O peșteră uriașă a apărut în centrul Parisului. Instalația care transformă unul dintre cele mai cunoscute poduri ale orașului
Instalația, denumită „Caverna”, este cea mai nouă creație a artistului francez JR (Jean-René, n.e.) și acoperă în întregime celebrul Pont Neuf, cel mai vechi pod al capitalei franceze. Lucrarea are aproximativ 120 de metri lungime și până la 18 metri înălțime. Vizitatorii pot traversa gratuit spațiul, deschis permanent până pe 28 iunie, scrie Euronews. Pont Neuf, Paris. ”Caverna”, este cea mai nouă creație a artistului francez JR. Sursa foto: Youtube Experiența este completată de o coloană sonoră realizată de Thomas Bangalter, cunoscut publicului drept unul dintre fondatorii duo-ului Daft Punk. Scopul proiectului este simplu, dar ambițios: să îi facă pe trecători să uite pentru câteva clipe că se află în inima Parisului și să îi transporte într-un decor care amintește de o peșteră naturală. Vizitatorii spun că senzația este surprinzător de realistă. Lumina redusă, efectele sonore și structurile care imită formațiunile stâncoase creează impresia unei incursiuni subterane, chiar dacă totul se află deasupra apei, în centrul orașului. Un omagiu pentru o lucrare celebră Proiectul amintește de un alt moment celebru din istoria podului. În 1985, artiștii Christo și Jeanne-Claude au acoperit Pont Neuf cu material textil, într-o instalație care a atras milioane de vizitatori și a rămas una dintre cele mai cunoscute intervenții artistice urbane din lume. Noua lucrare a lui JR continuă această tradiție a transformării spațiilor publice în experiențe artistice accesibile tuturor. Vremea a amânat inaugurarea „Caverna” trebuia să fie deschisă încă din 6 iunie, însă furtunile și rafalele puternice de vânt au provocat rupturi importante în structura gonflabilă. Artistul a explicat că proiectele desfășurate în spațiul public sunt adesea marcate de dificultăți tehnice, însă de această dată lucrările de reparație s-au desfășurat chiar în centrul Parisului, sub privirile trecătorilor. Artistul francez JR, autorul „Cavernei”. Sursa foto: Youtube După zece zile de întârziere, instalația este acum complet funcțională. Mai mult, JR susține că interiorul rămâne cu aproximativ 15 grade Celsius mai răcoros decât exteriorul în timpul zilelor caniculare, comportându-se aproape ca o peșteră adevărată.
Cazul Eminescu: neglijență sau crimă de nebun? / Un martor-surpriză spune ce-a văzut, dar nimeni nu-l crede
Puține subiecte din cultura română au provocat atâtea controverse precum moartea lui Mihai Eminescu. Eminescu avea doar 39 de ani când, la 15 iunie 1889, a închis ochii pentru totdeauna și nici acum nu există răspunsuri clare la întrebări obiective. „De ce a murit Eminescu”? Aceasta e întrebarea care împarte, desparte și iar îi împarte deopotrivă pe istorici, medici, eminescologi. Documente și mărturii care susțin alte ipoteze Versiunea oficială și ce am învățat la școală: complicații ale unei boli nervoase. Literatura de specialitate mai adaugă: boală nervoasă agravată de sifilis și de probleme cardiace. Cu toate astea, documente și mărturii din ultimele decenii încearcă atestarea unei alte ipoteze: poetul ar fi murit în urma unei lovituri primite în ospiciul doctorului Șuțu din București. În volumul „Eminescu târziu. Trecerea”, cercetătorul Nicolae Georgescu reia documentele epocii și reconstruiește ultimele luni din viața poetului. Cartea nu oferă un verdict definitiv, dar arată cât de neclară și contradictorie este povestea morții lui Eminescu. Mărturia care a reaprins scandalul – fostul frizer al regelui și apropiat al poetului Una dintre cele mai tulburătoare relatări apare într-un articol publicat în ziarul „Universul”, în 1926. Martorul este Dumitru Cosmănescu, fost frizer al regelui și apropiat al poetului, care susține că l-a îngrijit pe Eminescu în sanatoriul doctorului Alexandru Șuțu. Potrivit acestuia, în după-amiaza zilei morții, Eminescu i-ar fi propus să iasă la plimbare prin grădina ospiciului și să cânte împreună „Deșteaptă-te, române!”