Caz șocant în SUA: cântăreț arestat după ce trupul unei adolescente a fost găsit în portbagajul mașinii sale
Cântărețul D4vd, în vârstă de 21 de ani, a fost reținut de poliția din Los Angeles sub suspiciunea de crimă, în legătură cu moartea unei fete de 14 ani, dispărută anterior, scrie NBC News. Rămășițele adolescentei, identificate ca fiind ale lui Celeste Rivas Hernandez, au fost găsite pe 8 septembrie într-un Tesla abandonat, aflat într-un depozit auto. Polițiștii au intervenit după ce angajații au semnalat un miros puternic provenind din vehicul. În portbagaj, anchetatorii au descoperit corpul în stare avansată de descompunere, împărțit în mai multe pungi. Artistul, reținut fără posibilitatea de eliberare Potrivit autorităților, artistul – pe numele real David Anthony Burke – este reținut fără posibilitatea de eliberare pe cauțiune. Cazul urmează să fie prezentat procurorilor din Los Angeles. Reprezentanții legali ai acestuia susțin că este nevinovat și afirmă că nu există, în acest moment, o acuzație formală sau o inculpare oficială. „Dovezile vor arăta că David Burke nu a comis această crimă și nu este responsabil pentru moartea victimei”, au transmis avocații. Circumstanțe neclare ale morții Cauza exactă a decesului nu a fost făcută publică, fiind protejată de o restricție impusă de anchetatori. Autoritățile spun că fata ar fi fost moartă de o perioadă îndelungată înainte de a fi descoperită. Adolescenta fusese dată dispărută în 2024, dintr-o zonă situată la sud-est de Los Angeles. Documentele din anchetă indică faptul că artistul era deja în vizorul autorităților înainte de descoperirea trupului. În momentul în care cazul a devenit public, acesta se afla în turneu și, potrivit echipei sale, coopera cu anchetatorii. Cazul urmează să fie analizat de procurori în perioada următoare, iar ancheta este în desfășurare.
Ducu Bertzi, Iris, Valter și Boro, Mircea Baniciu și Dan Bittman, pe scena Festivalului Național de Folk Vama de la Munte
Fondat de Ducu Bertzi, Festivalul a ajuns la a VII-a ediție și adună câteva mii de spectatori din toată țara. Și în acest an, evenimentul are loc la înălțime, într-un spațiu izolat din inima munților, la foc de tabără, pe baloți de paie, printre pârâuri și poteci. Gândit ca refugiu cultural pentru publicul urban, Festivalul Național de Folk Vama de la Munte a ajuns unul dintre cele mai mari evenimente din industria muzicii folk, atât ca număr de participanți, cât și ca relevanță în industrie. Și în acest an, organizatorii estimează prezența a câteva mii de spectatori, în linie cu succesul edițiilor precedente. Line-up-ul din vară reunește nume consacrate precum Ducu Bertzi & Constantin Neculae, Iris – Cristi Minculescu, Valter & Boro, Mircea Baniciu & Band, Dan Bittman & Jul Baldovin, Fără Zahăr, Cristi Dumitrașcu & Andreas Aron, T.V.A, Alina Manole, Cătălin Stepa & Aurelian Epuraș, Ocru, Ștefan Orfescu, dar și artiști din generația tânără: Dianna și Andreea Hristea & Family. Festivalul dorește să își păstreze misiunea de a crea o punte între generații, în care artiști celebri de muzică folk oferă promovare și susținere noului val de muzicieni. În fiecare zi a Festivalului de la ora 16:30 se organizează open stage, unde oricine poate cânta în fața publicului, chiar dacă nu este solist. Ducu Bertzi: „Prin Festivalul Vama de la Munte ne-am propus să readucem muzica folk în spațiul ei firesc, adică aproape de oameni și de natură. Nu am vizat să creștem cantitativ, ci calitativ, cu autenticitate. Acest Festival nu este doar despre muzică, ci despre o