Depresia, legată de reducerea unei zone-cheie a creierului. Descoperirea ar putea explica legătura cu demența
Un nou studiu identifică însă o posibilă piesă importantă a acestui puzzle: persoanele cu depresie prezintă un volum mai mic într-o regiune a hipocampului, structură cerebrală esențială pentru memorie și învățare. Cercetarea, publicată în revista științifică Translational Psychiatry, a analizat imagini obținute prin RMN și PET de la peste 2.000 de adulți cu vârste între 50 și 90 de ani, fără afectare cognitivă. Aproximativ o treime dintre participanți aveau depresie, scrie Science Alert. Hipocampul, zona afectată la persoanele cu depresie Cercetătorii au analizat mai multe regiuni ale hipocampului, o structură cerebrală cunoscută pentru rolul său în procesele de memorie, învățare și orientare. O regiune denumită CA23DG, formată din subcâmpurile hipocampale CA2 și CA3 și din girusul dentat, a prezentat un volum mai mic la persoanele cu depresie, comparativ cu cele fără depresie. Asocierea s-a menținut și după ce cercetătorii au luat în calcul factori precum vârsta, sexul, indicele de masă corporală și nivelul de activitate fizică. „Depresia a fost asociată de mult timp cu un risc crescut de apariție a bolii Alzheimer, dar încă nu înțelegem pe deplin legătura biologică dintre cele două”, a explicat Danielle Luu, cercetătoare în neuroștiințe la University of Southern California și autoarea principală a studiului. Modificările observate nu par legate de principalii factori de risc Pentru a verifica dacă modificările observate ar putea fi asociate cu procesele caracteristice bolii Alzheimer, cercetătorii au inclus în analiză și nivelurile proteinelor beta-amiloid și tau, precum și prezența variantei genetice APOE ε4, asociată cu un risc crescut de Alzheimer. Rezultatele au arătat că legătura dintre depresie și volumul redus al regiunii CA23DG s-a modificat foarte puțin după introducerea acestor factori. Descoperirea ar putea indica existența unor mecanisme distincte prin care depresia și boala Alzheimer influențează creierul și memoria. Cu alte cuvinte, modificările observate la nivelul hipocampului în cazul depresiei ar putea reprezenta un fenomen diferit de procesele biologice asociate bolii Alzheimer. Depresia de lungă durată, asociată cu modificări mai pronunțate ale hipocampului Cercetătorii au observat și o asociere între durata depresiei și volumul regiunii CA23DG. Persoanele care avuseseră depresie o perioadă mai lungă prezentau o asociere mai puternică cu reducerea volumului acestei regiuni, chiar și atunci când simptomele actuale erau mai ușoare și ținute sub control. În schimb, persoanele cu simptome depresive mai severe, dar diagnosticate mai recent, nu prezentau aceeași asociere puternică. Rezultatele sugerează că durata depresiei ar putea fi un factor important în modificările structurale ale hipocampului, nu doar severitatea simptomelor la momentul evaluării. Cercetătorii avertizează că rezultatele nu indică o cauză O observație neașteptată a apărut atunci când cercetătorii au luat în calcul utilizarea antidepresivelor. Participanții care utilizau astfel de medicamente prezentau un volum redus atât în regiunea CA23DG, cât și în CA1. Autorii subliniază însă că acest rezultat nu înseamnă că antidepresivele provoacă modificări ale creierului. Este posibil ca persoanele cu forme mai severe sau mai persistente de depresie să fie mai predispuse să primească tratament medicamentos, ceea ce face dificilă separarea efectelor bolii de cele ale tratamentului. Studiul este observațional, astfel că rezultatele demonstrează o asociere, nu o relație de cauzalitate. Cercetătorii nu pot spune, pe baza acestor date, dacă depresia determină reducerea volumului hipocampului, dacă modificările cerebrale favorizează depresia sau dacă există alți factori implicați. Autorii studiului recomandă, de asemenea, ca persoanele care urmează tratament pentru depresie să nu își întrerupă sau modifice medicația pe baza acestor rezultate. Sunt necesare studii pe termen lung, care să urmărească pacienții înainte și după începerea tratamentului, pentru a clarifica relația dintre depresie, antidepresive și modificările hipocampului.
