UE susține reformarea ONU. Dreptul de veto al marilor puteri ar putea fi limitat în cazurile atrocităților în masă
Propunerea privind veto-ul face parte din declarația „În sprijinul unui multilateralism eficient”, adoptată miercuri de UE și statele membre la Wicklow, în Irlanda, într-un moment în care tensiunile geopolitice și încălcările dreptului internațional pun tot mai mult la încercare capacitatea ONU de a interveni în marile crize. Potrivit Serviciului European de Acțiune Externă (EEAS), serviciul diplomatic al Uniunii Europene, europenii susțin inițiativa lansată de Franța și Mexic pentru reglementarea utilizării dreptului de veto în Consiliul de Securitate, în situațiile în care au loc atrocități în masă. În prezent, oricare dintre cei cinci membri permanenți ai Consiliului de Securitate – SUA, Rusia, China, Franța și Regatul Unit – poate bloca prin veto o rezoluție, chiar dacă ceilalți membri o susțin. Veto-ul, una dintre marile probleme ale Consiliului de Securitate Inițiativa franco-mexicană urmărește ca membrii permanenți să se abțină de la folosirea veto-ului atunci când sunt comise atrocități în masă. O asemenea schimbare ar reduce posibilitatea ca un singur membru permanent să paralizeze acțiunea Consiliului de Securitate într-o astfel de situație. Dreptul de veto este unul dintre subiectele abordate în declarația comună, care are în vedere și reformarea mai amplă a sistemului ONU. Uniunea Europeană vrea o organizație mai eficientă, mai reprezentativă și capabilă să răspundă mai bine crizelor internaționale. Europenii susțin și continuarea procesului de reformă început prin inițiativa UN80, lansată în 2025, la 80 de ani de la înființarea ONU, care urmărește simplificarea modului de funcționare a organizației și reducerea costurilor. UE cere protejarea instanțelor internaționale Un alt punct al documentului privește instanțele internaționale și persoanele care lucrează sau cooperează cu acestea. UE cere ca acestea să fie protejate de presiuni, intimidări și ingerințe. Sunt menționate explicit Curtea Internațională de Justiție, care soluționează litigii între state, și Curtea Penală Internațională, care judecă persoane acuzate de unele dintre cele mai grave crime internaționale. Declarația face referire și la problema finanțării ONU. Statele membre trebuie să își achite integral și la timp contribuțiile stabilite, plata acestora fiind o obligație prevăzută de Carta ONU. În același document, europenii cer respectarea Convenției ONU asupra dreptului mării și a regulilor internaționale privind utilizarea mărilor și oceanelor. Reforma ONU va continua și sub viitorul secretar general, care va prelua funcția la 1 ianuarie 2027, după încheierea mandatului lui António Guterres. UE spune că este pregătită să colaboreze cu viitorul șef al organizației pentru continuarea reformelor.
UE are un nou Viktor Orbán și este tot vecin cu România. Bulgaria amenință să blocheze sancțiunile împotriva Rusiei
Radev și-a reiterat poziția în finalul acesta de săptămână în Parlamentul de la Sofia, unde a fost întrebat dacă este pregătit să se opună formal noului pachet european. „Nu doar că sunt pregătit – o voi face”, a răspuns premierul, susținând că are obligația să apere „interesul național” al Bulgariei. Cele două nume pe care Sofia le vrea eliminate Bulgaria condiționează sprijinul pentru sancțiuni de eliminarea Patriarhului Chiril, liderul Bisericii Ortodoxe Ruse și unul dintre cei mai vocali susținători ai războiului declanșat de Vladimir Putin în Ucraina, precum și a lui Vagit Alekperov, miliardarul care a fondat grupul petrolier Lukoil. Radev susține că nu îl apără pe Chiril ca persoană, ci instituția pe care acesta o conduce. Premierul a invocat legăturile istorice și religioase dintre Bulgaria și Rusia și s-a opus extinderii conflictului politic în sfera religioasă. Chiril ar urma să fie vizat de interdicția de a intra în Uniunea Europeană și de înghețarea eventualelor active deținute în blocul comunitar. Patriarhul a justificat în mod repetat invazia Rusiei și a susținut discursul Kremlinului privind presupusul caracter „sfânt” al războiului. UE a încercat să îl sancționeze și în 2022, dar măsura a fost blocată atunci de guvernul condus de Viktor Orbán. Miza de trei miliarde de euro din jurul Lukoil În cazul lui Alekperov, argumentele Sofiei sunt în primul rând economice. Lukoil controlează rafinăria Neftochim Burgas, singura rafinărie din Bulgaria și o infrastructură strategică pentru alimentarea țării cu