stare. Invităm publicul să lase telefoanele deoparte și să se reconecteze cu natura, cu muzica și cu oamenii din jur. Faptul că ne-am dezvoltat atât de mult în numai câțiva ani ne arată că publicul exact asta caută: o experiență directă, fără filtre. În același timp, pentru fenomenul folk este esențial faptul că în fiecare an aici urcă pe scenă și artiști foarte tineri. Folk-ul are viitor prin această continuitate a generațiilor”. Folk-ul românesc, pe val. O industrie de nișă în creștere Festivalul Vama de la Munte nu este unic în peisajul muzicii folk, ci face parte dintr-un val proaspăt și tot mai puternic de evenimente dedicate muzicii folk din România. În ultimii ani, numărul festivalurilor de profil a crescut constant, ajungând la peste 50 evenimente majore la nivel național, în contextul în care scena folk locală trece printr-un proces vizibil de revitalizare. Astfel, în ultimii ani, festivalurile de nișă, inclusiv cele de folk, au câștigat teren prin atmosferă și prin experiența personalizată pe care o oferă. Organizatorii vorbesc despre o diversificare a publicului de muzică folk, cu o prezență tot mai consistentă a tinerilor, care caută alternative la aglomerația urbană. Festivalul de la Vama Buzăului contribuie activ la această evoluție, fiind nu doar un eveniment cultural, ci și o platformă de dezvoltare pentru artiști și o experiență memorabilă pentru public. Printre partenerii Festivalului se numără Compania Națională Poșta Română care va livra cǎrți poştale personalizate ce pot fi trimise gratuit oriunde în țarǎ, pe toatǎ durata festivalului. De asemenea, rămân fideli partenerii fără de care Vama de la Munte nu putea exista toți acești ani: Primăria Comunei Vama Buzăului, Consiliul Local și Rock FM.
Premii de 500 de lei și publicare pentru liceenii pasionați de filosofie / Începe concursul de Eseu Filosofic Emil Cioran
Elevii de liceu pasionați de filosofie și gândire critică sunt invitați să participe la ediția 2026 a Concursului de Eseu Filosofic „Emil Cioran”, organizat de specializarea Filosofie din cadrul Facultății de Litere a Universității Tehnice din Cluj-Napoca – Centrul Universitar Nord din Baia Mare, în parteneriat cu Asociația Centrul de Filosofie și Antropologie. Competiția se adresează tuturor liceenilor, indiferent de profil, inclusiv celor din diaspora, și propune o provocare intelectuală: redactarea unui eseu pornind de la unul dintre trei citate semnate de filosofi importanți — Constantin Noica, Søren Kierkegaard și Albert Camus. Termenul-limită pentru înscriere este 5 mai 2026 Participanții trebuie să trimită lucrări originale, cu o lungime între 800 și 1000 de cuvinte, redactate într-un limbaj clar și argumentat, care să reflecte creativitate și profunzime ideatică. Termenul-limită pentru înscriere este 5 mai 2026. Cele mai bune eseuri vor fi premiate cu câte 500 de lei și cărți, urmând să fie publicate în revistele „Nord Literar” și „Răsunetul Cultural”. Toți participanții vor primi diplome, iar finaliștii vor fi invitați la un workshop dedicat dezbaterilor filosofice. Când vor fi anunțate rezultatele Înscrierea se face prin trimiterea eseului, însoțit de o scurtă prezentare personală și datele profesorului coordonator, la adresa de e-mail: [email protected]. Rezultatele vor fi anunțate pe 15 mai 2026, iar premierea va avea loc în cadrul evenimentului „Zilele Filosofiei în Maramureș”. Organizatorii lansează și un apel către profesori să susțină participarea elevilor talentați, încurajându-i să își dezvolte spiritul critic și pasiunea pentru filosofie.
