Etichetă: Cultură-Media

Președintele Nicușor Dan: Ramadanul este un timp al reflecției, compasiunii și dialogului între religii

În mesajul adresat conducerii Cultului musulman și comunității musulmane din România, inclusiv etnicilor turci și tătari, șeful statului a accentuat importanța acestei perioade sacre pentru credincioșii musulmani și a evidențiat contribuția istorică, culturală și spirituală a comunității musulmane la dezvoltarea societății românești. „Această perioadă sacră pentru credincioșii musulmani ne îndeamnă să privim cu respect la moștenirea spirituală, culturală și istorică pe care Comunitatea musulmană din România a dăruit-o țării noastre, contribuind la dialogul interetnic și la buna întâlnire dintre religii și culturi, în spiritul păcii, al ospitalității și al respectului pentru diversitate”, a transmis președintele. Nicușor Dan a arătat că luna Ramadanului reprezintă un prilej de reflecție asupra dimensiunii spirituale a existenței și de manifestare a compasiunii față de semeni, în special față de persoanele vulnerabile și marginalizate. Totodată, el a atras atenția asupra importanței cultivării dialogului între marile tradiții religioase, într-un context internațional marcat de pierderea reperelor morale și de ascensiunea extremismului. „Înțelegem cât este de important să cultivăm un spațiu al întâlnirii între marile tradiții religioase, care ne îndeamnă să ne respectăm reciproc, să ne apropiem unii de ceilalți printr-o mai bună cunoaștere și să ne solidarizăm în împlinirea binelui comun”, a precizat șeful statului. Președintele a exprimat, de asemenea, recunoștința față de contribuția comunității musulmane la parcursul democratic și european al României și și-a reafirmat încrederea că buna conviețuire și prosperitatea vor continua să fie susținute în numele valorilor comune. În finalul mesajului, Nicușor Dan a subliniat că Ramadanul, ca timp sacru al revelației Coranului, amintește de nevoia comună de sens, speranță și reînnoire spirituală, dincolo de diferențele religioase, urând comunității musulmane din România „bucuria unui nou început, în familii și în comunitate”. Mesajul s-a încheiat cu urarea tradițională: „Ramadan Karim!”.

Două mari mituri despre Brâncuși, făcute praf chiar de ziua Maestrului

Este ziua lui Brâncuși – 150 de ani de la nașterea Maestrului – și se cuvine să-l cinstim cum se cuvine. O metodă ar fi aceasta: încercând să demontăm miturile care-l înconjoară. Prin urmare, nu! În 1904 Brâncuși nu s-a dus pe jos până la Paris! Nu a făcut deci, pe jos 2000 de km și nu, nu a fost o aventură în sine! Mitul este distrus bucată cu bucată de scriitorul și jurnalistul Dan Alexe într-un text postat pe rețeaua LinkedIn. „Brâncuși știa foarte bine să se pună în scenă” „E fals, desigur, Brâncuși a făcut mare parte din traseu cu trenul, dar asta arată cum știa el sa creeze o legendă în jurul lui. Că știa foarte bine să se pună în scenă s-a văzut la Paris, unde el a început de altfel să se fotografieze îmbrăcat ca un pelerin, sau un preot, sau spălător de vase etc., înainte de a învăța singur să fotografieze, după ce luase câteva indicații de la Man Ray”, scrie Dan Alexe. Dan Alexe care, mai mult decât atât, invocă, spre argument, orarul trenurilor din 1904 – „Orient Express avea cursă zilnică, făcea exact 24 de ore între Viena și Paris. Douăzeci și patru de ore, nu un an. Mersul pe jos un an de zile nu e pentru săraci Alt argument: sărăcia! Pentru un sărac, mersul pe jos, timp de un an de zile nu e câtuși de puțin un efort care nu costă, ci costă mai mult decât dacă ai merge cu trenul. Din ciclul „sunt prea sărac să-mi permit lucruri ieftine”, Dan Alexe argumentează economic că e mai scump să mergi pe jos un an întreg decât să mergi cu trenul o zi sau două. „Ca să nu mai zic că pentru sărăntoc nici nu-i economic să meargă pe jos, căci o să-l coste nesfârșit mai mult (fără a mai vorbi de anul pierdut). În loc să găsească de mâncare de vreo trei-patru ori, în alea 3-4 zile cât ar pândi prin gări un tren fără să plătească, un an pe jos înseamnă că artistul hămesit trebuie să mănânce de 365 de ori”. Aia cu „V-am lăsat săraci….” nu e adevărată! Nici vorba aia celebră, atribuită lui, nu este reală: „V-am lăsat săraci și proști, vă găsesc și mai săraci, și mai proști!”. „Dar, ce să-i faci, e mai romantic să ți-l imaginezi desculț prin praf, cu tălpile fisurate în crevase adânci și pe umăr o bocceluță cu un ciocan și un măr, gândindu-se cât de proști sunt ăia lăsați acasă… Dar, la fel, Brâncuși nu le-a spus niciodată românilor: „V-am lăsat săraci şi proşti, vă găsesc şi mai săraci, şi mai proşti!” Nimeni n-a indicat vreodată sursa citatului apocrif. Doar vă place să preluați asta la infinit, acela fiind un citat pentru pompoșii care cred că autoderiziunea înseamnă să-ți spui prost, chicotind în spate că de fapt nu ești. (Cam ca în citatul similar al lui Țuțea.)”, scrie Dan Alexe.