Frământările mentale ale legendarului Michael Phelps: Nu mai voiam să trăiesc
Pentru un sportiv de performanță, momentul în care este nevoit să se retragă din activitate poate lăsa urme adânci. Însuși Michael Phelps (41 de ani) a trecut printr-o depresie severă din această cauză și chiar a fost la un pas de sinucidere, după cum a mărturisit recent. Considerat unul dintre cei mai mari înotători ai tuturor timpurilor, americanul a cucerit nu mai puțin de 28 de medalii olimpice, dintre care 23 de aur. Succesul nu l-a ferit, însă, de frământările mentale, despre care a avut curajul de a vorbi public, în speranța că experiențele sale îi vor ajuta pe colegii mai tineri. Sănătatea mintală reprezintă un subiect de importanță majoră în zilele noastre, mai ales când vine vorba despre sportivii de elită. Până la 35% dintre ei se confruntă cu anxietate sau depresie, conform statisticilor. Drama lui Michael Phelps. A fost aproape de sinucidere Michael Phelps și-a anunțat oficial retragerea în 2012, după Jocurile Olimpice de la Londra, o ediție în care a cucerit patru titluri. Decizia a fost urmată de o perioadă extrem de dificilă, în care a simțit că și-a pierdut complet sensul vieții. „Nu mai voiam să trăiesc. Aveam doar 30 de miligrame de somnifere în acea seară și e bine că nu am avut mai mult pentru că le-aș fi luat. Acela a fost cel mai mare avertisment”, a povestit legendarul înotător pentru L’Equipe, într-un documentar dedicat antrenorului și mentorului său Bob Bowman. La rândul său, acest a vorbit despre calvarul fostului elev, rememorând episodul din toamna lui 2014, când a ajuns în arestul poliției pentru că s-a urcat la volan sub influența băuturilor alcoolice. Salvarea a venit datorită internării într-un centru de recuperare, variantă pe care Phelps o refuza cu vehemență inițial. „Mi-a spus că nu vrea să meargă. I-am zis: «Trebuie să mergi. Orice altă decizie e greșită. Dacă nu mergi, nu știu ce ți s-ar putea întâmpla»”, a relatat Bowman. Și-a reluat cariera, cucerind alte medalii de aur În momentul în care a început să se simtă mai bine, Michael Phelps și-a reluat cariera, scriind noi pagini de istorie pentru înotul mondial. Cinci medalii de aur, plus una de argint și-a trecut în cont la Jocurile Olimpice din 2016, dar anxietatea și depresia i-au dat în continuare bătăi de cap, cum se întâmplă și acum. „Înainte de a veni aici, am avut o programare la psiholog. Ieri am mai avut una. Este un proces continuu., nu voi scăpa niciodată de depresie și anxietate. Întrebarea e: cum le gestionez?”, și-a încheiat americanul confesiunea.
Depresia de vară există și poate fi la fel de gravă ca cea din sezonul rece. Ce spun specialiștii
Depresia sezonieră este asociată, de cele mai multe ori, cu lunile reci de iarnă, însă specialiștii atrag atenția că această afecțiune poate apărea și în timpul verii. Valurile de căldură, nopțile tropicale, dar și temperaturile ridicate pot declanșa simptome care, în unele cazuri, devin la fel de severe ca cele întâlnite în depresia sezonieră din sezonul rece, potrivit Euronews. Dacă ne-am gândi din punct de vedere al sănătății mintale, la nivel mondial, peste un miliard de persoane se confruntă cu probleme din această sferă, iar numărul acestora continuă să crească, în special din cauza anxietății și depresiei. Tulburarea afectivă sezonieră (TAS) este o formă de depresie care apare într-o anumită perioadă a anului și este considerată o afecțiune medicală serioasă, îngrijorătoare. Deși este întâlnită mai ales iarna, când zilele sunt mai scurte iar oamenii petrec mai puțin timp în aer liber, există și cazuri în care simptomele apar vara. Cum se manifestă depresia de vară Un studiu recent arată că depresia sezonieră de vară este un subtip mai rar, care afectează în jur de 0,57% din populația globală, comparativ cu depresia sezonieră de iarnă, care afectează aproximativ 5% dintre oameni. Potrivit cercetătorilor, temperaturile extreme și nopțile foarte călduroase pot favoriza apariția simptomelor supărătoare. Acestea pot varia de la o stare accentuată de tristețe până la manifestări severe, precum insomnie, pierderea poftei de mâncare, anxietate și agitație. Psihologul clinician Adam Borland, de la Cleveland Clinic, recomandă menținerea unei rutine zilnice, evitarea expunerii prelungite la căldură și acordarea unei atenții sporite odihnei. În situațiile în care simptomele devin severe sau