Etichetă: Cultură-Media

Jurnalul unei cameriste, noul film al lui Radu Jude, selecționat la Quinzaine des Cinéastes de la Cannes

Proiectul cineastului Radu Jude se află printre cele 19 lungmetraje selectate din aproximativ 1.800 de înscrieri, alături de nouă scurtmetraje și mediumetraje. Filmul „Jurnalul unei cameriste”, descris ca o lucrare provocatoare în linia stilului consacrat al lui Jude, este o adaptare a romanului clasic al lui Octave Mirbeau. Pelicula îi are în distribuție pe Ana Dumitrascu, Vincent Macaigne și Mélanie Thierry și este o coproducție franco-română, filmată în Franța și România. Quinzaine des Cinéastes 2026 se desfășoară între 13 și 23 mai, în paralel cu Festivalul de la Cannes. Printre titlurile notabile se numără și Butterfly Jam de Kantemir Balagov (filmul de deschidere) și Le Vertige de Quentin Dupieux, o animație care marchează a doua sa prezență la Cannes în același an. Potrivit organizatorilor, ediția din acest an continuă tradiția secțiunii de a descoperi sau susține autori care au devenit ulterior nume importante în cinemaul mondial. Printre numele mari care au avut filme selecționate în cadrul evenimentului se numără Werner Herzog, Martin Scorsese, Spike Lee sau Damien Chazelle. Quinzaine des Cinéastes nu acordă premii de juriu, însă în ultimii ani a introdus un premiu al publicului, câștigat anterior de filmele Universal Language (2024) și The President’s Cake (2025). Evenimentul era intitulat până în 2023 La Quinzaine des Réalisateurs.

Franța vrea să interzică concertul lui Kanye West, programat pentru luna iunie, la Marsilia

 Ministrul analizează „toate posibilitățile” pentru a interzice singurul concert al rapperului din Franța, a declarat anturajul său pentru AFP, citat de Le Figaro, confirmând o informație publicată de ziarul Libération. Kanye West, cunoscut și sub numele de Ye, a primit interdicție de intrare în Marea Britanie pentru concertele din iulie, în timp ce Olanda a transmis că nu a inclus o interdicție pentru concertele sale programate pentru începutul lunii iunie. Potrivit anturajului lui Laurent Nuñez, ministrul a discutat despre interzicerea concertului cu prefectul regiunii Provence-Alpes-Côte d’Azur, Jacques Witkowski, și cu primarul orașului Marsilia, Benoît Payan, în timpul vizitei sale în orașul foceean de săptămâna trecută. La începutul lunii martie, primarul de stânga declarase că dorește să se opună sosirii rapperului în orașul său. „Refuz ca Marsilia să fie o vitrină pentru cei care promovează ura și nazismul fără rețineri. Kanye West nu este binevenit la Vélodrome, templul nostru al conviețuirii și al întregii Marsilii”, a declarat Benoît Payan pe X. În 2023, rapperul a afirmat că „îi adoră pe naziști” Pe 7 aprilie, guvernul britanic a anunțat că îi interzice muzicianului american intrarea în Marea Britanie pentru concertele din iulie, din cauza ieșirilor sale antisemite din ultimii ani. În urma acestui anunț, organizatorii Wireless Festival, al cărui rapper era cap de afiș, au anunțat anularea evenimentului care urma să aibă loc între 10 și 12 iulie la Londra. Pe de altă parte, Olanda nu intenționa să interzică concertele lui Ye din 6 și 8 iunie, argumentând că este necesar să existe un risc potențial pentru ordinea publică sau securitatea națională pentru a interzice cuiva intrarea în țară, potrivit ministrului pentru azil și migrație, Bart van den Brink. Rapperul american în vârstă de 48 de ani a pierdut mulți fani și mai multe contracte comerciale în ultimii ani, în urma unor remarci antisemite și rasiste. El a declarat în 2023 că „îi adoră pe naziști”, a pus în vânzare pe site-ul său un tricou decorat cu o svastică și a lansat în mai 2025 o piesă intitulată „Heil Hitler”, interzisă de marile platforme de streaming.

