Antrenorul de campioni adevărați: Ei un exemplu pentru mine”. Ce poate oricine să învețe de la sportivii nevăzători care fac legea în judo
În sala de judo unde se cresc campioni, Tamas Gergely și-a încheiat încă un antrenament cu Alex Bologa și Daniel Vargoczki. Sunt sportivii nevăzători, cărora el le-a arătat calea către performanță. I-a ajutat să treacă peste frica de necunoscut și să devină nu doar sportivi, dar și oameni care să nu mai considere că au o problemă. Tamas Gergely reprezintă ochii acestor sportivi la Mondiale, Europene sau la Jocurile Paralimpice. I-a văzut dezvoltându-se și s-a bucurat alături de Alex Bologa la medaliile obținute. Antrenorul de campioni explică ce are el de învățat de la sportivi care, cu toate că nu pot vedea, sunt capabili de lucruri ce unora li s-ar părea incredibile. Tamas Gergely explică ce putem învăța cu toții, din exemplul sportivilor pe care îi antrenează. „De multe ori sunt ei un exemplu pentru mine. Ar trebuie să-i motiveze pe toți” Articol susținut de BETANO! Cum este să fii antrenor de campioni? În acest moment este un lucru extraordinar, dar asta a pornit de foarte mult timp, de circa 14 ani, de când sunt și eu parte din acest proiect pentru nevăzători și deficienți de vedere, pe care l-am început în 2012, la inițiativa Comitetului Paralimpic, împreună cu colegele mele Csokasi Eniko și Andreica Gianina. Cum a fost pentru tine să preiei sportivi cu deficiențe de vedere? A fost ceva inedit? Da, a fost un lucru chiar inedit. Am mai spus-o de multe ori, spre rușinea mea, a fost o chestie despre care nu am știut, la acel moment. Dar toată viața mea fiind în judo, fiind și sportiv și antrenor a fost un fel de „challenge” pentru mine și, fiind primii din țară, cred că ne-am adaptat destul de bine față de acest proiect. Am văzut ce îi înveți tu pe ei. Spune-ne ce te învață ei pe tine, în fiecare zi, prin felul în care reușesc să-și depășească obstacolele și chiar să ajungă campioni. Chiar asta, în primul rând… De multe ori, Alex sau Dan sunt un exemplu pentru mine. În ciuda deficiențelor pe care le au, continuă să meargă mai departe și chiar să ajungă la performanțe extraordinare. Și acest lucru mă motivează și pe mine și cred că ar trebui să motiveze o mare parte din tineri, cel puțin, dar nu numai. Pe oamenii absolut normali, care nu au aceste deficiențe și totuși poate rămân blocați undeva. Cred că tocmai energia aceasta m-a făcut și pe mine să continui și să trec mai ușor peste anumite lucruri, poate mai neplăcute, din viață. „Oamenii pot învăța de la ei că se poate să treci peste lucrurile care crezi că sunt imposibile” Ce calități vezi la ei, pe care nu le vezi la alți sportivi? În primul rând, determinarea și ambiția. Acum nu spun că ceilalți sportivi nu ar avea, dar parcă la ei se vede mult mai clară această ambiție, această dorință de a trece peste obstacolele pe care le au în viața de zi cu zi. Și cred că acest lucru se canalizează mai bine pe partea sportivă și de aici și rezultatele pe care le au. Care sunt cele mai mari probleme cu care se confruntă? Ce ar trebui să învețe lumea de la ei? Acest lucru, în primul rând. Cum să treacă, că se poate să treci peste lucrurile care crezi că la un moment dat sunt imposibile. La fel ca și ei, care trec și luptă în fiecare zi cu aceste deficiențe și problemele de zi cu zi pe care le au și totuși se poate. Uite că sunt un exemplu foarte pozitiv, că se pot depăși și poți trece peste aceste lucruri. Viața lor s-a schimbat