Depresia, legată de reducerea unei zone-cheie a creierului. Descoperirea ar putea explica legătura cu demența
Un nou studiu identifică însă o posibilă piesă importantă a acestui puzzle: persoanele cu depresie prezintă un volum mai mic într-o regiune a hipocampului, structură cerebrală esențială pentru memorie și învățare. Cercetarea, publicată în revista științifică Translational Psychiatry, a analizat imagini obținute prin RMN și PET de la peste 2.000 de adulți cu vârste între 50 și 90 de ani, fără afectare cognitivă. Aproximativ o treime dintre participanți aveau depresie, scrie Science Alert. Hipocampul, zona afectată la persoanele cu depresie Cercetătorii au analizat mai multe regiuni ale hipocampului, o structură cerebrală cunoscută pentru rolul său în procesele de memorie, învățare și orientare. O regiune denumită CA23DG, formată din subcâmpurile hipocampale CA2 și CA3 și din girusul dentat, a prezentat un volum mai mic la persoanele cu depresie, comparativ cu cele fără depresie. Asocierea s-a menținut și după ce cercetătorii au luat în calcul factori precum vârsta, sexul, indicele de masă corporală și nivelul de activitate fizică. „Depresia a fost asociată de mult timp cu un risc crescut de apariție a bolii Alzheimer, dar încă nu înțelegem pe deplin legătura biologică dintre cele două”, a explicat Danielle Luu, cercetătoare în neuroștiințe la University of Southern California și autoarea principală a studiului. Modificările observate nu par legate de principalii factori de risc Pentru a verifica dacă modificările observate ar putea fi asociate cu procesele caracteristice bolii Alzheimer, cercetătorii au inclus în analiză și nivelurile proteinelor beta-amiloid și tau, precum și prezența variantei genetice APOE ε4, asociată cu un risc crescut de Alzheimer. Rezultatele au arătat că legătura dintre depresie și volumul redus al regiunii CA23DG s-a modificat foarte puțin după introducerea acestor factori. Descoperirea ar putea indica existența unor mecanisme distincte prin care depresia și boala Alzheimer influențează creierul și memoria. Cu alte cuvinte, modificările observate la nivelul hipocampului în cazul depresiei ar putea reprezenta un fenomen diferit de procesele biologice asociate bolii Alzheimer. Depresia de lungă durată, asociată cu modificări mai pronunțate ale hipocampului Cercetătorii au observat și o asociere între durata depresiei și volumul regiunii CA23DG. Persoanele care avuseseră depresie o perioadă mai lungă prezentau o asociere mai puternică cu reducerea volumului acestei regiuni, chiar și atunci când simptomele actuale erau mai ușoare și ținute sub control. În schimb, persoanele cu simptome depresive mai severe, dar diagnosticate mai recent, nu prezentau aceeași asociere puternică. Rezultatele sugerează că durata depresiei ar putea fi un factor important în modificările structurale ale hipocampului, nu doar severitatea simptomelor la momentul evaluării. Cercetătorii avertizează că rezultatele nu indică o cauză O observație neașteptată a apărut atunci când cercetătorii au luat în calcul utilizarea antidepresivelor. Participanții care utilizau astfel de medicamente prezentau un volum redus atât în regiunea CA23DG, cât și în CA1. Autorii subliniază însă că acest rezultat nu înseamnă că antidepresivele provoacă modificări ale creierului. Este posibil ca persoanele cu forme mai severe sau mai persistente de depresie să fie mai predispuse să primească tratament medicamentos, ceea ce face dificilă separarea efectelor bolii de cele ale tratamentului. Studiul este observațional, astfel că rezultatele demonstrează o asociere, nu o relație de cauzalitate. Cercetătorii nu pot spune, pe baza acestor date, dacă depresia determină reducerea volumului hipocampului, dacă modificările cerebrale favorizează depresia sau dacă există alți factori implicați. Autorii studiului recomandă, de asemenea, ca persoanele care urmează tratament pentru depresie să nu își întrerupă sau modifice medicația pe baza acestor rezultate. Sunt necesare studii pe termen lung, care să urmărească pacienții înainte și după începerea tratamentului, pentru a clarifica relația dintre depresie, antidepresive și modificările hipocampului.