persistă, acesta recomandă consultarea unui specialist. În același timp, datele privind sănătatea mintală la nivel mondial sunt tot mai îngrijorătoare. O analiză publicată în revista The Lancet, bazată pe Studiul Global privind Povara Bolilor, arată că aproximativ 1,2 miliarde de persoane, adică aproape 15% din populația lumii, trăiau cu o afecțiune psihică în 2023. Comparativ cu anul 1990, numărul cazurilor a crescut cu 95%, iar tulburările mintale au urcat de pe locul 12 pe locul 5 în clasamentul principalelor cauze de pierdere a sănătății la nivel mondial. Cele mai mari creșteri au fost înregistrate în cazul depresiei majore și al tulburărilor de anxietate, care au crescut cu 131%, respectiv 158%, devenind cele mai răspândite afecțiuni de sănătate mintală.
Între intestin și creier există un dialog continuu. Explicațiile unui medic
Microbiota intestinală a devenit un subiect popular, invocat pentru tulburări digestive, starea de spirit sau prevenirea bolilor cronice. Gastroenterologul italian Gianluca Ianiro, profesor la Universitatea Sacro Cuore, a explicat ce este confirmat științific și ce ține încă de zona modelor și a marketingului, într-un interviu acordat La Stampa. Întrebat despre diferența dintre cei doi termeni, Ianiro a spus că aceștia sunt adesea confundați. Microbiota reprezintă ansamblul microorganismelor dintr-un anumit mediu al corpului. Poate fi vorba despre intestin, cavitatea bucală sau piele. Microbiomul, în schimb, se referă la patrimoniul genetic al acestor microorganisme. Gastroenterologul a rezumat diferența simplu: microbiota înseamnă „cine este acolo”, iar microbiomul „ce poate face”. Intestinul și creierul comunică permanent. Ce înseamnă asta pentru sănătatea ta Referitor la rolul bacteriilor, Ianiro a spus că realitatea este mai complexă decât credem. Multă vreme, bacteriile au fost văzute doar ca dușmani de combătut. Majoritatea microorganismelor din corp îndeplinesc însă funcții esențiale. Ele contribuie la digestie și protejează împotriva agenților patogeni. Participă și la reglarea sistemului imunitar, a explicat gastroenterologul. Întrebat despre relația dintre intestin și creier, Ianiro a vorbit despre o comunicare bidirecțională. Creierul influențează intestinul, iar intestinul trimite semnale către creier. Intestinul nu ia decizii autonome, ca un „al doilea creier”. El este, mai degrabă, integrat profund în sistemul nervos. Nu doar digestia depinde de intestin. Ce influență are asupra creierului Ianiro a confirmat existența unor dovezi solide privind legătura dintre microbiotă și sănătatea mintală. Acestea vizează tulburări precum anxietatea, depresia și problemele de comportament alimentar. Gastroenterologul a atras însă atenția asupra unei limite importante. Nu se poate afirma încă faptul că un anumit profil al microbiotei ar cauza o tulburare precisă. În privința testelor de microbiom, Ianiro a explicat că tehnicile moderne au avansat mult. Acestea permit identificarea a sute de specii microbiene din intestin. În anumite domenii, precum cancerul colorectal, aceste cunoștințe ar putea deveni utile clinic. Marea provocare rămâne transformarea datelor în indicații personalizate pentru pacienți. Întrebat de ce sănătatea microbiotei contează atât de mult, Ianiro a dat mai multe exemple. A menționat bolile inflamatorii cronice intestinale, precum boala Crohn. A vorbit și despre domeniul oncologic, în special despre cancerul colorectal. Anumite microorganisme sunt asociate mai frecvent cu această boală. Ele pot favoriza inflamația cronică și creșterea tumorală, a precizat gastroenterologul. Ianiro a adăugat că microbiota este studiată și în bolile neurologice. Au fost observate alterări ale acesteia în boala Parkinson și Alzheimer. Același lucru este valabil pentru scleroza multiplă și alte tulburări neuropsihiatrice. Ce strategii au bază științifică pentru o microbiotă sănătoasă Recomandările pentru microbiotă coincid adesea cu cele generale. O dietă variată, bogată în legume și fibre, rămâne esențială. La fel de important este și consumul responsabil de antibiotice. Acestea pot altera profund echilibrul microbian din intestin. Gastroenterologul s-a arătat sceptic față de soluțiile-minune din comerț. Niciun aliment sau supliment nu poate „repara” universal microbiota, a spus el. Sănătatea acesteia se construiește prin obiceiuri sănătoase, menținute constant în timp.
