UE cere statelor să reducă sărăcia fără fonduri noi. Strategia, criticată pentru lipsa finanțării
Comisia Europeană le va cere guvernelor să lucreze mai bine pe politicile sociale, să îi sprijine pe cei care trăiesc de la un salariu la altul, să îi implice pe tineri și să ofere mai multă protecție vârstnicilor și altor persoane vulnerabile. Potrivit Politico, strategia urmează să fie prezentată miercuri. Un oficial european a explicat că planul este „un punct de plecare” și că va „oferi statelor membre instrumente suplimentare pentru a-și face treaba”, urmând ca în următorul an să fie propuse măsuri mai concrete. Executivul european susține că problema nu este lipsa banilor, ci utilizarea lor. În proiectul pentru viitorul buget multianual sunt prevăzute aproximativ 100 de miliarde de euro pentru politici sociale, față de cei aproximativ 50 de miliarde disponibile anterior prin Fondul Social European Plus, principalul instrument al UE pentru finanțarea locurilor de muncă și a programelor sociale. „Progresul a fost lent și trebuie să recunoaștem acest lucru”, a declarat oficialul. Roxana Mînzatu: Societățile devin mai slabe când oamenii nu își permit o viață decentă Roxana Mînzatu, vicepreședinte executiv al Comisiei Europene, a atras atenția că efectele sărăciei depășesc sfera socială. „Când oamenii nu își permit locuința, hrana, îngrijirea, educația sau o viață stabilă, societățile noastre devin mai slabe, iar încrederea este afectată. Europa are nevoie de un răspuns mai puternic și mai coordonat”, a declarat aceasta. Strategia urmează să fie prezentată împreună cu alte inițiative privind sărăcia în rândul copiilor, excluziunea locativă și drepturile persoanelor cu dizabilități. Sărăcia ignorată, exploatată de extrema dreaptă Mai mulți europarlamentari și organizații neguvernamentale avertizează că planul riscă să rămână fără efect dacă nu este susținut financiar. Marie Toussaint, europarlamentar francez, a declarat că prioritatea UE „trebuie să fie livrarea de măsuri concrete și finanțare țintită” și a cerut un rol mai activ al Comisiei în aplicarea politicilor. „Nu există strategie fără bani. Cum vom implementa aceste măsuri dacă finanțarea nu este o prioritate?”, a spus Juliana Wahlgren, directoarea European Anti-Poverty Network. Nemulțumirile legate de costul vieții, locuințe și servicii publice se amplifică în mai multe state europene, iar aceste frustrări sunt tot mai des exploatate politic de partidele de extremă dreaptă. La rândul său, socialistul Marit Maij din Olanda a atras atenția că lipsa sprijinului pentru persoanele vulnerabile alimentează neîncrederea în politicile publice și în instituțiile statului: „Persoanele care trăiesc în sărăcie sunt prea des ignorate, iar acest lucru erodează încrederea în politicile publice. Extrema dreaptă exploatează acest gol”. Ținta UE, departe de obiectiv Uniunea Europeană și-a propus să reducă numărul persoanelor expuse riscului de sărăcie sau excluziune socială cu cel puțin 15 milioane până în 2030 și să elimine fenomenul până în 2050. Datele arată însă un progres modest. Până în 2025, numărul a scăzut cu doar 3,4 milioane, iar 20,9% din populația UE rămâne expusă riscului de sărăcie, față de 21,1% în 2019. România și Bulgaria, printre puținele cu progrese Situația diferă semnificativ între state. Potrivit sursei citate, Romania și Bulgaria au redus puternic rata sărăciei în ultimul deceniu, în timp ce țări precum Germania, Franța și Austria au înregistrat creșteri după pandemia de COVID-19. În Germania, procentul persoanelor expuse riscului de sărăcie a crescut de la 17,3% în 2019 la 21,2% în 2025. Problemele reale: birocrația și accesul la ajutoare Pentru cei afectați, dificultatea nu este doar existența sprijinului, ci accesul efectiv la acesta. Ema Popovici, asistent de proiect la Institutul Bucovina, a explicat că sistemul este greu de înțeles și de folosit: „Este foarte dificil să accesezi unele beneficii din cauza birocrației. Sistemul în sine este complicat”. Ea a subliniat că politicile ar trebui construite pornind de la realitatea din teren: „Pe hârtie se poate spune că strategia funcționează, dar în realitate nu. Este nevoie să vorbim direct cu oamenii”.
Manifestații de amploare în Londra: Sute de mii de oameni au protestat față de extrema dreaptă
Zeci de mii de persoane au ieşit sâmbătă pe străzile din centrul Londrei pentru un „Marş pentru a stopa extrema dreaptă”, numeroşi demonstranţi denunţându-l pe liderul partidului Reform UK, Nigel Farage, care conduce în sondajele de opinie, scrie Reuters. Potrivit organizatorilor, 500.000 de oameni s-au adunat la Londra pentru a protesta față de ascensiunea extremei drepte. Evenimentul a cuprins un marș, discursuri în Whitehall – inclusiv un mesaj video din partea primarului Londrei, Sir Sadiq Khan – și un concert în Trafalgar Square. Manifestația a fost organizată de activistul de dreapta Tommy Robinson, potrivit Sky News. Coorganizatorul protestului, Kevin Courtney, a spus în fața mulțimii adunate la Whitehall că estimările sunt că la „demonstrație participă jumătate de milion de persoane – cea mai mare demonstrație împotriva extremei drepte din istorie”. În paralel a avut loc și un marș organizat de Coaliția pentru Palestina. Poliția Metropolitană a anunțat pe X că până în prezent au fost efectuate 25 de arestări la ambele demonstrații – 18 pentru susținerea organizației Palestine Action, două pentru urcarea pe coloanele Galeriei Naționale și cinci pentru alte infracțiuni. Manifestația de sâmbătă are loc după ce în septembrie anul trecut, peste 100.000 de persoane au participat la un miting de dreapta, Unite The Kingdom, la Londra. Potrivit Reuters, în sondajele de opinie recente, Reform UK depăşeşte Partidul Laburist al premierului Starmer, dar și alte formaţiuni tradiţionale britanice.