carburanți. Statul bulgar a instalat un administrator special la rafinărie în noiembrie 2025, după ce sancțiunile americane împotriva Lukoil au pus sub semnul întrebării continuarea operațiunilor companiei. Potrivit Euronews, grupul rus ar fi formulat pretenții de aproximativ trei miliarde de euro în legătură cu preluarea controlului asupra activelor sale din Bulgaria. Radev susține că includerea lui Alekperov pe lista UE ar putea compromite negocierile cu grupul petrolier și ar echivala cu o decizie prin care Bulgaria „s-ar împușca singură în picior”. Premierul a avertizat și că rafinăria din Burgas se confruntă cu dificultăți în achiziționarea petrolului. Instalațiile fuseseră construite pentru procesarea țițeiului rusesc de tip Urals, iar folosirea unor sortimente mai grele a produs, potrivit acestuia, uzură accelerată, blocaje tehnice și creșterea costurilor. Guvernul bulgar încearcă în paralel să obțină o înțelegere extrajudiciară cu Litasco, companie din grupul Lukoil. Italia ridică și ea obiecții în cazul Patriarhului Chiril Bulgaria nu este singurul stat care are rezerve față de sancționarea liderului Bisericii Ortodoxe Ruse. Italia a transmis că dorește continuarea discuțiilor înainte de a accepta introducerea Patriarhului Chiril pe lista neagră. Poziția Romei ar reflecta preocupările Vaticanului privind precedentul creat prin sancționarea conducătorului unei importante Biserici creștine. Spre deosebire de Sofia, Italia a formulat însă o „rezervă” diplomatică și nu a amenințat explicit cu folosirea dreptului de veto. De ce trebuie ajuns la un acord până pe 15 iulie Comisia Europeană a prezentat cel de-al 21-lea pachet de sancțiuni pe 9 iunie. Măsurile vizează veniturile obținute de Rusia din energie, sectorul financiar și piața criptomonedelor, exporturile de tehnologii utilizate de industria militară, flota-fantomă rusească și, pentru prima dată, unele importuri de pește. Propunerea mai include restricții privind intrarea în UE a foștilor combatanți ruși care au participat la invadarea Ucrainei. Bruxelles-ul încearcă să ajungă la un acord până pe 15 iulie. În lipsa unei decizii, plafonul de preț aplicat petrolului rusesc transportat pe mare ar urma să fie recalculat automat. Creșterea recentă a prețului petrolului Urals ar putea determina majorarea plafonului, oferind Moscovei venituri suplimentare. Comisia a propus, pentru evitarea acestui scenariu, menținerea unui plafon fix de 44 de dolari pe baril până în ianuarie 2027. Rolul lui Orbán, preluat de Radev Timp de mai mulți ani, Viktor Orbán a fost liderul european care a întârziat sau a blocat cel mai frecvent sancțiunile împotriva Rusiei și sprijinul financiar pentru Ucraina. Situația s-a schimbat după ce Orbán a pierdut puterea, iar noul guvern de la Budapesta, condus de Péter Magyar, a adoptat o poziție mai cooperantă față de Bruxelles. Inclusiv opoziția Ungariei față de sancționarea Patriarhului Chiril a fost retrasă, permițând introducerea numelui acestuia în noua propunere. Blocajul nu a dispărut însă, ci pare să se fi mutat în Bulgaria. Radev, fost președinte al Bulgariei, a demisionat din funcție la începutul anului pentru a intra în politica de partid. Formațiunea sa a câștigat alegerile parlamentare din aprilie, iar el a devenit premier pe 8 mai. Reuters îl descrie drept un politician eurosceptic, cunoscut pentru pozițiile favorabile refacerii relațiilor cu Moscova, pentru opoziția față de ajutorul militar acordat Ucrainei și pentru criticile la adresa sancțiunilor. Un singur stat poate bloca întreaga Uniune Sancțiunile externe ale UE au nevoie de acordul tuturor celor 27 de state membre. Astfel, chiar dacă celelalte 26 de guverne susțin un pachet, opoziția unui singur stat este suficientă pentru a împiedica adoptarea lui. Din 2011, statele membre au folosit veto-ul în 48 de dosare privind politica externă, bugetul sau extinderea Uniunii. Ungaria a fost responsabilă pentru 21 dintre aceste blocaje, iar Polonia pentru șapte. România, Bulgaria și Cipru au utilizat și ele regula unanimității cel puțin o dată. Disputa reaprinde dezbaterea privind eliminarea sau limitarea unanimității în politica externă. Experți ai Institutului Max Planck au argumentat că un veto folosit prin încălcarea gravă a principiului solidarității europene ar putea fi considerat juridic irelevant. Deocamdată însă, orice modificare amplă a regulilor s-ar lovi tot de opoziția statelor care văd dreptul de veto ca pe ultima garanție a influenței lor în interiorul Uniunii.
