Cât timp ar dura să citești cele mai celebre cărți din ultimii 1.000 de ani? Lista completă cu cele 500 de opere literare considerate comori ale umanității
O condiție pentru a citi cărți bune este să nu le citești pe cele proaste: pentru că viața este scurtă”, scria Arthur Schopenhauer, filozof german din secolul al XIX-lea. Oamenii trăiesc astăzi mai mult decât în vremea lui Schopenhauer, dar numărul cărților a crescut într-un ritm mult mai mare. Prin urmare, ideea lui ar trebui să fie și mai valabilă acum decât era atunci, scrie The Economist. În formularea acestei idei, filozoful, cunoscut pentru pesimismul său, a fost surprinzător de optimist. El credea că cititorii pot distinge cu ușurință între cărțile care merită timpul lor și cele care nu. Această convingere s-a estompat între timp. Ideea unui canon literar este tot mai contestată. Unii cititori vor să îl extindă pentru a include mai multe opere scrise de femei și autori non-albi; alții ar prefera să renunțe complet la el. Criticii și-au pierdut din influență, iar numărul ziarelor cu rubrici de recenzii de carte a scăzut. Astăzi, se pare că fiecare are propriul său canon personal. Și totuși, nevoia de selecție rămâne. Recomandările de cărți sunt aproape la fel de populare ca volumele pe care le promovează. Influencerii de pe BookTok, o comunitate literară din cadrul aplicației TikTok, au înlocuit criticii de altădată. Mii de cititori oferă recenzii și evaluări pe Goodreads, o platformă cu zeci de milioane de utilizatori. Aplicația Rebind, aflată în prezent în fază de testare, le va permite cititorilor de literatură clasică să folosească inteligența artificială pentru a pune întrebări experților despre texte. Publicația The Economist publică periodic liste cu cele mai bune cărți, alături de recenzii și recomandări tematice. Cu toate acestea, numărul titlurilor considerate „obligatorii” rămâne copleșitor. O metodă de a face selecția mai ușoară este să vezi unde se suprapun listele de recomandări, pornind de la ideea că acele cărți care apar cel mai des merită cu adevărat citite. Exact acest lucru l-a făcut site-ul thegreatestbooks.org. Creatorul său, Shane Sherman, un programator din Texas, a analizat peste 300 de liste pentru a realiza o „listă a listelor”, pe care o numește, nu în totalitate serios, „cele mai grozave cărți din toate timpurile”. Această listă include peste 10.000 de titluri, ordonate în funcție de frecvența cu care apar în listele analizate. Utilizatorii pot explora primele 500 de cărți și le pot sorta după deceniul sau secolul publicării, anul apariției, limbă sau dimensiune. Divina Comedie și Biblia Cartea cea mai bine clasată care nu este roman este „Divina Comedie” de Dante Alighieri, un poem din secolul al XIV-lea despre călătoria autorului din Iad, prin Purgatoriu, spre Paradis. Ea apare pe locul 27. „Biblia”, atribuită „Autor necunoscut”, este a 34-a carte din GBOAT. (Gratest Books of al time / Cele mai celebre cărți din toate timpurile) „Hamlet”, prima dintre cele șase apariții ale lui Shakespeare, este pe locul 83. „Primul Folio”, un compendiu al pieselor sale, se află pe locul 126. Cele mai multe dintre aceste opere literare au fost scrise inițial în engleză și începând cu secolul al XX-lea. Iar busola literară indică aproape exclusiv spre Occident. După „O sută de ani de singurătate” ( cu acțiunea plasată într-o țară care seamănă cu Columbia, locul de naștere al autorului său), nu mai apare nicio altă carte scrisă sau plasată în sudul global până la „Lucrurile se destramă”, un roman istoric amplasat în Nigeria, aflat pe locul 50. „Prima carte din seria Harry Potter ocupă locul 134 Cu excepția Bibliei, prima carte de non-ficțiune care apare, pe locul 60, este „Jurnalul Annei Frank”, care s-a ascuns de naziști la Amsterdam, dar a fost descoperită și ucisă la Bergen-Belsen în 1945. În rândul listei GBOAT, popularitatea poate cântări mai mult decât profunzimea. „Harry Potter și Piatra Filozofală” este pe locul 134, cu opt locuri mai sus decât „Republica” lui Platon, filosof grec canonic. Schopenhauer, din păcate, nu apare în top 500. Deși Sherman lucrează în principal cu statistici, el face și un tip mai vechi de „gatekeeping”, în special prin ajustarea ponderilor listelor din baza sa de date. (El actualizează atât aceste ponderi, cât și clasamentele, pe măsură ce apar liste noi.) Ajustările sale par rezonabile. De exemplu, scade puncte listelor care includ doar cărți publicate pe perioade scurte de timp. Listele care se bazează prea mult pe neexperți sau pe o singură regiune pierd, de