Legătura dintre alimentație și depresie la adolescenți, confirmată de un nou studiu. Concluzia surprinzătoare a cercetătorilor
Analiza, publicată în revista Nutrients, a examinat șase studii clinice și alte 13 studii. Concluzia generală: obiceiurile alimentare mai sănătoase sunt frecvent asociate cu mai puține simptome de depresie la adolescenți. Invers, alimentația de calitate inferioară a fost legată mai des de niveluri ridicate de suferință psihologică. Dieta completă bate suplimentele Cercetătorii au găsit dovezi mixte în privința suplimentelor nutriționale individuale. Vitamina D, de exemplu, a arătat rezultate inconsistente în reducerea simptomelor depresive. În schimb, abordarea dietei în ansamblu – calitate și echilibru general – a dat tendințe mai clare și mai consistente. Contează ce mănânci în mod obișnuit, nu ce iei izolat dintr-o pastilă. „Strategiile clinice ar trebui să acorde prioritate abordărilor bazate pe dieta completă în detrimentul suplimentării izolate”, a declarat profesoara Hayley Young de la Universitatea Swansea. De ce adolescența este o fereastră critică Autorii subliniază că adolescența este o etapă-cheie pentru dezvoltarea creierului și sănătatea emoțională. Tocmai de aceea, această perioadă oferă oportunități importante de prevenție și intervenție timpurie. Dieta are un avantaj față de alți factori de risc: poate fi modificată și adaptată la nivel de populație, pentru că face parte din viața de zi cu zi. Ce nu știm încă Cercetătorii atrag atenția că dovezile actuale nu sunt pe deplin consistente. Factori precum statutul socioeconomic și sexul pot influența relația dintre alimentație și sănătatea mintală. O altă limită importantă: majoritatea studiilor s-au concentrat pe depresie. Anxietatea, stresul, stima de sine și agresivitatea au primit mult mai puțină atenție în literatura de specialitate. Echipa propune o foaie de parcurs pentru cercetări viitoare, care să includă markeri biologici, o standardizare mai riguroasă între studii și o gamă mai largă de rezultate măsurate.
Simona Halep a povestit cum nici banii, nici faima nu au mai ajutat-o la greu
Simona Halep, sportivă care a cunoscut adevăratul succes în tenis, a povestit cum nici banii, nici faima nu au ajutat-o în momentele grele din viață. Sportiva din Constanța a dezvăluit că a traversat perioade dificile de-a lungul anilor și că pentru trei luni de zile a fost în depresie totală. Simona Halep a recunoscut că a avut parte de momente extrem de dificile de-a lungul carierei și și-a amintit cum a pierdut a doua finală consecutivă Roland Garros, în 2017, când a fost învinsă de tânăra jucătoare Jelena Ostapenko. Sportiva din Constanța a precizat că a fost în depresie pentru o perioadă de trei luni de zile și a precizat că, în ciuda dificultăților pe care le-a întâmpinat, a continuat să se antreneze și să se pregătească la cel mai înalt nivel. „Darren Cahill m-a felicitat după ce am pierdut finala din 2017 cu Ostapenko la Roland Garros. Trei luni am fost în depresie totală. A fost o dramă totală în capul și în sufletul meu. M-am ridicat și m-am dus la antrenament. Nu foarte mulți sportivi, după un eșec atât de mare, reușesc să revină atât de bine. A fost un eșec, dar a fost cea mai mare lecție. M-a ajutat și în viață. Am învățat că orice e posibil dacă îți vezi de treabă. Nu trebuie să renunți. În orice domeniu, asta e important: să îți mai oferi o șansă pe care nu ți-o oferă nimeni”, a povestit Simona Halep, n podcastul cu Horia Tecău, oferit de Mind Architect. Cum depășea Simona Halep momentele dificile Simona Halep a dezvăluit cum reușea să depășească cele mai grele momente din carieră. Sportiva din Constanța a precizat că rezultatele pe care alții le obțineau nu o interesau. Astfel, obișnuia să rămână concentrată la ce avea de făcut și să își dorească să progreseze. „Cred că asta m-a ajutat să rămân cu gândul că mereu trebuie să progresez. Și, după ce am pierdut finale mari, finale de Grand Slam, m-am concentrat pe mine. Nu m-a interesat că n-am reușit și că altcineva a făcut-o.”, a mai spus sportiva din Constanța, conform sursei menționate anterior.