. În timpul plimbării, un alt pacient l-ar fi lovit pe poet din spate cu o cărămidă în zona capului. „Eminescu, lovit după ureche, a căzut jos cu osul capului sfărâmat”, a povestit Cosmănescu. Martorul susține că poetul i-ar fi spus: „Dumitrache, adu repede doctorul că mă prăpădesc… Asta m-a omorât!”. La scurt timp după incident, Eminescu ar fi murit. Relatarea a fost considerată mult timp exagerată sau neverosimilă. Totuși, Nicolae Georgescu arată că ea coincide cu alte mărturii din epocă, inclusiv cu scrisoarea surorii poetului, Harieta Eminovici, care afirma că moartea fratelui său „a fost cauzată prin spargerea capului ce i-a făcut-o un nebun”. Versiunea oficială: boală și stop cardiac În 1931, medicul V. Vineș, care îl tratase pe Eminescu la Institutul Caritatea, a publicat în revista „România medicală” o explicație complet diferită. Potrivit lui, poetul suferea de o boală psihică severă și de o afecțiune cardiacă mai veche. Doctorul descrie un Eminescu dezorientat, slăbit fizic, cu tulburări neurologice și psihice. El susține că poetul fusese lovit accidental cu o piatră de un alt pacient, dar rana ar fi fost superficială și s-ar fi vindecat rapid. Problema ar fi apărut ulterior, când Eminescu și-ar fi infectat singur pansamentul, provocând un erizipel – o infecție gravă a pielii. Potrivit medicului, această complicație, combinată cu boala cardiacă de care suferea deja, ar fi dus la moartea poetului prin sincopă cardiacă. Această versiune a fost preluată ulterior de George Călinescu și a devenit, practic, explicația oficială a morții lui Eminescu pentru mare parte a secolului XX. A avut Eminescu sifilis? O altă controversă privește diagnosticul de sifilis, repetat ani la rând în biografiile poetului. Nicolae Georgescu arată însă că multe dintre presupusele dovezi sunt indirecte și interpretate forțat. În plus, tratamentul cu mercur administrat poetului – standard pentru sifilis în epocă – i-ar fi putut agrava starea generală. Mai mulți cercetători moderni au pus sub semnul întrebării diagnosticul de sifilis, considerând că simptomele lui Eminescu ar putea indica alte afecțiuni neurologice sau efectele intoxicației cu mercur. Nicolae Georgescu nu afirmă direct că Eminescu a fost asasinat, dar sugerează că varianta unei lovituri mortale nu poate fi eliminată complet. El vorbește despre posibilitatea unei „a doua agresiuni” asupra poetului și despre încercarea medicilor de a evita un scandal public care ar fi compromis imaginea ospiciului. Autorul atrage atenția și asupra condițiilor din azilele psihiatrice ale vremii, unde pacienții violenți și cei liniștiți erau ținuți împreună, fără supraveghere adecvată. „Nu e vina stabilimentului că ținea laolaltă nebuni cuminți și furioși – ci a celor care l-au adus pe Eminescu aici”, notează Georgescu. Un mister care nu s-a închis nici azi La mai bine de 130 de ani de la moartea poetului, cazul Eminescu rămâne deschis interpretărilor. Unele documente indică o moarte naturală, provocată de boală și complicații medicale. Altele sugerează o moarte violentă, ascunsă sub explicații convenabile. Cert este că ultimele luni din viața lui Eminescu au fost marcate de izolare, suferință și tratamente discutabile. Iar imaginea poetului genial, internat într-un ospiciu și mort în condiții neclare, continuă să provoace emoție și controverse peste tot în societatea românească.
