Tot mai mulți germani se gândesc să emigreze din cauza migrației. Elveția, prima opțiune
Peste jumătate dintre germani își pot imagina să emigreze – și nu doar din cauza climei. Problema nu este în primul rând clima, ci un sentiment mai profund de neliniște față de propria țară, potrivit unui sondaj recent. La întrebarea: „Presupunând că ați fi complet independent din punct de vedere profesional, personal și financiar, v-ați putea imagina să părăsiți Germania și să emigrați în străinătate?”, 31% dintre respondenți au răspuns „cu siguranță”, iar 27% au spus „probabil”, informează agenția dpa. Aproximativ 22% au spus că „probabil” nu ar emigra, iar 15% au răspuns „cu siguranță nu”, conform sondajului realizat de YouGov. Votanții AfD, cei mai hotărâți să plece Proporția celor dispuși să emigreze este deosebit de mare în rândul susținătorilor partidului de extremă dreapta și anti-imigrație Alternativa pentru Germania (AfD): 55% dintre aceștia au spus că ar emigra „cu siguranță”, iar 24% „probabil”. AfD este deosebit de puternic în estul Germaniei, unde mulți au întâmpinat dificultăți în timpul tranziției de la o economie comunistă la economia de piață occidentală, după reunificarea din 1990. Partidul a crescut semnificativ începând din 2015, când sute de mii de solicitanți de azil au intrat în Germania. În prezent, nemulțumirea generală pare să fie în creștere: dintre cei care, în principiu sau posibil, își pot imagina să emigreze, 36% spun că s-au gândit mai serios să părăsească Germania în ultimele luni. Dintre aceștia, 61% indică situația migrației din Germania ca fiind unul dintre motivele dorinței de a emigra. Între timp, 41% invocă recesiunea economică, iar 29% spun că nemulțumirea lor este legată de ascensiunea AfD. Elveția, principala destinație Printre destinațiile la care visează cei care doresc să se mute, Elveția este deosebit de populară. Lista țărilor în care germanii și-ar dori cel mai mult să trăiască este condusă de Elveția și Austria (30% și 23%), urmate de Spania și Canada (22% și 17%). „Aceste țări se află în topul preferințelor pentru emigrare încă din anii 1990, alături de SUA și Australia”, spune Simone Blaschka, istoric specializat în migrație și director al Centrului German de Emigrare din Bremerhaven. Faptul că în Elveția și Austria se vorbește germana, iar sistemele politice sunt asemănătoare joacă, cu siguranță, un rol important în aceste alegeri, afirmă ea. Elveția este deosebit de apreciată de votanții AfD și de susținătorii partidului liberal FDP. Elveția e un refugiu nostalgic pentru „vechea Germanie” Sociologul german Oliver Nachtwey, care predă la Universitatea din Basel, consideră că cei care doresc să se mute în Elveția caută, de fapt, o versiune idealizată a Germaniei anilor ’80 și ’90, când infrastructura era solidă, iar politica, relativ stabilă – cel puțin privită prin lentila nostalgiei. În privința infrastructurii, Elveția este cu mult înaintea Germaniei, afirmă Nachtwey, oferind ca exemplu punctualitatea trenurilor. „Aici, întrebarea este dacă trenul întârzie trei sau patru minute, nu dacă va veni deloc”, spune el.
