Tot mai multe țări europene anulează concertele lui Kanye Ye West. Turneul din UE, sub semnul întrebării
Seria de anulări continuă pentru Kanye „Ye” West, după ce Polonia și Elveția au decis să renunțe la concertele programate în această vară. Artistul urma să urce pe scenă pe 19 iunie, pe stadionul Silezia din Chorzów, însă evenimentul a fost anulat din „motive formale și legale”. Decizia a venit în contextul criticilor dure formulate de oficiali polonezi. Ministrul Culturii a subliniat că trecutul artistului și declarațiile sale nu pot fi ignorate într-o țară marcată de istoria Holocaustului, mai transmite Euronews. În Elveția, clubul FC Basel a confirmat că nu va găzdui concertul programat, invocând valorile instituției și refuzul de a oferi o platformă unui artist controversat. Presiuni crescânde după interdicții și amânări Anulările vin după ce autoritățile britanice i-au interzis accesul în Regatul Unit, ceea ce a dus la anularea participării la festivalul Wireless. În Franța, concertul programat la Marsilia a fost amânat. Aceste decizii reflectă o presiune tot mai mare asupra organizatorilor și autorităților din Europa, pe fondul reacțiilor generate de declarațiile și acțiunile controversate ale artistului din ultimii ani. Declarații controversate și consecințe internaționale Controversele legate de Kanye West datează din 2022, când artistul a făcut o serie de declarații antisemite în mediul online. Ulterior, a fost suspendat de pe platforme sociale și a pierdut contracte importante cu branduri internaționale. Situația s-a agravat în 2025, când artistul a lansat produse și conținut asociate simbolurilor naziste, generând reacții critice la nivel global și măsuri restrictive din partea unor state. Deși West și-a cerut scuze public și a invocat probleme de sănătate mintală, reacțiile rămân împărțite, iar multe instituții culturale refuză să colaboreze cu el. Turneul european, în incertitudine În prezent, doar câteva concerte mai sunt programate în Europa, inclusiv în Turcia, Olanda, Italia, Spania și Portugalia. Cu toate acestea, pe fondul valului de anulări, există tot mai multe semne de întrebare privind desfășurarea completă a turneului. Organizatorii și autoritățile locale analizează situația, iar viitorul concertelor rămâne incert în contextul reacțiilor publice și politice.
Bagheta franceză pierde teren: schimbările din alimentație afectează consumul tradițional
Consumul de pâine în Franța a scăzut constant în ultimele decenii. Dacă după Al Doilea Război Mondial media era de aproximativ 700 de grame pe zi de persoană, astăzi a ajuns la circa 100 de grame, adică mai puțin de jumătate de baghetă zilnic. Un sondaj recent, citat de CNN, arată că peste o treime dintre francezi și-au redus consumul de pâine în ultimii ani. Specialiștii pun această schimbare pe seama stilului de viață modern și a alimentației tot mai orientate spre fast-food. Tinerii schimbă tradiția Experții spun că generațiile tinere nu mai păstrează ritualul zilnic al cumpărării unei baghete. În trecut, acest gest era la fel de obișnuit ca spălatul pe dinți. Astăzi, mulți tineri gătesc mai rar și preferă să mănânce în oraș sau să consume produse rapide, precum burgeri, kebab sau sushi. Bagheta rămâne apreciată, dar mai ales în weekend sau în contexte familiale. Brutării fără baghete O altă schimbare majoră vine din apariția așa-numitelor „neobrutării”. Acestea pun accent pe pâini artizanale, cu fermentație lentă, făină organică și cereale vechi. Unele brutării au renunțat complet la baghete, considerându-le mai puțin nutritive, cu termen scurt de valabilitate și generatoare de risipă alimentară. În locul lor, vând pâini mari, care rezistă mai mult și sunt mai ușor de digerat. Această abordare a stârnit reacții puternice în rândul clienților, pentru care absența baghetei dintr-o brutărie este greu de acceptat. Pâine mai bună, dar mai scumpă Noile produse artizanale sunt însă mai scumpe. O baghetă clasică costă în jur de un euro, în timp ce o pâine specială poate ajunge și la 7 euro. Acest lucru limitează accesul unei părți a populației, iar experții spun că brutăriile moderne se adresează în principal unui public urban, cu venituri medii și mari. Chiar dacă consumul scade, specialiștii nu cred că bagheta va dispărea. Dimpotrivă, aceasta se adaptează noilor tendințe. Sandvișurile cu baghetă au devenit tot mai populare, iar unele brutării experimentează cu variante inovatoare, inclusiv baghete colorate sau reinterpretate. Concluzia industriei este clară: francezii mănâncă mai puțină pâine, dar de o calitate mai ridicată. Iar bagheta, simbol al culturii franceze, rămâne prezentă – chiar dacă într-o formă schimbată.