Arnold Schwarzenegger filmează aproape de România. Starul de la Hollywood a ajuns în Budapesta pentru noul său film
În timpul pauzelor dintre filmări, fostul campion de culturism și actorul în vârstă de 78 de ani profită de timpul liber pentru a explora capitala Ungariei pe bicicletă, atrăgând atenția localnicilor și a turiștilor, scrie hirado.hu. Arnold Schwarzenegger a ales din nou Ungaria pentru unul dintre proiectele sale cinematografice. Actorul se află în Budapesta pentru filmările lungmetrajului „The Kelly’s”, o producție care îi aduce împreună pe platourile de filmare pe Schwarzenegger și Liam Hemsworth. Nu este pentru prima dată când starul hollywoodian lucrează în Ungaria. De-a lungul anilor, Budapesta a devenit una dintre locațiile preferate pentru numeroase producții internaționale, iar Schwarzenegger a revenit în repetate rânduri în capitala ungară pentru diferite proiecte cinematografice. Prezența actorului atât de aproape de România a stârnit interesul fanilor din regiune, mai ales că Budapesta se află la doar câteva ore de mers cu mașina de granița românească. Surprins pe bicicletă prin Budapesta În ciuda programului încărcat impus de filmări, Arnold Schwarzenegger continuă să își respecte rutina de fitness. Actorul a fost observat în mai multe zone ale Budapestei, inclusiv pe strada Márvány și în centrul orașului, unde s-a deplasat pe bicicleta sa caracteristică. Cea mai recentă apariție a avut loc în fața Bazilicii Sfântul Ștefan, unul dintre cele mai cunoscute obiective turistice din capitala Ungariei. Schwarzenegger a publicat chiar el o fotografie pe rețelele sociale, în care apare zâmbind pe bicicletă în fața impresionantului monument. Alături de imagine, actorul a transmis și un mesaj care reflectă filosofia sa de viață: „Arnold în Budapesta! Oriunde te-ai afla în lume, menținerea formei fizice este întotdeauna prima prioritate!”. Schwarzenegger continuă să promoveze un stil de viață activ La 78 de ani, Arnold Schwarzenegger rămâne unul dintre cei mai cunoscuți promotori ai sportului și ai unui stil de viață sănătos. Fostul guvernator al Californiei demonstrează că exercițiile fizice și disciplina pot fi integrate chiar și într-un program aglomerat de filmări. Imaginile distribuite din Budapesta au fost apreciate de mii de fani din întreaga lume, care au remarcat energia și forma fizică de invidiat a actorului. De altfel, Schwarzenegger continuă să inspire milioane de oameni prin mesajele sale despre sănătate, mișcare și perseverență. În timp ce filmările pentru „The Kelly’s” continuă în Ungaria, actorul profită de fiecare ocazie pentru a descoperi orașul pe două roți, transformând fiecare apariție publică într-un nou motiv de entuziasm pentru admiratorii săi.
Cenușăreasa transformă scena Bucharest Opera Festival în magie pură
Publicul Bucharest Opera Festival este invitat să pășească într-un univers în care umilința se transformă în speranță, iar fragilitatea devine forță. Povestea bine-cunoscută a fetei condamnate la marginalizare și ridicată apoi spre lumină capătă în versiunea lui Rossini o energie aparte: umor, virtuozitate muzicală și un ritm scenic ce pulsează constant între emoție și exuberanță. Unele povești nu se demodează niciodată, iar „Cenușăreasa” este una dintre ele. Poate pentru că vorbește despre ceva profund uman: dorința de a fi văzut, recunoscut și iubit într-o lume care pare adeseori nedreaptă. În spatele decorurilor elegante și al muzicii strălucitoare se ascunde o întrebare care traversează generațiile: cât de mult poate să schimbe răbdarea destinul? Rossini transformă această poveste într-o adevărată explozie de vitalitate muzicală. Ariile spectaculoase, ansamblurile de mare precizie și rafinamentul comic specific compozitorului italian creează un mecanism scenic ce funcționează cu o energie aproape contagioasă. Pentru spectator, experiența este o intrare într-o lume suspendată între vis și realitate. Prezența Teatrului Național de Operă și Operetă „Nae Leonard” din Galați în cadrul festivalului adaugă și o importantă dimensiune artistică națională acestei seri. Participarea instituțiilor lirice din diferite orașe ale României transformă Bucharest Opera Festival într-un spațiu al întâlnirii între stiluri, sensibilități și interpretări distincte, iar „Cenușăreasa” este unul dintre acele momente care rămân în memoria publicului. Pentru mulți spectatori, aceasta poate deveni seara în care redescoperă de ce opera are încă puterea de a emoționa profund. În această perioadă dominată de viteza imaginilor și de consumul instantaneu, există o formă aparte de magie în a sta într-o sală și a privi cum muzica, teatrul și emoția umană construiesc împreună o poveste vie. „Cenușăreasa” are toate ingredientele unui astfel de moment rar: muzica ce ridică emoția până la intensitate maximă, personaje care vorbesc despre fragilitate și speranță, dar și sentimentul acela greu de explicat, că, pentru câteva ore, lumea poate redeveni un loc în care binele încă are puterea să triumfe. Luni, 15 iunie, de la ora 19:00, scena Bucharest Opera Festival invită publicul la o întâlnire cu farmecul unei povești care refuză să îmbătrânească, pentru că, uneori, tot ceea ce trebuie pentru a redescoperi emoția autentică este o singură seară și o poveste spusă magistral.