Studiu. Limitarea zahărului înainte de vârsta de doi ani ar putea reduce riscul de demență. Cercetătorii cer însă prudență
Limitarea consumului de zahăr în primii doi ani de viață ar putea avea efecte benefice asupra sănătății creierului chiar și la zeci de ani distanță, arată un nou studiu realizat de cercetători de la Universitatea de Știință și Tehnologie din Hong Kong. Potrivit BBC, deși rezultatele sunt promițătoare, specialiștii spun că ar trebui să fie efectuate și cercetări suplimentare înainte de a putea stabili o legătură directă între consumul redus de zahăr și prevenirea demenței. În cadrul cercetării au fost analizate efectele eliminării raționalizării zahărului în Marea Britanie, măsură care a dus la o creștere rapidă a consumului de zahăr în alimentația populației. Rezultatele arată că persoanele care au fost copii mici în perioada în care zahărul era încă raționalizat au avut un risc cu 23% mai mic de a dezvolta demență, comparativ cu cei care s-au născut după eliminarea restricțiilor. În cazul celor expuși la mai puțin zahăr, diagnosticul de demență a fost întârziat, în medie, cu aproximativ doi ani și jumătate. Autorii studiului precizează însă că analiza nu poate demonstra fără echivoc că zahărul este cauza acestor diferențe. Cu toate acestea, ei spun că o alimentație sănătoasă în primii ani de viață rămâne esențială pentru dezvoltarea organismului și a creierului. Nu este primul studiu care arată cât de mult contează primele 1.000 de zile de viață pentru sănătatea de mai târziu. De-a lungul timpului, mai multe cercetări au analizat ceea ce specialiștii numesc „experimentul natural” reprezentat de perioada de după cel de-al Doilea Război Mondial. După încetarea raționalizării zahărului, în septembrie 1953, consumul mediu zilnic aproape s-a dublat, crescând de la aproximativ 41 de grame pe zi, echivalentul a zece cuburi de zahăr, la aproximativ 80 de grame pe zi, adică în jur de 20 de cuburi de zahăr. Cercetările anterioare au asociat această creștere cu o incidență mai mare a diabetului de tip 2 și a hipertensiunii arteriale în anii care au urmat. În cazul acestui studiu, însă, cercetătorii au analizat datele a aproape 65.000 de participanți incluși în proiectul UK BioBank. Echipa de la Universitatea de Știință și Tehnologie din Hong Kong a comparat persoanele care au crescut în perioada în care consumul de zahăr era limitat cu cele care au copilărit după eliminarea acestor restricții. Datele susțin că limitarea consumului de zahăr până la vârsta de doi ani a fost asociată cu o reducere cu 23% a incidenței demenței și cu amânarea diagnosticului bolii cu aproximativ doi ani și jumătate. „Constatările noastre sugerează că limitarea consumului de zahăr în primele etape ale vieții poate avea beneficii de durată pentru sănătatea creierului”, a declarat cercetătoarea Jiazhen Zheng. Rezultatele studiului au fost publicate în revista Neurology. Cu toate acestea, autoarea cercetării spune că sunt necesare investigații suplimentare pentru a înțelege mai bine mecanismele care contribuie. „Sunt necesare cercetări suplimentare” pentru a înțelege dacă zahărul are acest efect, a precizat Jiazhen Zheng.