U2 lansează EP-ul Days of Ash, un manifest muzical împotriva violenței și abuzurilor ICE

U2 a revenit cu o surpriză, un nou EP intitulat „Days of Ash”. Membrii formației l-au descris ca fiind o serie de „cântece de sfidare”, inspirate de tensiunile și violențele recente la nivel mondial. Acest material cuprinde șase piese cu teme socio-politice pregnante, dintre care una face referire explicită la împușcăturile din Minneapolis, unde doi civili au decedat în urma intervenției agenților americani de imigrație (ICE), arată Euronews. Lansarea survine la scurt timp după ce și Bruce Springsteen a prezentat o piesă de protest ce onorează victimele acelorași evenimente. Melodia ce a stârnit discuții: „American Obituary” Piesa de deschidere, „American Obituary,” reface povestea morții lui Renee Good, împușcată la 7 ianuarie în Minneapolis de către un agent ICE. Versurile aludă direct la tragedie și sunt încărcate de un simbolism vizual puternic. Videoclipul piesei intensifică mesajul: Statuia Libertății apare cu ochii acoperiți de cuvântul „REDACTED”, iar imagini cu protestatari și graffiti cu mesajul „America Wake Up” completează atmosfera. Într-o altă secvență, statuia poartă o cravată roșie supradimensionată, element asociat simbolic cu fostul președinte american Donald Trump. Piese care abordează conflicte globale Celelalte melodii explorează teme precum compasiunea în fața violenței („The Tears Of Things”) și sacrificiul în război. „Song of the Future” este un omagiu adus Sarinei Esmailzadeh, adolescenta iraniană care a fost ucisă după ce a participat la protestele mișcării „Woman, Life, Freedom” în 2022. În „One Life At A Time,” U2 aduce în atenție decesul unui profesor palestinian ucis în Cisiordania, iar „Wildpeace” se inspiră dintr-un poem al poetului israelian Yehuda Amichai. EP-ul culminează cu „Yours Eternally,” o colaborare cu Ed Sheeran și muzicianul ucrainean Taras Topolia, care a devenit soldat. Această piesă este structurată ca o scrisoare trimisă de pe front și va fi complementată de un scurt documentar, programat pentru lansare pe 24 februarie, la patru ani de la invazia Rusiei în Ucraina. Bono: „Aceste cântece nu puteau aștepta” Într-un comunicat oficial, solistul Bono a declarat că piesele „nu puteau aștepta” și că sunt „cântece de sfidare, de revoltă și lamentație”, într-o perioadă pe care o descrie ca fiind „nebună și dezumanizantă”. Artistul a confirmat, de asemenea, că un album complet urmează să fie lansat mai târziu în 2026. Muzica de protest redevine un punct central Prin „Days of Ash,” U2 se alătură unui curent ascendent de artiști care folosesc muzica drept platformă pentru reacție civică și politică. În contextul protestelor declanșate de incidentele din Minneapolis și al escaladării tensiunilor geopolitice globale, acest EP marchează una dintre cele mai explicite luări de poziție publică ale trupei din ultimii ani. Materialul a fost însoțit și de o ediție specială a fanzinului istoric al trupei, Propaganda, care include interviuri exclusive și informații din spatele scenei proiectului.