Parastas pentru Mihai Eminescu, oficiat de un sobor de preoți în cimitirul Bellu
Un sobor de preoți din Arhiepiscopia Bucureștilor a oficiat slujba parastasului pentru Mihai Eminescu, luni, 15 iunie, la mormântul poetului din Cimitirul Bellu, cu ocazia împlinirii a 137 de ani de la trecerea sa la Domnul, potrivit basilica.ro. La slujba de pomenire au participat admiratori ai poetului, oameni de cultură, reprezentanți ai Bisericii și bucureșteni veniți să depună flori la mormântul autorului „Luceafărului”. Rugăciuni pentru Eminescu Preoții au rostit rugăciuni pentru odihna sufletului poetului național și au amintit importanța operei sale pentru cultura și identitatea românească. Mihai Eminescu a murit la 15 iunie 1889, la vârsta de 39 de ani și este considerat cel mai important poet al literaturii române. Opera sa a influențat decisiv limba și cultura română modernă, iar poemele, articolele și manuscrisele sale continuă să fie studiate și astăzi. Ceremonii religioase și manifestări comemorative În fiecare an, la data morții poetului, la mormântul său din Cimitirul Bellu au loc ceremonii religioase și manifestări comemorative organizate de instituții culturale și religioase. Mormântul lui Eminescu, aflat în apropierea Teiului Sfânt din Cimitirul Bellu, rămâne unul dintre cele mai vizitate locuri memoriale din București. ’’Tu n-ai murit, pentru că eu sunt trupul tău care vorbește cu vorbele tale’’ (Nichita Stănescu despre Eminescu)
Mormântul pe care nimeni nu îndrăznește să-l deschidă de peste 2.000 de ani. Ce se ascunde în interiorul mausoleului primului împărat al Chinei
Arheologii știu exact unde se află mormântul, însă până astăzi nu au intrat niciodată în camera funerară principală. Motivul este simplu: tehnologia actuală nu poate garanta că vestigiile din interior vor fi protejate, transmite Il Post. Un mausoleu uriaș ascuns sub un deal artificial Mormântul se află la aproximativ 30 de kilometri de orașul Xi’an și face parte dintr-un complex funerar impresionant construit între anii 246 î.Hr. și 208 î.Hr. În centrul complexului se află un tumul în formă de piramidă, care inițial depășea 100 de metri înălțime. Astăzi este acoperit de vegetație, dar dimensiunile sale continuă să impresioneze. Baza construcției este mai mare decât cea a unor monumente celebre ale Antichității, inclusiv Marea Piramidă de la Gizeh. Armata de teracotă de lângă Xi’an, 8.000 de statui de războinici din lut îngropate pentru a păzi mormântul primului împărat al Chinei, Qin Shi Huang. Sursa foto: X În jurul mormântului au fost descoperite numeroase camere subterane și artefacte, inclusiv celebra „armată de teracotă”, formată din mii de soldați, cai și care de luptă realizate în mărime naturală. De ce nu este deschis mormântul Experiențele din trecut îi fac pe specialiști extrem de atenți. Când armata de teracotă a fost descoperită accidental în 1974, multe dintre statuile colorate și-au pierdut pigmenții originali în doar câteva minute după contactul cu aerul și lumina. Un alt exemplu este mormântul împăratului Wanli, excavat în anii 1950. Din cauza tehnologiilor insuficient dezvoltate la acea vreme, numeroase obiecte valoroase au fost deteriorate sau pierdute definitiv. După acel episod, China a adoptat o abordare mult mai prudentă față de marile morminte imperiale. Legenda râurilor de mercur Una dintre cele mai fascinante teorii despre interiorul mausoleului provine din scrierile istoricului Sima Qian, care a trăit la aproximativ un secol după moartea împăratului. Potrivit acestuia, constructorii ar fi creat o replică în miniatură a imperiului lui Qin Shi Huang. Mările și râurile ar fi fost reprezentate cu mercur lichid, iar tavanul ar fi ilustrat cerul, în timp ce podeaua reproducea teritoriile imperiului. Qin Shi Huang a fost primul împărat al Chinei și a fondat dinastia Qin. Sursa foto: X Deși relatarea este veche de peste 2.000 de ani, cercetările moderne au identificat concentrații neobișnuit de ridicate de mercur în solul din jurul tumulului, oferind un posibil indiciu că povestea ar putea avea un sâmbure de adevăr. Dacă în interior există într-adevăr cantități mari de mercur, deschiderea mormântului ar putea reprezenta un risc atât pentru artefacte, cât și pentru cercetători. Posibile capcane și comori neatinse Textele antice susțin că mormântul ar conține copii ale palatelor imperiale, turnuri, funcționari reprezentați în miniatură, obiecte rare și comori de o valoare istorică incalculabilă. Aceleași surse menționează existența unor mecanisme și capcane menite să împiedice accesul intrușilor. Nu există însă dovezi directe care să confirme aceste informații. Pentru moment, autoritățile chineze și comunitatea științifică preferă să aștepte dezvoltarea unor tehnologii mai avansate înainte de a lua în calcul deschiderea mormântului. La peste 2.200 de ani de la moartea lui Qin Shi Huang, camera funerară a primului împărat al Chinei rămâne unul dintre cele mai mari mistere ale lumii antice. Arheologii cred că interiorul ar putea conține informații capabile să schimbe înțelegerea istoriei Chinei, însă deocamdată preferă să păstreze secretul intact decât să riște distrugerea unor comori care au supraviețuit timp de două milenii.
