Secretele din viața regelui-strateg Frederic cel Mare al Prusiei și motivul pentru care turiștii lasă cartofi la mormântul său
Mai mulți turiști care au fost în Germania vara aceasta au lăsat cartofi la mormântul regelui prusac Frederic al II-lea cel Mare. Un comandant briliant al secolului 18, a transformat Prusia într-o mare putere europeană prin tacticile sale inedite și reorganizarea armatei sale, fiind și un adept al absolutismului iluminat. Mai mulți germani credeau că regele a fost primul conducător care a adus cartofi în Germania. Potrivit unui mit, el și-ar fi înconjurat palatul cu terenuri de cartofi care erau păzite non-stop de gărzile sale. Până una alta, cine a fost Frederic cel Mare? A fost poreclit și „regele-cartof”, doar că nu a mâncat niciodată cartofi Într-un interviu pentru AP News , istoricul german Jurgen Luh, care cunoaște palatele prusace și grădinile ca-n palmă, neagă că Frederic ar fi fost un împătimit după cartofi. Regele prusac adora mâncarea italiană și vinul franțuzesc. „N-a mâncat niciodată cartofi. Nici fierți, nici prăjiți”. În realitate, cartofii au fost cultivați în Bavaria din 1647. Electorul Frederic William, străbunicul regelui, a introdus cartofii în zona Brandenburg din Prusia din anii 1650, însă doar pentru că-i plăcea să admire frunzele de cartof. Într-adevăr, erau crescuți cartofi în grădinile sale, dar nu la scară largă. Povestea regelui-cartof, demontată de un istoric german Regele a emis decrete regale pentru a promova agricultura și producția de cartofi, dar populația le-a ignorat. Prin urmare, cartofii n-au fost răspândiți la scară largă în Prusia și nici în Europa de Est până la încetarea războaielor napoleoniene din 1815. Despre povestea cu grădinile personale ale regelui în care s-ar fi cultivat cartofi, Luh spune că este un nonsens. Totuși, lângă Palatul Sanssouci, vizitatorii încă cumpără suveniruri, cărți poștale și cărți de 35 de euro despre legenda lui „Kartoffelkonig”. Mulți turiști depun cartofi cruzi pe mormântul regelui, pentru a-i cinsti memoria. Sunt cofetării germane care prepară chiar și torturi din cartofi cu morcovi cu ocazia Paștelui. „Frumusețea e că mitul a bătut adevărul, iar mitul chiar este frumos”, a spus istoricul german. Portretul regelui Frederic al II-lea al Prusiei (1712-1786) Frederic, regele care a transformat Prusia într-o putere europeană Două mari puteri s-au ridicat în Europa Centrală, la mijlocul secolului al 18-lea. Prima era Austria habsburgică, un regat catolic din interiorul Sfântului Imperiu Roman. A doua putere era Prusia, un regat militarizat cu o moștenire culturală din partea Cavalerilor Teutoni, situată în afara Sfântului Imperiu Roman. Pe 31 mai 1740, Frederic al II-lea, al treilea fiu al regelui Frederic William I (frații săi mai mari au murit), a fost încoronat ca rege. Prusia, statul pe care îl conducea, era un teritoriu fragmentat în nord-estul statului german de azi. De asemenea, cuprindea teritorii din Polonia și Kaliningradul rusesc de azi (care alcătuiau Prusia de Est). Mare parte a Germaniei era controlată de Sfântul Imperiu Roman, un imperiu fragmentat în mai multe state, descentralizat. Nu era nici imperiu, nici sfânt și nici roman, fiind o putere federală germană alcătuită din principate, ducate, comitate, orașe imperiale libere și alte domenii. Pe plan religios, mare parte din ele deveniseră protestante demult, ieșite de sub influența Papei. Armata prusacă la 1740 Prusac imperialist, dar francofil Frederic era un monarh absolut din rândul familiei Hohenzollern, care visa să transforme Prusia într-o mare putere europeană prin forță militară și cuceriri, unde bărbații erau instruiți să devină soldați disciplinați după model spartan. Dar a avut și un grad crescut de rafinament, fiind francofil și iubitor de artă franceză și a stilului rococo, construindu-și un palat de vară la Sanssouci, lângă Berlin. În adolescență, tatăl său i-a aruncat pe foc toate hainele de lux franțuzești și l-a forțat să îmbrățișeze stilul de viață auster și militar și să îmbrace uniforma prusacă. Admirația sa față de limba franceză era în contrast cu naționalismul anti-prusac al prusacilor. El citise și „Principele”, lucrarea filosofului italian Niccollo Machiavelli și chiar a scris un eseu critic la adresa lui. S-a certat cu Voltaire și chiar a compus poezie și muzică. Din 1738, a devenit membru al francmasoneriei germane. Era un adept al virtuțiilor prusace: frugalitate și sobrietate. El moștenise o adevărată mașinărie de război: o armată bine dotată tehnologic la standardele vremii alcătuită din 83.000 de oameni care beneficiau de echipamente, arme și fonduri financiare semnificative. La câteva luni de la preluarea domniei, el a pregătit Prusia pentru un război major. Avea vastă experiență militară după ce a fost colonel în armata prusacă, într-un regiment staționat lângă Nauen, pe durata Războiului de Succesiune din Polonia. Criza succesiunii la tronul Sfântului Imperiu Roman Împăratul Sfântului Imperiu Roman, Karl al VI-lea din Casa austriacă de Habsburg, tocmai murise. S-a iscat astfel un conflict privind succesiunea la tron între fiica sa, arhiducesa Austriei, Maria Teresa, și Karl al VII-lea, electorul Bavariei. El a fost încoronat ca rege al Boemiei în 1741, și încoronat din 1742 ca împărat al Sfântului Imperiu Roman. Arhiducesa Austriei, Maria Teresa, a domnit din 1740 ca regină a Ungariei și a Croației, alături de soțul ei, Arhiducele austriac Francis I, care era și Marele Duce al Toscanei. Armata austriacă era într-o stare precară, iar guvernul habsburgic, alcătuit din miniștri înaintați în vârstă, întâmpinase dificultăți financiare. Profitând de această situație, Frederic a luat cea mai decisivă hotărâre care a schimbat istoria omenirii pentru totdeauna. Prin invadarea provinciei habsburgice Silezia, o zonă strategică și bogată în cărbune, au rezultat patru mari războaie și două mari revoluții, harta lumii fiind remodelată până la finalul secolului. Inițial, Frederic i-a solicitat teritoriul împărătesei, oferindu-i la schimb sprijin împotriva altor inamici. Însă, Maria Teresa a refuzat să cedeze Silezia prusacilor. Războiul a devenit inevitabil. Războiul de Succesiune Austriacă (1740-1748) Pe 16 decembrie 1740, trupele prusace ale regelui Frederic au invadat Silezia, potrivit Encyclopedia Britannica. De la un război între două state, Prusia care era un stat protestant, și Austria habsburgică, o putere catolică, n-a durat mult ca acesta să escaladeze într-un război european. De partea Prusiei era o coaliție alcătuită din Regatul Franței al regelui Ludovic al XV-lea, Regatul Spaniei al regelui Filip al V-lea, Sfântul Imperiu Roman și Electoratul Bavariei conduse de Karl al
USR cere demisia preşedintelui Comisiei de Cultură, Mihail Neamțu: Ştiţi câte vieţi ar putea lua o rachetă Oreshnik?
