sexagesimal. Sumerienii foloseau numărul 60 într-un mod comparabil cu modul în care folosim noi acum numărul 10. Când ajungem la nouă, ne mutăm peste un spațiu la stânga, scriem un unu și adăugăm zero la dreapta, spune Erica Meszaros, care a absolvit recent un doctorat în istoria științelor exacte și antichității la Universitatea Brown din SUA. „[Este] același lucru cu sexagesimalul: ajung până la 59 și în loc să aibă un număr mai mare decât 59, folosesc doar un unu, dar cu o poziție mai sus.” Orele, minutele și secundele sunt o moștenire utilă din timpuri străvechi, atât de adânc înrădăcinată încât schimbarea sistemului acum ar fi probabil prea mult de gestionat. În ciuda teoriei tentante a numărării cu degetele, prezentată mai sus, nu este clar de ce sumerienii au optat pentru un sistem de bază 60. „Nu există o mulțime de dovezi de unde provine numărul 60”, spune Monroe. Unii cercetători au sugerat că sistemul sexagesimal ar fi putut exista înainte de sumerieni. Ușurința sa în utilizare este însă evidentă. Șaizeci poate fi împărțit la unu, doi, trei, patru, cinci, șase, 10, 12, 15, 20, 30 și 60 fără a fi nevoie de fracții sau zecimale. Comparați acest lucru cu 10, care poate fi împărțit doar la unu, doi, cinci și 10, iar avantajele sale încep să devină clare. „Dacă dezvoltați numere în scopuri foarte practice, cum ar fi contabilitatea, impozitele sau măsurarea câmpurilor și împărțirea câmpurilor pentru moștenirea fiilor dvs., o modalitate ușoară de a face aceste operații matematice poate fi de mare ajutor”, spune Meszaros. Originea timpului Nu există dovezi clare că sumerienii foloseau timpul, deși probabil că măsurarea timpului a existat în regiune înainte de prima utilizare documentată a cadranelor solare și a ceasurilor cu apă de către babilonieni (o civilizație mesopotamiană antică care a venit după sumerieni) în jurul anului 1000 î.Hr., spune Monroe. Prima civilizație cunoscută care a împărțit ziua în ore a fost cea a vechilor egipteni, spune Rita Gautschy, arheoastronomă la Universitatea din Basel, Elveția, iar acest lucru apare în texte religioase din jurul anului 2500 î.Hr. Primele obiecte cunoscute legate de ore s-au referit inițial la cele 12 ore ale nopții: acestea erau ceasuri stelare diagonale găsite pe capacul interior al sicrielor nobililor egipteni din perioada cuprinsă între anii 2100 și 1800 î.Hr., spune Gautschy. Cele mai vechi instrumente cunoscute pentru măsurarea timpului, cadranele solare și ceasurile cu apă, au apărut în Egipt în jurul anului 1500 î.Hr. Unele erau folosite în timpul muncii zilnice , dar majoritatea erau „probabil mai mult legate de sfera religioasă și de ritualuri” decât de măsurarea timpului,
O piesă nouă semnată Prince, lansată la 10 ani de la moartea artistului
Artistul a murit pe 21 aprilie 2016, la vârsta de 57 de ani, în urma unei supradoze accidentale. Zece ani mai târziu, echipa care administrează catalogul său muzical publică materiale nelansate până acum, într-un efort de a valorifica arhiva impresionantă lăsată în urmă, scrie Euronews. O piesă din arhivă, readusă la viață, legătura cu Céline Dion Potrivit descrierii oficiale, piesa a fost înregistrată în 1991, la celebrul complex Paisley Park, și a fost recent remixată pentru lansare. „Înregistrată în 1991 la Paisley Park și recent mixată, piesa îl surprinde pe Prince în plină formă, scriind, producând și interpretând fiecare notă”, se arată în comunicarea oficială. Balada, dominată de pian, evidențiază stilul emoțional și rafinat al artistului, fiind considerată de fani o piesă reprezentativă pentru perioada sa creativă din anii ’90. Interesant este faptul că piesa nu este complet necunoscută