Papa Leon al XIV-lea, Liturghie istorică în Algeria. Mesaj de pace într-o țară majoritar musulmană

Liturghia a avut loc la Bazilica „Notre-Dame d’Afrique” din Alger, un loc emblematic pentru dialogul interreligios. În ciuda ploii, ceremonia a adunat clerici, credincioși și oficiali, iar papa a susținut un discurs centrat pe pace și coexistență. Vizita este considerată istorică, fiind prima dată când un papă ajunge în Algeria, mai arată Euronews. Mesaj de dialog între religii Papa Leon al XIV-lea a pus accent pe relația dintre creștinism și islam, într-o țară cu aproximativ 47 de milioane de locuitori, majoritar musulmani. El a subliniat importanța dialogului și a înțelegerii reciproce între comunități. Bazilica unde a avut loc evenimentul este frecvent vizitată și de musulmani, fiind un simbol al conviețuirii religioase. Vizita a fost organizată cu sprijinul cardinalului Jean-Paul Vesco, arhiepiscop de Alger. Acesta este cunoscut pentru implicarea sa în promovarea dialogului interreligios și a însoțit delegația papală în principalele momente ale vizitei. Legătura cu Sfântul Augustin Papa Leon al XIV-lea a făcut referire la Sfântul Augustin, una dintre cele mai importante figuri ale creștinismului, născut în această regiune. Vizita continuă la Annaba, locul anticei Hippo, unde Augustin a fost episcop timp de aproape 30 de ani. Turneul papal evidențiază rolul în creștere al Africii în cadrul Bisericii Catolice. Deși comunitatea catolică din Algeria este mică, aproximativ 9.000 de persoane, vizita are o puternică valoare simbolică. Prin acest gest, Vaticanul transmite un mesaj de deschidere și cooperare într-o regiune unde dialogul religios este esențial.

Serialele tip microdrame generate de IA revoluționează industria divertismentului din China

Aceste aventuri feline sunt prezentate în zeci de episoade de două minute, sau micro-seriale, o formă de divertisment care combină emisiunile TV tradiționale cu postările derulabile de pe rețelele sociale, scrie The Economist. Telenovelele animate cu ajutorul IA, în care apar pisici vorbitoare, pot părea un fenomen de nișă, dar au devenit extrem de populare în China. Pisica maestră taoistă a atras jumătate de milion de vizualizări. Industria de divertisment din China a fost zguduită de micro-formate. Timpul total petrecut vizionând seriale mai lungi a scăzut cu 15% față de aceeași perioadă a anului trecut în ianuarie, în timp ce timpul de vizionare pe Red Fruit, o aplicație de micro-seriale deținută de ByteDance, firma chineză din spatele TikTok, s-a dublat. Modelul de afaceri se bazează pe reducerea agresivă a costurilor. Versiunile live-action folosesc amatori și decoruri minimale, dar sunt depășite de noile instrumente de animație AI. Proliferarea acestora în ultimul an a permis reducerea costurilor de producție cu până la 90%, estimează analiștii de la banca HSBC. Industria serialelor live-action se păbușește Persoanele din interiorul industriei spun că volumul de micro-seriale live-action filmate în unele regiuni s-a redus cu 80%, în timp ce salariile deja modeste ale actorilor au fost reduse la jumătate. Un producător spune că, la începutul lunii aprilie, știa doar de câteva micro-seriale neanimate cu IA care se filmau în China. Dar modelul bazat pe IA se confruntă cu dificultăți. Începând cu 1 aprilie, autoritățile de reglementare au impus ca toate microseriile animate care nu au fost încă aprobate pentru difuzare să fie eliminate de pe platformele online. Noile serii, spun acestea, trebuie să solicite aprobare înainte de a fi lansate online. Și alte probleme ale acestui model devin tot mai evidente. Una dintre ele este concurența excesivă. China a produs atât de multe micro-seriale bazate pe IA încât, în ciuda bugetelor lor extrem de reduse, din ce în ce mai puține obțin suficiente vizionări pentru a genera profit. O altă problemă este însăși natura acestui tip de divertisment. Oamenilor le este greu să se atașeze sentimental de personajele din micro-seriale; ca spectatori, sunt mai puțin fideli. Giganții tehnologici chinezi încearcă să se adapteze. Unul dintre ei, Alibaba, a lansat un nou sezon al unui serial animat de lung metraj intitulat „The Demon Hunter”. Acesta are peste 10 milioane de urmăritori. În bătălia epică pentru audiență, serialele mai lungi ar putea avea încă o șansă.