„Ştiţi câte vieţi ar putea lua o rachetă Oreshnik, domnule Neamţu?”, îl întreabă, George Gima pe preşedintele Comisiei de Cultură din Camera Deputaţilor, Mihail Neamţu. „Nu e prima dată când Mihail Neamţu, preşedintele Comisiei de Cultură din Camera Deputaţilor, coboară nivelul funcţiei pe care o ocupă. De la poze trucate cu Oana Ţoiu, la jigniri aduse românilor, până la poziţii putiniste repetate. Şi de fiecare dată parcă vrea să ne demonstreze ca poate fi mai rău. A depăşit orice limită acum. Să sugerezi, ca parlamentar român, că o rachetă hipersonică rusească „ar putea schimba puţin lucrurile” în Ucraina este de o iresponsabilitate cruntă. O astfel de armă nu „schimbă lucruri”, ci ia vieţile oamenilor nevinovaţi, distruge oraşe, aduce şi mai multă teroare peste un popor care zilnic trăieşte sub ameninţarea bombelor lui Putin – omul pe care, se pare, îl admiraţi atât”, spune deputatul USR, George Gima. Acesta adaugă că România nu poate fi reprezentată în fruntea Comisiei de Cultură de un om „care legitimează propaganda şi armele Kremlinului”. Astfel, Gima îi cere public demisia lui Neamţu din funcţia de preşedinte al Comisiei de Cultură. „Este o chestiune de demnitate, de respect pentru vieţile pierdute în Ucraina şi pentru valorile democratice pe care România le apără ca membru NATO şi UE. Domnule Neamţu, domnilor de la AUR, e destul! Ar trebui să fie nişte limite şi pentru voi”, mai spune deputatul USR. Neamţu a sugerat, într-o discuţie cu politologul Dan Dungaciu, într-un mod ambiguu, că o rachetă hipersonică rusească Oreşnik, „ar putea schimba puţin lucrurile” în conflictul din Ucraina, insinuând astfel o posibilă utilizare a acestei arme pentru a pune capăt războiului.
Festivalul Național de Științe și Arte Basarab Fest, la a doua ediție: Datoria morală de a lăsa drept moștenire generațiilor viitoare cunoașterea înaintașilor
Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului, cea de-a doua ediție a Festivalului Național de Științe și Arte „Basarab Fest” s-a desfășurat în perioada 26-27 septembrie 2025, în județul Argeș, reunind personalități din mediul academic, clerici, artiști și oameni de cultură din România și din Republica Moldova. Evenimentul a debutat în municipiul Câmpulung Muscel, cu simpozionul intitulat „Moștenirea Dinastiei Basarabilor”, organizat în sala de festivități a Primăriei și moderat de Claudiu Dumitrache, președintele Societății Române Regal Literar. Manifestarea a adunat laolaltă clerici, profesori, academicieni, cercetători, diplomați, artiști și oameni de cultură de pe ambele maluri ale Prutului, într-un dialog dedicat valorificării moștenirii istorice și culturale lăsate de Dinastia Basarabilor. În deschiderea simpozionului, părintele Cosmin Bloju, consilier arhiepiscopal în cadrul Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, a dat citire mesajului transmis de Înaltpreasfințitul Părinte Calinic. Ierarhul a evidențiat „datoria morală de a lăsa drept moștenire generațiilor viitoare cunoașterea înaintașilor și rolul deosebit de important pe care voievozii și domnitorii români, valahi, l-au avut în spațiul geografic, politic și social de la nord de Dunăre, pe care noi astăzi îl numim cu sfințenie România”. „Străbunii ne adresează, prin conștiința noastră, o chemare sfântă” Totodată, Ierahul Argeșului și Muscelului a transmis că „străbunii ne adresează, prin conștiința noastră, o chemare sfântă – aceea de a nu lăsa să fie astupate potecile bătute de aceștia și să nu fim cuprinși de nepăsare și de uitare”. În final, Înaltpreasfinția Sa a binecuvântat participanții la eveniment, dorindu-le „mult ajutor de la Dumnezeu în îndeplinirea și păstrarea moștenirii culturale și istorice a românilor, răsplătind tuturor osteneala după măsura bunăvoinței inimii”. Primarul municipiului Câmpulung, Elena Lasconi, a mulțumit organizatorilor pentru alegerea orașului ca gazdă a simpozionului din acest an, exprimându-și bucuria unei manifestări care are tema „Basarabii – Întemeietorii de Țară”. Cu acest prilej, organizatorii au acordat Diploma de Onoare și Recunoștință a festivalului Înaltpreasfințitului Părinte Calinic și primarului Elena Lasconi, în semn de apreciere pentru contribuția adusă la organizarea evenimentului și „pentru promovarea valorilor morale și spirituale, întru înalta cinstire a memoriei Dinastiei Basarabilor”. „Manifestările închinate Dinastiei Basarabilor vin să ne întărească memoria colectivă” Prin intermediul unei alocuțiuni video, academicianul Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române, a făcut o incursiune istorică, subliniind că „manifestările închinate Dinastiei Basarabilor vin să ne întărească memoria colectivă” și amintind că „având, în afară de memoria noastră individuală, fiecare dintre noi, și memorie colectivă, ne gândim cu drag la trecut și ne place să luăm exemple din trecut”. Acad. Ioan-Aurel Pop i-a felicitat în finalul intervenției pe profesoara Cristiana Sima și pe Claudiu Dumitrache, organizatorii festivalului, spunând că această sărbătoare „e bine să fie percepută de toți românii și, de ce nu, și de străini”. La rândul său, Claudiu Dumitrache a adresat mulțumiri președintelui Academiei Române pentru îndrumarea oferită și pentru implicarea în calitate de co-întemeietor al festivalului, alături de IPS Părinte Calinic. Evenimentul a continuat cu discursurile Excelenței Sale Iuliana Gorea-Costin, reprezentant al Basarabiei și fondator al festivalului, ale lui Alexandru Oprea, directorul Muzeului Municipal Câmpulung, și ale conf. univ. dr. Cristiana Sima, inițiatoarea proiectului, care a anunțat intenția de a desfășura următoarele ediții ale festivalului la Curtea de Argeș, Târgoviște, București, Potlogi și Chișinău. Printr-un brevet al Asociației Române de Tineret „Muntenia”, profesoarei Cristiana Sima i s-a conferit Medalia de Onoare, clasa a III-a, pentru altruism civic. Distincția i-a fost acordată de Valentin Uruc, președintele Asociației Române de Tineret „Muntenia”, care a subliniat rolul Cristianei Sima în „inspirarea