publicului. O versiune interpretată de Céline Dion a fost inclusă pe albumul acesteia din 1992. Artista a reacționat la lansarea versiunii originale, spunând că melodia a fost un cadou prețios din partea lui Prince și că audierea variantei originale este „un moment cu adevărat special”. Parte dintr-un proiect mai amplu Reprezentanții moștenirii artistului au anunțat că această lansare este doar începutul. Piesa ar putea face parte dintr-un album complet, compus exclusiv din materiale nelansate anterior. „‘With This Tear’ marchează începutul unei serii de înregistrări nelansate, care vor apărea anul acesta, ca parte a unui proiect de album complet nou”, au transmis administratorii catalogului muzical. Deși nu au fost oferite detalii suplimentare despre dată sau conținut, interesul fanilor este deja ridicat, având în vedere amploarea arhivelor lăsate de artist. În paralel, numele lui Prince a fost implicat recent și într-o controversă legată de utilizarea muzicii sale. Administratorii drepturilor au refuzat includerea unei piese într-un proiect cinematografic asociat cu președintele american Donald Trump. Potrivit producătorilor, decizia a fost motivată de faptul că artistul nu ar fi dorit ca muzica sa să fie asociată cu astfel de contexte.
Tosca – iubire, trădare și sacrificiu pe acordurile geniului lui Puccini la Opera Națională București
Considerată una dintre cele mai dramatice și iubite opere ale sale, ”Tosca” reunește tot ceea ce are viața mai intens, iubire, gelozie, trădare și moarte, într-un spectacol care atinge sufletul fiecărui spectator. Acțiunea este plasată în Roma, în anul 1800, într-o perioadă de tulburări politice. Floria Tosca, o cântăreață celebră, este îndrăgostită de pictorul Mario Cavaradossi, un idealist care susține libertatea și justiția. În încercarea de a-l salva pe prietenul său Angelotti, un fugar politic, Cavaradossi devine ținta Baronului Scarpia, crudul șef al poliției romane. Scarpia, obsedat de Tosca, o manipulează pentru a-și atinge scopul: arestarea lui Cavaradossi. Într-un moment de disperare, Tosca devine pradă capcanei întinse de Scarpia: îi promite eliberarea iubitului ei în schimbul onoarei. Însă, copleșită de oroare, îl ucide pe tiran. Crezând că a obținut libertatea pentru Mario, află prea târziu că a fost trădată. Într-un final de o forță tragică, Tosca moare alături de iubitul ei ucis de plutonul închisorii. Această producție a Operei Naționale București promite o experiență totală, o îmbinare perfectă între dramatismul scenei și frumusețea muzicii pucciniene. Decorurile elaborate redau atmosfera Romei baroce, iar costumele de epocă și regia atentă vor transporta publicul direct în inima poveștii. Aria ”Vissi d’arte”, interpretată de Tosca, este un strigăt sfâșietor către divinitate, o rugăciune a unei femei care iubește și suferă, iar ”E lucevan le stelle”, cântată de Cavaradossi înainte de moarte, rămâne una dintre cele mai tulburătoare mărturisiri de dragoste din istoria operei. Regie, decor, costume și light design: Mario De Carlo Dirijor: Daniel Jinga Distribuția: Floria Tosca: Madeleine Pascu/Iulia Isaev; Mario Cavaradossi: Alin Stoica/Andrei Manea – invitat; Scarpia: Ștefan Ignat; Cesare Angelotti: Marius Boloș; Sacrestano: Ion Dimieru; Spoletta: Andrei Lazăr; Sciarrone: Dan Indricău; Un carceriere: Filip Panait; Un pastore: Monica Luca Cu participarea Orchestrei și Corului și a Corului de Copii al Operei Naționale București. „Tosca” este o confesiune a sufletului omenesc, o călătorie prin cele mai adânci trăiri și o dovadă că arta poate învinge timpul. Pe 25 și 26 aprilie, scena Operei Naționale București devine templul unei emoții nemuritoare.