Un adevăr inconfortabil a fost scos la iveală de specialiști. Cine te stresează, te îmbătrânește
Cercetătorii au analizat datele a 2.345 de participanți cu vârste între 18 și 103 ani, cu o medie de aproximativ 46 de ani, și au identificat legături clare între prezența „hasslerilor” și stresul cronic, depresia, anxietatea și problemele de sănătate fizică, scrie Healthline. Ce înseamnă „hassler” și cât de frecvenți sunt în rețelele sociale Hasslerii au fost definiți ca persoane care creează constant probleme sau fac viața dificilă. Studiul a relevat că 28,8% dintre participanți aveau cel puțin un „hassler”, iar 10% aveau doi sau mai mulți. Persoanele cu o rețea socială mai mare și cu vulnerabilități psihosociale, cum ar fi experiențele adverse din copilărie sau problemele de sănătate, erau mai susceptibile să aibă „hassleri” în jur. Aceștia erau adesea membri ai familiei, cum ar fi părinți sau copii, dar și colegi de muncă, vecini sau colegi de cameră. Impactul „hasslerilor” asupra îmbătrânirii biologice și sănătății Prin analiza probelor de salivă și a markerilor epigenetici, cercetătorii au observat că prezența fiecărui „hassler” poate crește ritmul de îmbătrânire biologică cu aproximativ 1,5% pe an. Mai mult, fiecare persoana dificilă în rețea era asociată cu agravarea depresiei și anxietății, scăderea calității percepute a sănătății mintale și efecte moderate asupra sănătății fizice, cum ar fi creșterea BMI-ului și a raportului talie-șold. Recomandări pentru gestionarea relațiilor stresante Specialiști în psihologie și psihiatrie, precum Menije Boduryan-Turner și Alex Dimitriu, recomandă stabilirea unor granițe sănătoase și adoptarea practicilor de auto-îngrijire, cum ar fi meditația, exercițiile fizice sau jurnalizarea. Practicarea limitelor bazate pe valori, nu pe frică, poate ajuta la reducerea impactului „hasslerilor” asupra sănătății mintale și fizice.