Un simplu vaccin te poate ține departe de Alzheimer și demență / De ce e important
Un vaccin folosit pentru prevenirea zonei zoster ar putea deveni o armă importantă împotriva demenței, relatează The Economist. Tot mai multe studii arată că persoanele vaccinate au un risc cu aproximativ 20% mai mic de a dezvolta boala Alzheimer sau alte forme de demență, o descoperire pe care cercetătorii o consideră una dintre cele mai promițătoare din ultimii ani. Vaccinul împotriva Zonei Zoster, asociat cu un risc mai mic de demență Demența, al cărei principal tip este boala Alzheimer, este una dintre cele mai temute afecțiuni ale vârstei înaintate. Deși estimările actuale indică faptul că numărul persoanelor cu demență ar putea ajunge la 153 de milioane până în 2050, specialiștii spun că riscul individual este, de fapt, în scădere în multe țări dezvoltate, datorită prevenției și tratamentului mai eficient al factorilor de risc. În acest context, vaccinul împotriva virusului varicelo-zosterian, responsabil atât de varicelă, cât și de zona Zoster, atrage o atenție tot mai mare. Analizele publicate în ultimii ani arată că o schemă completă de vaccinare poate reduce cu aproximativ o cincime riscul de apariție a demenței. De ce ar putea funcționa vaccinul? Mecanismul exact nu este încă pe deplin înțeles, însă cercetătorii iau în calcul două explicații principale. Prima ipoteză este că virusul varicelo-zosterian poate provoca inflamații sau leziuni la nivelul sistemului nervos chiar și atunci când rămâne latent în organism, iar vaccinarea limitează aceste efecte. O a doua teorie susține că vaccinul stimulează sistemul imunitar, activând celulele responsabile de apărarea organismului și oferind protecție indirectă împotriva altor infecții care ar putea contribui la dezvoltarea demenței. Un beneficiu major pentru un vaccin deja disponibil Experții subliniază că o reducere de 20% a riscului este remarcabilă pentru o intervenție atât de simplă. În plus, vaccinul previne și zona Zoster, o boală dureroasă care afectează între 20% și 30% dintre persoanele nevaccinate. În prezent, varianta modernă a vaccinului este Shingrix, administrată în două doze. Acesta a înlocuit în mare parte vaccinul mai vechi, realizat din virus viu atenuat, și este considerat mai sigur deoarece nu poate provoca infecția. Unele cercetări sugerează că Shingrix ar putea fi chiar mai eficient în reducerea riscului de demență. Specialiștii cer extinderea vaccinării În ciuda rezultatelor promițătoare, multe sisteme de sănătate oferă vaccinul doar unui număr limitat de persoane. De exemplu, în Uniunea Europeană doar 17 dintre cele 27 de state membre recomandă vaccinarea împotriva zonei zoster, iar în mai multe țări aceasta este destinată exclusiv persoanelor de peste 65 de ani. Autorii analizelor consideră că această abordare ar trebui reconsiderată, deoarece vaccinarea ar putea reduce nu doar cazurile de zona zoster, ci și povara tot mai mare a demenței asupra sistemelor de sănătate. Cercetătorii spun că sunt necesare studii clinice suplimentare pentru a confirma beneficiile, a stabili vârsta optimă pentru vaccinare și a vedea dacă sunt necesare doze de rapel. Până atunci, însă, dovezile disponibile indică faptul că vaccinul împotriva zonei zoster ar putea deveni una dintre cele mai simple și eficiente metode de reducere a riscului de demență.
Experții au clasificat 400 de profesii după riscul de demență. Rezultatul i-a uimit chiar și pe cercetători
Un job aparent obișnuit ar putea reduce riscul de demență, arată un studiu amplu realizat la Harvard. Cercetătorii au comparat aproape 400 de profesii. Au descoperit că șoferii de taxi și de ambulanță au cea mai mică rată de deces cauzat de Alzheimer. Explicația ține de exercițiul constant de orientare în spațiu, o abilitate care pare să protejeze creierul. Șoferii de autobuz, care circulă pe trasee fixe, nu beneficiază de același avantaj. Ce spun cercetătorii despre legătura dintre orientare și sănătatea creierului? Studiul a fost publicat în British Medical Journal. Autorii au scris că sarcinile frecvente de orientare și procesare în spațiu ar putea proteja împotriva bolii Alzheimer. Un studiu mai vechi de la University College London a arătat altceva. Pregătirea pentru testul „The Knowledge”, obligatoriu pentru șoferii de taxi din Londra, le mărește hipocampul. Această regiune a creierului este responsabilă de navigare și memorie. Ea este și prima afectată de Alzheimer. Hugo Spiers, profesor de neuroștiințe cognitive la UCL, a explicat că orientarea se deteriorează printre primele. Potrivit lui, o rezervă cognitivă mai mare pare să aibă un efect protector. Aceasta se construiește prin educație și prin joburi solicitante mintal. De ce rezultatele trebuie privite cu prudență Cercetătorii au observat că șoferii de taxi și de ambulanță mor, în medie, la vârste mai tinere. Asta ar putea explica parțial rata lor mică de Alzheimer, boală care apare mai ales la vârste înaintate. Cu alte cuvinte, unii dintre ei ar putea muri înainte să apuce să dezvolte boala. Spiers a precizat însă că analiza a fost refăcută, ajustată în funcție de vârstă. Efectul de protecție împotriva Alzheimer s-a menținut și după această corecție, ceea ce sugerează că legătura este reală. Studiul s-a bazat pe date istorice, dintr-o perioadă în care GPS-ul nu era folosit pe scară largă. Spiers a spus că rezultatele s-ar putea schimba. Tot mai mulți șoferi se bazează astăzi pe navigația electronică. Ce recomandă specialiștii pentru un creier sănătos Spiers a recomandat plimbările sau alergările în natură, fără ajutorul aplicațiilor de hărți. Acesta este, spune el, un exercițiu simplu pentru orientarea spațială. El a adăugat că activitatea fizică și timpul petrecut în natură ajută creierul. La fel și legăturile sociale, care contribuie la o îmbătrânire sănătoasă.