Târgul de Sfântul Gheorghe: un nou eveniment dedicat produselor tradiționale românești, gusturilor autentice și producătorilor locali
Timp de trei zile, curtea MADR se transformă într-un spațiu de întâlnire între producători și consumatori, unde vizitatorii pot descoperi produse realizate în diverse regiuni ale țării. Producători din județe precum Alba, Argeș, Botoșani, Brașov, Brăila, Cluj, Dâmbovița, Giurgiu, Mureș, Neamț, Prahova, Sibiu, Suceava, Vâlcea și Vrancea vor aduce o ofertă variată, de la fructe și legume proaspete până la preparate din carne, lactate și produse apicole. Oferta târgului include, de asemenea, pește și produse din pește, articole artizanale pe bază de lavandă, dulciuri și produse de patiserie, dar și alte specialități agroalimentare care reflectă specificul gastronomic românesc. Participarea producătorilor din zona Bucovinei va aduce în prim-plan produse locale precum lactate, preparate din carne, miere, conserve și produse din lavandă, prezentate în cadrul Pieței Volante „Din Drag de Bucovina”. Printre produsele promovate se regăsesc și preparate recunoscute la nivel european pentru calitate și autenticitate, precum Magiunul de prune Topoloveni, cu Indicație Geografică Protejată, și Telemeaua de Sibiu, un alt produs cu statut IGP. De asemenea, vor fi prezente produse din agricultura ecologică, inclusiv sortimente de miere și preparate apicole, dar și produse certificate tradițional. Vizitatorii vor putea găsi și produse atestate tradițional precum preparate pescărești, fructe uscate sau afumate, produse lactate și din carne, dar și Cozonacul Domnesc din județul Botoșani, cunoscut pentru rețeta sa autentică. Atmosfera de sărbătoare va fi completată de flori de sezon aduse de producători locali, care vor adăuga culoare și prospețime evenimentului. Organizatorii îi invită pe vizitatori să participe la târg și să descopere o experiență autentică în care tradiția, gustul și calitatea se întâlnesc într-un cadru dedicat producătorilor români.
Directorul MNIR respinge speculațiile: Nu există nicio îndoială asupra autenticității coifului de la Coțofenești
Întrebat despre informațiile apărute în presa olandeză privind modul în care ar fi fost găsit coiful de la Coțofenești, directorul muzeului a precizat că nu poate confirma astfel de detalii, deoarece țin de ancheta autorităților. „Astea sunt zvonuri pe care eu nu le pot confirma. Poate la un moment dat autoritățile, cei care s-au ocupat de caz, le vor putea confirma. Dar asta nu este treaba mea acum”, a spus Cornel Constantin Ilie. El a subliniat că specialiștii muzeului au verificat coiful de la Coțofenești și cele două brățări dacice și nu există dubii privind autenticitatea acestora. „Ceea ce vă pot spune, că din punctul nostru de vedere, al profesioniștilor, noi nu avem în momentul de față absolut nicio îndoială că aceste obiecte sunt obiectele originale”, a explicat directorul MNIR. Potrivit acestuia, artefactele au fost analizate în detaliu, inclusiv microscopic, și comparate cu datele existente anterior furtului. „După ce au fost făcute inclusiv analize microscopice pe acest obiect, după ce au fost verificate absolut toate particularitățile acestui obiect, inclusiv partea de restaurare, nu avem nicio îndoială asupra autenticității”, a subliniat Constantin Ilie. Detaliul care confirmă autenticitatea coifului „Și vă dau doar un singur element care să vă convingă, că deja s-a mai vorbit despre obiecte ca fiind copii sau ce se mai vehiculează, este deja absurd. Acea bucată de obrăzar care s-a desprins atunci când a fost scos din vitrină, scăpat din mână, ce s-a întâmplat cu el, deci s-a desprins pe urma veche de restaurare. Dacă priviți și în vitrină, pentru că noi am făcut exact această operațiune, acea zonă care este restaurată se potrivește perfect cu zona care… deci se îmbină perfect. Dacă cineva poate să-mi spună că s-a replicat coiful din aur, dar au fost atât de maniaci, ca să zic așa, încât au restaurat și urma veche de restaurare a coifului, atunci dați-mi voie să am mari îndoieli că se putea întâmpla acest lucru. Deci, ca să fie foarte clar, din punctul nostru de vedere, după ce am văzut foarte clar și am analizat și am stabilit toate detaliile, toate elementele, acestea sunt obiectele originale și noi nu avem absolut nicio îndoială asupra autenticității”, a mai spus Cornel Constantin Ilie.