asemenea, din greutate. Alături de GBOAT, Sherman a creat un „canon literar global” mai selectiv, care limitează fiecare țară la trei cărți și literatura de imaginație la 80% din total (aceste ponderi pot fi modificate pe site-ul său). Totuși, cititorii înfometați de auto-îmbunătățire, dar și de divertisment, pot simți nevoia unui tip mai strict de ghidare, în stilul secolului al XIX-lea, precum „100 de cele mai bune cărți” al lui Sir John Lubbock, o versiune a căruia a fost publicată în 1887. Spiritul lui Lubbock, descris de un jurnalist drept „nașul” listelor de cele mai bune cărți, trăiește în continuare în programele unor cursuri universitare de literatură. Homer, Virgiliu și Sfântul Augustin apar atât pe lista lui Lubbock, cât și în lectura cursului „Literature Humanities” de la Columbia College, obligatoriu pentru boboci. Pentru Schopenhauer, evitarea a tot ceea ce este popular era o parte importantă a cititului înțelept: „Trebuie să-ți amintești că acela care scrie pentru proști găsește întotdeauna un public numeros.” Aceasta este probabil o regulă prea dogmatică pentru generația BookTok. Dar sfatul mai echilibrat al lui C.S. Lewis, savant și autor al seriei „Cronicile din Narnia”, merită urmat: „Este o regulă bună ca, după ce ai citit o carte nouă, să nu-ți permiți alta până nu ai citit una veche între ele.” Și dacă citești în principal GBOAT-uri, șansele sunt că timpul tău va fi bine folosit. Lista listelor cu 100 din cele 500 de cărți pe care ar trebui să le citim pe parcursul vieții 1 O sută de ani de singurătate Gabriel García Márquez, 1967 7 ore și 40 de minute de citit Adaugă la listă 2 Marele Gatsby F. Scott Fitzgerald, 1925 2 ore și 51 de minute de citit 3 Ulise James Joyce, 1922 14
Iarmaroc la Sat revine la Cluj: trei zile în care parcul devine un sat viu
Cea de-a treia ediție a festivalului va avea loc în weekendul 15–17 mai 2026, la Parcul Etnografic „Romulus Vuia” din Cluj-Napoca, cu deschidere vineri după-amiază. „Venim în mai, când e soare bun, iarbă verde și chef de stat afară! Tot sus pe deal, printre case vechi și livezi!”, spun realizatorii evenimentului. Peste 100 de creatori și zone tematice Programul ediției include un târg de creatori cu peste 100 de branduri independente, concerte acustice, instalații de artă și expoziții de sculptură, fotografie sau media interactivă. Vor fi organizate ateliere de creație, de la pielărie și indigo până la macramé, lumânări sau lucrul cu lutul, dar și spectacole de comedie și activități dedicate copiilor, precum jocuri, magie sau zone de relaxare. Evenimentul va beneficia și de zone dedicate muzicii pe vinil, cu selecții de groove, funk și soul, dar și o piață de viniluri și o zonă de vechituri. Șezătoare cu merinde Organizatorii pregătesc și „Șezătoarea cu Merinde”, o zonă dedicată producătorilor locali, unde publicul va putea găsi produse artizanale, iar oamenii vor putea sta împreună la aceeași masă. În cadrul festivalului va fi amenajat și „Hamacul cultural”, un spațiu dedicat exclusiv relaxării. Scenă pentru debutanți Organizatorii anunță și o scenă nouă, „Scena de Găsit” – un spațiu intim, amplasat într-o instalație de țesut de mari dimensiuni, „gândit pentru muzicienii la început de drum care vor să cânte aproape de oameni – fără distanță, fără garduri, fără presiunea unei scene mari”. „Tu, instrumentul tău, și un mic grup de suflete care au ales să asculte în tihnă”, spun aceștia. Artiștii vor avea sloturi de aproximativ 30 de minute și vor putea urca pe scenă în formule de cel mult două persoane, aproape de public și fără delimitări clasice de scenă. Abonamente cu preț redus Potrivit organizatorilor, ediția precedentă a adunat peste 8.800 de participanți, alături de zeci de creatori și artiști. Pentru ediția din 2026, au fost puse în vânzare abonamente la preț redus, disponibile în avans. Accesul este gratuit pentru copiii sub 14 ani, seniorii peste 65 de ani și persoanele cu dizabilități. Participanții pot veni și cu animalele de companie, în condițiile respectării regulilor de conviețuire. „Să fie de comitet!”, au transmis realizatorii. Despre organizatori IARMAROC.com este un proiect dedicat creatorilor independenți, construit în jurul ideii de a susține creativitatea și producția locală. Festivalul „Iarmaroc la Sat” este organizat de Asociația pentru Inovare Artistică, organizație care dezvoltă proiecte culturale, alături de platforma IARMAROC.com, și este co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național, instituția care acordă finanțări proiectelor culturale în România.
