Iubirile care ucid, arta care salvează: Hoffmann își spune povestea pe scena Operei Naționale București
Muza coboară pe pământ și ia forma lui Nicklausse, prietenul devotat care vrea să-l smulgă pe Hoffmann din mrejele iubirilor distrugătoare și să-l dăruiască poeziei. În taverna plină de studenți și alcool, poetul începe să-și spună poveștile, urmărit de enigmaticul Lindorf, duh rău, consilier respectabil, diavol cu mănuși fine. De câte ori trebuie să ți se rupă inima ca să înveți să nu mai iubești? Mai întâi, este povestea despre Paris și Olympia, păpușa mecanică, perfecțiunea rece, iubirea proiectată pe un obiect. Hoffmann, orbit de ochelarii fermecați ai lui Coppélius, dansează cu o iluzie până când sticla se sparge și adevărul îl izbește în față: a iubit un mecanism, nu o femeie. Apoi, la München este povestea despre Antonia, artista condamnată. Vocea ei poate cuceri lumea, dar fiecare notă o apropie de moarte. Între iubirea pentru Hoffmann și chemarea muzicii, fata alege scena, împinsă de doctorul Miracle, o nouă mască a demonului, căci csântecul ei final ete și sfârșitul ei. Poți suporta să privești cum omul pe care îl iubești se distruge singur, iar tu nu-l poți salva? În Veneția, Giulietta, curtezana seducătoare, îl face pe Hoffmann să-și piardă nu doar inima, ci și umbra, simbolul propriei identități. Diamantul lui Dapertutto strălucește, spada taie, Schlémil cade, iar poetul rămâne din nou singur, trădat de femeia pentru care tocmai a ucis. După toate aceste aventuri, în taverna lui Luther, Hoffmann jură că nu va mai iubi niciodată. Stella pleacă la braț cu Lindorf, iar singura care rămâne este Muza, Nicklausse, gata să-l facă să renască prin artă. Regie, mișcare scenică, lighting design: Matteo Mazzoni Scenograf decor: Elisabetta Salvatori Scenograf costume: Roberta Fratini Coregrafie: Beatrice Șerbănescu Video design: Luca Attilii Asistent regie: Claudia Machedon Asistent scenograf decor: Giacomo Callari Dirijor: Ciprian Teodorașcu Distribuție: Lindorf/Coppélius/Miracle: Iustinian Zetea; Dapertutto: Alexandru Constantin; Hoffmann: Daniel Magdal; Olympia/Stella: Monica Luca; Giulietta: Andreea Bucur – debut; Antonia: Simonida Luțescu; Nicklausse: Sidonia Nica; Spalanzani: Liviu Indricău; Nathanael: Ciprian Pahonea; Crespel: Filip Panait; O voce: Adina Secobeanu – debut; Luther: Florin Simionca; Andrés, Cochenille, Franz, Pitichinaccio: Ioan Coca; Hermann: David Miron; Schlémil: Daniel Filipescu Cu participarea Orchestrei, Corului, a Baletului Operei Naționale București și a elevilor de la Liceul de Coregrafie ”Floria Capsali”. ”Les Contes d’Hoffmann” este o coborâre vertiginoasă în locul în care dorința, iluzia și creația se luptă pentru sufletul unui artist. După păpuși perfecte, voci ucigașe și oglinzi care fură identitatea, Hoffmann rămâne gol, frânt, dar viu, iar din ruinele inimii sale se naște poezia. Când femeia pleacă, când demonul învinge, arta devine singura mântuire în timp ce în taverna lui Luther, printre vin, umbre și aplauze, se aude adevărul dureros și sublim: uneori, trebuie să pierzi tot ca să te regăsești pe tine. Dacă ratezi spectacolul de vineri, 13 februarie, ratezi ocazia rară de a trăi, la Opera Națională București, căderea și renașterea unui poet prins între iubire, nebunie și demonii interiori.