Sărbătoare nouă în Biserica Ortodoxă Română / Soborul Sfintelor Femei Românce
Biserica Ortodoxă Română va celebra, în acest an, pentru prima dată Soborul Sfintelor Femei Românce, sărbătoare introdusă recent în calendarul ortodox prin hotărârea Sfântului Sinod din 27 martie 2025, potrivit basilica.ro. Noua sărbătoare este fixată în Duminica a treia după Paști, zi dedicată tradițional și Sfintelor Femei Mironosițe, și marchează recunoașterea contribuției spirituale a femeilor românce care au dus o viață sfântă. Slujbe speciale la Catedrala Patriarhală Programul liturgic de la Catedrala Patriarhală din București va urma tipicul obișnuit: sâmbătă, de la ora 16:00, va fi oficiată Vecernia unită cu Litia, iar duminică, de la ora 09:00, Sfânta Liturghie. Mesajul Patriarhului Daniel Patriarhul Daniel a transmis un mesaj dedicat acestei duble sărbători, subliniind modelul spiritual oferit de sfintele femei românce. Potrivit acestuia, ele „prin viețuirea lor virtuoasă și prin curajul lor s-au făcut următoare Sfintelor Femei Mironosițe, mărturisind, prin rugăciune, cuvânt și faptă, pe Hristos Cel înviat”. Patriarhul a evidențiat diversitatea acestor modele de sfințenie: mucenițe, monahii, soții, mame, doamne sau femei simple din popor, cunoscute sau necunoscute, unite prin credință, smerenie și jertfelnicie. Canonizări recente Evenimentul vine după ce, anul trecut, Sfântul Sinod a decis canonizarea a 16 femei românce cu viață sfântă. Proclamarea solemnă a avut loc la 6 februarie 2026, la Catedrala Patriarhală, urmând și proclamări locale. Printre noile sfinte din Arhiepiscopia Bucureștilor se numără: Sfânta Doamnă Maria Brâncoveanu Sfânta Cuvioasă Filofteia de la Pasărea Sfânta Cuvioasă Muceniță Evloghia de la Samurcășești Sfânta Cuvioasă Elisabeta de la Pasărea În acest an, la mănăstirile Pasărea și Samurcășești din județul Ilfov au fost deshumate moaștele a două dintre aceste sfinte. 2026, an dedicat femeilor cu viață sfântă Sfântul Sinod a proclamat anul 2026 drept Anul comemorativ al femeilor cu viață sfântă, incluzând mironosițe, mucenițe, monahii, soții și mame. În acest context, icoana Soborului Sfintelor Femei Românce a fost desemnată drept icoana oficială a anului comemorativ, reprezentând patru categorii de sfinte: mucenițe, monahii, femei din popor și doamne sau principese. Un nou reper în calendarul ortodox românesc Introducerea Soborului Sfintelor Femei Românce marchează un moment important pentru Biserica Ortodoxă Română, prin recunoașterea rolului spiritual și istoric al femeilor în viața religioasă și în tradiția creștină a țării.