radical de când sunt sportivi de performanță? Sportul i-a ajutat să devină și oameni care să se poată descurca mai bine în viață? Da, eu zic că da. Ei sunt un exemplu, clar, că le-a schimbat viața. Cred că, de exemplu în privința lui Alex, care a ajuns să aibă trei medalii la Olimpiadă, campion paralimpic. Cred că acest lucru vorbește de la sine. Și pentru noi a fost un lucru extraordinar să-i putem integra în antrenamentele noastre de zi cu zi. Ei s-au integrat foarte bine, ceilalți sportivi ne-au ajutat și aici chiar aș mulțumi colegilor de la club, care ne-au ajutat și au reușit să integreze acești sportivi, ca și cum ar fi oricare sportiv din această țară. „Trebuie să dau atenție” Cum e la concursuri? Ești mai mult decât un antrenor pentru ei, nu? Sunt un antrenor. Datoriile mele poate sunt un pic mai multe sau poate trebuie să am în vedere mai multe lucruri la un concurs, decât un antrenor de lot național, de exemplu. Dar face parte și din viața mea de zi cu zi. Până la urmă e același lucru, doar că un pic trebuie să dau atenție unor lucruri care aparent sunt absolut normale, trebuie să le dau mai mare atenție lor. CONTINUAREA INTERVIULUI SE POATE URMĂRI ÎN VIDEO-UL DIN ACEST ARTICOL Seria reunește sportivi legitimați ai Comitetului Național Paralimpic, organizație susținută de Betano
A văzut perfect până la 8 ani și visa să devină fotbalist! Și-a pierdut vederea, iar noul său vis se leagă de judo: E mai bine așa
Daniel Vargoczki este un exemplu despre ambiție, curaj și determinare. Sunt sportivi care nu renunță, chiar și când imposibilul pare că este acolo. Iar exemplul lor nu are cum să nu-i motiveze și pe alții să meargă mai departe. Indiferent dacă sunt sportivi sau doar oameni de rând, indiferent dacă au sau nu o dizabilitate. Judo în loc de fotbal pentru Daniel Vargoczki! L-am întâlnit la sala de judo „Florin Bercean”, din Cluj Napoca, acolo unde își petrece majoritatea timpului. Este partenerul de antrenament al lui Alexandru Bologa și vrea să-și scrie propria pagină în istoria sportului paralimpic românesc. A fost la Jocurile Olimpice rezervate sportivilor cu dizabilități și este prezent mai tot timpul în fazele finale la campionatele europene sau mondiale de para-judo. Dar, mai presus de performanțele sportive, Daniel este un campion în viața de zi cu zi. Povestește șocul avut când a început să-și piardă vederea, la vârsta de 8 ani. A fost nevoit să renunțe la visul de a deveni fotbalist. Dar nu a renunțat și a schimbat sportul. Astăzi visează să devină campion la judo. Articol susținut de BETANO! Iar în lumea acestor sportivi visele chiar devin realitate. Pentru că și-au demonstrat deja că nimic nu este imposibil. Daniel spune astăzi, cu seninătate, că a fost mai bine că s-a întâmplat așa. Că viața lui s-a schimbat radical, la 8 ani. O putere uriașă venită din partea unui căruia sportul i-a oferit o nouă viață. „Încerc să-i ajut pe alții. De multe ori mă neglijez pe mine” Prosport: Daniel, ai fost motivat de performanțele lui Alex Bologa? Daniel Vargoczki: Sincer, într-un fel da și într-un fel nu. Pentru că aș vrea să pot să ajung și eu. Voi realizați că sunteți exemple pentru oamenii cu dizabilități? Da, întotdeauna m-am gândit să ajut și pe alții, dacă aș putea. Prin simplul fapt că putem continua cred că inspirăm multe generații de sportivi cu dizabilități. Cred că inspirați și sportivii fără dizabilități. Da, cu siguranță. De fel, sunt foarte pozitiv și încerc să ajut pe alții, dar de multe