Bilanț în oglindă la 1 an de mandat: Nawrocki și Nicușor Dan
Bilanț prezidențial în oglindă. Deși au fost aleși de o masă largă de votanți cam în aceeași perioadă a lui 2025, Karol Nawrocki și Nicușor Dan se situează în direcții diametral opuse când vine vorba de rezultate și de încrederea cetățenilor care i-au ales. Președintele Karol Nawrocki și-a exercitat dreptul de veto mai mult decât orice președinte din istoria Poloniei, deși a preluat mandatul de mai puțin de 1 an. Dreptul de veto este principala prerogativă a unui președinte pe plan intern. Acest drept îl ajută să medieze și să echilibreze raporturile de putere într-o democrație, apărând reglementând prioritățile și interesele naționale, așa cum este prevăzut în Constituție. La polul opus se află Nicușor Dan, care este acuzat tot mai mult că nu respectă Constituția. Într-o perioadă aproape similară de mandat (Nicușor Dan – 1 an, Nawrocki – 10 luni), liderul polonez se distinge prin exercitarea dreptului său de veto de 37 de ori, un record absolut pentru Polonia postcomunistă. Un reformator în care polonezii au cea mai mare încredere Dacă președintele Poloniei este perceput la scară largă ca un reformator, președintele României este tot mai contestat atât de partidele din toate zonele (atât din opoziție, cât și din coaliția pro-europeană). După recentele sale decizii în desemnarea unui premier, după căderea guvernului Bolojan, tot mai numeroase voci din partidele, mai ales dinspre PNL și AUR, îl acuză de forțarea Constituției. Naționalistul Karol Nawrocki a câștigat alegerile cu 50,89% / foto: Profimedia În egală măsură, specialiștii în drept reputați îl acuză pe liderul de la Cotroceni că nu respectă prerogativele constituționale. Tot mai multe voci din spațiul public încep să vorbească de suspendarea lui Nicușor Dan, de la jurnaliști cunoscuți (Ion Cristoiu, Emilian Isăilă, Doru Bușcu) la alți lideri de opinie (Andrei Marga) sau politicieni de prim-plan (George Simion, Daniel Fenechiu). Un președinte fără veto și cu cea mai mare scădere a cotei de încredere dintre toți președinții de după 1989 Deși a trimis câteva legi la CCR pentru reexaminare, inclusiv legea care reglementează statutul obiectivelor de interes național precum hidrocentralele, Nicușor Dan nu și-a exercitat niciodată, într-un an de mandat, dreptul de veto pe plan politic intern. Nu a refuzat nicio propunere venită dinspre partide sau dinspre Guverm. Dacă pe plan extern Nawrocki este considerat principalul aliat conservator în Europa al lui Donald Trump și al curentului MAGA, performanțele internaționale ale lui Nicușor Dan sunt aproape inexistente. Ca dovadă, a angajat o firmă de lobby americană contra unui onorariu exorbitant, pentru a-i face lobby la Casa Albă (detalii AICI). Polonezul este politicianul în care cetățenii din Polonia au cea mai mare încredere, în vreme ce Nicușor Dan are cea mai mare prăbușire a cotei de încredere dintre președinții României de după 1989, așa cum arată cele mai recente sondaje de opinie. Președintele Poloniei nu ezită să se opună unor legi votate în Parlamentul de la Varșovia Karol Nawrocki a anunțat joia trecută că refuză să semneze 3 noi legi adoptate de Parlamentul polonez. Practic, președintele s-a opus în total, prin drept