Iepurașul de Paște: Legenda și originea personajului care aduce cadouri copiilor

Deși originea sa nu este complet clară, se crede că iepurașul de Paște își are rădăcinile în festivități păgâne, fiind ulterior integrat în creștinism. Astăzi, el reprezintă fertilitatea, reînnoirea și speranța, concepte care se aliniază cu spiritul Paștelui. Dar cum a apărut această tradiție? Care este originea poveștii iepurașului de Paște? Povestea iepurașului de Paște își are originea în Europa. Iepurele era un simbol al fertilității, asociat cu zeița Eostre, divinitate a primăverii. Odată cu apariția creștinismului, această figură a fost integrată în sărbătorile pascale, ajungând să simbolizeze învierea și viața nouă. În secolul al XVII-lea, imigranții germani au dus tradiția „Osterhase” (iepurașul de Paște) în Statele Unite. Conform legendei, acest iepure aducea ouă decorate copiilor care se purtau frumos. În timp, ouăle de ciocolată au fost adăugate în tradiție, aceasta devenind populară în întreaga lume. Astăzi, iepurașul de Paște este un simbol universal care combină elemente religioase și culturale. Imaginea sa evocă bucurie și speranță, conectând oamenii cu spiritul de reînnoire specific acestei sărbători. Iepurele a fost asociat și cu luna în culturile vechi, datorită ciclului său de reproducere și apariției în nopțile cu lună plină. Această legătură i-a întărit simbolismul de fertilitate și reînnoire, integrat ulterior în Paștele creștin. Astfel, povestea iepurașului de Paște unește elemente naturale, spirituale și culturale într-o tradiție bogată. Ce înseamnă Paștele? Paștele este una dintre cele mai importante sărbători ale creștinismului, comemorând învierea lui Iisus Hristos. Totuși, semnificația sa depășește dimensiunea religioasă, simbolizând și reînnoirea, renașterea și speranța, teme prezente în numeroase culturi de-a lungul istoriei. În tradiția iudaică, Paștele (Pesah) amintește de eliberarea poporului evreu din robia Egiptului. Acest eveniment istoric a influențat sărbătoarea creștină, care a preluat ideea de eliberare și a asociat-o cu învierea lui Iisus. Povestea iepurașului de Paște se leagă de aceste semnificații, deoarece iepurele și ouăle simbolizează viața nouă și fertilitatea. Astfel, Paștele devine o sărbătoare care unește dimensiunea spirituală cu cea culturală, transmițând un mesaj universal de speranță. Cum se sărbătorește Paștele în alte țări? În America Latină, de pildă, Paștele este celebrat printr-o combinație de tradiții religioase și culturale. În Mexic, ca și în Spania, de exemplu, procesiunile și reprezentările Patimilor lui Hristos sunt elemente centrale, în timp ce în Argentina și Chile au loc privegheri și slujbe speciale. Povestea iepurașului de Paște este prezentă și în aceste celebrări. În țări precum Peru, Columbia, Argentina și Chile, este obișnuit să se ofere ouă de ciocolată și să se organizeze vânători de ouă decorate, mai ales pentru copii. Aceste activități, inspirate de iepurașul de Paște, îmbină partea religioasă cu cea ludică, creând o experiență specială pentru familii. Deși tradițiile diferă, spiritul Paștelui rămâne același: un moment de reflecție, reînnoire și celebrare a vieții. Povestea iepurașului de Paște, cu simbolismul său legat de fertilitate și speranță, continuă să fie un element important al acestor sărbători. Tradiții Specifice din țări ortodoxe În Grecia, lumânările de Paște (pasxalines lampades) sunt adesea decorate creativ. În Corfu, tradiția implică aruncarea vaselor de lut pe fereastră în Sâmbăta Mare. Rusia prepară „kulich” (un cozonac înalt) și „paskha” (brânză de vaci cu fructe confiate), fiind adesea binecuvântate la biserică. Serbia pune accent pe decorarea ouălor cu ceară și ierburi, iar primul ou înroșit, numit „cuvarcucja” (paznic), este păstrat pentru protecția casei.