Vacanța de vară 2026 începe pentru primele categorii de elevi. Calendarul complet al finalului de an școlar
Elevii din România se apropie de finalul anului școlar 2025-2026 și de începutul vacanței de vară, cea mai lungă perioadă de pauză din calendarul educațional. Primii care încheie cursurile sunt elevii de clasa a VIII-a, care termină școala vineri, 12 iunie, pentru a se avea timp să se pregătească pentru Evaluarea Națională. Deși structura anului școlar este organizată în continuare pe module de învățare și perioade de pauză repartizate pe parcursul anului, vacanța de vară rămâne cea mai așteptată de elevi, pentru că este timpul lor de refacere completă după un an încărcat. Conform calendarului oficial al anului școlar 2025-2026, cei mai mulți elevi, din învățământul primar, gimnazial și liceal, vor încheia cursurile pe 19 iunie. Din 20 iunie începe vacanța de vară, care va dura până duminică, 6 septembrie 2026. Perioada de pauză se întinde pe aproape două luni și jumătate, adică aproximativ 11 săptămâni, timp în care elevii vor putea participa la activități recreative, tabere, vor merge în vacanță, sau se vor putea pregăti pentru noul an școlar. Elevii din anii terminali au terminat deja cursurile Potrivit structurii anului școlar, elevii din clasele terminale au încheiat deja cursurile mai devreme pentru a se putea pregăti pentru examenele naționale. Absolvenții claselor a XII-a de la învățământul de zi și cei ai clasei a XIII-a de la seral și frecvență redusă au terminat școala pe 4 iunie 2026. Având în vedere că data de 5 iunie a fost zi liberă în sistemul de învățământ, cu ocazia Zilei Învățătorului, aceștia au intrat oficial în vacanță din 6 iunie. Elevii de clasa a VIII-a își încheie cursurile pe 12 iunie și intră în vacanță din 13 iunie, urmând să se concentreze pe pregătirea pentru Evaluarea Națională. În schimb, elevii din învățământul profesional și liceal tehnologic vor continua cursurile până pe 26 iunie 2026, din motiv că programul lor școlar include aproximativ 37 de săptămâni de studiu.