Expoziția cu fluturi vii, care te va lăsa fără cuvinte revine la Antipa. Momentul rar pe care îl poți vedea cu ochii tăi
Muzeul Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” redeschide expoziția „COCON”, un eveniment care are loc în interiorul instituției și care îi apropie pe vizitatori de procesul complex al metamorfozei, se arată într-cum comunicat transmis de muzeu. În „maternitatea fluturilor”, publicul poate surprinde chiar momentul ieșirii din pupă. Este clipa în care corpul se desprinde din învelișul protector, iar aripile se deschid treptat, un proces fragil și emoționant, rar de observat atât de aproape. Expoziția este amenajată într-un decor spectaculos, cu un microclimat atent controlat pentru a reproduce habitatul natural al speciilor prezentate. Vizitatorii pot admira fluturi proveniți din Sud-Estul Asiei, America Centrală și de Sud, dar și din Africa Subsahariană. Printre aceștia se numără Morpho peleides, cunoscut drept fluturele împărat, Papilio palinurus, coada-rândunicii-de-smarald, Cethosia biblis, fluturele roșcat cu aripi dantelate, Siproeta stelenes, fluturele malachit, dar și reprezentanți ai genului Caligo, cunoscuți ca fluturii cap-de-bufniță. Dincolo de spectacolul vizual, „COCON” oferă și un moment de reflecție asupra fragilității ecosistemelor și asupra importanței protejării biodiversității. Muzeul subliniază că nicio specie prezentată nu este în pericol de dispariție, iar pupele provin exclusiv din ferme specializate, fără a fi colectate din natură. Experiența include și o componentă interactivă. Vizitatorii își pot colora propriul fluture, care va prinde viață într-un spațiu virtual dedicat. Expoziția poate fi vizitată de marți până duminică, între orele 10:00 și 20:00, iar ultimul acces este permis la ora 19:00. Prețul unui bilet este de 28 lei pentru adulți, 14 lei pentru pensionari și 7 lei pentru elevi și studenți. Biletele pot fi achiziționate de la recepția muzeului sau online.