Cât timp ar dura să citești cele mai celebre cărți din ultimii 1.000 de ani? Lista completă cu cele 500 de opere literare considerate comori ale umanității

O condiție pentru a citi cărți bune este să nu le citești pe cele proaste: pentru că viața este scurtă”, scria Arthur Schopenhauer, filozof german din secolul al XIX-lea. Oamenii trăiesc astăzi mai mult decât în vremea lui Schopenhauer, dar numărul cărților a crescut într-un ritm mult mai mare. Prin urmare, ideea lui ar trebui să fie și mai valabilă acum decât era atunci, scrie The Economist. În formularea acestei idei, filozoful, cunoscut pentru pesimismul său, a fost surprinzător de optimist. El credea că cititorii pot distinge cu ușurință între cărțile care merită timpul lor și cele care nu. Această convingere s-a estompat între timp. Ideea unui canon literar este tot mai contestată. Unii cititori vor să îl extindă pentru a include mai multe opere scrise de femei și autori non-albi; alții ar prefera să renunțe complet la el. Criticii și-au pierdut din influență, iar numărul ziarelor cu rubrici de recenzii de carte a scăzut. Astăzi, se pare că fiecare are propriul său canon personal. Și totuși, nevoia de selecție rămâne. Recomandările de cărți sunt aproape la fel de populare ca volumele pe care le promovează. Influencerii de pe BookTok, o comunitate literară din cadrul aplicației TikTok, au înlocuit criticii de altădată. Mii de cititori oferă recenzii și evaluări pe Goodreads, o platformă cu zeci de milioane de utilizatori. Aplicația Rebind, aflată în prezent în fază de testare, le va permite cititorilor de literatură clasică să folosească inteligența artificială pentru a pune întrebări experților despre texte. Publicația The Economist publică periodic liste cu cele mai bune cărți, alături de recenzii și recomandări tematice. Cu toate acestea, numărul titlurilor considerate „obligatorii” rămâne copleșitor. O metodă de a face selecția mai ușoară este să vezi unde se suprapun listele de recomandări, pornind de la ideea că acele cărți care apar cel mai des merită cu adevărat citite. Exact acest lucru l-a făcut site-ul thegreatestbooks.org. Creatorul său, Shane Sherman, un programator din Texas, a analizat peste 300 de liste pentru a realiza o „listă a listelor”, pe care o numește, nu în totalitate serios, „cele mai grozave cărți din toate timpurile”. Această listă include peste 10.000 de titluri, ordonate în funcție de frecvența cu care apar în listele analizate. Utilizatorii pot explora primele 500 de cărți și le pot sorta după deceniul sau secolul publicării, anul apariției, limbă sau dimensiune. Divina Comedie și Biblia Cartea cea mai bine clasată care nu este roman este „Divina Comedie” de Dante Alighieri, un poem din secolul al XIV-lea despre călătoria autorului din Iad, prin Purgatoriu, spre Paradis. Ea apare pe locul 27. „Biblia”, atribuită „Autor necunoscut”, este a 34-a carte din GBOAT. (Gratest Books of al time / Cele mai celebre cărți din toate timpurile) „Hamlet”, prima dintre cele șase apariții ale lui Shakespeare, este pe locul 83. „Primul Folio”, un compendiu al pieselor sale, se află pe locul 126. Cele mai multe dintre aceste opere literare au fost scrise inițial în engleză și începând cu secolul al XX-lea. Iar busola literară indică aproape exclusiv spre Occident. După „O sută de ani de singurătate” ( cu acțiunea plasată într-o țară care seamănă cu Columbia, locul de naștere al autorului său), nu mai apare nicio altă carte scrisă sau plasată în sudul global până la „Lucrurile se destramă”, un roman istoric amplasat în Nigeria, aflat pe locul 50.  „Prima carte din seria Harry Potter ocupă locul 134 Cu excepția Bibliei, prima carte de non-ficțiune care apare, pe locul 60, este „Jurnalul Annei Frank”, care s-a ascuns de naziști la Amsterdam, dar a fost descoperită și ucisă la Bergen-Belsen în 1945. În rândul listei GBOAT, popularitatea poate cântări mai mult decât profunzimea. „Harry Potter și Piatra Filozofală” este pe locul 134, cu opt locuri mai sus decât „Republica” lui Platon, filosof grec canonic. Schopenhauer, din păcate, nu apare în top 500. Deși Sherman lucrează în principal cu statistici, el face și un tip mai vechi de „gatekeeping”, în special prin ajustarea ponderilor listelor din baza sa de date. (El actualizează atât aceste ponderi, cât și clasamentele, pe măsură ce apar liste noi.) Ajustările sale par rezonabile. De exemplu, scade puncte listelor care includ doar cărți publicate pe perioade scurte de timp. Listele care se bazează prea mult pe neexperți sau pe o singură regiune pierd, de asemenea, din greutate. Alături de GBOAT, Sherman a creat un „canon literar global” mai selectiv, care limitează fiecare țară la trei cărți și literatura de imaginație la 80% din total (aceste ponderi pot fi modificate pe site-ul său). Totuși, cititorii înfometați de auto-îmbunătățire, dar și de divertisment, pot simți nevoia unui tip mai strict de ghidare, în stilul secolului al XIX-lea, precum „100 de cele mai bune cărți” al lui Sir John Lubbock, o versiune a căruia a fost publicată în 1887. Spiritul lui Lubbock, descris de un jurnalist drept „nașul” listelor de cele mai bune cărți, trăiește în continuare în programele unor cursuri universitare de literatură. Homer, Virgiliu și Sfântul Augustin apar atât pe lista lui Lubbock, cât și în lectura cursului „Literature Humanities” de la Columbia College, obligatoriu pentru boboci. Pentru Schopenhauer, evitarea a tot ceea ce este popular era o parte importantă a cititului înțelept: „Trebuie să-ți amintești că acela care scrie pentru proști găsește întotdeauna un public numeros.” Aceasta este probabil o regulă prea dogmatică pentru generația BookTok. Dar sfatul mai echilibrat al lui C.S. Lewis, savant și autor al seriei „Cronicile din Narnia”, merită urmat: „Este o regulă bună ca, după ce ai citit o carte nouă, să nu-ți permiți alta până nu ai citit una veche între ele.” Și dacă citești în principal GBOAT-uri, șansele sunt că timpul tău va fi bine folosit. Lista listelor cu 100 din cele 500 de cărți pe care ar trebui să le citim pe parcursul vieții 1 O sută de ani de singurătate Gabriel García Márquez, 1967 7 ore și 40 de minute de citit Adaugă la listă 2 Marele Gatsby F. Scott Fitzgerald, 1925 2 ore și 51 de minute de citit 3 Ulise James Joyce, 1922 14