Beni Mihai De la cântăreț în cor bisericesc, la Drag Queen care cântă pop, dar și rock al anilor ’80
„Când eram mic, eram pus de maică-mea să cânt la biserică. Nu am fost pasionat de chestia asta. Pe parcurs, între adolescență și maturitate, am început să prind o pasiune pentru Celine Dion, de exemplu. Și de acolo, efectiv, m-am «aruncat» în visul ăsta”, spune Beni Mihai, pentru MEDIAFAX. Beni compune muzică de mai bine de 15 ani. „Am compus și muzică religioasă înainte, cânt muzică clasică, internațională, pop și așa mai departe”, spune artistul. La început, a cântat într-un bar din Timișoara, la invitația unei prietene, însă nu se simțea apreciat pentru că lumea nu venea la concerte. „Nu am fost bine primit. Am încercat să am spectacole, lumea nu venea. Artiștii de pe scena locală chiar sufereau și atunci și suferă și acum. Dar eu nu m-am transformat în caracter de Drag Queen din cauza asta”, mărturisește Beni. Totul s-a schimbat pentru tânărul artist, în urmă cu trei ani, când a primit invitația să cânte ca Drag Queen la un bar din București, deținut de un patron norvegian. „Mi-am dat seama că pot să evoluez ca voce, că nu mai am anxietate, nu mai îmi tremură mâinile pe scenă, pot să-mi construiesc singur peruci, accesorii, ținute – chestii pe care eu nu le-am făcut deloc, înainte. Și cumva te face te face să te simți bine în pielea ta, ca să zic, te liniștești”, mărturisește Beni. Ușile s-au deschis, spune el De atunci, Beni a participat la o serie de concursuri muzicale. În martie 2025 a participat la X factor, în octombrie a câștigat cea de-a opta ediție a emisiunii „The Ticket” și s-a calificat în finală, prestația sa fiind apreciată de jurați. . El spune că experiența i-a schimbat „complet” viziunea ca artist. „Mi-a dat încredere enormă și n-aș putea să fiu mai recunoscător cu tot ce s-a întâmplat acolo. Toți m-au iubit, m-au susținut, mi-au dat timp să mă pregătesc. Cred că cea mai mare provocare din viața mea a fost această experiență. Aș repeta-o zi de zi fără să mă plictisesc”, spune artistul. Semifinalist la Eurovision În 2026, Beni s-a calificat la Eurovision, acolo unde a ajuns până în semifinală. A participat cu propriul cântec, numit „Angels”. „Nu m-am dus cu așteptări. M-am dus să-mi prezint talentul artistic și mă bucur că s-a întâmplat chestia asta și că sunt primul Drag Queen din România care să ajungă și la Eurovision”, spune Beni. Rolul de Drag Queen l-a schimbat El spune că rolul de Drag Queen l-a schimbat: „Nu există persoană în lumea asta care să abordeze un caracter de Drag și să nu se simtă încrezător. Arta asta te transformă, indiferent de cine ești. Poți să fii sărac sau milionar – când ești pus în caracter «Drag» ești altcineva. Ești omul pe care tu-l creezi ca atitudine. Este o mască puternică de protecție, de exprimare”, declară cântărețul. Întrebat despre cum își gestionează critice legate de arta sa mai puțin obișnuită, Beni mărturisește că nu-l deranjează să primească critici, cu toate că la început, înainte să facă „Drag”, acestea îl deranjau. „Nu am întâlnit niciodată un om care are niște studii superioare sau un nivel de educație, care să mă jignească sau mă critice. Chiar îmi doresc să se întâmple lucrul ăsta. Prefer să vină un val de hate pentru că mă propulsează să ajung la publicul care mă apreciază”, spune Beni. „La început aveam chestia asta când nu eram «Drag» artist”, recunoaște Beni, referindu-se la faptul că părerile negative îl deranjau înainte să se apuce de acest gen de spectacole. „Îmi cunosc nivelul. Știu că eu cânt din pasiune și voi aduce arta «Drag» ca lucru bun în România”, spune Beni. Arta „Drag”, de la o soluție a unei interdicții, la un mod de