tinerilor și în promovarea valorilor naționale”. Numeroase comunicări științifice susținute de specialiști Simpozionul „Moștenirea Dinastiei Basarabilor” a integrat numeroase comunicări științifice susținute de specialiști, printre care: dr. Ion Tița-Nicolescu de la Muzeul Viticulturii și Pomiculturii Golești, prof. univ. dr. Marius Andreescu de la Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române, părintele profesor Ilie Cristofor de la Colegiul Ecologic Pitești, prof. dr. Cornel Mărculescu de la Asociația Culturală „Glasul Cetății Chindiei”, dr. Elena Iagăr, prof. Domnița Rațiu, dr. Ludmila Rotaru, prof. Octavian Țîcu de la Institutul de Istorie al Universității de Stat din Republica Moldova, prof. Octavian Dărmănescu, muzeograf la Biserica Domnească din Pitești, și prof. Viorel Burlacu din Republica Moldova, acesta din urmă susținând și un recital de muzică folk. Tot în cadrul simpozionului a fost lansat primul volum al antologiilor „Moștenirea Dinastiei Basarabilor”, volum care reunește evenimentele, lucrările științifice și creațiile poetice prezentate la prima ediție a festivalului, desfășurată în perioada 26-28 septembrie 2024. Coordonată de Claudiu Dumitrache sub egida editorială a Colecției Regal Literar și sub patronajul Ministerului Culturii, antologia este prefațată de IPS Părinte Calinic și de acad. Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române. Manifestările festivalului au continuat pe 27 septembrie în comuna Budeasa Mare din județul Argeș, unde peste 400 de oameni din țară și din Basarabia au participat la o zi dedicată literaturii, artelor și moștenirii culturale românești. Premierea Concursului Național de Literatură „Toată vremea-și are vreme” Ziua a debutat cu premierea Concursului Național de Literatură „Toată vremea-și are vreme”, prezidat onorific de IPS Părinte Calinic Argeșeanul. Juriul, format din Claudiu Dumitrache (președinte), George Coandă, Elena Iagăr, Veronica Balaj, Adrian Artene, Nicolae Florentin Streche, Maria Ivanov și Ioan-Laurențiu Vedinaș, l-a desemnat câștigător al Trofeului Basarabilor pentru Literatură pe părintele profesor universitar Marian Nicolae din București, autor al unor poezii cu temă creștină, printre care și una dedicată Catedralei Naționale. Pe lângă trofeu, acesta a mai fost distins cu premiile „Radu Vodă”, acordat simbolic de Mănăstirea „Radu Vodă” din București, Premiul Regal Literar, Premiul „Florian Pittiș”, acordat de Radio România 3Net – „Florian Pittiș”, și Premiul „Nicolae Dabija”, acordat de ziarul Literatura și Arta din Republica Moldova. Medalia de Aur a Basarabilor și Premiul Regal Literar au revenit lui George Băicoianu din Teleorman, în timp ce Medalia de Argint, însoțită, de asemenea, de Premiul Regal Literar, a fost obținută de Geta Lipovanciuc din Chișinău. Pe scena festivalului au urcat și Lidia Grosu din Chișinău, laureată cu Premiul Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului și Premiul Regal Literar, Ionuț-Tiberiu Bălan – Premiul Regal Literar și Premiul ziarului Literatura și Arta, Georgian-Ionuț Zamfira – Premiul Regal Literar, precum și Carmen-Alexandra Dumitra, Ștefan Gabriel Mateescu, Mihai Picu și Maria Micu, laureați ai premiului special al juriului. „Trecutul devine pildă, tinerii devin ctitori” Alte distincții au fost acordate lui Bogdan Alexandru Hagiu și Angelei Dina-Moțățăianu, care au primit Premiul
Ce i-a interzis regina Elizabeth a II-a prințesei Diana să facă la palat. Fosta soție a viitorului rege Charles, nevoită să recurgă la contrabandă
Căsătorită din 1981 cu Charles, prințul de Wales, prințesa încântătoare Diana, care s-a implicat în acțiuni caritabile, a primit multe interdicții pe durata mariajului, în timp ce locuise la Palatul Buckingham. În ciuda regulamentului strict de conduită regală, prințesa Diana nu a putut renunța la una dintre pasiunile sale, chiar dacă era sub stricta supraveghere a soacrei sale, regina Elizabeth a II-a. Soția viitorului rege Charles al III-lea al Marii Britanii îi plăcea să citească presa de scandal! Și reușea să le obțină cu ajutorul unui amic foarte apropiat al ei. Prințesa Diana îi cerea stilistului să-i strecoare reviste tabloide la Palat Richard Dalton, un stilist coafor al prințesei din 1981 până în 1990, dar și un bun amic din 1978, a dezvăluit că Diana, care era o fire prea „rebelă” pentru Palatul Buckingham, i-a cerut să-i strecoare pe furiș revistele tabloide pentru a afla ce se mai scria despre ea sau familia regală, ceea ce presupunea acțiune de contrabandă. „Nu avea voie să citească reviste de tabloide. Ei le strecurau pe furiș, dar nu avea nicio legătură cu mine. Ea obișnuia să-mi ceară „Richard, poți să-mi aduci revistele la mine?”, a spus Richard Dalton, care a publicat volumul de memorii „It’s All About the Hair – My Decade with Diana”. Ce știre a enervat-o cel mai tare pe prințesa Diana? Dalton susține că anumite relatări tabloide o „enervau” pe prințesă, însă tot avea curiozitatea să le citească. „Eu îi aranjam părul, ea răsfoia paginile unui tabloid și tot spunea: «Ugh»”, își amintește Dalton. „Prințesa îl arunca deoparte, apoi, lua un alt tabloid și apoi ea spunea «Ooooh»”. El a mai spus pentru The People că cel mai tare a deranjat-o știrea potrivit căreia Harry, fiul ei cel mai mic, îi puneau la îndoială paternitatea prințului Charles, care avea părul șaten închis la culoare. Prințesa Diana, deși era vopsită blond, culoarea naturală a părului ei era șaten. William avea părul șaten-auriu deschis, de un blond natural. Presa britanică de scandal susținea că maiorul James Hewitt, cu care Diana a avut o relație din 1995, ar fi fost adevăratul tată al mezinului. Jurnaliștii scriau că Hewitt și tânărul prinț aveau păr roșcat și trăsături similare. Stilistul i-a luat apărarea prințesei Însă, Richard Dalton neagă informația, aducând argumentul că părul roșcat era o trăsătură comună a familiei acesteia, întâlnită la surorile și la fratele acesteia. „Fratele Dianei, Charles Spencer, când îl tundeam eu, avea părul roșu aprins”, își amintește Dalton. „Lady Sarah, tot roșcată”, notează el despre sora cea mare a Dianei. „Familia Spencer avea cu siguranță părul roșcat. Dar la vremea respectivă, nu eram în măsură să spun: «Bună, părul lui Charles Spencer era roșu».” Dalton și-a împărtășit amintirile despre regretata prințesă, decedată în urma unui accident auto tragic în 1997. El a fost încurajat de Renae Plan, fondatoarea muzeului virtual dedicat prințesei Diana. „Am simțit că era ștearsă din istorie foarte repede pentru a-i face loc Camillei. Simt că atunci am primit motivația de a încerca cu adevărat să-i onorez viața și moștenirea într-un mod în care nimeni altcineva nu părea să o facă” , a spus Renae Plan. Sursa Foto: Profimedia Autorul recomandă: 25 de ani de la dispariția uneia dintre cele mai iubite personalități din lume, supranumită „Prințesa Inimilor”. Iată tot ce trebuie să știi despre moartea Prințesei Diana