Iarmaroc la Sat revine la Cluj: trei zile în care parcul devine un sat viu

Cea de-a treia ediție a festivalului va avea loc în weekendul 15–17 mai 2026, la Parcul Etnografic „Romulus Vuia” din Cluj-Napoca, cu deschidere vineri după-amiază. „Venim în mai, când e soare bun, iarbă verde și chef de stat afară! Tot sus pe deal, printre case vechi și livezi!”, spun realizatorii evenimentului. Peste 100 de creatori și zone tematice Programul ediției include un târg de creatori cu peste 100 de branduri independente, concerte acustice, instalații de artă și expoziții de sculptură, fotografie sau media interactivă. Vor fi organizate ateliere de creație, de la pielărie și indigo până la macramé, lumânări sau lucrul cu lutul, dar și spectacole de comedie și activități dedicate copiilor, precum jocuri, magie sau zone de relaxare. Evenimentul va beneficia și de zone dedicate muzicii pe vinil, cu selecții de groove, funk și soul, dar și o piață de viniluri și o zonă de vechituri. Șezătoare cu merinde Organizatorii pregătesc și „Șezătoarea cu Merinde”, o zonă dedicată producătorilor locali, unde publicul va putea găsi produse artizanale, iar oamenii vor putea sta împreună la aceeași masă. În cadrul festivalului va fi amenajat și „Hamacul cultural”, un spațiu dedicat exclusiv relaxării. Scenă pentru debutanți Organizatorii anunță și o scenă nouă, „Scena de Găsit” – un spațiu intim, amplasat într-o instalație de țesut de mari dimensiuni, „gândit pentru muzicienii la început de drum care vor să cânte aproape de oameni – fără distanță, fără garduri, fără presiunea unei scene mari”. „Tu, instrumentul tău, și un mic grup de suflete care au ales să asculte în tihnă”, spun aceștia. Artiștii vor avea sloturi de aproximativ 30 de minute și vor putea urca pe scenă în formule de cel mult două persoane, aproape de public și fără delimitări clasice de scenă. Abonamente cu preț redus Potrivit organizatorilor, ediția precedentă a adunat peste 8.800 de participanți, alături de zeci de creatori și artiști. Pentru ediția din 2026, au fost puse în vânzare abonamente la preț redus, disponibile în avans. Accesul este gratuit pentru copiii sub 14 ani, seniorii peste 65 de ani și persoanele cu dizabilități. Participanții pot veni și cu animalele de companie, în condițiile respectării regulilor de conviețuire. „Să fie de comitet!”, au transmis realizatorii. Despre organizatori IARMAROC.com este un proiect dedicat creatorilor independenți, construit în jurul ideii de a susține creativitatea și producția locală. Festivalul „Iarmaroc la Sat” este organizat de Asociația pentru Inovare Artistică, organizație care dezvoltă proiecte culturale, alături de platforma IARMAROC.com, și este co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național, instituția care acordă finanțări proiectelor culturale în România.