Brâncuși în anul său / Evenimente dedicate lui Brâncuși în Anul Brâncuși în țara lui Brâncuși

Declarat oficial Anul Constantin Brâncuși, 2026 marchează împlinirea a 150 de ani de la nașterea unuia dintre cei mai influenți artiști ai modernității. Ministerul Culturii coordonează un amplu program național și internațional de evenimente, expoziții, concerte și proiecte educaționale menite să aducă în atenția publicului opera, gândirea și moștenirea spirituală a marelui sculptor. Programul reunește inițiative interdisciplinare care pun creația lui Brâncuși într-un dialog normal cu arta contemporană și cu publicul de astăzi, confirmând, prin asta, actualitatea și forța operei sale. Premii, expoziții și muzică la Ministerul Culturii Primul eveniment dedicat Anului Brâncuși va avea loc joi, 19 februarie 2026, la Ministerul Culturii, unde Filiala de Sculptură a Uniunii Artiștilor Plastici din București va organiza ceremonia de decernare a premiilor anuale. Programul include o prezentare susținută de prof. univ. dr. Cristian-Robert Velescu, un moment muzical live și vernisajul unei expoziții de sculptură semnate de Paul Barbu, Neculai Păduraru și Adrian Piorescu. Expoziții și proiecte internaționale Evenimentele dedicate lui Brâncuși vor depăși granițele țării. Institutul Național al Patrimoniului va itinerara expoziția „Brâncuși și muzele dansului” în Italia, Franța, Marea Britanie și Spania, explorând dialogul dintre sculptură, dans și modă inspirat de colaborarea artistului cu dansatoarea Lizica Codreanu. Totodată, la București va fi organizată „Cina Brâncuși”, o serată culturală avangardistă care recreează atmosfera atelierului parizian al sculptorului prin dans, muzică live și gastronomie conceptuală. Muzee și instituții culturale Muzeul Național de Artă al României organizează expoziții majore, printre care „Brâncuși ne privește pe toți” (februarie 2026), expoziția „Originile Infinitului” la Roma și participarea la retrospectiva Brâncuși de la Berlin, unde va fi expusă sculptura Somnul. Biblioteca Națională pregătește o expoziție documentară cu volume și publicații dedicate vieții și operei sculptorului. La Târgu Jiu, Muzeul Național Constantin Brâncuși deschide programul aniversar cu expoziția „BRÂNCUȘI 150”, reunind lucrările a 29 de graficieni contemporani dintr-un proiect internațional desfășurat în 21 de țări. Vernisajul va avea loc în prezența ministrului culturii, András István Demeter. Muzică, teatru și modă inspirate de Brâncuși Anul aniversar include și proiecte interdisciplinare: Festivalul World New Music Days 2026, organizat la București, va avea tema Coloana Infintă Muzeul Național George Enescu organizează recitalul Brâncuși 150 Muzeul Țăranului Român propune expoziții care traduc formele brâncușiene în limbaj vestimentar și multimedia Teatrul Național de Operetă „Ion Dacian” integrează simbolistica brâncușiană în spectacolul Cantafabule Teatrul Național Timișoara și Opera Națională București pregătesc o producție scenică dedicată vieții sculptorului Centrul de Cultură „George Apostu” organizează simpozioane, masterclassuri și expoziții dedicate generației contemporane, iar Muzeul Național Peleș pregătește expoziția „Marele Omagiu adus lui Brâncuși”. Pe parcursul anului, vor avea loc conferințe, trienale și gale dedicate sculpturii, culminând cu Gala „Constantin Brâncuși” din noiembrie 2026.

România participă la Târgul de Carte din Frankfurt 2028 ca țară invitată de onoare