Documentarul „Jockey Club Român. Tradiția continuă” a fost lansat la Biblioteca Centrală Universitară „Carol I”
Filmat în trei țări, documentarul urmărește reluarea activității și renașterea Clubului în România postcomunistă, odată cu revenirea curselor de galop și continuarea tradiției cailor Pur Sânge Englez. „Filmul a luat naștere cu o ocazie foarte importantă – 150 de ani de la înființarea Jockey Club. Filmul prezintă clubul. Din păcate, majoritatea surselor care ar fi putut să ne redea istoria clubului au dispărut. A fost greu, dar am reușit. Clubul a reînceput traseul. Avem două evenimente paralele care ne fac să ne reamintim de momente importante ale existenței lui. Unul este acest film, o dovadă vie prin forța imaginii. Urmează să avem și un album care nu dublează deloc filmul”, a precizat, pentru Mediafax, Răsvan Cernat, Vicepreședinte Jockey Club Român. 150 de ani de istorie, tradiție și identitate românească Jockey Club Român este al treilea Jockey Club din lume, după cele din Londra și Paris. Filmul era strict necesar pentru a marca împlinirea celor 150 de ani de existență, spune Tudor Roșca, Vicepreședinte Jockey Club Român. „Filmul a fost un lucru strict necesar pentru a marca împlinirea celor 150 de ani de existență a Jockey Club pentru că e o adaptare la modul în care se consumă și se absoarbe informația în zilele noastre. Din păcate, puțini oameni mai citesc și trebuie să găsim o modalitate prin care să comunicăm și cu generațiile actuale. Poate chiar bucăți din film vor fi pe TikTok sau alte platforme care sunt acum la modă. Documentarul „Jockey Club Român. Tradiția continuă” a fost lansat la Biblioteca Centrală Universitară „Carol I” E o poveste foarte complicată despre lucruri extrem de tehnice, într-o perioadă când România trecea de la influența otomană către idealurile occidentale. Și e foarte complicat să explici cum s-a născut o idee din a reglementa niște curse și să faci ceva atractiv sau interesant”, a explicat Tudor Roșca, Vicepreședinte Jockey Club Român. Documentarul a fost realizat pe parcursul unui an sub coordonarea producătorului executiv John FLORESCU, împreuna cu echipa editorială a companiei Chainsaw Films. „Ideea a venit din Jockey Club. M-au sunat și m-au întrebat dacă sunt de acord să fac un film despre Jockey Club. Este ceva nou pentru mine pentru că am făcut, în România, filme despre oameni, despre personalități din istorie. Mi-am dat seama că istoria Jockey Club este, de fapt, istoria României. Este o poveste interesantă. A fost greu de făcut pentru că multe documente au dispărut, arhiva. Am avut dificultăți în a pune totul împreună”, a spus, pentru Mediafax, John Florescu, producător executiv.
Vinerea Mare la români / Răstignirea lui Hristos – cea mai tristă zi a anului
Vinerea Mare, ultima vineri din Postul Paștelui (sau Păresimi, cum se mai numesc), este una dintre cele mai importante și mai încărcate spiritual zile din calendarul creștin. În Vinerea Mare a fost Iisus Hristos a fost răstignit pentru răscumpărarea păcatelor omenirii, El, cel fără de păcat. Din respect profund, credincioșii țin post post aspru (negru, fără mâncare și fără apă). Ziua culminează cu Denia Prohodului Domnului, cea mai dramatică, mai tragică, dar și mai plină de simbolism slujbă a bisericii ortodoxe. Zi de post negru Nu se mai trag clopotele până în noaptea de Înviere pentru că omenirea e în doliu, citim în antologii de credință a poporului român, una dintre acestea fiind cea a lui Romulus Antonescu – Dicționar de simboluri și credințe tradițional românești. Zi de post negru, în care mulți credincioși aleg să nu consume nici mâncare, nici apă, Vinerea Mare este o zi a purificării prin excelență. În credința populară, cine ține post negru în această zi este protejat împotriva bolilor și necazurilor tot anul. Se pleacă de la biserică cu lumânările aprinse De la Prohod, lumea pleacă acasă cu lumânările aprinse și se străduiesc să țină flacăra aprinsă tot drumul. Odată ajunse acasă, ele înconjoară locuința de trei ori (semnificând Sfânta Treime) și însemnează fiecare perete exterior al casei cu semnul Sfintei Cruci, pentru a proteja de rele precum focul, trăsnetul sau bolile. La țară se merge în cimitire, unde femeile și bocesc morții și aprind lumânări de la flacăra lumânării aduse de la biserică, într-un gest de comemorare afectuoasă, dar și ca semn că legătura dintre cel plecat și cel rămas încă, temporar, în trup, nu s-a stricat. O zi a interdicțiilor celor mai stricte din tot anul Tot la sfârșitul Deniei Prohodului Domnului, credincioșii să ia câte o floare-două de pe masă, să le ducă acasă și, odată uscate, să nu le arunce, să le păstreze și să afume cu ele copiii când sunt bolnavi, în credința că aceștia se vor face bine. Vinerea Mare este o zi a interdicțiilor stricte. Nu se spală, nu se coase, nu se țese și nu se fac treburi gospodărești, pentru a nu atrage mânia Sfintei Vineri. Un pas absolut necesar spre bucuria Învierii Nici lucrările agricole nu trebuie începute în această zi, pentru că recoltele nu ar rodi. În popor, există credința că, dimineața, dacă oamenii calcă pe un obiect de fier, sunt feriți de lovituri tot anul, iar dacă plouă în această zi se consideră un semn de belșug. În spiritualitatea și credința creștin ortodoxă nu doar românească, Vinerea Mare rămâne cea mai respectată zi din an, un pas absolut necesar spre bucuria sărbătorii Învierii.