Vizită la Vatican, sub pontificatul Papei Leon al XIV-lea: Regulile de respectat și prețurile pe care orice turist trebuie să le cunoască
Vaticanul, cel mai mic stat din lume, o enclavă din Roma, este sediul Bisericii Romano-Catolice și este guvernat de Papa (în prezent, Papa Leon al XIV-lea, care și-a început pontificatul din acest an, pe 8 mai 2025). Turiștii care vin în acest oraș al Sfântului Scaun pot vizita Muzeele Vaticanului, Bazilica Sfântului Petru și Capela Sixtină. Spre Vatican se poate circula ușor din Roma cu orice mijloc de transport – tren, metrou sau autobuz, fie cu automobilul sau cu taxi. Iată regulile și sfaturile date de site-ul Rome Colosseum Tickets pe care trebuie să le cunoască orice turist. La Vatican există un cod vestimentar care trebuie respectat. Femeile trebuie să aibă umerii acoperiți, să-și acopere capul sau umerii cu o eșarfă dacă poară ținute de vară, să nu poarte fuste scurte și nici bluze, maieuri sau tricouri cu decolteu sau orice fel de haină transparentă. De asemenea, nu este permisă purtarea de jachete sau tricouri cu mesaje extremiste sau vulgare. Bărbații nu au voie să intre în Muzeele Vaticanului îmbrăcați în maieu și în pantaloni scurți. De asemenea, când intră în clădirile din Vatican, trebuie să-și dea pălăria sau șapca jos din cap. Nu le este permis vizitatorilor să se prezinte cu mâncare, instrumente metalice tăioase sau contondente. Judecata de Apoi, pictură din Capela Sixtină realizată de Michelangelo între 1508 și 1512 – Sursa Foto: Profimedia Când intrați în Capela Sixtină a Palatului Apostolic, consacrată din 1483, de unde puteți admira faimoasele picturi pe tavan ale lui Michelangelo cu crearea lui Adam și Judecata de Apoi, trebuie să țineți cont de trei reguli: Păstrați liniștea; Nu fotografiați; Îmbrăcați-vă adecvat. Motivul pentru care le este interzis turiștilor să fotografieze (chiar și fără bliț) sau să filmeze capodopera renascentistă este desacralizare. Autoritățile Vaticanului consideră Capela Sixtină ca fiind un loc sacru, de meditare spirituală. În anii 1980-1999, era interzisă fotografierea din motiv de drepturi de autor ale unui post de televiziune japonez Nipon TV, care s-a implicat în restaurarea picturilor. Drepturile de autor au expirat din 1999, dar interdicția a rămas. Turiștii care intenționează să facă fotografii pe ascuns trebuie să știe că în Capela Sixtină sunt câte 5 sau 7 agenți de securitate care asigură liniștea și ordinea, plus semne ilustrative prin care turiștilor le e indicată să nu fotografieze, să păstreze liniștea și să aibă o ținută vestimentară regulamentară. Agenți de securitate pot escorta orice turist în afara Capelei dacă încalcă regulamentul. Turiștii care vor să aibă o amintire pot cumpăra vederi sau fotografii profesioniste de la magazinul de suveniruri ale muzeului (ca aceste exemplare de pe Profimedia). Exceptând Capela Sixtină, turiștii sunt liberi să fotografieze orice exponat din incinta Muzeului Vaticanului. Crearea lui Adam, pictură din Capela Sixtină realizată de Michelangelo între 1508 și 1512 – Sursa Foto: Profimedia Sfaturi de urmat Rome Colosseum Tickets îi sfătuiește pe turiști să evite să viziteze Vaticanul la prânz, în zilele de duminică sau luni. De asemenea, biletele trebuie cumpărate în avans pentru a scăpa de stresul de la cozile lungi. Ghidul nu este obligatoriu, dar este necesar pentru a înțelege pe deplin istoria și cultura Bisericii Catolice. Muzeele Vaticanului se pot vizita de luni până sâmbătă, de la ora 9 la 18. Nu sunt deschise duminica, exceptând ultima duminică din lună, când intrarea este gratuită. Turiștilor le este recomandat să vină cât mai devreme dimineața, fiindcă cozile la Muzeul Vaticanului se formează de la ora 7:30. „Școala de la Atena” – pictură realizată de Rafaelo între anii 1509 și 1511 Prețurile din Vatican, în 2025 Tariful de intrare pentru un adult este de 58,50 de euro, fiind un permis pentru o zi. Vizitatorii vor putea intra în Muzeele Vaticanului, unde pot admira exponate, statuete, sarcofage și mumii din Egiptul Antic și Dinastia Ptolemeică în Muzeul Gregorian, precum și statui greco-romane din Grecia clasică și din Roma imperială în „Noua Aripă”. Turiștii vor putea admira scara în spirală care are forma unui dublu helix, capodopera lui Rafael – „Transfigurarea” în Pinacoteca, Sala de Tapiserie, Galeria de Hărți și Curtea cu Conuri de Pin. Vizitarea Bazilicii Sfântului Petru este gratuită, însă cozile pot fi foarte lungi, deci trebuie multă răbdare până la intrarea în interior. Bazilica este deschisă vizitatorilor între orele 7 și 18 (1 octombrie – 31 martie) sau între 7 și 19 (1 aprilie – 30 septembrie). Fiind An Jubilar, în 2025, Bazilica a fost deseori inaccesibilă vizitatorilor. Pentru a admira cupola Sfântului Petru, va trebui să plătiți o taxă de intrare: 10 euro, dacă decideți să luați liftul și să mergeți doar puțin mai puțin de jumătate din drum. Turiștii care vor să parcurgă 551 de trepte în plus față de ultimele 320, trebuie să plătească taxa de intrare de 8 euro. Programul de vizită al Cupolei Sfântului Petru: 1 octombrie – 31 martie (8:00 – 17:00)/ 1 aprilie – 