Ce muzeu a câștigat premiul pentru Muzeul European al Anului 2026 și a stabilit un nou standard de inovație
Un muzeu în aer liber de istorie urbană, creat „de oameni (obișnuiți) pentru oameni (obișnuiți)” a câștigat premiul pentru Muzeul European al Anului 2026, potrivit Euronews. Premiul a fost câștigat de Muzeul Național în Aer Liber Den Gamle By din Danemarca. Centrul de artă cu sediul în Aarhus a ridicat titlul sâmbătă seara, la ceremonia de decernare a premiilor EMYA din Bilbao, Spania. Muzeul „reunește medii urbane istorice și contemporane” Daniëlle Kuijten, co-președinta EMYA și membră a juriului, a descris Den Gamle By drept „o instituție de pionierat care reunește medii urbane istorice și contemporane. Le reunește pentru a aborda întrebări contemporane urgente, inclusiv migrația, sustenabilitatea și justiția socială”, potrivit sursei citate. Instituția culturală este situată în al doilea oraș ca mărime din Danemarca. Aceasta invită publicul să exploreze 400 de ani de istorie prin intermediul expozițiilor sale interactive și captivante. Patru expoziții permit vizitatorilor să călătorească în timp din 1600 până în 2014 și să mângâie cai. De asemenea, vizitatorii pot să vadă reclame colorate, să întâlnească familia nucleară sau să viziteze casa de bilete SAS, toate în același loc. Scopul muzeului este de educare a comunității cu privire la diferite subiecte presante. Acestea includ sustenabilitatea, egalitatea și emanciparea. Mediul înconjurător, un domeniu cheie Una dintre domeniile cheie de interes ale muzeului este mediul înconjurător. Într-o declarație în care laudă acreditările sale ecologice, juriul a declarat că „sustenabilitatea este o temă din ce în ce mai răspândită în activitățile nou dezvoltate ale muzeului. Ele includ cultivarea și promovarea soiurilor de plante tradiționale, cursuri de grădinărit și ateliere despre îmbrăcăminte și repararea clădirilor”, mai arată sursa. Ideea centrală a muzeului Den Gamle By a fost crearea unui spațiu în continuă evoluție, mai degrabă decât a unei experiențe muzeale statice. Toate acestea aduc împreună comunitățile din jur, unde toată lumea se simte văzută și auzită. „Voluntarii joacă un rol central. Aceștia contribuie cu experiență personalp și cunoștințe de specialitate la narațiunile explorate. Proiectele participative integrează muzeul profund în viața civică”, scrie comitetul de premiere. Ce alte muzee au primit distincții Cei care au concurat pentru prestigiosul premiu nu au plecat din orașul din nordul Spaniei cu mâna goală. La ceremonie au fost acordate și alte câteva distincții. Muzeul Young V&A din Londra, Regatul Unit, a câștigat Premiul Muzeului Consiliului Europei. Premiul Kenneth Hudson pentru Curaj Instituțional și Integritate Profesională a fost câștigat de Institutul Muzeului Nebuniei din Trate, Slovenia. Muzeul Civilizației Rurale din Mendrisiotto, situat în Stabio, Elveția, a primit Premiul Muzeului din Portimão pentru Primire, Incluziune și Apartenență. Premiul Silletto pentru Participare și Implicare Comunitară a fost acordat Muzeului AlpenStadt din Sonthofen, Germania. Muzeul de Arte Vizuale Malva din Lahti, Finlanda, a câștigat Premiul Muzeului pentru Sustenabilitate de Mediu. Laude speciale Centrului de documentare Obersalzberg (Berchtesgaden, Germania), Cern Science Gateway (Meyrin, Elveția), Muzeul orașului Tartu (Tartu, Estonia), Centrul de cercetare – Muzeul Tsitsanis (Trikala, Grecia), Sensoria – Casa parfumurilor și aromelor (Holzminden, Germania), Kunsthaus Baselland (Basel, Elveția). „Câștigătorii premiilor din 2026 reflectă o gamă largă de priorități tematice, zone geografice și metode de lucru. Ceea ce îi unește este angajamentul față de schimbare: de a pune sub semnul întrebării narațiunile consacrate, de a aborda istorii dificile și de a consolida relevanța socială a instituțiilor lor”, scriu copreședinții juriului EMYA în prefața lor, potrivit aceleiași surse.