Orașul acoperit cu beton: Pompeii-ul modern din Italia care a devenit capitală a artei contemporane
Gibellina a fost distrusă complet în urma cutremurului din 15 ianuarie 1968, care a lovit Valea Belice și a provocat moartea a aproape 300 de persoane, rănirea a peste 1.000 și strămutarea a circa 100.000 de oameni. În loc să reconstruiască orașul pe același loc, autoritățile au luat o decizie neobișnuită: ruinele au fost acoperite cu beton, într-o lucrare monumentală realizată de artistul Alberto Burri, arată CNN. Rezultatul este „Grande Cretto”. O suprafață de aproape 86.000 de metri pătrați, formată din blocuri de beton separate de „străzi” care urmează traseul vechiului oraș. Practic, Gibellina a devenit un „Pompeii modern”: nu conservat de natură, ci intenționat „înghețat” pentru a păstra memoria tragediei. De la distrugere totală la experiment urban Cutremurul a lovit pe neașteptate, după mai multe replici, culminând cu unul de 6,4 grade pe scara Richter. Orașul a fost distrus în câteva secunde. „A fost complet neașteptat”, își amintește un localnic. „Cutremurul a fost doar prima catastrofă. După aceea, am fost abandonați de toți.” În primele luni, statul a oferit chiar bani pentru ca locuitorii să plece din zonă. Mulți au emigrat. Noua Gibellina a fost construită la aproximativ 30 de minute distanță, într-o zonă mai accesibilă, aproape de infrastructură. Orașul a fost gândit modernist, cu străzi largi și arhitectură experimentală, dar fără centrul tradițional italian. Iar rezultatul a fost un oraș perceput de mulți drept „străin” și dificil de adaptat. Gibellina și arta ca formă de reconstrucție Pentru a reda identitatea comunității, autoritățile au ales o soluție atipică: au invitat artiști din întreaga lume să contribuie la reconstrucție. „În fața uitării, au ales să renască orașul prin artă”, explică reprezentanții locali. În timp, Gibellina a devenit un veritabil muzeu în aer liber, cu peste 5.500 de opere de artă contemporană, de la sculpturi monumentale la instalații și arhitectură experimentală. „Ce s-a întâmplat aici este incredibil”, spun localnicii care au trăit tranziția de la distrugere la renaștere culturală. Immagini del Grande Cretto di Alberto Burri a #Gibellina, dove l’arte diventa esperienza pic.twitter.com/3JAV3vRHMY — askanews (@askanews_ita) January 25, 2026 Astăzi, Gibellina are aproximativ 3.000 de locuitori și a fost desemnată prima Capitală a Artei Contemporane din Italia. „Grande Cretto” rămâne piesa centrală: un loc care marchează distrugerea, dar și imposibilitatea de a uita. „Este o operă care nu vorbește despre moarte, ci despre viață”, spun cei implicați în proiect. Deși orașul se confruntă încă cu depopulare și dificultăți economice, autoritățile speră că statutul cultural din 2026 va atrage noi vizitatori și artiști.
Raymonda, o poveste despre iubirea care învinge timpul, tentația și destinul, pe scena Operei Naționale București
Baletul „Raymonda”, compus de Alexander Glazunov, este una dintre cele mai rafinate creații ale repertoriului clasic, remarcându-se prin bogăția muzicală și eleganța coregrafică. Povestea, plasată în Franța medievală, îmbină elemente de romantism, eroism și exotism, conturând o lume în care iubirea este pusă la încercare de distanță, tentații și destin. Acțiunea debutează cu un gest simbolic: cavalerul Jean de Brienne îi oferă logodnicei sale, Raymonda, un șal, înainte de a pleca în cruciadă, un dar care reprezintă semnul promisiunii și al legăturii lor neclintite. În absența lui, la Castelul Contesei de Doris din Provence are loc o festivitate grandioasă dedicată zilei de naștere