Potrivit comunicatului publicat, miercuri, de Ministerul Culturii, statutul marchează intrarea țării noastre într-un program de expunere internațională cu impact cultural, economic și diplomatic major. „România nu se prezintă doar la Frankfurt. România se prezintă în fața întregii Germanii și, prin aceasta, în fața întregii lumi. Târgul de carte, în cei 20 de ani de când sunt în contact recurent cu acest fenomen, s-a dezvoltat clar în această direcție. Țara invitată de onoare este selectată după analize și evaluări îndelungate, iar în perioada de pregătire trebuie să adere la regulile și principiile acestei industrii”, declară ministrul Culturii, András István Demeter. În cadrul târgului, România va prezenta literatura, dar și tehnologia, arhitectura, designul, muzica, gastronomia, turismul, educația și inovația. Prima reuniune a Comitetului Interministerial privind coordonarea participării la Frankfurt 2028 a fost constituit în ianuarie. Prima reuniune din cadrul acestui proiect a avut loc, miercuri. Contractul care va stabili statutul României ca țară invitată de onoare la ediția din 2028 a Târgului de carte din Frankfurt urmează să fie semnat vineri. Astfel, România va intra formal în perioada de pregătire. Potrivit ministrului, Germania este este cel mai important partener comercial și principal investitor străin după criteriul investitorului final, iar Frankfurt 2028 devine, astfel, un instrument strategic de diplomație publică și de consolidare a relațiilor bilaterale la nivel politic, economic și academic. După programul Timișoara 2023 – Capitală Europeană a Culturii, participarea la Târgul de Carte din Frankfurt reprezintă cel mai amplu demers cultural al următorilor ani, pe care Ministerul Culturii îl descrie drept „un proiect național cu impact economic, diplomatic și identitar, asumat prin coordonare interinstituțională și orientat către poziționarea internațională pe termen lung”.

Haddaway, despre The Sun și secretele carierei sale: Mă simt fresh. Înțeleg jocul mult mai bine acum

După atâția ani de carieră, cum te simți artistic în acest moment? Haddaway: Mă simt fresh, dar astăzi înțeleg jocul mult mai bine. Ce a inspirat noul album și ce îl diferențiază de materialele tale anterioare? Haddaway: Albumul nou este, în esență, experiență de viață. Arată mai multe fețe ale lui Haddaway. Nu e făcut pentru topurile comerciale, ci pentru ceea ce am vrut eu să spun. „The Sun” transmite un mesaj puternic de optimism. Care este povestea piesei? Haddaway: Soarele înseamnă viață, frumusețe, iubire, fericire. Expresia de pe fețele oamenilor când apare soarele și ne încălzește pielea. Plaje, apă, plăcere, romantism. Cum vezi evoluția muzicii dance din anii ’90 până azi și locul tău în această transformare? Haddaway: Eu m-am considerat mereu un artist pop. E frumos că lumea mă numește artist dance, dar eu m-am văzut întotdeauna ca făcând pop. La ce se pot aștepta fanii de la concertul din București, pe 28 februarie? Haddaway: La mine. O trupă foarte bună. Câțiva dansatori sexy. Comunicare directă cu publicul. Fericire. Sentimentul de a fi împreună. Cum reușești să păstrezi o legătură autentică cu publicul după atâția ani pe scenă? Haddaway: Fiind sincer, spunând adevărul, scriind și vorbind cu oamenii. Care sunt planurile tale pentru viitorul apropiat și ce direcții artistice vrei să explorezi? Haddaway: E o întrebare bună. Planul meu este să fiu în viață, sănătos și fericit. Muzica se întâmplă când se întâmplă. Ca ploaia, ca soarele. Va veni.

Incendiu devastator la Teatrul Sannazaro din Napoli: cupola a ars complet, clădirea grav afectată

Un violent incendiu a izbucnit marți la Teatrul Sannazaro, poziționat în cartierul Chiaia, în vestul capitalei campane. Flăcările s-au propagat cu repeziciune, arzând integral și prăbușind domul edificiului, arată Il Post. Incendiul s-a extins și la un apartament, precum și la o altă clădire din proximitate. Potrivit oficialilor locali, aproximativ 60 de persoane din 25 de apartamente au fost relocate, dintre care 12 locuințe au suferit avarii semnificative. Mai mulți rezidenți au fost transportați la spital pentru controale medicale preventive, după ce au inhalat fum. Deși pompierii au reușit să stingă focul în câteva ore, comandantul pompierilor, Giuseppe Paduano, a declarat că „prejudiciile sunt considerabile” și că teatrul „a fost, din păcate, complet compromis”. Ancheta vizează o posibilă incendiere din culpă Cauza exactă a incendiului rămâne, momentan, necunoscută. Parchetul din Napoli a inițiat o anchetă in rem pentru incendiere din culpă, împotriva unor persoane necunoscute, sugerând o posibilă origine accidentală a evenimentului. Experții vor analiza dacă focul a pornit din interiorul teatrului sau dintr-un spațiu adiacent, precum și dacă au fost respectate normele de siguranță la incendiu. Un reper al scenei napolitane Construit în 1847, lângă biserica Sant’Orsola din Chiaia, Teatrul Sannazaro este recunoscut drept unul dintre cele mai importante teatre istorice ale orașului. Scena sa a găzduit primele mari succese ale dramaturgului Eduardo Scarpetta și a fost martora întâlnirii istorice dintre Eduardo De Filippo și Luigi Pirandello. Datorită ornamentelor sale bogate în stucaturi aurite, teatrul era cunoscut printre napolitani sub denumirea afecțioasă de „Bomboniera din via Chiaia”. După o perioadă de declin la începutul secolului XX, edificiul a fost restaurat în anii ’70 și redeschis sub îndrumarea Luisei Conte și a lui Nino Veglia. Acest eveniment reprezintă o pierdere semnificativă pentru patrimoniul cultural al orașului Napoli. Autoritățile urmează să evalueze în ce măsură și sub ce condiții clădirea ar mai putea fi salvată sau reconstruită.