30 septembrie (8:00 – 18:00). Bazilica Sfântului Petru, construită între anii 1506 și 1626 – Sursa Foto: Profimedia Audiența Papală Vizitatorii îl pot întâlni pe Papa Leon al XIV-lea și să primească o binecuvântare printr-o audiență. Audiența papală are loc numai miercurea, când Papa se află la Vatican. Audiența papală constă în lecturi și mici lecții rostite de Papă, de obicei ținute în italiană, dar și în engleză și în multe alte limbi. Audiența Papei se încheie cu o rugăciune comună ținută în limba latină. Audiența papală este gratuită, însă necesită bilete, potrivit site-ului oficial. Acestea pot fi ridicate fără rezervare de la Gărzile Elvețiene, la „Ușile de Bronz”. Biletele pot fi ridicate și în ziua audienței, între orele 7:00 și 8:30. Papa Leon al XIV-lea – Sursa Foto: Profimedia Pentru publicul general, este recomandat să solicitați bilete cu o lună până la o săptămână înainte de publicul căruia doriți să vă alăturați. Audiențele generale încep la ora 9:00, însă Sfântul Părinte va vizita Piața Sfântul Petru la ora 8:45, așa că se recomandă sosirea cel târziu la ora 8:30. La intrarea în Piața Sfântul Petru, toată lumea va trebui să treacă prin controlul de securitate, care include detectoare de
Decizie crucială cu privire la soarta tezaurului dacic furat din muzeul Drents din Olanda / UNESCO a lansat Muzeul Obiectelor Culturale Furate
Coiful dacic de la Coțofenești și patru brățări dacice de aur, de o valoare inestimabilă, încă nerecuperate, au fost incluse în Muzeul Obiectelor Culturale Furate, lansat de UNESCO. András István Demeter, ministrul Culturii, participă în aceste zile la Conferința Mondiacult, organizată de UNESCO și găzduită în Spania. Reamintim că cele patru piese de tezaur românesc furate de la Muzeul din Olanda au fost despăgubite de autoritățile olandeze cu 5,7 milioane de euro. Între timp, ancheta pentru prinderea hoților continuă. Suma, plătită integral de o mare companie de asigurări olandeză, a intrat deja în contul Muzeului Național de Istorie a României. „România se alătură statelor care susțin cu fermitate recunoașterea explicită a culturii” După lungi întregi de așteptare și suspans, autoritățile au decis să nu mai aștepte finalizarea anchetei penale derulate de autoritățile olandeze și au acceptat plata la valoarea asigurată. Potrivit unui comunicat al Ministerului Culturii, evenimentul reunește peste 100 de miniștri ai Culturii, 3.000 de participanți din 165 de țări și peste 100 de organizații neguvernamentale. Tema centrală a ediției din acest an este consolidarea rolului culturii în arhitectura globală a dezvoltării durabile. „Cultura nu este un accesoriu al dezvoltării, ci unul dintre pilonii săi fundamentali. De la educație și protecția patrimoniului, la industriile creative și dialogul intercultural, cultura oferă resurse esențiale pentru societăți reziliente și prospere. România se alătură statelor care susțin cu fermitate recunoașterea explicită a culturii ca obiectiv independent în viitoarea agendă globală de dezvoltare”, a subliniat ministrul András István Demeter. Un moment important al conferinței a fost lansarea, de către UNESCO, a Muzeului Obiectelor Culturale Furate, un spațiu virtual interactiv care atrage atenția asupra traficului ilicit de bunuri culturale și asupra patrimoniului dispărut. Tezaurul dacic furat din muzeul din Olanda, inclus în proiect În cadrul acestui proiect au fost incluse și obiecte din patrimoniul cultural românesc – coiful dacic de la Coțofenești și patru brățări dacice de aur, de valoare inestimabilă, încă nerecuperate. „Fiecare obiect cultural pierdut reprezintă o rană în memoria unui popor. Este esențial ca aceste cazuri să fie vizibile la nivel internațional pentru a menține cooperarea necesară recuperării lor. Patrimoniul nostru nu este doar o moștenire națională, ci parte a patrimoniului cultural universal. Pentru ca drepturile culturale să fie pe deplin garantate, mass-media trebuie să stea alături de sectoarele creative sub umbrela comună a culturii. Numai astfel putem construi un spațiu public rezilient, unde creația, informația și participarea cetățenilor se sprijină reciproc”, a spus ministrul. Totodată, România a prezentat inițiativele derulate pentru consolidarea guvernanței culturale prin măsuri concrete, precum formarea a peste 2.000 de experți în dezvoltare durabilă în administrația publică și integrarea culturii în implementarea Strategiei Naționale pentru Dezvoltare Durabilă. În marja conferinței, ministrul András István Demeter a avut o întrevedere cu omologul său din Republica Serbia, Nikola Selaković. Discuțiile au vizat consolidarea cooperării culturale bilaterale, precum și derularea de proiecte comune în domeniul patrimoniului, cercetării și schimburilor artistice. Cei doi miniștri au reliefat, totodată, rolul comunităților minoritare românești și sârbe ca punți de prietenie și elemente vii de legătură între cele două state. Blestemul brățărilor dacice În timp ce „emblema” jafului din ianuarie rămâne Coiful de Aur de la Coțofenești, cele 3 brățări dacice care au fost de asemenea furate se înscriu într-o „tradiție” nefericită a statului român. Reamintim că 24 de brățări dacice din aur au fost găsite la situl Sarmizegetusa Regia, 15 dintre acestea fiind furate în anii 2000 și 2001. O parte s-au recuperat. Însă nu pentru mult timp. Trei dintre suspecți au fost eliberați După jaful de la Muzeul Drents din Assen, mai multe persoane au fost arestate în Olanda. Trei dintre aceștia sunt considerați de anchetatori autorii principali: Douglas Chesley W., Bernhard Z. şi Jan B. Aceștia se află în arest preventiv, în timp ce alți trei suspecți, despre care s-a crezut că au fost complici la furt, au fost scoși de sub urmărire penală. Un director demis, un ministru denunțat Directorul Muzeului Naţional de Istorie a României, Ernest Oberländer-Târnoveanu, care a împrumutat piesele de tezaur pentru expoziția de la Muzeul Drents, a fost demis de către ministrul Culturii, Natalia Intotero. Atât împotriva lui, cât și împotriva fostului ministru al Culturii, Raluca Turcan, Liga Studenților din Iași a depus un denunț pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, cu privire la lipsa unei Hotărâri de Guvern prin care să fi fost aprobat exportul coifului de aur de la Coțofenești și a celor trei brățări dacice la expoziția organizată de Muzeul de Artă Drents din Assen, Olanda, de unde au fost furate. Sursă foto: Gândul RECOMANDAREA AUTORULUI: ADIO, Coif! România a fost despăgubită cu 5,7 milioane de euro pentru valoarea inestimabilă a tezaurului furat în Olanda Cine este ASIGURATORUL Tezaurului Dacic FURAT din Muzeul Drents? Director Muzeu Istorie: „Asigurarea expoziției, peste 30 de milioane de euro” Ernest Târnoveanu, veriga dintre “Jaful secolului” și “Jaful mileniului”. Ce au în comun furtul tablourilor din Olanda și catastrofa tezaurului dacic