a tinerei Raymonda. Atmosfera este una fastuoasă, completată de prezența unor oaspeți de seamă, printre care Andrei al II-lea, regele Ungariei, și enigmaticul Abderachman, liderul sarazinilor. Intriga se intensifică atunci când un mesager aduce vestea întoarcerii iminente a lui Jean de Brienne, însoțită de o scrisoare plină de dor. În plus, regele îi oferă Raymondei un portret al logodnicului, accentuând dorința și emoția revederii. Retrasă în camera ei, eroina contemplă imaginea iubitului, iar acest moment de introspecție deschide poarta către o secvență onirică de o mare sensibilitate. Visul Raymondei este unul dintre cele mai poetice momente ale baletului. Jean pare să coboare din portret și să prindă viață, iar cei doi își reafirmă iubirea într-un cadru fantastic, aproape ireal cu o forță a sentimentelor ce transcend spațiul și timpul, dar și fragilitatea emoțională a eroinei. A doua zi, pregătirile pentru întoarcerea cavalerului sunt întrerupte de apariția lui Abderachman, care își declară dragostea cu o pasiune tulburătoare. Deși fascinat de frumusețea și misterul lui, Raymonda rămâne fidelă jurământului făcut lui Jean. Momentul culminant apare când Abderachman încearcă să o răpească în timpul unei reprezentații spectaculoase, însă intervenția neașteptată a lui Jean de Brienne schimbă cursul evenimentelor. Conflictul dintre cei doi rivali se rezolvă printr-un duel decisiv, propus de regele Andrei al II-lea. Victoria lui Jean nu este doar una fizică, ci și morală, reafirmând valorile cavalerismului și ale iubirii sincere. Chiar și înfrânt, Abderachman rămâne o figură tragică, mărturisindu-și dragostea până în ultima clipă. Finalul aduce reconciliere și împlinire. Cu binecuvântarea regelui și a contesei, Raymonda și Jean își unesc destinele într-o ceremonie fastuoasă nunta, fiind celebrată prin dansuri de caracter, inclusiv un dans ungar dedicat regelui, simbol al respectului și al armoniei dintre culturi. Regia și coregrafia: Maki Asami, adaptare după Marius Petipa Maestru de repetiții: Takako Nishikawa Scenograf costume: Viorica Petrovici Scenograf decoruri: Adrian Damian Asistenți scenografie: Raluca Aionițoaie, Miruna Croitoru Dirijor: Iurie Florea Distribuția: Raymonda: Marina Gaspar Ioniță – debut Jean De Brienne: Cristian Șușu – debut Abderachman: Alfie Pearce – debut Henriette: Alexandra Budescu – debut Clemence: Ana Toderică Bernard: Stefano Nappo Beranger: Răzvan Cacoveanu King Andrew II: Virgil Ciocoiu Countess Doris: Gloria Barbu Vals fantezie Variație 1: Octavia Cristea Variație 2: Ruxandra Necula Solo Spaniol: Corina Lupescu – debut – Egoitz Segura Solo Ceardaş: Raluca Jercea – David Duţu Grand pas classique variație 1: Diana Gal Pas de quatre: Stefano Nappo, Răzvan Cacoveanu, Lauritz Carl – debut, Daichi Yamagata – debut Pas de trois: Maria Gogonea – debut, Ruxandra Necula, Octavia Cristea – debut Maeștri de repetiție soliști: Adina Tudor, Gabriela Popovici, Eliza Maxim Virgil Ciocoiu Maeștri de repetiție ansamblu: Raluca Ciocoiu, Alexandra Gavrilescu, Lăcrămioara Proca Cu participarea Ansamblului de Balet și a Orchestrei Operei Naționale București Opera Națională București prezintă duminică, 19 aprilie, de la ora 18:30, baletul „Raymonda”, povestea emoționantă a întâlnirii dintre două lumi opuse și a binelui care triumfă cu ajutorul Providenței, un spectacol care impresionează atât prin poveste, cât și prin opulența costumelor, diversitatea dansurilor și expresivitatea muzicii. „Raymonda” rămâne un elogiu adus iubirii statornice și idealurilor cavalerești, o experiență artistică ce continuă să fascineze publicul contemporan.