Povestea eroinei de la Jocurile Olimpice: s-a născut fără 3 degete și a învins depresia! Mereu îmi ascundeam mâna, deși n-ar fi trebuit
„Mereu îmi ascundeam mână, deși n-ar fi trebuit!”, aceasta este reacția sportivei eroine de la Jocurile Olimpice Milano Cortina 2026. Născută fără trei degete la mâna stângă, patinatoarea de viteză canadiană Florence Brunelle a trecut peste nereușita din urma cu 4 ani, a învins depresia și acum este din nou în prim-plan. Patinatoarea Florence Brunelle s-a născut fără 3 degete și acum a făcut senzație la Jocurile Olimpice Milano Cortina. „Mereu îmi ascundeam mâna, deși n-ar fi trebuit” Născută fără trei degete la mâna stângă, canadianca Florence Brunelle a depășit momentul dificil din 2022, a învins ulterior depresia și acum și-a ajutat echipa să câștige medalia de argint la Jocurile Olimpice de iarnă, scrie sportal.blic.rs. A văzut lumina zilei în Trois-Rivières, Quebec, iar în 2022 a devenit cea mai tânără patinatoare de viteză pe pistă scurtă care a făcut vreodată parte din echipa olimpică canadiană. Cu toate acestea, debutul ei olimpic de acum patru ani s-a transformat într-un adevărat coșmar. În timpul cursei, patina Brunellei a agățat o adversară, iar ambele sportive au căzut și s-au ciocnit de perete. Ca și cum asta nu ar fi fost de ajuns, canadiana a fost penalizată pentru acel incident, ceea ce a dus la coborârea echipei sale cu două locuri mai jos în clasament final, până pe locul 6 în ierarhia finală. Foto: FacebookFlorence Brunelle A ajutat Canada să câștige medalia de argint la ștafeta mixtă „Mi-am îndeplinit visul și mă simt nefericită. De ce ar trebui să continui să fac asta? Mi-am pierdut scopul”, spunea ea în 2018, cuprinsă la acea vreme de depresie. Acum, ea a fost una dintre cele șase patinatoare de viteză care au participat la ștafeta mixtă pe pistă scurtă, unde Canada a câștigat medalia de argint. Brunelle pare să-și fi găsit din nou scopul. Nu numai că s-a răzbunat ajutându-și țara să urce pe treapta a doua a podiumului, dar a depășit și un obstacol personal unic. Brunelle s-a născut fără trei degete la mâna stângă, lucru pe care l-a dezvăluit camerelor de televiziune înainte de ceremonia de premiere de marți. Este singura patinatoare de viteză olimpică care a concurat vreodată, darămite să câștige și o medalie, cu degete lipsă la o mână. Chiar dacă lipsa degetelor nu este un obstacol prea mare în patinajul viteză, sportivii acestei discipline își folosesc adesea mâinile pentru a-și menține echilibrul atunci când iau virajele. Brunelle se ajută de o mănușă special concepută pentru a o ajuta în acest sens. Medaliata olimpică a postat la final pe Instagram: „Îmi ascund mereu mâna stângă. Nu ar trebui”.
Dieta keto ameliorează depresia rezistentă la tratament în șase săptămâni
Depresia rezistentă la tratament apare atunci când simptomele unei persoane nu se ameliorează după ce a încercat cel puțin două antidepresive diferite, notează Medical News Today. Cercetătorii din Regatul Unit au observat dacă o dietă ketogenică, săracă în carbohidrați, ar putea ajuta adulții cu depresie rezistentă la tratament. Depresia este frecventă în Statele Unite. Deși există multe medicamente și opțiuni terapeutice disponibile, unele persoane nu răspund la tratament. Cercetările anterioare arată că alegerile alimentare pot influența starea de spirit. Studiul a inclus 88 de participanți. Au fost repartizați aleatoriu să urmeze o dietă keto sau o dietă de control timp de șase săptămâni. Rezultatele studiului au fost publicate în revista JAMA Psychiatry. Cum a fost realizat studiul Scopul unei diete ketogenice este de a induce organismul în cetoză. De asemenea, de a arde grăsimile prin reducerea carbohidraților și creșterea consumului de grăsimi sănătoase. Cercetătorii au recrutat 88 de adulți cu vârste cuprinse între 18 și 65 de ani cu depresie rezistentă la tratament. Jumătate dintre participanți au urmat o dietă keto, iar cealaltă jumătate din grupul de control a urmat o dietă fitochimică. Cercetătorii au furnizat grupului keto alimente preparate care conțineau 30 de grame de carbohidrați sau mai puțin pe zi. Participanții din grupul de control au folosit vouchere pentru a cumpăra fructe și legume și au înlocuit grăsimile saturate cu grăsimi nesaturate. Cercetătorii au oferit îndrumare și sprijin ambelor grupuri. S-au asigurat că toți participanții au mâncat suficient pentru a-și menține greutatea actuală. Oamenii de știință au utilizat Chestionarul de sănătate al pacientului (PHQ-9) pentru a monitoriza