Muzeul de 1 miliard de dolari al Egiptului e gata să-și deschidă porțile
La peste treizeci de ani de la momentul când proiectul a fost anunțat, Marele Muzeu Egiptean se apropie în sfârșit de marea deschidere. Programat pentru deschidere pe 1 noiembrie, Marele Muzeu Egiptean de lângă Cairo, pe Platoul Giza, lângă Piramide, va fi unul dintre cele mai mari, mai moderne și mai renumite muzee din întreaga lume. Data deschiderii muzeului, aleasă să marcheze descoperirea mormântului lui Tutankhamon Data de 1 noiembrie marchează inaugurarea oficială a noii “bijuterii a coroanei” a Egiptului, dar evenimentul va fi rezervat liderilor mondiali și demnitarilor. Redeschiderea completă pentru public și accesul la toate galeriile, inclusiv la colecția completă Tutankhamon, cu celebra mască de aur, este programată pentru 4 noiembrie 2025 – o dată simbolică, marcând 103 ani de la descoperirea mormântului lui Tutankhamon. Lungul parcurs al proiectului Planurile pentru construcția muzeului au fost anunțate în 1992. Piatra de temelie a fost pusă la începutul anului 2002 de președintele de atunci al Egiptului, Hosni Mubarak, deși la acel moment nu fuseseră încă selectate un birou de arhitectură sau o firmă de construcții care să se ocupe de noul complex muzeal. Pentru proiectul de arhitectură, organizatorii au organizat un concurs unde au primit 1.557 de înscrieri, din 82 de țări, ceea ce îl face al doilea cel mai mare concurs de arhitectură din istorie. Contractul principal a fost atribuit în 2003 firmei de arhitectură irlandeză Heneghan Peng, dar în total o echipă de 300 de persoane din 13 companii din șase țări diferite a sfârșit prin a contribui la faza de proiectare a muzeului. Construcția efectivă a început în 2005 și a fost complet finalizată în 2023. Costul inițial era estimat la aproximativ 500 de milioane de dolari, dar întârzierile, schimbările și alți factori au ridicat prețul final al complexului la peste un miliard de dolari. Primul exponat transferat: O statuie de zece metri și 83 de tone În 2006, deși noul muzeu nu era nici pe departe finalizat la acea vreme, guvernul a decis să transfere unul din primele exponate – o statuie enormă veche de 3.200 de ani a faraonului Ramses al II-lea, care se afla anterior în mijlocul unui giratoriu din Cairo, cunoscut sub numele de Piața Ramses. Statuia de 83 de tone a fost transportată la centrul de conservare a muzeului pentru a opri deteriorarea cauzată de poluare, care o afectase în timpul șederii sale de cinci decenii în piață. În 2018, statuia a fost transferată la locul de odihnă final, de la intrarea principală a muzeului. O deschidere amânată din cauza revoluțiilor, pandemiei și războaielor Deschiderea muzeului a fost amânată de mai multe ori, din 2020 până în 2025, din diverse motive, printre care revoluțiile din Egipt, pandemia de COVID-19, care a afectat pregătirile și logistica, împiedicând deschiderea programată pentru 2020, și, mai nou, conflictul dintre Iran și Israel din iunie 2025. Un complex muzeal de 50 de hectare, la doar doi kilometri de Piramide Aflat la doar doi kilometri de Piramide, complexul muzeal se întinde pe o suprafață totală de 50 de hectare, cu clădirea principală și exponatele ocupând o treime din suprafață. Două dintre cele trei laturi ale clădirii se aliniază direct cu Marea Piramidă a lui Keops și cu Piramida lui Menkaure. Spațiul din jurul muzeului include o piață mare plină cu curmali, dominată de un obelisc uimitor, situat pe o bază de granit ridicată. Fațada din piatră de alabastru translucidă a muzeului este decorată cu hieroglife, iar accesul în marele atrium, unde sunt expuse cele mai mari statui, se face printr-o clădire în formă de piramidă. Scara muzeului este încununată cu ferestre din podea până în tavan, care oferă o priveliște dramatică asupra Piramidelor din apropiere. În interior, galeriile principale expun totul – de la o perucă veche de 3.100 de ani, împletită din păr uman, până la un colosal crocodil mumificat. 100.000 de exponate, 20.000 dintre ele expuse pentru prima dată Colecția muzeului cuprinde cele mai valoroase artefacte din diferite perioade ale civilizației egiptene, din perioada pre-dinastică până în perioada coptă (de la 3100 î.Hr. la 400 d.Hr.), în 12 galerii aranjate pe perioade de timp și teme (Societate/Faraoni/Credințe). Exponatele, al căror număr este estimat să depășească 100.000 de artefacte, au fost aduse atât din colecția și vastele depozite ale vechiului muzeu din Piața Tahrir din centrul orașului Cairo, dar și din alte orașe. Dintre ele, cel puțin 20.000 vor fi expuse pentru prima dată. Printre acestea, toate exponatele din colecția Tutankhamon, care cuprinde 5.398 de piese, expuse într-o secțiune de 7.500 de metri pătrați a muzeului. Carul, sandalele, patul ceremonial, sicriul de aur, chiar și învelișurile de in folosite pentru a-i pregăti trupul pentru viața de apoi sunt toate aici. Unele dintre aceste piese au fost împrăștiate anterior în depozit sau expuse doar ca parte a unor expoziții temporare. Aduse la un loc, oferă o privire asupra vieții personale și politice a unui adolescent a cărui moarte a devenit cel mai durabil mit al egiptologiei. Artefacte rare, restaurate