Succes fabricat sau marketing inteligent? Cum schimbă TikTok regulile industriei muzicale
Trupa Geese, considerată una dintre revelațiile recente ale rockului, a ajuns în centrul unei polemici după ce un articol viral a sugerat că succesul său ar fi fost amplificat artificial prin campanii online, arată Il Post. Discuția a pornit de la descrierea unor metode de promovare folosite de agenții specializate în domeniu. Acestea creează ceea ce numesc „narațiuni virale”. Ele presupun distribuirea masivă de conținut pe rețele sociale, asocierea pieselor cu trenduri populare și, uneori, crearea unor pagini care par gestionate de fani. Scopul nu este neapărat manipularea directă, ci influențarea algoritmilor platformelor, în special TikTok, pentru a crește expunerea artiștilor. „Fani” sau marketing camuflat Una dintre cele mai controversate practici este crearea de conturi care simulează entuziasmul fanilor. Aceste pagini distribuie conținut despre artiști, contribuind la impresia unui interes organic. În paralel, sunt folosite campanii de tip „user-generated content” (UGC), unde creatori cu audiențe mici produc clipuri aparent spontane, promovând muzica fără a părea reclame. Aceste tehnici sunt gândite pentru a evita reacțiile negative la publicitate. Totodată sunt folosite pentru a integra muzica în fluxul natural de conținut consumat zilnic. O practică nouă, evoluție sau doar un produs de marketing? Pentru mulți din industrie, aceste metode nu reprezintă o noutate, ci o adaptare la regulile impuse de platformele digitale. Algoritmii favorizează conținutul viral, simplu și ușor de distribuit, ceea ce face dificilă promovarea muzicii fără o strategie adaptată. În acest context, astfel de campanii devin aproape obligatorii pentru artiștii emergenți. Criticii spun însă că aceste tactici pot distorsiona percepția publicului și pot crea succes artificial. Susținătorii argumentează că diferența dintre marketing și manipulare este adesea exagerată. THE LORD HAS A LOT OF FRIENDS. pic.twitter.com/mLnMu88t2C — Geese (@geese_band) March 20, 2026 În cazul Geese, mai mulți observatori subliniază că trupa avea deja o bază solidă înainte de succesul viral. Cu mai multe albume lansate și sute de concerte susținute, grupul era cunoscut în scena alternativă. Succesul recent pare să fie rezultatul unei combinații între talent, prezență scenică și utilizarea eficientă a noilor instrumente de promovare. Chiar și autorii criticilor inițiale au admis că aceste metode nu sunt fundamental diferite de alte strategii de marketing folosite de decenii în industria muzicală. O nouă realitate pentru artiști Dezbaterea scoate în evidență o schimbare mai profundă: în era TikTok, vizibilitatea nu mai depinde doar de muzică, ci și de capacitatea de a naviga algoritmii. Pentru artiști, alegerea nu mai este între „autentic” și „comercial”, ci între a exista sau a rămâne invizibili într-un ecosistem dominat de platforme digitale. În acest mod, granița dintre succes organic și succes construit devine tot mai dificil de trasat, iar regulile jocului continuă să se rescrie.
Ziua 2 în procesul jafului Tezaurului Dacic / Pledoariile avocaților: Elefantul din cameră: unde e a treia brățară?
Ședința a început cu întârziere, din cauza unor probleme de transport ale unuia dintre inculpați, însă interesul public și mediatic pentru jaful Tezaurului Dacic a rămas ridicat, sala de judecată fiind din nou plină, potrivit dvhn.nl. În centrul atenției s-a aflat Bernhard Z., singurul dintre cei trei suspecți care a refuzat să încheie o înțelegere cu Parchetul și care riscă o pedeapsă de 5,5 ani de închisoare. „A devenit o celebritate fără voie” Unul dintre avocații săi, Micha Jonge-Vos, a deschis pledoaria subliniind amploarea neobișnuită a cazului, pe care l-a descris drept unul cu impact internațional. În opinia sa, nu doar muzeul a fost afectat, ci și clientul său, care „a devenit, fără să vrea, o celebritate olandeză”, în urma expunerii mediatice intense. Apărarea a criticat dur ancheta, acuzând autoritățile de „viziune îngustă” și de ignorarea unor scenarii alternative. Jonge-Vos a ridicat o întrebare esențială pentru dosar: unde se află a treia brățară de aur, piesă care nu a fost recuperată. „Cine deține cheia pentru returnarea ei? Cei trei suspecți sau altcineva?”, a întrebat avocatul, susținând că clientul său nu se află în posesia obiectului. Probe contestate: ADN și declarații Un alt pilon al apărării a fost contestarea probelor. Avocata Simcha Plas a argumentat că nu există dovezi directe care să plaseze pe Bernhard Z. la locul jafului. ADN-ul său nu a fost găsit în muzeu, iar urmele descoperite pe haine ar proveni dintr-un amestec de la mai multe persoane, ceea ce le reduce valoarea probatorie. De asemenea, aceasta a pus sub semnul întrebării credibilitatea co-suspectului Jan B., susținând că declarațiile acestuia către agenți sub acoperire ar fi fost mincinoase și influențate de informații din presă. Implicare minoră, dar nu participare la jaf Apărarea nu neagă complet implicarea lui Bernhard Z., dar o limitează strict la fapte colaterale. Potrivit avocaților, acesta ar fi furat o mașină și plăcuțe de înmatriculare, însă nu ar fi participat efectiv la jaful din muzeu. În sprijinul acestei versiuni este invocată și o înregistrare audio în care Z. face referire la „băieții aceia” care ar avea probleme, ceea ce, potrivit apărării, ar indica faptul că nu se includea pe sine printre autorii furtului. Cazul lui Bernhard Z. rămâne cel mai disputat În timp ce ceilalți doi suspecți au acceptat deja înțelegeri cu procurorii și pedepse reduse, cazul lui Bernhard Z. rămâne deschis și disputat. Strategia apărării este clară: introducerea unui dubiu rezonabil prin contestarea probelor și a credibilității martorilor, dar și prin evidențierea unor elemente neelucidate, precum dispariția celei de-a treia brățări. Procesul continuă, iar verdictul va depinde în mare măsură de capacitatea instanței de a decide dacă aceste dubii sunt suficiente pentru a exclude implicarea directă a lui Bernhard Z. în jaf.