Expoziția cu fluturi vii, care te va lăsa fără cuvinte revine la Antipa. Momentul rar pe care îl poți vedea cu ochii tăi

Muzeul Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” redeschide expoziția „COCON”, un eveniment care are loc în interiorul instituției și care îi apropie pe vizitatori de procesul complex al metamorfozei, se arată într-cum comunicat transmis de muzeu. În „maternitatea fluturilor”, publicul poate surprinde chiar momentul ieșirii din pupă. Este clipa în care corpul se desprinde din învelișul protector, iar aripile se deschid treptat, un proces fragil și emoționant, rar de observat atât de aproape. Expoziția este amenajată într-un decor spectaculos, cu un microclimat atent controlat pentru a reproduce habitatul natural al speciilor prezentate. Vizitatorii pot admira fluturi proveniți din Sud-Estul Asiei, America Centrală și de Sud, dar și din Africa Subsahariană. Printre aceștia se numără Morpho peleides, cunoscut drept fluturele împărat, Papilio palinurus, coada-rândunicii-de-smarald, Cethosia biblis, fluturele roșcat cu aripi dantelate, Siproeta stelenes, fluturele malachit, dar și reprezentanți ai genului Caligo, cunoscuți ca fluturii cap-de-bufniță. Dincolo de spectacolul vizual, „COCON” oferă și un moment de reflecție asupra fragilității ecosistemelor și asupra importanței protejării biodiversității. Muzeul subliniază că nicio specie prezentată nu este în pericol de dispariție, iar pupele provin exclusiv din ferme specializate, fără a fi colectate din natură. Experiența include și o componentă interactivă. Vizitatorii își pot colora propriul fluture, care va prinde viață într-un spațiu virtual dedicat. Expoziția poate fi vizitată de marți până duminică, între orele 10:00 și 20:00, iar ultimul acces este permis la ora 19:00. Prețul unui bilet este de 28 lei pentru adulți, 14 lei pentru pensionari și 7 lei pentru elevi și studenți. Biletele pot fi achiziționate de la recepția muzeului sau online.

Documentarul „Jockey Club Român. Tradiția continuă” a fost lansat la Biblioteca Centrală Universitară „Carol I”