exprimare De la o alternativă inedită a unei interdicții din Evul Mediu, spectacolele de „Drag” au devenit un adevărat mod de exprimare artistică. În Anglia secolului XVI-lea, pe vremea Reginei Elisabeta, când piesele de teatru ale lui William Shakespeare erau puse în scenă, în fața a mii se spectatori ai teatrelor publice, femeile nu aveau voie să urce pe scenă, rolurile feminine erau interpretate de bărbați, cu machiaj strident și rochii, care erau nevoiți să se bazeze pe voce și gesturi pentru a da impresia de realism. Câteva secole mai târziu, arta „Drag” a fost reluată și în SUA. Prima competiție de acest gen s-a desfășurat în anul 1867, cunoscută drept Balul de la Hamilton Lodge, din renumitul cartier istoric Harlem din New York. Între anii ’20 – ’30, scena a evoluat, câștigând popularitate în SUA. Atunci, termenul a început să fie preluat de comunitatea homosexualilor Unul dintre cei mai cunoscuși artiști „Drag” de la acea vreme era Francis Renault. Acesta a cântat pe scenele teatrelor de cabaret din 42 de țări și era cunoscut pentru garderoba sa stridentă, formată din rochii cu pene de struț. O singură rochie costa, la acea vreme, 5.000 de dolari, potrivit Struthers Library Theatre. În anii ’50, spectacolele au început să fie organizate în baruri din spații mai tolerante, precum „Black Cat” din San Francisco. În următorii ani, aceste localuri au fost special amenajate pentru comunitatea homosexualilor, iar fenomenul s-a extins chiar și în lumea cinematografiei, cele mai marcate filme, dar și documentare, cele mai marcante fiind „Pink Flamingos” (1972), „Paris is Burning” (1990), sau chiar „Mica Sirenă” (1989), care îl avea în distribuție pe Drag Queen-ul cunoscut sub numele de Devine, care a stat la baza personajului „Ursula”. Arta culturii „Drag” a fost promovată chiar și la TV în SUA, în cadrul emisiunii „RuPaul’s Drag Race”, ale cărei versiuni de spin-off, continuă chiar și în prezent, numărând 18 sezoane.
Ciorba de burtă – Război și pace în farfurie
În perioada Imperiului Otoman, trupele de elită ale sultanului, ienicerii, erau hrănite cu o zeamă, o fiertură, o supă din stomac de vită, foarte populară, adesea consumată după nopți lungi, ca remediu pentru mahmureală: İşkembe çorbası. De aici s-a răzpândit în toată zona balcanică: la greci, la bulgari și la români, pentru că asta înseamnă să fii imperiu – un schimb tacit de taxe, impozite și rețete. De unde vine „beef-ul” În Bulgaria, ciorba asta se cheamă „șkembe ciorba”, iar în Grecia – patsas. Sunt variante ale rețetei de bază: zeamă clară, usturoi, oțet, uneori, ardei iute. Fără îndoială, ciorba asta a traversat imperii, a schimbat nume și, na, poftim!, a reaprins rivalitatea dintre state. De curând, Grecia a dorit să protejeze rețeta ca patrimoniu cultural la UNESCO, dar Ankara a sărit cât colo: nu poți revendica o moștenire comună, mai ales că rețeta originală e turcească, nu grecească. Istoric vorbind, Turcia are dreptate. Dar! Ciorba de burtă – subiect de negociere diplomatică Acuma, Turcia e puțin exagerată: i-a plăcut să fie imperiu, să ia tot ce se poate, să distrugă tot ce se poate, dar să nu dea nimic înapoi: nici măcar o ciorbă, fie ea de burtă. Iată cum devine ciorba de burtă un subiect de negociere diplomatică nu doar în tratate, ci și în farfurie. Modesta fiertură reaprinde „beef-ul” (asta înseamnă și „neînțelegere”, dar și „vită” – ironia sorții!) între Turcia și Grecia, de data asta în privința acestei moșteniri otomane: cui aparține și cine o face mai bună? Când se bagă și România în ciorbă Dar când doi se ceartă, al treilea câștigă. Doamnelor și domnilor, în ring intră România, cu un rol cu totul diferit. România nu revendică