Un al doilea coif era și el pe lista jafului de la Drents – Coiful aparținând Tezaurului Princiar Getic de la Cucuteni-Băiceni
Jaful de la Muzeul Drents de anul trecut ar fi putut să aibă consecințe și mai grave, pentru că hoții au încercat să mai fure încă un obiect: un coif aparținând Tezaurului Princiar Getic de la Cucuteni-Băiceni, evaluat la 3,2 milioane de euro. Din fericire, vitrina în care era expus era securizată și cele 7 lovituri de baros aplicate de hoți nu au reușit s-o spargă, în ciuda pagubelor considerabile aduse. În documentele depuse în dosar, se vede că vitrina a fost lovită de șapte ori cu un baros, dar a rezistat atacului, arată rtvdrenthe.nl. Un jaf mai scurt de un minut În cele din urmă, atacatorii au reușit să sustragă alte piese extrem de valoroase: coiful de aur de la Coțofenești, prin excelență, piesa de rezistență a expoziției, și trei brățări din aur. Întreaga operațiune a durat sub un minut, după care autorii au părăsit rapid muzeul. Ulterior, coiful de la Coțofenești și două dintre cele trei brățări au fost recuperate, în urma unei înțelegeri încheiate între Parchet și doi dintre suspecți. Pedepse diferite pentru suspecți Pentru cei doi inculpați care au acceptat acordul cu procurorii a fost cerută o pedeapsă de trei ani și opt luni de închisoare. În schimb, pentru al treilea suspect, care nu a ajuns la o înțelegere și își susține nevinovăția, procurorii solicită o pedeapsă mai severă, de 5,5 ani de detenție. Un artefact mai vechi și mai mare Coiful de la Cucuteni-Băiceni, vizat în tentativa eșuată de furt, este unul dintre cele mai rare artefacte descoperite în România. Alături de coiful de la Coțofenești, este singurul realizat integral din aur. Descoperit în 1959 și datând din secolul al V-lea î.Hr., acesta este mai vechi decât coiful de la Coțofenești, realizat în secolul următor. De asemenea, este și mai mare, având 34,5 centimetri înălțime și aproximativ 500 de grame, comparativ cu dimensiunile mai reduse ale piesei deja furate. Deși mai puțin cunoscut publicului larg, coiful de la Cucuteni-Băiceni este considerat o piesă de valoare excepțională, în timp ce coiful de la Coțofenești este adesea comparat cu „Rondul de noapte” a României, fiind una dintre cele mai reprezentative opere ale patrimoniului național. Procesul continuă Procesul împotriva celor trei suspecți continuă, instanța urmând să audieze pledoariile apărării. Avocații celor doi inculpați care au încheiat acorduri cu Parchetul au anunțat intervenții scurte, în timp ce apărarea celui de-al treilea suspect ar putea avea nevoie de mai mult timp pentru a-și susține poziția. Audierea este programată și pentru ziua de vineri, însă există posibilitatea ca dezbaterile să se încheie mai devreme.