ori mă neglijez pe mine. Vrei să ne vorbești despre problemele tale de vedere? Ele sunt din naștere? Sunt din naștere, dar până la vârsta de 8 ani am văzut perfect și s-a manifestat de atunci. La 8 ani și jumătate a început să scadă. Direct 50% și după aceea, treptat, a scăzut până la 5%. Un șoc pentru un copil. Ți-ai dat seama atunci sau ai luat această problemă ca un copil. Cred că am luat-o ca un copil. A fost un șoc pentru că nu mai vedeam să citesc și am fost la școala de copii normali și îmi era greu să citesc din carte și nu știam de ce. Cu un an înainte puteam să citesc liniștit și vedeam și la tablă din ultima bancă și după aceea a trebuit să vin în a treia bancă, în prima bancă, după aceea lângă catedră, ca să pot să mă descurc să citesc scrisul foarte mare. „Nu am fost un copil chiar foarte cuminte” Iar pentru tine a început o nouă viață. Da! Sincer, cred că e mai bine așa. De ce spui asta? Pentru că nu am fost un copil chiar foarte cuminte. Îmi plăcea să mă distrez, să mă antrenez foarte mult. Deci tu făceai antrenament… Făceam… Am jucat și fotbal și încă mai joc, așa cum pot. Era visul tău să devii fotbalist? Da, sincer da. Am făcut de la 5 ani până la 8 ani și jumătate. După aceea am început cu judo, pentru că n-am mai putut să fac fotbal. Unde ai fi vrut să joci fotbal? Care era echipa ta preferată. Nu e din România. FC Barcelona. Erai fan Barcelona… Sunt fan și acum. „Judo-ul m-a ajutat să mă orientez. Îmi iau repere. Știu din minte drumurile” Îți place în continuare să citești. Ce citești? De obicei ascult, nu mai citesc. Audio. Ai rămas atașat de cărți, de lectură. Ce citești? De obicei, am citit romane. Mi-a plăcut istoria puțin. Dar îmi plăcea să citesc, la școala era un monitor care îmi făcea litera aproape cât ecranul și îmi plăcea să citesc. Doar pentru că vedeam să citesc. Îmi aducea aminte de când vedeam perfect. Cum ți-a schimbat viața acest sport, judo-ul? Mi-a schimbat foarte mult. Mi-a plăcut foarte mult și îmi place. Sincer, mi-a schimbat-o pentru că sunt multe lucruri pe care le pot face din cauza judo-ului. Sunt toate sporturile într-unul singur. La judo pot să zic că facem de toate. Că facem înot, alergare sau judo. Le cam facem pe toate. Și m-a ajutat foarte mult să mă descurc în viața de zi cu zi. Cu ce te-a ajutat, mai exact? Mă orientez foarte bine. Și dacă nu văd deja știu din minte lucrurile sau drumurile sau clădiri. Îmi iau puncte de reper, clădiri sau orice punct de reper mare, ca să mă descurc. Tu vii singur la antrenament, nu? Da. „Visez noaptea că aș avea medalia deja” Și ce faci în viața din afara sportului, când nu ești în sala de judo? Sunt maseur. Sunt terapeut. Și faci, în paralel cu sportul de performanță? Da, am făcut. Dar acum am luat o pauză, ca să pot să mă antrenez mai bine pentru europene și mondiale, ca să pot să mă antrenez. E greu să fi judoka profesionist? Sunt sacrificii pe care le fac și da, e foarte greu, dar fiind optimist merg mai departe. Sacrificii privind dieta sau la ce te referi când zici sacrificii? Nu țin dietă, doar când am de făcut categoria, cu maxim o lună înainte de concurs. Mai sunt accidentări și trebuie să treci peste. De multe ori lupți cu dureri și sunt mari sacrificii să poți să treci peste. Care e motivația ta? Cu ce gând vii în fiecare zi la antrenament? Să ajung campion, sincer. Campion european, mondial, poate olimpic. Asta mă duce mai departe. Visezi la acele momente, când o să primești o medalie? Sincer, visez noaptea că aș