paternitatea, dar România revendică prefecționarea. România reinterpretează în stil propriu această zeamă destul de aspră în stilul său și așa se face că asistăm acum la o transformare-spectacol: baza devine mai bogată prin fierberea îndelungată a oaselor și se echilibrează gustul prin adăugarea unui „liezon” alcătuit din smântână și gălbenuș de ou, care-i potolește asprimea. Eficientizarea săracului animal Apar, de asemenea, elemente locale ca gogoșarul murat, iar ce iese la final este nu o ciorbă, ci o experiență spirituală. Pentru că, să nu uităm, stomacul de vită – burta – era considerat un ingredient marginal, un ceva ce era folosit doar ca să nu se arunce, așa că fiertura asta a apărut, de fapt, din dorința de eficientizare a săracului animal. România aduce ciorba la nivelul următor Ciorba de burtă aparține, așadar, unei gastronomii a necesității, nu a ethosului. Însă ce face România este să aducă preparatul la nivel înalt, mai ales în a doua jumătate a secolului XX, când restaurantele au standardizat rețeta, iar, pentru bucătari, aceasta a devenit testul suprem în bucătărie. Vechea mâncare de cazarmă s-a îmbrăcat cu haine bune, de duminică. Dacă în Turcia, ciorba de burtă era despre disciplină și funcționalitate, în Grecia e despre autenticitate, simplitate și tradiție, iar în România – despre adaptare, rafinare, echilibrare. Ciorba de burtă ca manifest de țară Și uite cum a ajuns ciorba de burtă un manifest de țară, pentru că, prin sine, rețetele celor trei state vorbesc despre influența lor în regiune. Diplomația trece, alături de alte sentimente, tot prin farfurie. Ciorba de burtă românească e singura care a transformat utilitarul în complex, austerul în reconfortant, perifericul în emblematic. La români, ciorba asta a dat Rădăuțeana, iar la greci – Avgolemono – aceeași Mărie cu altă pălărie. Plus lămâie.
Duminica Tomii. Semnificația sărbătorii și tradiții și obiceiuri
Duminica Tomii, celebrată în cadrul Săptămânii Luminate, este prăznuită de biserica ortodoxă la o săptămână după Paște, iar în acest an cade pe 19 aprilie. Denumirea sărbătorii vine de la Apostolul Toma, cunoscut pentru faptul că s-a îndoit de Învierea lui Iisus Hristos până când a văzut cu ochii lui rănile Mântuitorului. Potrivit tradiției creștine, în această zi, Mântuitorul Iisus Hristos li S-a arătat pentru a doua oară ucenicilor, deși ușile erau încuiate. În urma acestei întâlniri, Apostolul Toma Îl mărturisește fără ezitare pe Iisus Hristos drept Domnul și Dumnezeul său. În Duminica Sfântului Apostol Toma, în multe zone din țară se păstrează mai multe tradiții legate de pomenirea celor adormiți. În această zi, după slujba Utreniei, preoții sfințesc ouăle roșii și colacii aduși de credincioși. Un obicei des întâlnit este ciocnitul ouălor roșii la cimitir, în semn de comuniune între cei vii și cei morți. De asemenea, se spune că este bine să se dea de pomană pentru sufletele celor adormiți. În Moldova și în zonele apropiate de granița estică, sărbătoarea este marcată de vizite la cimitir, mese întinse pe morminte și împărțirea de pachete. În Muntenia, accentul cade mai mult pe mersul la biserică și pomeniri, în timp ce în Transilvania, tradițiile sunt centrate pe rugăciune și curățarea mormintelor. Ce nu e bine să faci în Duminica Tomii În această zi nu se spală haine și nu se face muncă grea în gospodărie, nu se ceartă și nu se folosesc cuvinte urâte, nu se refuză pomana oferită, nu este bine să fii zgârcit sau să ignori pomenirea morților și nu se organizează petreceri zgomotoase sau evenimente nepotrivite. În plus, se spune că această zi trebuie trăită cu liniște, respect și recunoștință față de cei care nu mai sunt.