Comedia Amanta aniversează 300 de reprezentaţii
Spectacolul festiv va fi urmat de un vernisaj de pictură, iar parte din sumele încasate din vânzarea biletelor şi din donaţiile colectate la vernisaj, vor fi direcţionate către categorii sociale defavorizate, prin grija regizorului şi curatorului proiectului, actorul Armand Calotă. De altfel, acesta a fost prezent pe scenă în toate cele 300 de reprezentaţii. “Ca în fiecare an, duc mai departe vocaţia mătuşii mele, actriţa Elvira Godeanu, o prezenţă culturală marcantă atât artistic cât şi la nivel de implicare social. Prin Fundaţia ce îi poartă numele, venim în sprijinul copiilor de la o şcoală specială din Bucureşti şi multumim încă de pe acum celor ce se vor implica alături de noi. Demersul poate fi sprijinit prin cumpărarea de bilete la spectacolul aniversar, sau pur şi simplu printr-o donaţie, la vernisajul expoziţiei de pictură, în seara evenimentului”, declară Armand Calotă. Cu o vocaţie moştenită de la legendara Elvira Godeanu, actorul şi regizorul Armand Calotă transmite chemarea sa artistică şi generaţiilor viitoare: fiica sa cea mare se pregăteşte să devină studentă la actorie în vară, cea de a doua fiică se manifestă artistic în sfera artelor vizuale, iar a treia sa fiică este un copil special, care i-a deschis actorului suflet şi conştiinşta spre universul copiilor neurodivergenţi. Comedia “Amanta” este un reper în peisajul cultural românesc, aniversând 300 de reprezentaţii şi peste 10 ani pe scenă. Piesa este o adaptare dupa “Încurcă lume” de A.D.Hertz ce aduce în faţa publicului nenumărate situaţii comice învăluite în atmosfera plină de farmec a secolului trecut şi puse în scenă de actori foarte îndrăgiţi: Armand Calotă (Emil Strâmbuleanu), Magda Catone / Raluca Petra (Didina Strâmbuleanu), Eugenia Şerban / Ileana Olteanu (Olga), Vasile Filipescu / Ovidiu Cuncea (Traian Bungrazescu), Gavril Pătru / Dorin Andone / Edi Carlan (Matei Pintenaru).
Actorul James Van Der Beek a murit la 48 de ani. Starul din Dawsons Creek a fost răpus de cancer colorectal
Actorul se lupta de mai bine de un an cu un cancer colorectal în stadiul 3, diagnostic primit în vara anului 2023, scrie Independent. Soția sa, Kimberly Van Der Beek, a transmis că James Van Der Beek a murit liniștit, înconjurat de credință și demnitate. „Soțul, tatăl și prietenul nostru iubit a plecat dintre noi cu curaj, credință și grație”, a scris aceasta, cerând discreție și respectarea intimității familiei în aceste momente dificile. Actorul făcuse publică boala în noiembrie 2024, explicând că inițial ignorase simptomele, punându-le pe seama consumului de cafeină. Diagnosticul avea să-i schimbe radical viața și perspectiva asupra propriei identități. De la sportiv aspirant la star TV Născut pe 8 martie 1977, în Cheshire, Connecticut, James Van Der Beek nu visa inițial la o carieră în actorie. O accidentare suferită la 13 ani l-a obligat însă să renunțe la sport, îndreptându-l spre teatru. Determinat, la doar 15 ani, și-a convins mama să-l ducă la New York pentru a-și găsi un agent. Succesul a venit rapid: în 1997 a obținut rolul principal în Dawson’s Creek, serial care a devenit un fenomen cultural și a rulat timp de șase sezoane, între 1998 și 2003. Van Der Beek a devenit un simbol al adolescenței anilor ’90, alături de Katie Holmes, Joshua Jackson și Michelle Williams. O carieră diversă și sinceritate rară După Dawson’s Creek, actorul a avut o carieră constantă în televiziune și film, cu apariții în producții precum Varsity Blues, The Rules of Attraction, CSI: Cyber, Law & Order, dar și roluri autoironice, inclusiv o versiune ficționalizată a sa în Don’t Trust the B—- in Apartment 23. A recunoscut ulterior că a refuzat roluri importante în filme care au lansat alte cariere celebre, însă a declarat că este împăcat cu alegerile sale. Actorul lasă în urmă șase copii și o familie unită. În ultimii ani, a vorbit deschis despre pierderi, credință și sensul vieții. Într-un mesaj publicat în martie 2025, Van Der Beek spunea că boala l-a adus „față în față cu moartea”, dar i-a oferit și o redefinire profundă a valorii de sine. Moartea sa a generat un val de reacții din partea fanilor și colegilor de breaslă.