Ce este Pinky Time și poate într-adevăr să îmbunătățească sănătatea creierului?
O nouă tendință de wellness, numită „pinky time”, promite să îmbunătățească sănătatea creierului printr-un exercițiu simplu cu degetele. Neurologii spun că mișcarea poate stimula creierul, dar avertizează că afirmațiile despre prevenirea demenței sunt exagerate, notează Health. Potrivit unor utilizatori ai rețelelor sociale, „pinky time” implică mai mulți pași: încrucișarea degetelor arătător și mijlociu, lipirea degetului mare de inelar și mișcarea degetului mic în sus și în jos, timp de 30 de secunde, cu fiecare mână. Creatorii de conținut susțin că exercițiul poate proteja împotriva bolii Alzheimer și că abilitatea de a-l realiza ușor ar fi un semn al unui creier sănătos. Exercițiul specific „pinky time” nu a fost studiat, însă cercetările arată că mișcările complexe ale degetelor și mâinilor pot stimula creierul, potrivit dr. John Showalter. O meta-analiză a 12 studii a constatat că exercițiile cu degetele au îmbunătățit funcția cognitivă și activitățile zilnice la persoanele în vârstă. Un alt studiu, făcut pe 200 de pacienți care au suferit un accident vascular cerebral, a arătat îmbunătățiri semnificative la două teste cognitive standardizate. De ce ar putea fi utile mișcările nefamiliare pentru creier Dr. Eric Anderson, neurolog, explică faptul că „pinky time” încurajează mișcări neobișnuite, care activează simultan mai multe zone ale creierului – planificarea motorie, atenția, sincronizarea și feedback-ul senzorial. Potrivit dr. Alexander Zubkov, neurolog, mâinile și degetele ocupă o zonă disproporționat de mare din cortexul motor și senzorial. De ce activarea creierului nu înseamnă prevenirea demenței Zubkov avertizează că exercițiile pentru degete pot stimula temporar creierul, dar acest lucru nu echivalează cu prevenirea bolii Alzheimer. „Activarea creierului și prevenirea demenței nu sunt același lucru”, a spus el, comparând efectul cu o lumină intermitentă care activează cortexul vizual, fără să protejeze vederea. Dificultatea de a face exercițiul nu indică neapărat o problemă cognitivă. Potrivit lui Zubkov, aceasta poate fi cauzată de artrită, dominanța unei mâini, o leziune anterioară sau simpla lipsă de antrenament. „O persoană sănătoasă cu degetele rigide ar putea eșua. Cineva aflat în stadiul incipient al declinului cognitiv ar putea reuși cu ușurință”, a explicat el, subliniind că exercițiul nu este un instrument de diagnostic. Alte exerciții testate pentru sănătatea creierului În studiul privind accidentul vascular cerebral, participanții au făcut, de 60-100 de ori, de două ori pe zi, exerciții precum cercuri de masaj pe palmă, extensia degetelor pe rând, atingerea ușoară a fiecărui deget și răsucirea încheieturilor. Potrivit lui Showalter, aceste exerciții stimulează creierul prin coordonare, secvențialitate și atenție susținută. Specialiștii subliniază că mișcările degetelor nu sunt nici singura, nici cea mai eficientă strategie pentru sănătatea cognitivă. Printre cele mai importante obiceiuri se numără exercițiile aerobice regulate, alimentația sănătoasă, somnul adecvat, implicarea socială și mentală, controlul tensiunii arteriale, al colesterolului și al glicemiei, precum și tratarea bolilor cronice. „Nu poți face exerciții cu degetele fără să-ți tratezi diabetul. Asta nu va funcționa”, a spus Showalter.