Astăzi începe TIFF 2026 la Cluj-Napoca. Nadia Comăneci deschide ediția aniversară, iar peste 200 de filme ajung pe marile ecrane
Cluj-Napoca devine, începând de astăzi, capitala cinematografiei românești și internaționale, odată cu debutul celei de-a 25-a ediții a Festivalului Internațional de Film Transilvania (TIFF). Timp de zece zile, între 12-21 iunie, publicul va putea vedea peste 200 de producții, în prezența unor invitați speciali din țară și din străinătate. Deschiderea oficială a TIFF 2026 va avea loc vineri seară, 12 iunie, în Piața Unirii, indiferent de vreme, anunță organizatorii. În cadrul Galei de deschidere va fi proiectată în premieră în România comedia „3 zile în septembrie”, regizată de Tudor Giurgiu, după premiera mondială de la Festivalul Internațional de Film de la Rotterdam. Seara aceasta va începe cu un moment special dedicat Nadiei Comăneci. Spectatorii vor putea urmări în exclusivitate un fragment din „NADIA”, documentarul aflat încă în lucru despre viața și cariera celei mai importante gimnaste din istorie. Nadia Comăneci și-a confirmat deja prezența la evenimentul de astăzi. Sportiva va deschide oficial ediția aniversară TIFF.25, într-un an în care Comitetul Olimpic și Sportiv Român îi dedică o serie de evenimente pentru marcarea a 50 de ani de la obținerea primei note de 10 din istoria gimnasticii. Alte filme prezentate la TIFF 2026 Pe lângă producțiile românești, programul festivalului include și unele dintre cele mai așteptate filme internaționale ale anului pentru toți pasionații de cinematografie. Printre acestea se numără „Minotaur”, noul film al regizorului Andrei Zvyagintsev, care revine în cinematografie după aproape un deceniu de absență. Pelicula a fost recompensată cu Grand Prix la Festivalul de Film de la Cannes și este inspirată din filmul „Soţia infidelă” (La femme infidèle, r. Claude Chabrol, 1969). Povestea urmărește un director de companie care încearcă să facă față presiunilor profesionale, destrămării familiei și realităților sociale din Rusia contemporană. Realizat în afara Rusiei, filmul poartă semnătura regizorului cunoscut pentru producțiile „The Return”, „The Banishment” și „Leviathan”, considerate deja repere ale cinematografiei moderne. „A fost pretextul perfect pentru a spune nişte lucruri importante”, a declarat Zvyagintsev într-un interviu despre noul său proiect. O altă producție care atrage atenția este „Jurnalul unei cameriste”, regizat de Radu Jude și prezentat anul acesta în cadrul secțiunii Quinzaine des Cinéastes. Filmul este, de fapt, o reinterpretare originală a romanului clasic și urmărește povestea unei tinere românce, interpretată de Ana Dumitrașcu, stabilită în Franța, unde are grijă de copilul unei familii din Bordeaux. În același timp, fiica sa rămasă în România, alături de bunică, numără zilele până la întoarcerea mamei acasă, de Crăciun. În timpul liber, protagonista repetă pentru o piesă de teatru inspirată chiar de romanul lui Octave Mirbeau. Festivalul aduce și cel mai nou film al lui Pedro Almodóvar, care revine la limba spaniolă după proiectele sale recente în limba engleză. „Amarga Navidad” („Bitter Christmas” / „Crăciun amar”), prezentat în cadrul competiției de la Cannes, spune povestea unei regizoare de reclame care își transformă durerea provocată de moartea mamei într-o sursă de inspirație artistică. În paralel, un cineast aflat într-un blocaj creativ începe să scrie chiar despre ea, într-un joc de autoficțiune în care realitatea și imaginația se întrepătrund. Atât „Amarga Navidad”, cât și „Jurnalul unei cameriste” vor fi distribuite în România de Independența Film. Ediția cu numărul 25 a Festivalului Internațional de Film Transilvania promite anul acesta zece zile de proiecții, premiere și întâlniri speciale, într-un program care reunește unele dintre cele mai importante nume ale cinematografiei moderne.
Trenurile groazei: 85 de ani de la marea deportare a românilor din Basarabia și Bucovina de Nord / Cum s-a jucat Stalin cu destinele românilor
Se împlinesc 85 de ani de la primul val al deportărilor organizate de regimul bolșevic împotriva românilor din Basarabia și Bucovina de Nord – una dintre cele mai dureroase răni din istoria României. În toiul nopții de 12 spre 13 iunie 1941, NKVD-ul sovietic a organizat operațțiunea de deportare a 30.000 de români din Basarabia și Bucovina de Nord. Pentru 30.000 de români, începea, în acea noapte, un coșmar care nu mai avea să se termine. Duși în Siberia, Kazahstan și în alte părți ale imperiului sovietic, transportați în condiții inumane, însetați, înfometați, înghesuiți unii într-alții în vagoane cu aer irespirabil. Înghesuiți în vagoane pentru vite După cum se arată în studiul-document „Deportările în masă din R.S.S. Moldovenească din 13-16 iunie 