Caz șocant în SUA: cântăreț arestat după ce trupul unei adolescente a fost găsit în portbagajul mașinii sale
Cântărețul D4vd, în vârstă de 21 de ani, a fost reținut de poliția din Los Angeles sub suspiciunea de crimă, în legătură cu moartea unei fete de 14 ani, dispărută anterior, scrie NBC News. Rămășițele adolescentei, identificate ca fiind ale lui Celeste Rivas Hernandez, au fost găsite pe 8 septembrie într-un Tesla abandonat, aflat într-un depozit auto. Polițiștii au intervenit după ce angajații au semnalat un miros puternic provenind din vehicul. În portbagaj, anchetatorii au descoperit corpul în stare avansată de descompunere, împărțit în mai multe pungi. Artistul, reținut fără posibilitatea de eliberare Potrivit autorităților, artistul – pe numele real David Anthony Burke – este reținut fără posibilitatea de eliberare pe cauțiune. Cazul urmează să fie prezentat procurorilor din Los Angeles. Reprezentanții legali ai acestuia susțin că este nevinovat și afirmă că nu există, în acest moment, o acuzație formală sau o inculpare oficială. „Dovezile vor arăta că David Burke nu a comis această crimă și nu este responsabil pentru moartea victimei”, au transmis avocații. Circumstanțe neclare ale morții Cauza exactă a decesului nu a fost făcută publică, fiind protejată de o restricție impusă de anchetatori. Autoritățile spun că fata ar fi fost moartă de o perioadă îndelungată înainte de a fi descoperită. Adolescenta fusese dată dispărută în 2024, dintr-o zonă situată la sud-est de Los Angeles. Documentele din anchetă indică faptul că artistul era deja în vizorul autorităților înainte de descoperirea trupului. În momentul în care cazul a devenit public, acesta se afla în turneu și, potrivit echipei sale, coopera cu anchetatorii. Cazul urmează să fie analizat de procurori în perioada următoare, iar ancheta este în desfășurare.
Ducu Bertzi, Iris, Valter și Boro, Mircea Baniciu și Dan Bittman, pe scena Festivalului Național de Folk Vama de la Munte
Fondat de Ducu Bertzi, Festivalul a ajuns la a VII-a ediție și adună câteva mii de spectatori din toată țara. Și în acest an, evenimentul are loc la înălțime, într-un spațiu izolat din inima munților, la foc de tabără, pe baloți de paie, printre pârâuri și poteci. Gândit ca refugiu cultural pentru publicul urban, Festivalul Național de Folk Vama de la Munte a ajuns unul dintre cele mai mari evenimente din industria muzicii folk, atât ca număr de participanți, cât și ca relevanță în industrie. Și în acest an, organizatorii estimează prezența a câteva mii de spectatori, în linie cu succesul edițiilor precedente. Line-up-ul din vară reunește nume consacrate precum Ducu Bertzi & Constantin Neculae, Iris – Cristi Minculescu, Valter & Boro, Mircea Baniciu & Band, Dan Bittman & Jul Baldovin, Fără Zahăr, Cristi Dumitrașcu & Andreas Aron, T.V.A, Alina Manole, Cătălin Stepa & Aurelian Epuraș, Ocru, Ștefan Orfescu, dar și artiști din generația tânără: Dianna și Andreea Hristea & Family. Festivalul dorește să își păstreze misiunea de a crea o punte între generații, în care artiști celebri de muzică folk oferă promovare și susținere noului val de muzicieni. În fiecare zi a Festivalului de la ora 16:30 se organizează open stage, unde oricine poate cânta în fața publicului, chiar dacă nu este solist. Ducu Bertzi: „Prin Festivalul Vama de la Munte ne-am propus să readucem muzica folk în spațiul ei firesc, adică aproape de oameni și de natură. Nu am vizat să creștem cantitativ, ci calitativ, cu autenticitate. Acest Festival nu este doar despre muzică, ci despre o