O pană de șoim pe Lună? Explicația fotografiei curioase publicate de NASA
La prima vedere poate părea un mister: cum a ajuns pana de șoim acolo? Răspunsul este simplu: este vorba despre un experiment realizat în timpul misiunii Apollo 15. Povestea datează din 1971, când astronautul David Scott a decis să realizeze o demonstrație științifică de pe suprafața lunară. Ținea într-o mână o pană și în cealaltă un ciocan geologic. Comandantul a lăsat să cadă ambele obiecte de la aceeași înălțime, scrie 20minutos. Pe Pământ, rezistența aerului încetinește căderea obiectelor mai ușoare, însă pe Lună, unde aceasta nu există, toate cad cu aceeași accelerație. Rezultatul a fost că pana și ciocanul au atins solul exact în același timp. Comandantul a explicat în fața camerei că era vorba despre un experiment pentru a explica legile gravitației formulate cu secole în urmă de Galileo Galilei. „A făcut o descoperire foarte importantă despre căderea obiectelor în câmpuri gravitaționale”, a comentat. Astronautul Charlie Duke a fost cel care a surprins experimentul realizat de comandantul Scott, care a găsit pe Lună cel mai bun loc pentru a confirma descoperirile lui Galileo Galilei. „Avea dreptate”, a adăugat în videoclip după ce a observat că ambele obiecte cădeau cu aceeași viteză. Și acest lucru a devenit una dintre cele mai clare dovezi despre modul în care funcționează legile gravitației.
Biserica Sfântului Mormânt a fost redeschisă după 40 de zile
Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim a fost redeschisă după 40 de zile de restricții impuse pe fondul conflictului din Orientul Mijlociu, iar credincioșii ar putea participa, în acest an, la ceremonia primirii Sfintei Lumini, potrivit basilica.ro. Decizia a fost anunțată de Poliția Israeliană, care a precizat că redeschiderea vine „în urma schimbării politicii de apărare și a actualizării instrucțiunilor Comandamentului Frontului Intern”. „Începând din dimineața zilei de joi, 9 aprilie 2026, locurile sfinte din orașul Ierusalim vor fi redeschise pentru vizite și rugăciune”, se arată în comunicatul oficial al Poliției israeliene. Locurile sfinte, din nou accesibile, sub securitate strictă Pe lângă Biserica Sfântului Mormânt, autoritățile au redeschis și alte puncte de maximă importanță religioasă, precum Zidul Plângerii și Muntele Templului. În același timp, poliția a anunțat măsuri sporite de securitate, în contextul în care este așteptat un număr mare de pelerini în perioada sărbătorilor pascale. Potrivit autorităților, sute de polițiști, luptători ai Poliției de Frontieră și voluntari vor fi mobilizați în întreg orașul, în special în Orașul Vechi și în zonele religioase, pentru a asigura desfășurarea în siguranță a evenimentelor. Credincioșii sunt sfătuiți să respecte indicațiile forțelor de ordine și să fie vigilenți, în condițiile unei aglomerații ridicate. Participare posibilă la ceremonia Sfintei Lumini Redeschiderea lăcașului face posibilă, cel puțin teoretic, participarea credincioșilor la ceremonia Sfintei Lumini, unul dintre cele mai importante momente ale Paștelui ortodox. Totuși, modul concret de organizare a slujbei de Înviere nu a fost încă stabilit. Decizia finală urmează să fie luată după consultări între Patriarhia Ierusalimului și autoritățile din Orașul Vechi. Primele slujbe au avut deja loc Potrivit corespondentului ERTnews la Ierusalim, în dimineața Sfintei și Marii Joi a fost oficiată deja Sfânta Liturghie, cu rânduiala spălării picioarelor, de către Patriarhul Teofil al III-lea al Ierusalimului, în prezența unui număr semnificativ de credincioși. Sfânta Lumină va ajunge în România după un protocol special Și în acest an, Patriarhia Română va organiza aducerea Sfintei Lumini de la Ierusalim. Aceasta va fi transportată cu o cursă specială în Sâmbăta Mare și va fi oferită delegaților eparhiilor la Aeroportul Internațional „Henri Coandă” din București. Redeschiderea Bisericii Sfântului Mormânt marchează un moment important pentru credincioșii din întreaga lume, după săptămâni de restricții, și readuce speranța unei participări mai largi la celebrarea Învierii Domnului.