Ministrul Culturii face un pas în spate după protestele actorilor: A dispus încetarea măsurilor de control a timpului de muncă în instituțiile de spectacol
Ministrul Culturii, András Demeter, a anunțat, miercuri, faptul că a emis o circulară care vizează retragerea Instrucțiunilor privind organizarea unitară și evidența timpului de muncă pentru personalul de execuție din instituțiile publice de spectacole și concerte. Prin acest pas, ministrul a dispus încetarea aplicabilității măsurilor propuse. „Prin emiterea circularei cu numărul 965/11.02.2026 care vizează retragerea Instrucțiunilor privind organizarea unitară și evidența timpului de muncă pentru personalul de execuție din instituțiile publice de spectacole și concerte, am dispus încetarea aplicabilității măsurilor propuse, precum și suspendarea oricărui demers administrativ inițiat în baza acestora”, scrie Ministerul Culturii într-o postare pe Facebook. Decizia a fost luată de ministru în urma consultărilor cu reprezentanți ai sectorului, dar și în urma reacțiilor de la nivel național. În aceste condiții, proiectul va fi revizuit. „Această hotărâre reflectă dorința de a reconfigura procesul într-o manieră incluzivă și flexibilă. În acest sens, proiectul va fi supus unei revizuiri, grupul de lucru va fi extins, iar colaborarea cu profesioniștii din sector rămâne esențială pentru identificarea unei soluții optime. Scopul final este să răspundem atât cerințelor administrative, cât și realităților cotidiene și specificului muncii artistice”, a spus ministrul András Demeter. Actorii de la TNB au protestat marți Afirmațiile ministrului Culturii vin la o zi după ce marți, actorii Teatrului Naţional „I.L. Caragiale” din Bucureşti au protestat, în fața instituției, faţă de aplicarea proiectului-pilot transmis de Ministerul Culturii privind organizarea unitară şi evidenţa timpului de muncă. Atât actorii, cât şi ceilalţi angajaţi din departamentele tehnic şi producţie ale TNB au criticat faptul că proiectul-pilot transformă munca de creaţie, nenormată în domeniul artistic, în muncă de birou şi conţine anexe prin care sunt obligaţi să raporteze zilnic, în scris, activitatea amănunţită desfăşurată în timpul orelor de lucru.
Descoperirea secolului în Cehia / Peste 500 de monede celtice, ascunse sub pământ de mai bine de două milenii
Cercetători specializați în arheologia europeană au scos la lumină un important zăcământ de monede de aur și argint în zona rurală din apropierea orașului Plzeň, în vestul Republicii Cehe. Colecția, care a rămas ascunsă sub pământ timp de secole, este considerată una dintre cele mai valoroase comori arheologice descoperite recent în regiune. Potrivit autorităților culturale, valoarea tezaurului nu constă doar în vechimea sa, ci și în starea excelentă de conservare a obiectelor, care oferă cercetătorilor o oportunitate rară de a înțelege mai bine structurile sociale, credințele și relațiile comerciale ale comunităților care au populat Europa Centrală în Antichitate. Descoperit cu un detector de metale Povestea tezaurului a început în 2021, când un căutător amator a descoperit, cu ajutorul unui detector de metale, un fragment de monedă antică datând din secolul al II-lea î.Hr. Indiciul a atras atenția specialiștilor și a dus la organizarea unor săpături arheologice controlate, desfășurate într-o zonă agricolă activă și coordonate cu perioadele de plantare și recoltare. În urma cercetărilor, arheologii au descoperit nu doar monede, ci și rămășițele unui cal, alături de diverse unelte metalice. Aceste elemente sugerează că locul ar fi putut avea o funcție rituală sau comercială, fiind posibil un punct de întâlnire sezonier pentru comunitățile locale. Ce conține tezaurul de la Plzeň Directorul Muzeului Galeriei Științifice din Plzeň, Pavel Kodera, a precizat că la locul săpăturilor „a fost găsită o cantitate mare de obiecte metalice mici, dar rare, în principal monede, dar și lingouri, granule de aur neprelucrate, precum și fragmente de cercei și brățări”. Au fost descoperite: peste 500 de monede de aur și argint, multe decorate cu simboluri ale culturii celtice lingouri și bucăți de aur neprelucrat, granule de aur și mici bijuterii reprezentări ale cailor, mistreților, soarelui și zeilor celți influențe elenistice vizibile în portrete și motive de origine greacă Monedele au dimensiuni cuprinse între 7 milimetri și 1,5 centimetri și impresionează prin designul elaborat, care reflectă mitologia și filosofia celtică. „Aceste imagini sunt adevărate opere de artă, care reflectă mentalitatea și universul simbolic al poporului celtic”, a subliniat Kodera. Urmează analize pentru a stabili originea aurului Experții de la Institutul de Arheologie al Academiei Cehe de Științe urmează să continue cercetările prin analize izotopice, menite să stabilească dacă aurul provine din zăcăminte locale sau dacă a fost adus din regiuni îndepărtate, pe vechile rute comerciale ale Europei antice. Concluzia preliminară a cercetătorilor este că terenul ar fi servit drept loc de întâlnire sezonier, unde aveau loc ritualuri, schimburi comerciale sau ambele. Descoperirea adaugă o piesă importantă în puzzle-ul istoriei celtice din Europa Centrală și confirmă rolul strategic al acestei regiuni în rețelele economice și culturale ale Antichității.