de veto, la 37 de propuneri legislative în doar 10 luni de la venirea la putere. Anteriorul deținător al recordului, Aleksander Kwaśniewski, și-a exercitat dreptul de veto de 35 de ori în decursul a 10 ani în calitate de președinte. Ultimul drept de veto a fost exercitat de Nawrocki chiar săptămâna trecută, simultan cu opoziția de dreapta, scrie notesonpoland. Liderul de la Varșovia a dezvăluit că a votat negativ a 3-a oară o încercare a coaliției liberale de a introduce reglementarea pieței de active cripto. Presedintele Republicii Polone, Karol Nawrocki, este primit de presedintele Nicusor Dan la Palatul Cotroceni, marti, 12 mai 2026, cu ocazia summitului B9. ALEXANDRU DOBRE / MEDIAFAX FOTO Karol Nawrocki acuză practicile restrictive ale Cabinetului Tusk Așa cum a fost cazul și la precedentul său drept de veto, Nawrocki a argumentat că, deși susține reglementarea acestui sector sensibil, propunerile guvernului Donald Tusk sunt prea restrictive și au ignorat aproape toate sugestiile făcute anterior de președinte. În egală măsură, liderul de la Varșovia a exprimat vetoul pe un proiect de lege care vizează tratamentul HIV deoarece extindea un termen limită pentru doctorii din UE pentru a trece un examen de limba poloneză până în mai 2027. “Fiecare polonez are dreptul să se aștepte să poată comunica eficient și liber cu doctorul său”, a argumentat Nawrocki. Varșovia În final, Nawrocki a refuzat să semneze o lege care permite suspendarea limitărilor asupra obligațiilor fiscale dacă procedurile sunt inițiate înainte de expirarea unei perioade de 5 ani. Președintele a explicat că astfel s-ar submina securitatea legală și încrederea cetățenilor în stat. Pintre altele, șeful Poloniei a votat contra legislației asupra reformei juridice, a împrumuturilpr de apărare ale UE (Programul SAFE, aprobat rapid în România), implimentarea controversatei DSA (Digital Service Act) a UE, a creșterii de taxe pe alcool și băuturi dulci, a recunoașterii limbilor regionale și a creării primului parc național polonez din ultimii 24 de ani. Nawrocki și-a propus (și reușește) să extindă rolul de președinte al Poloniei Ultimele 3 vetouri ale sale continuă abordarea sa intens competitivă cu guvernul premierului pro-european Donald Tusk. Deși în general președinția Poloniei este văzută deseori ca o poziție mai mult simbolică, presa centrală de la Varșovia constată că Nawrocki și-a propus (și reușește) să redefinească acest rol, extindându-i puterile. Cel mai puternic prerogativ prezidențial a fost dintotdeauna vetoul. Însă, deși Polonia a avut anterior președinți care s-au opus guvernelor lor pe diferite poziții, niciodată nu a existat o asemenea inflație de vetouri, comentează sursa citată. Primul președinte polonez după căderea comunismului, faimosul activist anticomunist Lech Wałęsa (care a consus țara între 1990 și 1995), și-a folosit dreptul de veto de 27 ori. Succesorul său, Kwaśniewski (1995-2005), a avut 35 de veto. Lech Kaczyński (2005-2010) a refuzat să semneze 18 legi. Bronisław Komorowski (2010-2015), al cărui mandat a coincis cu un guvern foarte apropiat de politica sa, și-a exprimat dreptul de veto de numai 9 ori. Predecesorul lui Nawrocki, Andrzej Duda (2015-2025), a votat contra de 19 ori în mandatele sale