stare. Invităm publicul să lase telefoanele deoparte și să se reconecteze cu natura, cu muzica și cu oamenii din jur. Faptul că ne-am dezvoltat atât de mult în numai câțiva ani ne arată că publicul exact asta caută: o experiență directă, fără filtre. În același timp, pentru fenomenul folk este esențial faptul că în fiecare an aici urcă pe scenă și artiști foarte tineri. Folk-ul are viitor prin această continuitate a generațiilor”. Folk-ul românesc, pe val. O industrie de nișă în creștere Festivalul Vama de la Munte nu este unic în peisajul muzicii folk, ci face parte dintr-un val proaspăt și tot mai puternic de evenimente dedicate muzicii folk din România. În ultimii ani, numărul festivalurilor de profil a crescut constant, ajungând la peste 50 evenimente majore la nivel național, în contextul în care scena folk locală trece printr-un proces vizibil de revitalizare. Astfel, în ultimii ani, festivalurile de nișă, inclusiv cele de folk, au câștigat teren prin atmosferă și prin experiența personalizată pe care o oferă. Organizatorii vorbesc despre o diversificare a publicului de muzică folk, cu o prezență tot mai consistentă a tinerilor, care caută alternative la aglomerația urbană. Festivalul de la Vama Buzăului contribuie activ la această evoluție, fiind nu doar un eveniment cultural, ci și o platformă de dezvoltare pentru artiști și o experiență memorabilă pentru public. Printre partenerii Festivalului se numără Compania Națională Poșta Română care va livra cǎrți poştale personalizate ce pot fi trimise gratuit oriunde în țarǎ, pe toatǎ durata festivalului. De asemenea, rămân fideli partenerii fără de care Vama de la Munte nu putea exista toți acești ani: Primăria Comunei Vama Buzăului, Consiliul Local și Rock FM.
Premii de 500 de lei și publicare pentru liceenii pasionați de filosofie / Începe concursul de Eseu Filosofic Emil Cioran
Elevii de liceu pasionați de filosofie și gândire critică sunt invitați să participe la ediția 2026 a Concursului de Eseu Filosofic „Emil Cioran”, organizat de specializarea Filosofie din cadrul Facultății de Litere a Universității Tehnice din Cluj-Napoca – Centrul Universitar Nord din Baia Mare, în parteneriat cu Asociația Centrul de Filosofie și Antropologie. Competiția se adresează tuturor liceenilor, indiferent de profil, inclusiv celor din diaspora, și propune o provocare intelectuală: redactarea unui eseu pornind de la unul dintre trei citate semnate de filosofi importanți — Constantin Noica, Søren Kierkegaard și Albert Camus. Termenul-limită pentru înscriere este 5 mai 2026 Participanții trebuie să trimită lucrări originale, cu o lungime între 800 și 1000 de cuvinte, redactate într-un limbaj clar și argumentat, care să reflecte creativitate și profunzime ideatică. Termenul-limită pentru înscriere este 5 mai 2026. Cele mai bune eseuri vor fi premiate cu câte 500 de lei și cărți, urmând să fie publicate în revistele „Nord Literar” și „Răsunetul Cultural”. Toți participanții vor primi diplome, iar finaliștii vor fi invitați la un workshop dedicat dezbaterilor filosofice. Când vor fi anunțate rezultatele Înscrierea se face prin trimiterea eseului, însoțit de o scurtă prezentare personală și datele profesorului coordonator, la adresa de e-mail: [email protected]. Rezultatele vor fi anunțate pe 15 mai 2026, iar premierea va avea loc în cadrul evenimentului „Zilele Filosofiei în Maramureș”. Organizatorii lansează și un apel către profesori să susțină participarea elevilor talentați, încurajându-i să își dezvolte spiritul critic și pasiunea pentru filosofie.