TIFF introduce un premiu pentru spirit de pionierat în cinematografie, la ediția aniversară din 2026
Premiul va fi acordat anual unei personalități internaționale care a marcat cinematografia prin spirit de pionierat, viziune și capacitatea de a deschide drumuri noi în industrie, se arată în comunicatul remis miercuri de organizatorii festivalului. „Numele lui Janovics Jenő (1872 – 1945) este strâns legat de începuturile cinematografiei din Cluj — și din această parte a Europei. Om de teatru, director al Teatrului Maghiar din oraș, Janovics a înțeles extrem de devreme că filmul nu este o curiozitate tehnică, ci noua artă populară a secolului XX”, se arată în comunicat. Creatorul „Hollywood-ului transilvănean” În 1913 a inițiat primele filmări de ficțiune realizate la Cluj, colaborând cu compania franceză Pathé pentru producția Sárga csikó (Mânzul șarg), film care a circulat la nivel internațional. În anii următori, Janovics a pus bazele mai multor structuri de producție: în 1914 a înființat Studioul Janovics, în 1915 Casa de filme Proja, în 1916 Casa de film Corvin, iar în 1917 Casa de producție Transsylvania. A dezvoltat infrastructura cinematografică locală, transformând teatrul de vară – actualul Teatru Maghiar – în cinematograf, și a format echipe tehnice și actori de film. Sub patronajul său au lucrat cineaști care aveau să devină figuri majore ale cinematografiei mondiale, precum Mihály Kertész (cunoscut ulterior la Hollywood ca Michael Curtiz, realizatorul celebrului film Casablanca) și Alexander Korda, fondator al industriei britanice moderne de film, mai precizează organizatorii TIFF. Figura lui Janovics Jenő a fost evocată constant în cadrul TIFF, prin proiecții speciale prezentate sub formă de cine-concerte, precum Világrém (Din grozăviile lumii) sau A tolonc (Escortata), produs de Janovics și regizat de Michael Curtiz. De asemenea, festivalul a găzduit lansări de carte, expoziții și proiecția documentarului Janovics Jenő, un Pathé maghiar (r. Bálint Zágoni). Începând din 2026, numele său va fi legat permanent de festival prin acest trofeu omonim. Organizatorii au anunțat că mai multe detalii despre programul complet al ediției TIFF.25 vor fi comunicate în perioada următoare.