Noi studii arată că persoanele cu demență pot rămâne active și independente
Pacienții reclamă prejudecăți persistente și lipsa unor servicii adecvate de sprijin după diagnostic, relatează The Guardian. Critici la adresa stereotipurilor Mai mulți activiști care trăiesc cu demență afirmă că reacțiile celor din jur sunt adesea mai greu de gestionat decât boala în sine. Ei spun că multe persoane, inclusiv unii profesioniști din sănătate, consideră în mod greșit că diagnosticul marchează începutul unui declin rapid și inevitabil. Potrivit acestora, numeroși pacienți primesc puține recomandări privind menținerea unei vieți active și independente. „Oamenii încetează să te mai vadă ca persoană și văd doar demența”, a declarat Maxine Linnell, fost psihoterapeut din Marea Britanie, diagnosticată în urmă cu patru ani. Mai mult sprijin după diagnostic Activiștii cer acces mai bun la servicii medicale și sociale, inclusiv consiliere, terapie și programe de reabilitare cognitivă. Ei susțin că persoanele cu demență beneficiază rar de astfel de servicii, deși există dovezi că acestea pot ajuta la menținerea autonomiei și a calității vieții. Printre solicitări se numără și instruirea personalului medical cu implicarea pacienților, precum și crearea unor programe naționale dedicate persoanelor diagnosticate. Kate Swaffer, activistă din Australia și cercetătoare în domeniu, consideră că demența ar trebui abordată și ca o formă de dizabilitate dobândită, care necesită sprijin specializat. Viață activă după diagnostic Mai multe organizații de pacienți încearcă să combată ideea că persoanele cu demență nu mai pot învăța, lucra sau participa la activități comunitare. Unii dintre activiști continuă să fie implicați în cercetare, educație și campanii publice de informare. Ei susțin că menținerea activității intelectuale și sociale poate avea efecte benefice asupra stării generale și a capacității de adaptare. „Cum îi ajutăm pe oameni să trăiască cât mai bine, cât mai mult timp, cu cât mai multă autonomie și independență?”, a afirmat Swaffer. O boală asociată cu teamă și stigmatizare Demența este una dintre afecțiunile care provoacă cele mai mari temeri în rândul populației. Activiștii spun însă că imaginea publică a bolii este dominată aproape exclusiv de cazurile aflate în stadii avansate. Ei cer o prezentare mai echilibrată a realității, care să includă și experiențele persoanelor aflate în fazele incipiente ale bolii. Mesajul lor este că demența aduce provocări majore, dar nu înseamnă automat pierderea identității, a independenței sau a posibilității de a avea o viață activă și semnificativă.