Orașul acoperit cu beton: Pompeii-ul modern din Italia care a devenit capitală a artei contemporane
Gibellina a fost distrusă complet în urma cutremurului din 15 ianuarie 1968, care a lovit Valea Belice și a provocat moartea a aproape 300 de persoane, rănirea a peste 1.000 și strămutarea a circa 100.000 de oameni. În loc să reconstruiască orașul pe același loc, autoritățile au luat o decizie neobișnuită: ruinele au fost acoperite cu beton, într-o lucrare monumentală realizată de artistul Alberto Burri, arată CNN. Rezultatul este „Grande Cretto”. O suprafață de aproape 86.000 de metri pătrați, formată din blocuri de beton separate de „străzi” care urmează traseul vechiului oraș. Practic, Gibellina a devenit un „Pompeii modern”: nu conservat de natură, ci intenționat „înghețat” pentru a păstra memoria tragediei. De la distrugere totală la experiment urban Cutremurul a lovit pe neașteptate, după mai multe replici, culminând cu unul de 6,4 grade pe scara Richter. Orașul a fost distrus în câteva secunde. „A fost complet neașteptat”, își amintește un localnic. „Cutremurul a fost doar prima catastrofă. După aceea, am fost abandonați de toți.” În primele luni, statul a oferit chiar bani pentru ca locuitorii să plece din zonă. Mulți au emigrat. Noua Gibellina a fost construită la aproximativ 30 de minute distanță, într-o zonă mai accesibilă, aproape de infrastructură. Orașul a fost gândit modernist, cu străzi largi și arhitectură experimentală, dar fără centrul tradițional italian. Iar rezultatul a fost un oraș perceput de mulți drept „străin” și dificil de adaptat. Gibellina și arta ca formă de reconstrucție Pentru a reda identitatea comunității, autoritățile au ales o soluție atipică: au invitat artiști din întreaga lume să contribuie la reconstrucție. „În fața uitării, au ales să renască orașul prin artă”, explică reprezentanții locali. În timp, Gibellina a devenit un veritabil muzeu în aer liber, cu peste 5.500 de opere de artă contemporană, de la sculpturi monumentale la instalații și arhitectură experimentală. „Ce s-a întâmplat aici este incredibil”, spun localnicii care au trăit tranziția de la distrugere la renaștere culturală. Immagini del Grande Cretto di Alberto Burri a #Gibellina, dove l’arte diventa esperienza pic.twitter.com/3JAV3vRHMY — askanews (@askanews_ita) January 25, 2026 Astăzi, Gibellina are aproximativ 3.000 de locuitori și a fost desemnată prima Capitală a Artei Contemporane din Italia. „Grande Cretto” rămâne piesa centrală: un loc care marchează distrugerea, dar și imposibilitatea de a uita. „Este o operă care nu vorbește despre moarte, ci despre viață”, spun cei implicați în proiect. Deși orașul se confruntă încă cu depopulare și dificultăți economice, autoritățile speră că statutul cultural din 2026 va atrage noi vizitatori și artiști.