Triumfuri furate: femei de știință cărora nu li s-au recunoscut realizările
Ziua Internațională a Femeii și a Fetei în Știință va fi sărbătorită pe 11 februarie, cu scopul de a face vizibile contribuțiile femeilor de știință și de a pune accent pe obstacolele cu care acestea s-au confruntat istoric, pentru a stimula reflecția, scrie El Economista. Deși multe femei au făcut descoperiri care au schimbat cursul științei, numele lor nu au rămas în istorie alături de aceste descoperiri. Această nedreptate nu este una izolată, ci face parte dintr-un bias istoric cunoscut sub numele de Efectul Matilda, care descrie modul în care contribuțiile femeilor de știință sunt atribuite colegilor bărbați. Femei de știință care nu au primit recunoașterea pe care o meritau Recunoașterea acestor povești este o modalitate de a inspira noile generații de fete care își doresc să devină femei de știință. Mai jos, o listă cu câteva dintre cele care, din păcate, au suferit furtul descoperirilor lor: Rosalind Franklin (1920, 1958) Chimistă și cristalografă britanică, a cărei imagine de difracție cu raze X, cunoscută sub numele de Fotografia 51, a fost decisivă pentru dezvăluirea structurii în dublă elice a ADN-ului. Cu toate acestea, James Watson și Francis Crick au primit recunoașterea și Premiul Nobel în 1962 pentru această descoperire. Franklin a murit fără a vedea această recunoaștere. Jocelyn Bell Burnell (născută în 1943) Astrofiziciană britanică, era studentă la doctorat când, în 1967, a descoperit pulsarii, stele neutronice care emit impulsuri radio regulate. Deși a fost autoarea descoperirii, Premiul Nobel pentru Fizică din 1974 a fost acordat coordonatorilor săi, contribuția ei fiind exclusă. Lise Meitner (1878, 1968) Fiziciană austro-suedeză și colaboratoare esențială la descoperirea fisiunii nucleare în 1938. Colegul său Otto Hahn a primit Premiul Nobel pentru Chimie în 1944 pentru această cercetare. Deși Meitner a explicat teoretic procesul și a introdus termenul „fisiune”, nu a fost inclusă în premiu. Marthe Gautier (1925, 2022) Cercetătoare franceză care a descoperit în 1958 că persoanele cu sindrom Down au un cromozom în plus, cromozomul 21. A pus la dispoziție preparatele sale pentru a fi examinate, iar un coleg a publicat primul cercetarea, astfel că Gautier a fost marginalizată. Nettie Stevens (1861, 1912) Geneticiană americană care a descoperit că cromozomii X și Y determină sexul biologic. Munca ei a fost fundamentală pentru genetica modernă, însă nu a primit aceeași atenție și același prestigiu ca omologii săi bărbați, rolul său fiind minimalizat în acest important progres științific. Eunice Newton Foote (1819, 1888) Fiziciană și pionieră în studiile despre efectul de seră, a descris experimental modul în care gaze precum dioxidul de carbon încălzesc atmosfera, cu decenii înainte ca alți oameni de știință să primească recunoaștere pentru aceste idei. Munca ei a fost ignorată din cauza genului și a prejudecăților legate de statutul său de cercetătoare la început de drum. Ada Lovelace (1815, 1852) Matematiciană engleză, considerată prima programatoare de calculatoare datorită notelor sale despre mașina analitică a lui Charles Babbage. Deși astăzi beneficiază de mai multă recunoaștere, mult timp contribuția sa a fost privită ca secundară sau ca un simplu ajutor acordat lui Babbage, fără a i se acorda meritul central pentru anticiparea conceptelor software moderne. Mileva Marić (1875, 1948) Fiziciană și parteneră a lui Albert Einstein, a cărei colaborare la unele dintre lucrările timpurii ale acestuia este dezbătută de istorici. Numeroase scrisori și mărturii sugerează că a participat la analize și calcule care au contribuit la fizica teoretică, însă recunoașterea ei a fost redusă sau inexistentă.
Cel puțin 5 motive pentru care anti-Ziua Îndrăgostiților e mai bună decât Ziua Îndrăgostiților