Profituri uriașe pentru Germania, care alimentează cu armament conflictele din Orientul Mijlociu, Ucraina și Asia
Odată cu creșterea numărului de conflicte în lume, industria de apărare a Germaniei a cunoscut o expansiune fără precedent și o cerere din ce în ce mai mare. Datele preliminare ale guvernului federal arată că valoarea exporturilor militare germane a atins 13,2 miliarde de euro în 2024, mai mult decât dublul nivelului din 2020, potrivit CNBC. Unde ajunge armamentul produs în Germania? 80% din exporturile de armament au fost direcționate către „țări partenere apropiate”, precum statele Uniunii Europene, Japonia, Elveția, Australia, Noua Zeelandă, Coreea de Sud, Singapore și Ucraina, în primul trimestru al anului 2025. Restul de 20% au mers către „țări terțe”, printre care guvernul german a menționat Qatar și Israel. Conform institutului SIPRI, considerat o sursă de referință la nivel global pentru date care despre comerțul cu arme, Germania s-a situat pe locul cinci în lume la exportul de armament greu ultimii cinci ani, piețele principale fiind Ucraina, Egipt și Israel. Navele militare, urmate de vehiculele blindate, rachete și motoare au constituit peste 40% din armamentul exportat. Profituri record pentru companiile germane de apărare Printre cei mai mari jucători din industria germană se numără compania Rheinmetall, ale cărei acțiuni au crescut cu peste 260% în ultimul an. Potrivit raportului său anual, 46,6% din vânzări provin din Europa, în timp ce Asia și Orientul Mijlociu însumează 9,6%, iar America 7,7%. MTU Aero Engines, producător de motoare pentru aeronave civile și militare, a înregistrat o creștere de peste 13% în divizia sa militară, alimentată în principal de vânzările motoarelor folosite în avioanele Eurofighter. Reprezentanții companiei au declarat că afacerile militare sunt concentrate în special pe Germania și Europa. O altă companie germană, specializată în senzori și apărare electronică, Hensoldt AG, a raportat că 87,8% din veniturile sale în 2024 au provenit din Europa. „Cererea crește la nivel mondial, însă creșterea este deosebit de accentuată în Germania și Europa”, a declarat directorul financiar Christian Ladurner. Renk, producător de transmisii pentru tancuri și nave, furnizează echipamente pentru peste 70 de armate terestre și peste 40 de flote maritime din întreaga lume, inclusiv UE, NATO, Coreea de Sud, India și Israel, iar Thyssenkrupp Marine Systems, parte a celui mai mare producător de oțel din Germania, a făcut vânzări semnificative în America de Sud, Orientul Mijlociu, Africa și Europa Occidentală. „Germania ar trebui să înceteze alimentarea războiului”, spune extrema dreaptă Avântul industriei germane de armament a stârnit și reacții critice pe scena politică. Exporturile armamentului german către Israel au fost puse sub semnul întrebării, date fiind abuzurile israeliene asupra drepturilor omului în Gaza. În mai 2025, proaspătul ministru de externe din cabinetul Merz, Johann Wadephul, preciza că: „Germania este deschisă unei analize a exporturilor către Israel, dar livrările de arme vor continua.” Și în legătură cu sprijinul militar pentru Ucraina au apărut controverse, mai ales din partea extremelor politice. Partidul german de stânga radicală BSW a cerut oprirea livrărilor, iar Beatrix Von Storch, liderul adjunct al formațiunii de extremă dreapta AfD, a susținut răspicat că: „Germania ar trebui să înceteze livrările de arme, să înceteze alimentarea războiului.” În pofida criticilor, industria de apărare germană își consolidează poziția în topul exportatorilor mondiali, favorizată de contextul internațional marcat de conflicte, reînarmare și instabilitate.