Tudor Chirilă, dezamăgit de Nicușor Dan: Domnule președinte, ieri ați devenit primul pesedist al țării
În postarea sa, Tudor Chirilă și-a exprimat dezamăgirea față de numirile făcute de Nicușor Dan la conducerea parchetelor și a criticat, în termeni duri, modul în care președintele a gestionat aceste decizii. Chirilă a atras atenția asupra faptului că, prin aceste acțiuni, șeful statului a ignorat avize negative, opiniile jurnaliștilor și recomandările profesioniștilor din justiție, favorizând oameni loiali „mafiei securisto-politice” în loc să promoveze competența și integritatea. Artistul a mai precizat că aceste acțiuni contrazic promisiunile de campanie privind reforma instituțională, independența justiției și funcționalitatea sistemului judiciar. În postarea sa, Chirilă afirmă: „Domnule Nicușor Dan, ieri ați devenit primul pesedist al țării. De fapt, ați devenit primul uselist al țării. Este probabil cea mai rapidă transformare a unui politician în ultimii ani. Tot ieri, prin numirile pe care le-ați acceptat la șefiile parchetelor ați comis o serie de trădări. Ați trădat așteptările celor care v-au votat și care au sperat că România onestă înseamnă instituții conduse de oameni competenți, nu de loiali ai mafiei securisto politice. Ați trădat valorile pe care le-ați promovat se pare că doar declarativ în ultimii ani: reformă instituțională, justiție independentă, justiție funcțională. Ați ignorat avizele negative față de unii dintre procurorii pe care i-ați numit, ați ignorat cu bună știință munca unor jurnaliști onești care nu de puține ori și-au făcut meseria printre intimidări și amenințări cu moartea, ați ignorat mesajele și opiniile unor profesioniști cu notorietate din justiție. După documentarul Recorder, o ofensivă mediatică fără precedent condusă de televiziuni ale condamnaților penal, suveraniști de fațadă, auriști, pesediști sau peneliști precum și gașca Savonea, expresia mafiei din justiție, s-a dezlănțuit împotriva tuturor celor care criticau sistemul de justiție. V-ați alăturat acestei ofensive ieri, fiind pe aceeași pagină cu extremiștii vopsiți în patrioți care în liniște jubilează că lucrurile merg în direcția justiției selective, aia care apără pe cine trebuie. În toată perioada de când ați preluat funcția de președinte nu v-ați folosit de instrumentele și prerogativele care v-ar fi permis să dați semnalul că promisiunile din campanie nu sunt vrăjeală ieftină. Cum ar fi să prezidați o ședință CSM, să fiți prezent într-o ședință de guvern alături de plagiatorul Marinescu, de exemplu, sau pur și simplu să comunicați că e nevoie de mult mai mult decât reciclarea unor oameni care fac parte dintr-un sistem retrograd. Poate că dumneavoastră sunteți fericit cu sindromul Stockholm și credeți că România se poate reforma cu agresorii ei. Îndrăznesc să spun că majoritatea celor care v-au votat nu vor să accepte asta. Eu, cel puțin nu vreau să accept asta. Înțeleg și că din punctul dumneavoastră de vedere considerați că liderii de opinie nu își asumă nimic și că dumneavoastră vă asumați peste patru ani la vot. Haide să vă spun eu ce își asumă formatorii de opinie și cei care v-au votat: pierderea a încă cinci ani din viețile lor, cinci ani în care privesc cum președintele care promitea o Românie onestă acționează în sensul invers al promisiunilor de campanie. Bănuiesc că sesizați și singur ipocrizia propriilor declarații din care reiese că opiniile sunt bune atâta timp cât servesc un rezultat în campanie, nu? Ei bine, trist este că societatea civilă de care v-ați folosit în mod indirect a rămas pe poziții vis a vis de cum ar trebui să arate România onestă, dumneavoastră nu. Mai rămâne doar să încingeți hora unirii cu Grindeanu, Ponta, Simion, Georgescu, Antonescu și câțiva băieți mai discreți din servicii undeva într-o sală de festivități la Cotroceni după care să ne anunțați pe un ton ritos reconcilierea națională și al doilea mandat. Pesedismul, fesenismul și securismul de care se pare că v-ați molipsit așa repede, domnule Nicușor Dan, înseamnă cel mai adesea ticăloșie de cea mai joasă speță. Vă îndreptați cu viteză într-acolo. Dar, sigur, aveți ocazia să mă contraziceți prin fapte. Ieri ați ratat. Urmează SRI și SIE”, se arată în mesajul publicat de Chirilă pe rețelele de socializare.