Obligația socială a devenit forțare socială și nu numai de Ziua Îndrăgostiților. Marketingul din ce în ce mai subtil și mai agresiv știe să-ți folosească eficient sentimentul de vină în această zi: ești bolnav dacă nu te supui. Dictatura Bomboanei în Formă de Ciocolată învinge de fiecare dată. Poți să-i spui „Nu”? Da, poți! Nu e niciodată prea târziu să ripostezi. Poți deveni Eroul acestei Zile, haiducul absolut al eliberării de sub dictatul urât al marketingului abuziv emoțional, dacă înțelegi câteva lucruri simple: în primul rând, lupta dintre tine și marketing e inegală, așa că totul este să înțelegi arta subtilă a supraviețuirii. Îți prezentăm cel puțin cinci motive pentru care anti-Ziua Îndrăgostiților e mai bună decât Ziua Îndrăgostiților și o matematică extrem de rece care poate să-ți dovedească asta. Nu ai nimic de demonstrat nimănui – iubirea nu e fiscalizabilă și nici măsurabilă după mărimea buchetului de flori. Folosește această zi ca să arăți că emoțiile nu au nevoie de audit. Ziua Îndrăgostiților cere performanță și rezultate vizibile, pe câtă vreme, în realitate, iubirea voastră nu are nevoie decât de liniște. Faci ce vrei și dacă vrei, fără șpagaturi emoționale inutile. Neparticiparea la evenimente de brand sau intens marketizate este o formă elegantă de rebeliune. Fă din Ziua Îndrăgostiților anti-Ziua Îndrăgostiților refuzând participarea la evenimente pe temă. E simplu să nu te lași antrenat în ritualuri impuse de corporații. Și eliberator! Gândește-te la ce rămâne după Ziua Îndrăgostiților: celofan aruncat la gunoi și trandafiri care se usucă imediat. După anti-Ziua Îndrăgostiților rămâne sentimentul victoriei împotriva marketingului asupritor. Așa cum iubirea voastră nu are nevoie de audit emoțional, tot astfel, nu are nevoie de ceas. Iubirea voastră nu durează 24 de ore. Fii calm și nu mai posta reel-uri despre voi pe rețelele sociale. Fii subversiv față de sistem și taci. O zi fără notificări este anti-Zi a Îndrăgostiților perfectă. Este Ziua Îndrăgostiților ziua fundiței roșii? Împachetează cu elastice de cauciuc! Nu trandafiri, ci brânză! Harta Absurdului într-o lume a corporației În lume, există obiceiuri care marchează această zi în feluri aparte și niciunul dintre ele nu este expresia obedienței față de marketingul corporatist. Față de acestea, mesajele clare, repetitive, abuzive, gălăgioase se dovedesc neputincioase. În Germania, în loc de cupidoni se oferă porci: de marțipan sau de ciocolată, porcii sunt simbolul norocului și al poftei. În Japonia, femeile sunt forțate social să cumpere dulciuri (honmei choco) tuturor colegilor de birou, inclusiv șefului pe care-l detestă. În Coreea de Sud, pe 14 februarie, ai, n-ai treabă, mănânci ciocolată, iar pe 14 martie faci un cadou mai scump celui care ți-a dăruit ciocolata. Pe 14 aprilie, mănânci tăiței negri în cadru organizat. De asemenea, plângi la fel de organizat. Te-ai prins care e modelul corporatist: indiferent de statutul tău emoțional, ești obligat să consumi. În Danemarca, bărbații trimit scrisori anonime cu glume proaste. Dacă femeia ghicește expeditorul, de Paști, primește un ou. În Țara Galilor se oferă linguri din lemn sculptate manual ca simbol al iubirii: „Love Spoon”. Pentru corporații, e un dezastru (prea puțin plastic, prea puțin ambalaj), însă un înlocuitor a fost gândit: „Love Spoon” din plastic, „made in China”. În Marea Britanie, în Norfolk, există un personaj de tip Moș Crăciun, numit Jack Valentine, care lasă cadouri la ușă și fuge. Deși sună drăguț, mulți localnici moderni o consideră o tradiție bizară care doar adaugă stres suplimentar pe lângă cadourile standard. În Pakistan și Arabia Saudită, în anumite perioade, sărbătoarea a fost interzisă oficial, prin lege, pe motiv că are o „importanță culturală vulgară” care nu are legătură cu tradițiile locale. În SUA se oferă inimi, ursuleți, diamante. O presiune socială imensă te obligă să cumperi, iar totul e împachetat cu celofanul „emoției autentice”. Aici Ziua Îndrăgostiților nu face victime, face carnagiu. Cum arată o anti-Zi a Îndrăgostiților perfectă: Mâncare cu usturoi Maraton de filme anti-nuntă Banii pe care i-ai fi dat pe cadourile de Ziua Îndrăgostiților pune-i pe Revolut sub numele „Fonduri pentru vacanță”. Ai rezolvat problema.