Ce să pui în farfurie ca să nu faci Alzheimer. Răspunsul vine dintr-un studiu pe aproape 93.000 de oameni
Persoanele care au eliminat alimentele nesănătoase din dietă pe parcursul unui deceniu au avut un risc cu 11% mai mic de a face Alzheimer, notează CNN. Cele care au consumat din ce în ce mai multe alimente vegetale de slabă calitate au avut o probabilitate cu 25% mai mare de a face demență. Cercetătorii de la Universitatea din Hawaii au urmărit timp de zece ani aproape 93.000 de persoane. Vârsta medie a participanților a fost de 59 de ani. „Nu este niciodată prea târziu să începeți să mâncați sănătos pentru a reduce riscul de Alzheimer”, a declarat autorul principal al studiului, Unhee Lim. Nu orice dietă vegetală protejează creierul Cercetătorii atrag atenția asupra unei confuzii frecvente. O dietă pe bază de plante nu înseamnă automat o dietă sănătoasă. Cerealele rafinate, sucurile de fructe, cartofii prăjiți și alimentele cu zahăr adăugat sunt tehnic „vegetale”, dar dăunează creierului. Sucurile de fructe „inundă” sângele cu fructoză. Cartofii au un conținut ridicat de amidon, care provoacă vârfuri de glicemie. Prăjirea sau adăugarea de unt le transformă în surse de grăsimi nesănătoase și sodiu în exces. Ce alimente oferă cea mai bună protecție Categoria de vârf identificată de cercetători include cereale integrale, fructe întregi, legume, uleiuri vegetale, nuci, leguminoase, ceai și cafea. Persoanele care au consumat cel mai mult din această categorie și-au redus riscul de demență cu 7%. Față de cele care au consumat cel mai puțin. În schimb, cei din grupul cu cele mai multe alimente vegetale nesănătoase au avut un risc cu 6% mai mare de a dezvolta demență. Beneficii dincolo de creier Cercetările anterioare arată că o dietă sănătoasă pe bază de plante reduce riscul de diabet de tip 2 cu 24%. Riscul de boli cardiovasculare scade semnificativ prin limitarea cărnii roșii și creșterea consumului de cereale integrale și leguminoase. Un raport din 2023 al Comisiei EAT-Lancet, realizat de oameni de știință din 16 țări, a constatat că o dietă compusă preponderent din plante reduce riscul de deces prematur cu aproape o treime. Aceeași dietă reduce dramatic emisiile de gaze cu efect de seră. „Pentru fiecare cauză majoră de deces analizată, riscul era mai mic la persoanele care respectau dieta pentru sănătatea planetei”, a declarat dr. Walter Willett, profesor de epidemiologie la Harvard.
Un test de sânge poate prezice riscul de demență la femei cu zeci de ani înainte de apariția simptomelor, arată un nou studiu
Un studiu realizat de o echipă formată din instituții din SUA arată că un test de sânge inovator ar putea prezice riscul de demență la femei cu până la 25 de ani înainte de apariția simptomelor. Potrivit Science Alert, nivelurile ridicate de p-tau217, o proteină asociată cu modificările cerebrale care sunt observate în boala Alzheimer, sunt cele care prezic cu exactitate viitoarele probleme cognitive și demența. În cadrul studiului au fost analizate probe de sânge prelevate de la 2.766 de femei cu vârste cuprinse între 65 și 79 de ani. Probele au prelevate la sfârșitul anilor 1990, dar și ani mai târziu. Femeile participante la studiu au fost monitorizate pe o perioadă de până la 25 de ani, toate neprezentând tulburări cognitive la începutul studiului. Potrivit The Independent, pe parcursul celor 25 de ani de monitorizare, cercetătorii au identificat femeile care au dezvoltat probleme de memorie sau de gândire, inclusiv demență. În cazul celor care prezentau niveluri mai ridicate de p-tau217 în sânge la începutul studiului, riscul de a dezvolta demență ulterior era mult mai mare. Autorii studiului au mai constatat că pe măsură ce nivelurile biomarkerului creșteau, creștea și riscul de demență. Totuși riscul de demență nu era la fel pentru toată lumea, observându-se diferențe în rezultate în funcție de vârsta femeilor, etnia, dar și alți factori. Dr. Aladdin Shadyab, autorul principal al studiului, a declarat: „Studiul nostru sugerează că am putea identifica femeile cu risc crescut de demență cu zeci de ani înainte de apariția simptomelor. Un astfel de interval de timp îndelungat deschide calea către strategii de prevenire mai timpurii și o monitorizare mai țintită, în loc să așteptăm până când problemele de memorie afectează deja viața de zi cu zi”. Studiul, care a fost publicat în JAMA Network Open, necesită cercetări suplimentare.