L L
Opera, a cărei premieră mondială a avut loc în 1853 la Teatro La Fenice din Veneția, a trecut de la un debut controversat la un triumf absolut. Povestea Violettei, femeia care iubește dincolo de convenții, până la sacrificiu, continuă să emoționeze generații întregi, iar muzica lui Verdi, intensă și pasională, transformă fiecare moment într-o confesiune a inimii. La Paris, în saloanele strălucitoare ale vieții mondene, frumoasa curtezană Violetta Valéry își trăiește clipa, ignorând fragilitatea propriei sănătăți. Într-o seară, îl întâlnește pe Alfredo Germont, un tânăr nobil sincer și pasional, care o iubește cu un devotament neobișnuit. Între cei doi se naște o poveste de dragoste intensă, dar sortită pieirii, căci Violetta, marcată de boală și de prejudecățile lumii, este nevoită să aleagă între fericirea personală și onoarea familiei lui Alfredo. Pe măsură ce drama se adâncește, sacrificiul Violettei devine o metaforă a iubirii absolute. Renunțând la omul iubit pentru a-i salva viitorul, trăiește în izolare și suferință, purtându-și destinul cu o demnitate sfâșietoare. În final, pe patul de moarte, Violetta primește iertarea și dragostea lui Alfredo, însă este prea târziu, clipa regăsirii coincide cu cea a despărțirii definitive. Regie şi mişcare scenică: Paul Curran Scenografie: Gary McCann Maeștri de cor: Adrian Ionescu, Ethan Schmeisser Lighting design: Paul Hackenmueller Asistenți de regie: Paula Stoica, Claudia Machedon Dirijor: Daniel Jinga Distribuția: Violetta: Georgiana Dumitru/Aida Pascu – invitată/Cristina Maria Oltean; Alfredo: Andrei Petre/Alin Stoica; Germont: Iordache Basalic/Adrian Mărcan/Petros Salatas – invitat; Annina: Cristina Eremia/Daniela Carstea – debut; Gastone: Ioan Coca; Flora: Sidonia Nica/Sorana Negrea; Baronul: David Miron; Marchizul: Daniel Filipescu; Doctorul: Alexandru Matei – debut; Giuseppe: Narcis Brebeanu; Comisionarul/Servitorul: Alin Mânzat. Cu participarea Corului și a Orchestrei Operei Naționale București. „La Traviata” nu este doar o operă, ci o experiență în care scena Operei Naționale București devine inimă, suflare și lacrimă. „La Traviata” te va face să simți iubirea, durerea și speranța așa cum doar Verdi a știut să le transpună.
Fjord, filmul lui Cristian Mungiu, selectat în competiția oficială de la Cannes. Sebastian Stan și Renate Reinsve, în rolurile principale
Directorul Festivalului de Film de la Cannes, Thierry Frémaux, a dezvăluit joi selecția oficială în cadrul unei conferințe de presă organizate la cinematograful Pathe Palace din Paris, alături de președinta festivalului, Iris Knobloch. „Fjord” este primul film al lui Cristian Mungiu realizat în limba engleză. Din distribuție fac parte Sebastian Stan, nominalizat la Oscar pentru rolul din „The Apprentice”, și actrița norvegiană Renate Reinsve, nominalizată la Oscar pentru rolul din „Sentimental Value”. Cristian Mungiu este un nume consacrat la Cannes, unde a câștigat Palme d’Or cu „4 luni, 3 săptămâni și 2 zile”, premiul pentru scenariu cu „După dealuri” și premiul pentru regie cu „Bacalaureat”. Filmul urmărește povestea lui Mihai și Lisbet Gheorghiu, un cuplu româno-norvegian profund religios, care se mută din România în Norvegia împreună cu cei doi copii pentru a fi mai aproape de familia soției. Tensiunile apar după ce comunitatea începe să pună sub semnul întrebării educația strictă oferită copiilor. Pelicula explorează diferențele de viziune asupra familiei, libertății și progresului. Festivalul de Film de la Cannes va avea loc în perioada 12–23 mai.