Filmat în trei țări, documentarul urmărește reluarea activității și renașterea Clubului în România postcomunistă, odată cu revenirea curselor de galop și continuarea tradiției cailor Pur Sânge Englez. „Filmul a luat naștere cu o ocazie foarte importantă – 150 de ani de la înființarea Jockey Club. Filmul prezintă clubul. Din păcate, majoritatea surselor care ar fi putut să ne redea istoria clubului au dispărut. A fost greu, dar am reușit. Clubul a reînceput traseul. Avem două evenimente paralele care ne fac să ne reamintim de momente importante ale existenței lui. Unul este acest film, o dovadă vie prin forța imaginii. Urmează să avem și un album care nu dublează deloc filmul”, a precizat, pentru Mediafax, Răsvan Cernat, Vicepreședinte Jockey Club Român. 150 de ani de istorie, tradiție și identitate românească Jockey Club Român este al treilea Jockey Club din lume, după cele din Londra și Paris. Filmul era strict necesar pentru a marca împlinirea celor 150 de ani de existență, spune Tudor Roșca, Vicepreședinte Jockey Club Român. „Filmul a fost un lucru strict necesar pentru a marca împlinirea celor 150 de ani de existență a Jockey Club pentru că e o adaptare la modul în care se consumă și se absoarbe informația în zilele noastre. Din păcate, puțini oameni mai citesc și trebuie să găsim o modalitate prin care să comunicăm și cu generațiile actuale. Poate chiar bucăți din film vor fi pe TikTok sau alte platforme care sunt acum la modă. Documentarul „Jockey Club Român. Tradiția continuă” a fost lansat la Biblioteca Centrală Universitară „Carol I” E o poveste foarte complicată despre lucruri extrem de tehnice, într-o perioadă când România trecea de la influența otomană către idealurile occidentale. Și e foarte complicat să explici cum s-a născut o idee din a reglementa niște curse și să faci ceva atractiv sau interesant”, a explicat Tudor Roșca, Vicepreședinte Jockey Club Român. Documentarul a fost realizat pe parcursul unui an sub coordonarea producătorului executiv John FLORESCU, împreuna cu echipa editorială a companiei Chainsaw Films. „Ideea a venit din Jockey Club. M-au sunat și m-au întrebat dacă sunt de acord să fac un film despre Jockey Club. Este ceva nou pentru mine pentru că am făcut, în România, filme despre oameni, despre personalități din istorie. Mi-am dat seama că istoria Jockey Club este, de fapt, istoria României. Este o poveste interesantă. A fost greu de făcut pentru că multe documente au dispărut, arhiva. Am avut dificultăți în a pune totul împreună”, a spus, pentru Mediafax, John Florescu, producător executiv.

Vinerea Mare la români / Răstignirea lui Hristos – cea mai tristă zi a anului

Vinerea Mare, ultima vineri din Postul Paștelui (sau Păresimi, cum se mai numesc), este una dintre cele mai importante și mai încărcate spiritual zile din calendarul creștin. În Vinerea Mare a fost Iisus Hristos a fost răstignit pentru răscumpărarea păcatelor omenirii, El, cel fără de păcat. Din respect profund, credincioșii țin post post aspru (negru, fără mâncare și fără apă). Ziua culminează cu Denia Prohodului Domnului, cea mai dramatică, mai tragică, dar și mai plină de simbolism slujbă a bisericii ortodoxe. Zi de post negru Nu se mai trag clopotele până în noaptea de Înviere pentru că omenirea e în doliu, citim în antologii de credință a poporului român, una dintre acestea fiind cea a lui Romulus Antonescu – Dicționar de simboluri și credințe tradițional românești. Zi de post negru, în care mulți credincioși aleg să nu consume nici mâncare, nici apă, Vinerea Mare este o zi a purificării prin excelență. În credința populară, cine ține post negru în această zi este protejat împotriva bolilor și necazurilor tot anul. Se pleacă de la biserică cu lumânările aprinse De la Prohod, lumea pleacă acasă cu lumânările aprinse și se străduiesc să țină flacăra aprinsă tot drumul. Odată ajunse acasă, ele înconjoară locuința de trei ori (semnificând Sfânta Treime) și însemnează fiecare perete exterior al casei cu semnul Sfintei Cruci, pentru a proteja de rele precum focul, trăsnetul sau bolile. La țară se merge în cimitire, unde femeile și bocesc morții și aprind lumânări de la flacăra lumânării aduse de la biserică, într-un gest de comemorare afectuoasă, dar și ca semn că legătura dintre cel plecat și cel rămas încă, temporar, în trup, nu s-a stricat. O zi a interdicțiilor celor mai stricte din tot anul Tot la sfârșitul Deniei Prohodului Domnului, credincioșii să ia câte o floare-două de pe masă, să le ducă acasă și, odată uscate, să nu le arunce, să le păstreze și să afume cu ele copiii când sunt bolnavi, în credința că aceștia se vor face bine. Vinerea Mare este o zi a interdicțiilor stricte. Nu se spală, nu se coase, nu se țese și nu se fac treburi gospodărești, pentru a nu atrage mânia Sfintei Vineri. Un pas absolut necesar spre bucuria Învierii Nici lucrările agricole nu trebuie începute în această zi, pentru că recoltele nu ar rodi. În popor, există credința că, dimineața, dacă oamenii calcă pe un obiect de fier, sunt feriți de lovituri tot anul, iar dacă plouă în această zi se consideră un semn de belșug. În spiritualitatea și credința creștin ortodoxă nu doar românească, Vinerea Mare rămâne cea mai respectată zi din an, un pas absolut necesar spre bucuria sărbătorii Învierii.