Elveția a ajuns la un acord pentru a-și menține și îmbunătăți accesul la piața unică a UE. Un referendum ar urma până în 2027
După mai bine de un deceniu de discuții cu Bruxelles-ul, Elveția a ajuns la un acord pentru a-și menține și îmbunătăți accesul la piața unică a UE. Acordul – care va fi supus unui referendum – include aceleași probleme spinoase care au afectat relația dintre Marea Britanie și UE, inclusiv contribuțiile la buget, politica de migrație și rolul judecătorilor străini. Aproape 1.000 de pagini de text, dezvăluite luna trecută după semnarea unui acord în decembrie, vor ancora Elveția mai ferm pe cea mai mare piață unică din lume. Dacă va fi aprobat, noul cadru obligă Elveția să reflecte modificările legislației UE în mai multe domenii. „Alinierea dinamică” – adoptarea automată a modificărilor din legislația UE – se referă la șase domenii cheie: recunoașterea reciprocă a standardelor privind mărfurile, electricitate, siguranța alimentară, transportul aerian și terestru și libertatea de circulație. Elveția ar avea o influență limitată asupra modului în care sunt formulate regulile – lobby pe lângă Bruxelles și membrii UE – niciun cuvânt de spus asupra rezultatului final și s-ar confrunta cu sancțiuni dacă nu implementează modificările. Elveția ar fi obligată să plătească 375 de milioane de euro anual în bugetul UE. Procesul de adoptare sau respingere a acordului va dura câțiva ani Mai întâi va fi un proces de consultare publică până în toamnă, apoi textul – posibil cu unele amendamente – va fi înmânat Parlamentului pentru a începe dezbaterea anul viitor. Guvernul elvețian își propune să organizeze referendumul până în iunie 2027, altfel alegerile naționale din același an vor duce la o amânare pentru 2028. Acordurile includ o clauză de arbitraj care stipulează că disputele sunt rezolvate de o comisie independentă – mai degrabă decât unilateral de către instanțele UE – pentru a aborda preocupările elvețiene cu privire la suveranitate și autonomie juridică. Dar atunci când cazul implică dreptul UE, comisia de arbitraj trebuie să ceară Curții Europene de Justiție, cea mai înaltă instanță a blocului, o interpretare obligatorie. Mișcarea eurosceptică din Elveția Ca și în Marea Britanie, jurisdicția CEJ și adoptarea „dinamică” a legilor UE au devenit catalizatoare pentru mișcarea eurosceptică din Elveția. „Adoptarea dinamică a legislației UE și a hotărârilor CEJ schimbă în cele din urmă sistemul de democrație directă din Elveția. Ne scade competitivitatea”, a declarat directorul executiv al Kompass/Europa, Philip Erzinger. Grupul anti-UE, înființat de miliardari din domeniul fondurilor de investiții private și alți antreprenori, strânge semnături pentru a lansa o inițiativă pentru un vot public pe această temă. „De exemplu, nu este nevoie de un acord privind libera circulație a persoanelor pentru a angaja oameni din țări străine”, a adăugat Erzinger. Partidul SVP de extremă dreapta al Elveției este împotriva acordului, care se bucură de sprijinul partidelor de stânga. Partidele centriste, cum ar fi liberalii, nu au luat încă o poziție. Elvețienii au un sistem adânc înrădăcinat de democrație directă. „Elvețienii au urmărit întotdeauna aceste actualizări ale legislației UE oricum. Dar vor să aibă capacitatea de a alege. Aceasta este diferența cheie pentru noi”, a spus un finanțator din Zurich. Există, de asemenea, scenariul în care Elveția ar vota “nu”. În 2021, când Elveția s-a retras din discuții, UE s-a răzbunat prin retrogradarea participării Elveției la programul Orizont Europa. Acest lucru s-ar putea întâmpla din nou dacă acordul nu va fi ratificat până la sfârșitul anului 2028. Oficialii UE: Menținerea status quo-ului nu este o opțiune Oficialii UE au declarat pentru Financial Times că menținerea status quo-ului nu este o opțiune. „Dacă există un vot negativ, UE consideră că acesta trebuie să fie sfârșitul drumului pentru calea bilaterală și tratamentul special pentru Elveția”, a declarat un oficial familiarizat cu situația de la Bruxelles. Alții, însă, cred că este timpul să se încheie o înțelegere cu cel mai mare partener comercial al Elveției. „Trăim cu această dramă încă din anii ’90. Europa este cel mai mare partener comercial al nostru și trebuie să rezolvăm problema instituțional, spre deosebire de sector cu sector”, a declarat Jean Keller, șeful managerului de fonduri Quaero Capital din Geneva. „Da, trebuie să ne asigurăm că lucruri precum drepturile lucrătorilor sunt protejate, dar în cele din urmă este imperativ să găsim un cadru durabil pentru a face afaceri în Europa.” Foto: Profimedia CITIȚI ȘI: Adrian Sabău, originar din București, a absolvit studiile de licență la Universitatea din București. Aflat la începutul carierei la “Gândul”, a mai lucrat anterior ca traducător. Este pasionat … vezi toate articolele