pe sume uriașe, și realitate virtuală Printre alte piese rare care vor fi expuse pentru prima dată se numără barca solară a faraonului Keops, a cărei restaurare a costat cinci milioane de dolari, sau colecția reginei Hetepheres (mama lui Keops). Pe lângă expozițiile permanente, expozițiile temporare, expozițiile speciale și muzeul pentru copii, noul muzeu a fost special conceput pentru a folosi cele mai noi tehnologii, cum ar fi realitatea virtuală și ecrane gigantice. Cinci milioane de vizitatori pe an Inaugurarea muzeului este un moment de referință pentru industria turismului din Egipt, în contextul în care turismul contribuie aproape 9% din PIB-ul Egiptului: oficialii cred că Marele Muzeu Egiptean va atrage aproximativ 15.000 de vizitatori pe zi, de aproximativ trei ori mai mulți oameni care vizitau vechiul muzeu. Aceasta va însemna peste cinci milioane de vizitatori pe an. Mai mult decât un muzeu, Marele Muzeu Egiptean este un proiect național care îmbină cultura, conservarea și ambiția economică, iar inaugurarea sa va fi una dintre cele mai importante evenimente culturale ale secolului. Foto: Profimedia
Amintiri și gânduri despre Festivalul George Enescu
S-a terminat ediția din 2025 a Festivalului George Enescu. De câteva zile am revenit la viața obișnuită. Ajunsesem să merg la concertele Festivalului Enescu mai ceva ca la serviciu. Se acumulaseră atâtea restanțe, într-o lună de festival, încât de abia acum, după câteva zile bune de la concertul de închidere, reușesc să găsesc răgazul necesar pentru a împărtăși cu voi, dragi prieteni, câteva impresii. Acestea sunt, în mod evident, subiective. Sunt ale mele și vă invit, de pe acum, să nu fiți de acord cu ele. Dacă sunteți în incongruență cu percepțiile mele, vă rog să mi le împărtășiți și voi pe ale voastre, cu aceeași deschidere cu care o fac eu. Timp de o lună, așa cum am mai spus și în siajul ediției trecute, din 2023, Bucureștiul a devenit capitala mondială a muzicii clasice. Acum, că Festivalul Enescu s-a terminat, a redevenit doar capitala României. Cu 14 milioane de euro, cât reprezentă bugetul alocat pentru o lună de Festival George Enescu – din care majoritatea covârșitoare sunt fonduri publice –, interesul public este absolut justificat, nu doar ca pasiune estetică, dar și din punct de vedere financiar și managerial. În opinia mea, este excepțional că Festivalul George Enescu beneficiază de o asemenea susținere politică din partea bugetului de stat. Cred că este cel mai mare buget pe care l-a avut vreodată. Am mai spus-o, în multe intervenții publice, dar o pot repeta, ca o moară stricată: educația și cultura au nevoie de o infuzie masivă de capital, căci sunt subfinanțate. Festivalul George Enescu merită să fie bine aprovizionat cu bani de la bugetul de stat, căci este singurul produs cultural glocal din patrimoniul imaterial național care poate deveni portdrapelul și brandul de țară pentru România. Aceasta este o secvență dintr-o declarație de-a mea, cuprinsă într-un interviu pe care l-am acordat pentru Gândul, cu două ediții festivaliere în urmă, în 2021. Așadar, nu mi-am propus, în acest articol, să discut despre modul în care au fost cheltuiți banii, în 2025: această chestiune nu reprezintă un interes pentru mine, cel puțin deocamdată. Dar o discuție publică pe o asemenea temă de interes național trebuie să existe, mai cu seamă în legătură cu modul în care urmează să fie pilotat, în continuare, un festival de 14 milioane de euro, care este, indiscutabil, nava-amiral a flotei culturale române: în ce direcție ne deplasăm și ce trebuie îmbunătățit. Am remarcat, prin comparație cu edițiile trecute, că tendința generală este ca festivalul să se extindă pe orizontală (ceea ce reprezintă un fapt pozitiv), dar și să se dilueze ușor pe verticală (ceea ce reprezintă un fapt negativ). Cea de-a doua constatare, cea negativă, este o percepție de-a mea, în ceea ce privește consistența repertoriului, prin comparație cu edițiile trecute: de aceea, vă rog să mă contraziceți, dacă nu sunteți de acord. Prima constatare, cea pozitivă, este însă obiectivă: în 2025, muzica clasică a ajuns în 20 orașe din țară și la Chișinău. Și cu toate acestea, multă lume din România nu a știut că Bucureștiul găzduiește un festival de muzică clasică, în această perioadă: am avut mai multe mărturii în acest sens din partea unor oameni potențial interesați. Cred că o îmbunătățire a comunicării către unele segmente de public tânăr merită o atenție mai apăsată pe viitor. Spectacole pentru familii și copii au continuat și, după părerea mea, cred că ar trebui extinse și mai mult. Au fost inițiate în 2023 de Cristian Măcelaru și au avut, atât la ediția trecută cât și la cea actuală, un mare succes, contribuind la formarea muzicală a noilor generații de melomani, prin cultivarea dragostei pentru muzică de la cele mai fragede vârste. Dimensiunea formatoare a festivalului, exercitată prin spectacole pentru familii și copii, trebuie consolidată. Mi-a plăcut proiectul Enescu în Control: am fost o singură dată, dar ideea de a aduce muzica clasică în cluburile bucureștene este absolut fabuloasă. Când am fost eu, clubul din strada Constantin Mille era arhiplin. Ar fi minunat ca, din când în când, cluburile bucureștene să continue și să dezvolte acest experiment, introducând astfel de momente de muzică clasică (chiar și reinterpretată), cel puțin în partea de început a serilor. Despre proiectul Enescu – JTI Immersive Experience, găzduit de Muzeul Artei Noi Imersive (MINA), nu mă pot pronunța, căci nu am avut curiozitatea de a merge vreodată. Dar dacă este destinat copiilor și familiilor acestora, cred că ideea este bună. În schimb extinderea acestui concept la concertele marilor orchestre mi se pare inadecvată sub toate aspectele. Nu reușesc să înțeleg rostul pentru ideea de a proiecta diferite imagini în mișcare în timpul unui concert destinat adulților pasionați într-un mare festival de muzică clasică. Am foarte bine în minte proiecția multimedia distribuită, joi, 18 septembrie 