A murit Frederick Wiseman, unul dintre cei mai influenți documentariști americani

„Cu profundă tristețe, Zipporah Films și familia Wiseman anunță trecerea în neființă a lui Frederick Wiseman, regizor, producător și regizor de teatru, care a decedat pe 16 februarie 2026”, a transmis compania, citată de Le Figaro.  Într-o carieră de peste 60 de ani, operele sale au oferit o perspectivă necosmetizată asupra instituțiilor, de la închisori și spitale, până la școli, magazine universale, teatre și opere. Frederick Wiseman a studiat dreptul la Universitatea Yale și a predat ulterior la Universitatea din Boston. Înainte de a începe cariera academică, a petrecut doi ani la Paris, unde a realizat primele sale filme de amator.  Revenit în Statele Unite, a produs filmul The Cool World, o combinație de ficțiune și documentar despre un cartier afro-american, experiență care l-a determinat să se apuce de regie.  Acesta și-a făcut debutul prin documentarul Titicut Follies care surprinde viața cotidiană dintr-un spital de psihiatrie criminală din Massachusetts.  Considerat un reper al cinematografiei directe, Wiseman a realizat 45 de filme, cu durate cuprinse între una și șase ore, filmate cu echipe extrem de restrânse și montate integral de el însuși din sute de ore de material brut, iar opera sa a influențat generații întregi de regizori precum Stanley Kubrick, Miloš Forman, Gus Van Sant sau Wes Anderson. În 2016, Frederick Wiseman a fost recompensat cu un Oscar onorific pentru contribuția sa excepțională la cinematografie.

A murit Frederick Wiseman, unul dintre cei mai influenți documentariști americani

„Cu profundă tristețe, Zipporah Films și familia Wiseman anunță trecerea în neființă a lui Frederick Wiseman, regizor, producător și regizor de teatru, care a decedat pe 16 februarie 2026”, a transmis compania, citată de Le Figaro.  Într-o carieră de peste 60 de ani, operele sale au oferit o perspectivă necosmetizată asupra instituțiilor, de la închisori și spitale, până la școli, magazine universale, teatre și opere. Frederick Wiseman a studiat dreptul la Universitatea Yale și a predat ulterior la Universitatea din Boston. Înainte de a începe cariera academică, a petrecut doi ani la Paris, unde a realizat primele sale filme de amator.  Revenit în Statele Unite, a produs filmul The Cool World, o combinație de ficțiune și documentar despre un cartier afro-american, experiență care l-a determinat să se apuce de regie.  Acesta și-a făcut debutul prin documentarul Titicut Follies care surprinde viața cotidiană dintr-un spital de psihiatrie criminală din Massachusetts.  Considerat un reper al cinematografiei directe, Wiseman a realizat 45 de filme, cu durate cuprinse între una și șase ore, filmate cu echipe extrem de restrânse și montate integral de el însuși din sute de ore de material brut, iar opera sa a influențat generații întregi de regizori precum Stanley Kubrick, Miloš Forman, Gus Van Sant sau Wes Anderson. În 2016, Frederick Wiseman a fost recompensat cu un Oscar onorific pentru contribuția sa excepțională la cinematografie.