1941”, oamenii aveau dreptul la doar 200 de ml de apă – pe care s-o folosească și pentru băut, și pentru igiena personală. La plecarea forțată din casă, au avut voie la maximum 10 kilograme de efecte personale. Au călătorit în vagoane pentru vite, înghesuiți câte 70 – 100, timp de două sau trei săptămâni. Cei mai slabi nu făceau față condițiilor și mureau. Trupurile celor morți erau aruncate în câmp. Bărbații în putere erau deportați în lagăre de muncă forțată (Gulag), unde trăiau în condiții greu de suportat și unde, de altfel, își găseau și sfârșitul. Mulți basarabeni au ajuns să muncească în minele din Munții Ural. Aici au pierit 80 la sută dintre ei, se arată în studiu. Ambițiile lui Stalin Deportările au început imediat după ocuparea Basarabiei și Bucovinei de Nord de către Uniunea Sovietică, în vara anului 1940. Regimul stalinist urmărea să elimine orice posibilă opoziție și să transforme rapid teritoriile ocupate după modelul sovietic. Intelectuali, preoți, profesori, foști funcționari români, țărani înstăriți, comercianți sau oameni considerați „nesiguri politic” au devenit ținte ale represiunii. Primul mare val de deportări a avut loc în noaptea de 12 spre 13 iunie 1941 Operațiunea a fost organizată minuțios de NKVD, poliția politică sovietică. Oamenii erau treziți brusc, li se dădeau câteva minute să își adune câteva lucruri și erau urcați în trenuri păzite de soldați înarmați. Familiile erau adesea despărțite: bărbații erau trimiși în lagăre de muncă, iar femeile, copiii și bătrânii în așezări speciale din Siberia sau Kazahstan. Cei deportați nu știau unde merg și nici dacă vor mai vedea vreodată casa de care fuseseră smulși. Drumurile durau săptămâni întregi, în condiții cumplite. Vagoanele erau supraaglomerate, fără apă suficientă, fără hrană și fără condiții minime de igienă. Mulți copii și bătrâni au murit încă din timpul transportului. După reocuparea Basarabiei de către sovietici, în 1944, represiunea a continuat. Al doilea mare val de deportări Al doilea mare val de deportări, cunoscut drept Operațiunea „Iug”, a avut loc în noaptea de 5 spre 6 iulie 1949 și a vizat în special țărănimea. Sovieticii încercau să forțeze colectivizarea agriculturii, iar țăranii care refuzau să intre în colhozuri erau considerați „dușmani ai poporului”. Documentele vremii arată că deportările erau atent planificate. Se întocmeau liste, dosare personale, inventare ale bunurilor confiscate. În multe cazuri, oamenii erau denunțați chiar de vecini sau cunoscuți, într-un climat de frică și teroare care a distrus încrederea dintre oameni. Consecințele au fost devastatoare Sate întregi au rămas fără gospodarii lor cei mai harnici, fără intelectuali, fără preoți și fără lideri locali. Potrivit cercetării realizate de istoricul Viorica Olaru-Cemîrtan, regimul sovietic a lovit sistematic în toate categoriile considerate incomode: „reprezentanți ai clerului, intelectualii, țăranii înstăriți, foști funcționari ai administrației românești, proprietarii, comercianții, foștii ofițeri ai armatei române și țariste”. Deportările nu au însemnat doar pierderea libertății, ci și distrugerea unei lumi întregi. Averile erau confiscate, casele ocupate, iar cei rămași trăiau cu teama permanentă că pot fi următorii. Frica s-a instalat adânc în conștiința oamenilor și a rămas acolo zeci de ani. Al treilea val de deportări În studiul citat se vorbește despre „deformarea mentalității oamenilor și distorsionări comportamentale sub frica terorii roșii”. În 1951 a avut loc un nou val de deportări, numit Operațiunea „Sever”, care i-a vizat în special pe membrii cultului Martorii lui Iehova. Era încă o dovadă că regimul sovietic nu tolera nici libertatea religioasă, nici diferențele de opinie. Abia după moartea lui Stalin, începând cu 1956, o parte dintre deportați au primit permisiunea să se întoarcă acasă. Dar pentru mulți nu mai exista „acasă”. Casele fuseseră ocupate, bunurile dispăruseră, iar rudele muriseră sau se risipiseră. Unii nu s-au mai întors niciodată. Încercare brutală de ștergere a identității românești Istoricii estimează că, în anii stalinismului, milioane de oameni din întreg spațiul sovietic au fost deportați în Siberia și Asia Centrală. Basarabia și Bucovina de Nord au făcut parte din acest mecanism uriaș al terorii. Astăzi, mărturiile supraviețuitorilor și documentele scoase la lumină din arhive reconstruiesc una dintre cele mai tragice pagini din istoria românilor. În spatele cifrelor se află destine frânte, familii destrămate și generații întregi marcate de frică și suferință. Deportările din Basarabia și Bucovina de Nord nu au fost doar un episod al represiunii sovietice. Au fost o încercare brutală de a șterge identități, de a distruge elite și de a transforma prin teroare o societate întreagă.