2025, în timpul simfoniei coregrafice Daphnis et Chloé de Maurice Ravel. M-am uitat cu foarte multă atenție încercând sa-i deslușesc rostul. Nu am reușit să pricep de ce o idilă bucolică – consumată pe o pajiște plină de păstori și păstorițele (în actul I) sau în peștera piraților (în actul II) – se interpretează de către doi dansatori înveșmântați în straie specifice festivalului de muzică electronică Neversea, actul artistic consumându-se într-o sufragerie mobilată ca într-o vilă de milionari recent îmbogățiți din cartierul Pipera (decorată în furnir alb și cu parchet pe jos) sau într-un peisaj industrial postmodern și reinterpretat. Nu reușesc să pricep deloc – deși mi-am dat toată silința – care a fost rolul proiecției într-un concert în care pe scenă a fost Orchestra Națională a Franței dirijată de Cristian Măcelaru. Toată lumea care a venit joi seară, 18 septembrie 2025, la Sala Palatului, îmi imaginez că a ales să participe fiind conștientă de valoarea interpretativă a orchestrei și pentru a o admira pe Anne-Sophie Mutter. Sala Palatului era plină de lume care stătea inclusiv în picioare, pe margine, conștientă și informată de calitatea artistică de pe scenă. Deci, la ce a folosit proiecția multimedia? De asemenea, îmi amintesc că am avut o proiecție multimedia, pe care am perceput-o, în egală măsură, ca fiind inadecvată, în
Cum arată acum mormântul lui Radu Beligan. Rar vezi așa ceva
Actrița Lamia Beligan, fiica cea mică a lui Radu Beligan, a postat un mesaj emoționant de la mormântul tatălui ei, care a dispărut în 2016, la vârsta de 97 de ani. „Soare blând de toamnă. Culori calde de toamnă. Dor de tata”, a scris actrița pe pagina sa de Facebook. Lamia Beligan a postat și câteva imagini cu mormântul marelui actor din Cimitirul Bellu din Capitală. Cavoul maestrului Beligan este extrem de simplu, foarte elegant, cum rar vezi în țara noastră, dar și decent, având două ghivece cu flori colorate de toamnă… Radu Beligan s-a stins din viață în 2016, la 97 de ani Radu Beligan s-a stins din viață în 2016, la 97 de ani, la Spitalul Elias, după o viață dedicată scenei. Radu Beligan s-a născut pe 14 decembrie 1918, în comuna Galbeni, județul Bacău. Pe linie maternă era grec de origine, pe linie paternă, fiind urmaș al unuia dintre frații lui Ion Creangă. A fost ales membru de onoare al Academiei Române în 2004. Pe 15 decembrie 2013 a fost inclus in Cartea Recordurilor ca fiind cel mai longeviv actor încă în activitate pe scena unui teatru. Radu Beligan a interpretat – în peste șapte decenii – roluri celebre, cum ar fi caractere ale dramaturgilor literaturii române: Ion Luca Caragiale, Barbu Ștefănescu Delavrancea, Camil Petrescu, Tudor Mușatescu, Mircea Ștefănescu, Victor Ion Popa, Victor Eftimiu, Mihail Sebastian, Aurel Baranga, Alexandru Mirodan și universale: William Shakespeare, Carlo Goldoni, Nicolai Vasilievici Gogol, Anton Cehov, George Bernard Shaw, Maxim Gorki, Albert Camus, Jules Romain, Eugen Ionescu, Jean Anouilh, Friedrich Dürrenmatt, Edward Albee, Peter Shaffer, Patrick Süskind, Neil Simon, Umberto Eco. Radu Beligan a fost înmormântat cu onoruri militare în Cimitirul Bellu din Capitală, fiind decorat cu Steaua României.
Un vânător de comori a găsit cu detectorul de metale un artefact roman prețios, vechi de 2.000 de ani, la doar 15 minute de la începerea căutării
Un vânător de comori a dat lovitura din nou! Martin William din Regatul Unit, în vârstă de 54 de ani, a găsit anul trecut 30 de monede romane și două inele medievale. Fiecare obiect valora 1.000 de lire. El a găsit și un penny de argint din Anglia de Est, care datează din timpul domniei regelui danez Guthrum, care a condus o invazie vikingă cu Marea Armată Păgână, fiind învins în Bătălia de la Edington din anul 878, de către saxonii conduși de regele Alfred cel Mare. Acum, a găsit un alt obiect prețios din epoca romană. La doar 15 minute de la începerea căutării, cu detectorul său de metale a găsit o fibulă romană, veche de 2.000 de ani, potrivit The Independent. El credea inițial că a găsit o jucărie de copii. Obiectul decorativ din bronz a fost găsit pe un câmp arat, lângă locuința sa din Dorchester. „Când am văzut-o prima oară, am crezut că era insigna purtată de vreun copil”, a spus britanicul în vârstă de 54 de ani pentru publicația The Independent. „Și l-am aruncat într-o pungă mare pe care o port și abia când m-am întors și l-am curățat bine am văzut că era din bronz. M-am gândit «slavă Domnului», pentru că aș fi putut să-l rup cu ușurință.” Anglia romană: Scurt istoric Fibula datează din jurul secolelor I-III d.Hr., din perioada ocupației romane a Marii Britanii de astăzi. Anglia a fost invadată de către romanii conduși de Iulius Cezar în anul 54 î.Hr. Însă, celții britanici au reușit să i se opună generalului roman. Insulele britanice au fost invadate un secol mai târziu, în anul 43 d.Hr., de către generalul roman Aulus Plautius, la comanda împăratului roman Claudius. Claudius, împăratul Romei (între anii 41-54 d.Hr.) care a comandat campania de cucerire a Angliei de azi= Muzeul Vaticanului La expediție au participat și generalii Galba și Vespasian, viitori împărați în anul 69 d.Hr, precum și legiunea XIV Gemina Martia Victrix, legiunea XX Valeria Victrix și faimoasa legiune a IX-a Hispana, despre care s-au scris cărți și s-au făcut filme în privința dispariției sale misterioase. Romanii au învins triburile celtice britanice în Bătălia de la Medway și au ocupat Camulodunum. Caratacus, căpetenia tribului Catuvellauni,a fost capturat de romani și transportat la Roma, unde avea să fie executat. Însă, după ce i-a vorbit împăratului Claudius în Senat, a fost cruțat. Anglia a devenit provincie romană cunoscută ca „Britania” și a rămas sub ocupația Imperiului Roman până în anul 410 d.Hr., fiind abandonată de legiunile romane. Din 449 d.Hr., Anglia de azi a fost ocupată de saxoni. Sursa Foto: Shutterstock /BBC Autorul recomandă: Descoperire arheologică rară făcută într-o pădure din Bihor de un vânător de comori. Este vechi de 1.500 de ani