Pas uriaș în medicină. Instrumentul care prezice Alzheimer cu 93% precizie
Sistemul de învățare automată a analizat scanările cerebrale ale unor persoane cu vârste între 69 și 84 de ani. Lotul a inclus 281 de scanări cu funcții mentale normale, 332 cu tulburări cognitive ușoare și 202 cu Alzheimer confirmat, conform The Independent. Algoritmul a examinat 95 din cele aproape 200 de regiuni distincte ale creierului. Principalul factor predictiv identificat a fost pierderea de volum cerebral în zone precise. Zonele afectate includ hipocampusul, care formează memoria, amigdala, care procesează frica, și cortexul entorhinal, responsabil de simțul timpului. Modificările în aceste zone semnalează debutul bolii. „Am descoperit că tehnologiile de învățare automată pot analiza cantități mari de date pentru a identifica schimbări subtile”, a explicat Benjamin Nephew, profesor asistent la institut. Diferențe între bărbați și femei în predicția Alzheimer Cercetarea a relevat că boala evoluează diferit în funcție de sex. La femei, pierderea de volum cerebral apare în cortexul temporal mijlociu stâng, implicat în limbaj și percepție vizuală. La bărbați, zona afectată este cortexul entorhinal drept. Cercetătorii cred că aceste diferențe sunt legate de modificările hormonale. Pierderea de estrogen la femei și de testosteron la bărbați ar putea explica tiparele distincte observate. De ce contează diagnosticul precoce al Alzheimerului Diagnosticarea timpurie oferă pacienților și medicilor timp crucial. Pot fi luate măsuri pentru a încetini progresia bolii înainte ca simptomele să devină severe. „Diagnosticarea precoce poate fi dificilă, deoarece simptomele se pot confunda cu îmbătrânirea normală”, a subliniat Nephew. Inteligența artificială în predicția Alzheimer ar putea schimba fundamental această realitate. Peste 7,2 milioane de americani suferă în prezent de Alzheimer, potrivit Alzheimer’s Association. Cercetările continuă pentru identificarea altor factori predictivi.
Speranță în prevenirea demenței. Care sunt cele trei activități simple care pot reduce riscul de demență cu aproape 40%
Scrisul, cititul sau învățarea unei limbi străine poate reduce riscul de demență cu 40%. Asta arată rezultatele unui nou studiu publicat de Academia Americană de Neurologie. Cercetătorii americani au descoperit că declinul capacității de gândire și al memoriei poate fi prevenit prin cititul și scrisul regulat, dar și prin învățarea unei limbi străine. Studiul a inclus datele a 1.939 de persoane, care au fost monitorizate pe parcursul a 8 ani, care nu sufereau de demență la începutul studiului. Cercetătorii au analizat copilăria participanților, luând în considerare factori precum accesul la enciclopedii, globuri, atlase și cărți, dacă li se citea sau dacă învățau o limbă străină, scrie HuffPost. Ce arată rezultatele Datele analizate evidențiază că 551 de participanți au dezvoltat boala Alzheimer, iar 719 au dezvoltat tulburări cognitive ușoare (MCI) în timpul studiului. Cercetătorii au comparat primele 10% dintre persoanele cu cel mai înalt nivel de îmbogățire cognitivă, cu ultimele 10% dintre persoanele care aveau cel mai scăzut nivel. Dintre cei cu cel mai înalt nivel, 21% au dezvoltat Alzheimer. În rândul celor cu cel mai scăzut nivel, cifra a fost de 34%. După ajustarea factorilor precum vârsta, sexul și educația, cercetătorii au descoperit că scorurile mai mari privind obiceiul de a citi sau a scrie erau asociate cu un risc cu 38% mai mic de a dezvolta boala Alzheimer și cu un risc cu 36% mai mic de a dezvolta MCI. Studiul nu a demonstrat că aceste activități reduc riscul de demență, ci doar a arătat o asociere. „Concluziile noastre sunt încurajatoare, sugerând că implicarea constantă în diverse activități stimulante din punct de vedere mental pe tot parcursul vieții poate face diferența în ceea ce privește cogniția”, a spus Andrea Zammit, de la Rush University Medical Center din Chicago, autoarea studiului, potrivit The Guardian. Totuși, rezultatele acestui studiu trebuie interpretate cu prudență. O limitare a cercetării a fost faptul că participanții au raportat detalii despre experiențele lor din tinerețe și din perioada de mijloc a vieții mai târziu în viață, astfel încât este posibil să nu-și fi amintit totul cu exactitate. Demența este una dintre cele mai mari amenințări la adresa sănătății la nivel mondial. Se estimează că numărul persoanelor care suferă de această afecțiune va depăși 150 de milioane la nivel global până în 2050.