O nouă descoperire schimbă istoria: casa lui Shakespeare, identificată după 400 de ani
Cercetarea a fost realizată de profesoara Lucy Munro, de la King’s College London, care a identificat detaliile proprietății analizând documente din arhivele londoneze și naționale. Harta descoperită, împreună cu alte două documente istorice, oferă informații precise despre poziția și structura casei cumpărate de Shakespeare în 1613, în zona Blackfriars – un cartier cunoscut pentru activitatea teatrală din acea perioadă, mai arată Euronews. Locația exactă și dimensiunea proprietății Noua analiză arată că locuința se afla în zona actuală a străzilor Ireland Yard și Burgon Street, inclusiv părți din clădiri existente astăzi pe St Andrew’s Hill. Descoperirea schimbă și percepția asupra unei plăci comemorative deja existente: aceasta nu mai marchează doar apropierea de locuința lui Shakespeare, ci chiar locul exact unde se afla casa. Proprietatea era relativ modestă ca dimensiune și avea o formă în „L”, potrivit documentelor analizate. Deși nu există certitudinea că Shakespeare a locuit permanent în această casă, cercetătorii consideră că este foarte probabil să fi petrecut mai mult timp în Londra în ultimii ani ai vieții. Locația, aflată la doar câteva minute de teatrul Blackfriars, sugerează că acolo ar fi putut lucra la ultimele sale opere, inclusiv „Henry VIII” și „The Two Noble Kinsmen”, scrise împreună cu John Fletcher. Un nou capitol în înțelegerea vieții lui Shakespeare Până acum, se știa că Shakespeare provenea din Stratford-upon-Avon și că și-a construit acolo casa familiei, unde a și murit în 1616, la vârsta de 52 de ani. Totuși, această descoperire oferă o imagine mai clară asupra vieții sale londoneze, unde și-a construit cariera și a creat unele dintre cele mai importante opere din literatura universală. Rezultatele aduc nu doar claritate istorică, ci și o nouă perspectivă asupra ultimilor ani ai unuia dintre cei mai influenți scriitori din toate timpurile.
Katy Perry, acuzată de agresiune sexuală. Cine a depus plângere împotriva cântăreței
Actrița australiană Ruby Rose a afirmat că artista Katy Perry ar fi agresat-o sexual într-un club de noapte din Melbourne în urmă cu aproape 20 de ani. Poliția australiană a confirmat pentru publicațiile The Sydney Morning Herald și Herald Sun că a deschis o anchetă privind un caz de agresiune sexuală petrecut în Melbourne în 2010, scrie People. „Poliția a fost informată că incidentul a avut loc într-un local autorizat din centrul orașului Melbourne. Deoarece ancheta este încă în curs, nu ar fi potrivit să facem alte comentarii în acest moment”, a declarat un purtător de cuvânt al Poliției din Victoria pentru The Sydney Morning Herald și Herald Sun. Potrivit ABC, actriţa în vârstă de 40 de ani, cunoscută, printre altele, pentru rolul său din producţia „Orange is the New Black”, a spus marţi că a dat declaraţii la poliţie şi că, prin urmare, nu mai poate vorbi public despre acest caz. „Începând de astăzi după-amiază, am finalizat toate declarațiile. Asta înseamnă că nu mai pot să comentez, să redistribui sau să vorbesc public despre niciunul dintre aceste cazuri sau despre persoanele implicate”, a spus ea, potrivit sursei citate. Reprezentant al lui Katy Perry: „Acuzațiile difuzate sunt minciuni periculoase și iresponsabile” Un reprezentant al lui Katy Perry a negat acuzaţiile. „Acuzațiile difuzate pe rețelele de socializare de Ruby Rose la adresa lui Katy Perry nu sunt doar categoric false, ci sunt minciuni periculoase și iresponsabile”, a spus reprezentantul lui Katy Perry, potrivit People. Ancheta vine la scurt timp după ce Rose a afirmat pe reţelele sociale că a fost agresată sexual de Perry când avea în jur de 20 de ani, un episod care, potrivit actriţei, i-a luat ani de zile să-l proceseze şi să-l facă public. „Deși sunt foarte recunoscătoare că am reușit să rezist atât de mult încât să-mi găsesc vocea, acest lucru nu face decât să arate cât de puternic este impactul traumei și al agresiunii sexuale”, a scris ea într-o postare pe rețelele sociale.