Otello – tragedia supremă a sufletului omenesc pe scena Operei Naționale București

”Otello” de Giuseppe Verdi este o confesiune dramatică a sufletului omenesc, o furtună de sentimente care te cuprinde încă de la primele acorduri și nu te mai lasă până la ultima tăcere. O seară intensă, tulburătoare, în care adevărul, trădarea și destinul se întâlnesc într-o tragedie care răsună dincolo de scenă, direct în inimile spectatorilor. ”Otello” – tragedia în care iubirea, gelozia și trădarea se ciocnesc fără milă Sunt povești care se trăiesc prin fiecare fibră a ființei. ”Otello” de Giuseppe Verdi este una dintre ele, o operă monumentală, intensă și sfâșietoare, care pătrunde adânc în zonele fragile ale sufletului uman, acolo unde iubirea absolută se transformă, sub influența geloziei, într-o forță devastatoare. Acțiunea debutează într-un port din insula Cipru, sub semnul unei furtuni năpraznice – o metaforă perfectă a haosului interior care va cuprinde treptat destinele personajelor. Otello, comandant maur și erou victorios, sosește triumfător după înfrângerea flotei otomane. Mulțimea îl aclamează, iar alături de el se află Desdemona, soția sa, simbol al purității și al devotamentului absolut. Dar în umbra acestei victorii se naște tragedia. Iago – chipul răului absolut și declanșatorul infernului interior Două priviri pline de ură urmăresc fericirea lui Otello: Roderigo, îndrăgostit fără speranță de Desdemona, și Iago, unul dintre cele mai tulburătoare personaje din istoria operei. Resentimentul, invidia și dorința de răzbunare îl transformă pe Iago într-un maestru al manipulării, capabil să distrugă vieți cu un singur cuvânt strecurat perfid. Planul său este diabolic de simplu: să sădească îndoiala, să transforme iubirea în suspiciune, să otrăvească sufletul lui Otello cu gelozie. Destituirea lui Cassio, pierderea batistei – simbol al dragostei conjugale – și minciunile atent construite devin armele perfecte în mâinile lui Iago. Celebrul ”Credo” al lui Iago este o declarație înfiorătoare de credință în rău, un moment care îngheață sala și dezvăluie abisul moral al personajului. De la iubire absolută la distrugere totală Otello, eroul invincibil pe câmpul de luptă, se dovedește neputincios în fața propriilor temeri. Gelozia îl orbește, iar fiecare gest inocent al Desdemonei se transformă în mintea sa, într-o dovadă de trădare. Publicul asistă neputincios la prăbușirea psihologică a unui om care iubește prea mult și crede prea ușor. Scena în care Otello își umilește public soția este una dintre cele mai tulburătoare, un strigăt mut al iubirii distruse, o rană deschisă care nu se va mai vindeca. În liniștea nopții, Desdemona cântă ”Cântecul salciei”, un moment de o frumusețe sfâșietoare, plin de presimțiri întunecate. Rugăciunea ei este un ultim refugiu înainte de tragedia finală, căci nevinovată, fragilă și profund umană, Desdemona devine victima supremă a minciunii. Adevărul iese la iveală prea târziu. Mărturiile Emiliei, moartea lui Roderigo și dezvăluirea complotului lui Iago spulberă totul. Otello înțelege dimensiunea crimei sale și, copleșit de vină, alege să-și curme viața. O iubire începută sub semnul gloriei se încheie în sânge și tăcere. Regie, Decor și Lumini: Giancarlo del Monaco Costume: Stella del Monaco Asistent costume: Ricardo Coelho Asistenți regie: Claudia Machedon, Alex Nagy Maeștri de Cor: Adrian Ionescu, Ethan Schmeisser Dirijor: Tiberiu Soare Distribuția: Otello: Teodor Ilincăi; Desdemona: Paula Iancic; Jago: Vicențiu Țăranu; Emilia: Mihaela Ișpan; Cassio: Andrei Lazăr; Roderigo: Ciprian Pahonea; Lodovico: Leonard Bernad; Montano: Filip Panait Cu participarea Orchestrei și a Corului Operei Naționale București Există seri în care muzica se simte până în adâncul inimii, iar emoția este imposibil de oprit. Duminică, 15 februarie, de la ora 18:30, scena Operei Naționale București se transformă într-un spațiu al pasiunilor extreme, unde iubirea se înalță și se prăbușește sub greutatea geloziei mistuitoare. ”Otello” este o experiență emoțională profundă, un avertisment cutremurător despre puterea distructivă a geloziei și despre cât de ușor poate fi manipulat sufletul omenesc atunci când iubirea este pusă la îndoială, o capodoperă verdiană care te obligă să te privești în oglindă și să te întrebi: cât de fragilă este, de fapt, încrederea?