simptomele depresiei pe parcursul celor șase săptămâni. Cercetătorii au urmărit participanții la 12 săptămâni. Rezultatele studiului La verificarea de șase săptămâni, ambele grupuri au înregistrat îmbunătățiri ale simptomelor depresiei. Grupul keto a înregistrat cea mai mare îmbunătățire, scorurile de depresie scăzând cu aproximativ 10 puncte, comparativ cu scăderea de aproximativ opt puncte a grupului de control. În plus, unii participanți au obținut remisia depresiei la șase săptămâni — 25% în grupul keto față de 9% în grupul de control. La controlul de la 12 săptămâni, jumătate dintre participanții din grupul keto încetaseră să mai urmeze dieta. Restul participanților din acest grup urmau dieta keto doar uneori, iar aproximativ 9% o urmau aproape în fiecare zi. Depresia a scăzut ușor în ambele grupuri, în timp ce ratele de remisie au rămas aproximativ aceleași. O constatare a subgrupului a fost că persoanele cu depresie mai severă la începutul studiului păreau să beneficieze mai mult de dieta keto. Deși studiul arată că dieta keto poate ajuta pe termen scurt, scăderea de la șase la 12 săptămâni sugerează că beneficiile pot să nu fie pe termen lung. Min Gao, autorul principal al studiului publicat în JAMA Psychiatry, a declarat: „Dieta ketogenică poate oferi un mic beneficiu pe termen scurt pentru unele persoane cu depresie severă, dar nu este un remediu”. Zishan Khan, psihiatru la Mindpath Health, a descris studiul ca fiind „bine conceput”. El a avertizat că dieta keto nu poate înlocui tratamentele consacrate pentru depresie. Toți participanții au continuat să ia antidepresive în timpul studiului.
Persoanele cu dependență de binge-watching sunt mai predispuse la singurătate, potrivit unui studiu
Obiceiul maratoanelor de vizionare a serialelor, cunoscut sub termenul popular de „binge-watching”, poate fi perceput, la început, ca un mod nevinovat de a te relaxa după o zi stresantă. Cu toate acestea, vizionarea excesivă a serialelor sau programelor TV poate deveni o dependență. Este foarte probabil ca, persoanele afectate să aibă sentimente de singurătate, potrivit unui studiu publicat în jurnalul PLOS One, citat de Euronews. Mai mult de șase din zece participanți care au obiceiul de a se uita la seriale sau TV au îndeplinit criteriile pentru adicție. Aceștia au manifestat obsesie, creșteri în ceea ce privește uitatul la seriale, dar și un impact negativ asupra vieții de zi cu zi, precum munca, dar și viața personală, potrivit studiului. În acest grup, nivelurile mari de singurătate au fost asociate cu o problemă mai severă a dependenței de seriale. Această asociere nu a fost identificată între spectatorii care nu au îndeplinit criteriile pentru adicție, sugerând că dependența de seriale s-ar putea să fie determinată de factori psihologici. Cercetătorii au analizat și motivul din cauza căruia oamenii adoptă obiceiul vizionării „maratoanelor de seriale” sau a programelor TV și au descoperit singurătatea a fost strâns legată de doi factori cheie: dorința de evadare din cotidian, dar și „îmbunătățirea” emoțională. Această descoperire sugerează că există o probabilitate ca, persoanele care se simt mai singure să se refugieze în vizionatul serialelor pentru a evita emoțiile negative, dar și a simți confort sau plăcere. Singurătatea ne poate îmbolnăvi Alte studii anterioare au asociat singurătatea cu stresul psihic, o stare de bine mai precară, o sănătate fizică mai slabă și o calitate a vieții mai scăzută. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) estimează că 16% din populația globului este afectată de singurătate, iar deconectarea socială este văzută ca „o amenințare serioasă asupra sănătății globale”. Izolarea socială și singurătatea sunt asociate cu un risc mai mare de dezvoltare a bolilor cardiovasculare, diabet de tip 2, dar și depresie și anxietate, potrivit OMS. Studiul are limitările sale Cu toate acestea, studiul are și limitări. Datele identificate arată o asociere, mai degrabă, decât o relație cauză-efect, ceea ce înseamnă că nu poate demonstra faptul că singurătatea duce într-adevăr la vizionarea excesivă de seriale. Cercetătorii s-au focusat mai degrabă pe urmărirea programelor TV și nu au analizat și alte forme de petrecere a timpului liber în fața ecranului, precum platformele cu conținut scurt, precum TikTok sau YouTube. Totuși, descoperirile evidențiază că oamenii se refugiază în consumul conținutului media ca parte a unei strategii de coping (n.r. – adaptare) pentru cei care se confruntă cu izolare socială.