FSIC cere retragerea normelor Ministerului Culturii privind evidența timpului de muncă al artiștilor
„Într-o formulă lipsită de principii democratice, Ministerul Culturii a elaborat fără o consultare a partenerilor sociali îndreptățiți conform legislației, o procedură de cuantificat activitatea/munca angajaților din departamentul artistic în instituțiile de spectacole/concerte. Un set de instrucțiuni care au scopul de a institui reguli în privința evidenței timpului de muncă al artiștilor, sub formă de pontaj”, a transmis FSIC într-un comunicat. FSIC afirmă că, deși problema evidenței timpului de muncă este una reală și „neacoperită de legislația specifică”, soluția ar trebui discutată în cadrul Comisiei de Dialog Social și adaptată la nivelul legislației primare, conform specificului activităților, „în sensul eliminării normării în ore a muncii și adoptarea unui alt sistem, coerent”. FSIC cere retragerea instrucțiunilor Ministerului Culturii „Principalele disfuncții ale acestui set de reguli le reprezintă birocratizarea activității artistice, a perioadelor de studiu/pregătire zilnice, care ar trebui avizate, viziunea contabilicească a planificării timpului de muncă și afectarea autonomiei artistice a instituțiilor, fiind în sine adăugiri neclare la legislația existentă si care nu rezolvă problemele întâlnite în sistem. Verificarea îndeplinirii perioadelor de studiu/pregătire individuală a artistului trebuie raportată la capacitatea acestuia de a presta activitatea în cadrul repetițiilor și spectacolelor/concertelor, nu la numărul de ore alocate”, a precizat FSIC. Federația Sindicatelor din Instituții de Cultură a subliniat că nu critică pontarea activității în sine, arătând că în sectorul cultural există deja sisteme de evidență implementate din 2017 și adaptate la specificul activității, pe care le consideră necesare, însă „ajustate unitar în mod fezabil”. În același timp, FSIC susține că normele propuse de Ministerul Culturii nu simplifică adaptarea la cadrul normativ general, ci complică activitatea prin apropierea actului artistic de munca administrativă. „În concluzie, FSIC respinge acest set de INSTRUCȚIUNI-NORME creat de Ministerul Culturii, solicită retragerea lor și face apel la comunicare, consultare cu toți factorii implicați pentru dezbateri pe acest subiect. Invităm toți artiștii interesați să atragă atenția asupra deficiențelor din acest regulament alături de colegii noștri, în fața Teatrului Național din București sau a altor instituții de spectacole din țară, începând de marți, 10.02.2026, ora 14:30”, se arată în comunicatul FSIC.
Când legenda prinde viață: Arheologii scot la suprafață fragmente uriașe din Farul din Alexandria
Timp de secole, Farul din Alexandria a existat la granița dintre istorie și legendă, admirat ca una dintre cele șapte mari minuni ale lumii antice. Recent, arheologii au ridicat 22 de blocuri uriașe de piatră din portul estic al Alexandriei, redeschizând povestea monumentului dispărut, scrie Ecoticias. O minune ridicată de pe fundul mării Blocurile recuperate sunt legate direct de Farul din Alexandria, cunoscut și sub numele de Pharos. Unele dintre pietre cântăresc între 70 și 80 de tone, subliniind dimensiunea extraordinară a construcției antice. Arheologii cred că fragmentele au fost împrăștiate în urma cutremurelor și reutilizate ulterior în fortificații de coastă. Multe piese au rămas scufundate timp de secole în apropierea actualei Cetăți Qaitbay. Recuperarea lor reprezintă una dintre cele mai importante intervenții fizice realizate la sit în ultimele decenii. Iese la iveală o intrare monumentală Printre cele mai interesante descoperiri se numără elemente arhitecturale asociate unei intrări monumentale. Cercetătorii au identificat lintouri, praguri, suporturi de uși și plăci masive de pavare. Una dintre structuri seamănă cu un portal de tip pilon, în stil egiptean, necunoscut anterior specialiștilor. Descoperirea sugerează că farul îmbina ingineria greacă cu simbolismul arhitectural egiptean. Aceasta contrazice ipotezele anterioare potrivit cărora Pharosul ar fi fost doar un turn vertical simplu. De la ruine antice la un „geamăn” digital Operațiunea de ridicare susține un proiect internațional numit PHAROS. Scopul acestuia este realizarea unei reconstrucții digitale precise a farului, folosind datele obținute prin scanarea blocurilor. Inginerii vor testa mai multe variante de asamblare pentru a stabili cum arăta structura inițială. Proiectul implică instituții de cercetare franceze, autorități egiptene și colaboratori specializați în reconstrucție digitală. În locul unei reconstrucții fizice, oamenii de știință urmăresc refacerea virtuală a farului, cu rigoare științifică. O nouă eră pentru arheologia subacvatică Fotogrammetria avansată și modelarea 3D permit studierea ruinelor complexe fără a le deteriora. Instrumentele digitale ajută la evitarea reconstrucțiilor speculative. Astfel, farul este reasamblat pe baza datelor măsurabile, nu a miturilor.