Raymonda, o poveste despre iubirea care învinge timpul, tentația și destinul, pe scena Operei Naționale București
Baletul „Raymonda”, compus de Alexander Glazunov, este una dintre cele mai rafinate creații ale repertoriului clasic, remarcându-se prin bogăția muzicală și eleganța coregrafică. Povestea, plasată în Franța medievală, îmbină elemente de romantism, eroism și exotism, conturând o lume în care iubirea este pusă la încercare de distanță, tentații și destin. Acțiunea debutează cu un gest simbolic: cavalerul Jean de Brienne îi oferă logodnicei sale, Raymonda, un șal, înainte de a pleca în cruciadă, un dar care reprezintă semnul promisiunii și al legăturii lor neclintite. În absența lui, la Castelul Contesei de Doris din Provence are loc o festivitate grandioasă dedicată zilei de naștere a tinerei Raymonda. Atmosfera este una fastuoasă, completată de prezența unor oaspeți de seamă, printre care Andrei al II-lea, regele Ungariei, și enigmaticul Abderachman, liderul sarazinilor. Intriga se intensifică atunci când un mesager aduce vestea întoarcerii iminente a lui Jean de Brienne, însoțită de o scrisoare plină de dor. În plus, regele îi oferă Raymondei un portret al logodnicului, accentuând dorința și emoția revederii. Retrasă în camera ei, eroina contemplă imaginea iubitului, iar acest moment de introspecție deschide poarta către o secvență onirică de o mare sensibilitate. Visul Raymondei este unul dintre cele mai poetice momente ale baletului. Jean pare să coboare din portret și să prindă viață, iar cei doi își reafirmă iubirea într-un cadru fantastic, aproape ireal cu o forță a sentimentelor ce transcend spațiul și timpul, dar și fragilitatea emoțională a eroinei. A doua zi, pregătirile pentru întoarcerea cavalerului sunt întrerupte de apariția lui Abderachman, care își declară dragostea cu o pasiune tulburătoare. Deși fascinat de frumusețea și misterul lui, Raymonda rămâne fidelă jurământului făcut lui Jean. Momentul culminant apare când Abderachman încearcă să o răpească în timpul unei reprezentații spectaculoase, însă intervenția neașteptată a lui Jean de Brienne schimbă cursul evenimentelor. Conflictul dintre cei doi rivali se rezolvă printr-un duel decisiv, propus de regele Andrei al II-lea. Victoria lui Jean nu este doar una fizică, ci și morală, reafirmând valorile cavalerismului și ale iubirii sincere. Chiar și înfrânt, Abderachman rămâne o figură tragică, mărturisindu-și dragostea până în ultima clipă. Finalul aduce reconciliere și împlinire. Cu binecuvântarea regelui și a contesei, Raymonda și Jean își unesc destinele într-o ceremonie fastuoasă nunta, fiind celebrată prin dansuri de caracter, inclusiv un dans ungar dedicat regelui, simbol al respectului și al armoniei dintre culturi. Regia și coregrafia: Maki Asami, adaptare după Marius Petipa Maestru de repetiții: Takako Nishikawa Scenograf costume: Viorica Petrovici Scenograf decoruri: Adrian Damian Asistenți scenografie: Raluca Aionițoaie, Miruna Croitoru Dirijor: Iurie Florea Distribuția: Raymonda: Marina Gaspar Ioniță – debut Jean De Brienne: Cristian Șușu – debut Abderachman: Alfie Pearce – debut Henriette: Alexandra Budescu – debut Clemence: Ana Toderică Bernard: Stefano Nappo Beranger: Răzvan Cacoveanu King Andrew II: Virgil Ciocoiu Countess Doris: Gloria Barbu Vals fantezie Variație 1: Octavia Cristea Variație 2: Ruxandra Necula Solo Spaniol: Corina Lupescu – debut – Egoitz Segura Solo Ceardaş: Raluca Jercea – David Duţu Grand pas classique variație 1: Diana Gal Pas de quatre: Stefano Nappo, Răzvan Cacoveanu, Lauritz Carl – debut, Daichi Yamagata – debut Pas de trois: Maria Gogonea – debut, Ruxandra Necula, Octavia Cristea – debut Maeștri de repetiție soliști: Adina Tudor, Gabriela Popovici, Eliza Maxim Virgil Ciocoiu Maeștri de repetiție ansamblu: Raluca Ciocoiu, Alexandra Gavrilescu, Lăcrămioara Proca Cu participarea Ansamblului de Balet și a Orchestrei Operei Naționale București Opera Națională București prezintă duminică, 19 aprilie, de la ora 18:30, baletul „Raymonda”, povestea emoționantă a întâlnirii dintre două lumi opuse și a binelui care triumfă cu ajutorul Providenței, un spectacol care impresionează atât prin poveste, cât și prin opulența costumelor, diversitatea dansurilor și expresivitatea muzicii. „Raymonda” rămâne un elogiu adus iubirii statornice și idealurilor cavalerești, o experiență artistică ce continuă să fascineze publicul contemporan.