Cât costă să vizitezi Muzeul Național de Istorie a României, unde va fi expus coiful de la Coțofenești
Coiful de la Coțofenești și cele două brățări dacice vor putea fi văzute de public la Muzeul Național de Istorie a României între 22 aprilie și 3 mai. Ulterior, acestea vor fi incluse într-o campanie de prezentare în mai multe regiuni ale țării. Muzeul Național de Istorie a României este deschis de miercuri până duminică, între orele 10:00 și 18:00, iar ultima intrare este la 17:15. Luni și marți este închis. Cât costă biletul Prețurile pentru vizitarea Muzeului Național de Istorie a României sunt: 32 de lei – adulți 16 lei – pensionari 8 lei – elevi și studenți Detalii despre Coiful de la Coțofenești Coiful de la Coțofenești este una dintre cele mai cunoscute piese de aur din patrimoniul României, alături de tezaurul de la Pietroasele, fiind una dintre cele mai reprezentative descoperiri arheologice de pe teritoriul României. Descoperit înainte de 1927, în apropierea satului Coțofenești, județul Prahova, coiful a fost găsit întâmplător de mai mulți copii. Ulterior, piesa a ajuns în posesia unui colecționar, iar în 1929 a fost donată statului și inclusă în colecțiile Muzeului Național de Antichități. Din 1972, coiful a fost expus la Muzeul Național de Istorie a României, unde a fost văzut de milioane de vizitatori. Realizat din aur, coiful datează din secolul al IV-lea î.Hr. și este considerat o capodoperă a artei traco-getice. Specialiștii consideră că piesa a aparținut unui conducător get, fiind un obiect de prestigiu, posibil folosit în ceremonii. De-a lungul timpului, coiful a fost expus și în mari muzee din Europa, contribuind la creșterea notorietății sale internaționale.
Lize van der Walt, vedeta și atleta din Gladiatorii a murit la vârsta de 60 de ani
Atleta, care a fost diagnosticată cu cancer în 2013, a murit duminică (19 aprilie). Moartea ei a fost anunțată de pagina oficială de socializare a emisiunii, cu mesajul: „Suntem profund întristați să auzim de trecerea în neființă a fetei de aur a serialului Gladiatorii” Van der Walt a fost aleasă dintre mii de candidați pentru a deveni una dintre noii Gladiatori ai emisiunii în 1997, iar un omagiu a spus că „și-a lăsat rapid amprenta”, în ciuda faptului că aparițiile sale au fost întrerupte din cauza unei accidentări. „A dat dovadă de o rezistență incredibilă și, atunci când a concurat, a dovedit că tot ce strălucește era cu adevărat aur”, se arată în declarație, citată de publicația Independent. Van der Walt, născută în Africa de Sud și crescută în Elveția, a primit o medalie de aur la proba de 400 m în 1987, când avea 21 de ani. Era, de asemenea, o aventurieră pasionată. A escaladat Muntele Table din Cape Town înainte de a se muta în Marea Britanie în anii 1990. În timp ce se afla acolo, a lucrat ca antrenor personal și, observând aptitudinile ei pentru fitness, prietenii lui van der Walt au îndemnat-o să răspundă la o cerere de angajare pentru noi membri ai distribuției Gladiatorilor. Noua vedetă a serialului și-a făcut debutul în al șaselea sezon și a apărut în nouă episoade. Muzica ei de intrare a fost „Gold” de Spandau Ballet. După ce a părăsit serialul, van der Walt s-a mutat înapoi în Africa de Sud, unde a urmat o carieră de succes ca artistă și s-a format și ca antrenor psihosocial.
Nancy Sinatra îl critică pe Donald Trump după ce a folosit piesa My Way: Este un sacrilegiu
Fostul președinte american Donald Trump a publicat pe platforma sa socială un clip cu Frank Sinatra interpretând piesa „My Way”, fără a oferi vreun context. Postarea, apărută în timpul nopții, a generat numeroase reacții online, inclusiv speculații legate de semnificația alegerii melodiei, în contextul tensiunilor geopolitice actuale, arată Euronews. Reacția familiei Sinatra Nancy Sinatra, fiica legendarului artist, a reacționat public pe rețeaua X, criticând utilizarea piesei. „Este un sacrilegiu”, a scris aceasta, într-un mesaj devenit rapid viral. Ulterior, ea a precizat că nu există prea multe opțiuni pentru a opri utilizarea melodiei, menționând că doar deținătorii drepturilor de autor pot interveni în astfel de situații. This is a sacrilege. https://t.co/cPWoXiu0V6 — Nancy Sinatra (@NancySinatra) April 19, 2026 Nu este prima dată când Donald Trump este criticat pentru folosirea unor piese celebre fără acordul artiștilor. De-a lungul anilor, numeroși muzicieni, printre care Neil Young, Adele sau Rihanna, au cerut public ca melodiile lor să nu mai fie asociate cu evenimente sau campanii politice ale acestuia. În unele cazuri, artiștii au transmis notificări oficiale sau au luat măsuri legale pentru a opri utilizarea pieselor. Ce spune legea din SUA În Statele Unite, politicienii pot folosi anumite melodii în cadrul evenimentelor publice dacă dețin licențe generale obținute de la organizații de gestiune a drepturilor de autor. Acest cadru legal permite accesul la un catalog vast de piese, chiar și fără acordul direct al artiștilor, ceea ce a generat frecvent tensiuni între lumea politică și industria muzicală. Postarea lui Trump a atras atenția și prin alegerea piesei „My Way”, ale cărei versuri despre final și bilanț personal au fost interpretate de unii comentatori ca având o semnificație simbolică. În lipsa unei explicații oficiale, momentul rămâne deschis interpretărilor, dar reacția familiei Sinatra confirmă încă o dată sensibilitatea utilizării operelor artistice în context politic.
Artiști internaționali cer boicotarea Eurovision 2026 din cauza participării Israelului
Inițiativa este susținută de nume cunoscute precum Massive Attack, Kneecap, Sigur Rós și Brian Eno, alături de alte trupe și artiști din Europa și nu numai. Documentul, citat de Euronews și promovat de organizațiile „No Music For Genocide” și „Palestinian Campaign for the Academic & Cultural Boycott of Israel”, solicită European Broadcasting Union (EBU) să excludă postul public israelian KAN din competiție. Semnatarii acuză o dublă măsură, amintind că Rusia a fost exclusă din concurs după invazia Ucrainei. Ei arată că Israelul continuă să participe, în pofida acuzațiilor legate de conflictul din Gaza. „Nu putem rămâne tăcuți”, se arată în scrisoare, care susține că evenimentul riscă să devină un instrument politic într-un cadru internațional plin de tensiuni. Organizatorii Eurovision mențin decizia EBU a apărat în mod repetat participarea Israelului, argumentând că Eurovision este un eveniment apolitic. Cu toate acestea, presiunea publică și din partea artiștilor continuă să crească. În paralel, mai multe țări și artiști au anunțat poziții critice sau chiar retrageri din competițiile naționale de selecție, alimentând dezbaterea privind rolul culturii în contexte geopolitice sensibile. Ediția din 2026, organizată la Viena, marchează cea de-a 70-a aniversare a competiției și este programată să se încheie pe 16 mai. Eurovision rămâne unul dintre cele mai urmărite evenimente muzicale din lume, cu peste 160 de milioane de telespectatori anual. Controversa actuală ridică întrebări mai largi despre limitele neutralității în evenimentele culturale internaționale și despre presiunea tot mai mare exercitată de artiști asupra organizatorilor.