Marș cu mii de persoane la Lyon, după uciderea unui activist de extremă dreapta
„Momentul Charlie Kirk al Franței” Marșul a avut loc la o săptămână după ce Quentin Deranque și-a pierdut viața. Acesta a încetat din viață sâmbătă, 14 februarie, după ce a fost agresat fizic pe 12 februarie. Potrivit relatărilor din anchetă și martorilor citați, tânărul ar fi fost atacat de un grup radical de stânga. În urma bătăii, Deranque ar fi suferit o hemoragie cerebrală, iar deși ar fi refuzat inițial transportul la spital, a fost preluat ulterior. fostul prim-ministru Dominique de Villepin a calificat uciderea lui Deranque drept „momentul Charlie Kirk al Franței”, făcând referire la activistul conservator american care a fost asasinat în luna septembrie a anul trecut, informează Reuters. În urma decesului, poliția a început să ancheteze șapte persoane printre care și Jacques Elie Favrot, asistentul unui parlamentar din partidul de stânga, Franța Nesupusă. Partidul a condamnat public incidentul. Mobilizare masivă și scandări împotriva „Antifa” Pe fondul marșului, forțele de ordine au fost în alertă, în contextul în care Lyon este cunoscut drept un oraș cu o prezență semnificativă atât a grupărilor de extremă dreapta, cât și a celor de stânga radicală. Marșul a fost organizat de activista anti-avort Aliette Espieux, iar mai multe grupări de extremă dreapta au anunțat că vor participa. Participanții la marș au scandat lozinci precum „Justiție pentru Quentin” și „Antifa asasin”, iar mulți dintre ei și-au acoperit fețele cu măști chirurgicale și ochelari de soare. Manifestația a atras și mici demonstrații antifasciste, întrucât dintr-o clădire din apropiere a fost afișat un banner cu mesajul „Lyon este antifa”. Reacția autorităților Primarul orașului Lyon, Grégory Doucet, a încercat să împiedice desfășurarea marșului, susținând: „Am luptat împotriva violenței de extremă dreaptă în timpul mandatului nostru. Am reușit să închidem multe sedii, să închidem organizații pentru că știm că anumite persoane sunt violente și de aceea eram îngrijorați”. Președintele Emmanuel Macron, a făcut apel la calm înainte de desfășurarea manifestațiilor și a anunțat că săptămâna viitoare va convoca o reuniune a guvernului pe tema grupărilor violente.
Alegeri prezidențiale în Portugalia. Candidatul de extrema dreapta ar putea câștiga primul tur
Candidatul și liderul liderul partidului de extrema dreapta din Portugalia, André Ventura, ar putea câștiga primul tur al alegerilor, arată sondajele citate de Le Figaro. Totuși, deputatul în vârstă de 43 de ani are foarte puține șanse să câștige și turul al doilea. Portughezii se prezintă la urne duminică pentru primul tur al alegerilor prezidențiale în care extrema dreaptă, principala forță de opoziție din țara iberică, ar putea obține un nou succes prin trimiterea candidatului în turul al doilea. Secțiile de votare s-au deschis la ora locală 8:00, iar primele estimări vor fi publicate la ora 20:00. Turul doi va fi organizat, dacă va fi cazul, pe 8 februarie. 11 candidați în cursă 11 candidați sunt în cursa electorală. André Ventura, liderul partidului de extremă dreaptă Chega („Destul”), ar putea ieși pe primul loc. Candidatul socialist Antonio José Seguro părea să aibă un ușor avans față de eurodeputatul liberal João Cotrim Figueiredo în cursa pentru locul al doilea. Alți doi candidați au șanse de a se califica în al doilea tur. Este vorba despre Luis Marques Mendes, din tabăra guvernamentală de dreapta, și un amiral în retragere care candidează ca independent, Henrique Gouveia e Melo. Singurul candidat care a participat și la alegerile prezidențiale anterioare din 2021 este André Ventura. Atunci, el a obținut 11,9% din voturi, terminând pe locul trei. De atunci, partidul său a câștigat constant teren, obținând 22,8% din voturi și 60 de locuri la alegerile parlamentare din mai anul trecut. Câștigătorul alegerilor îl va succeda pe conservatorul Marcelo Rebelo de Sousa, care a avut două mandate. Ales prin sufragiu universal, președintele portughez nu deține puteri executive, dar poate fi chemat să joace un rol de arbitru în perioade de criză. El are dreptul de a dizolva Parlamentul pentru a convoca alegeri parlamentare.
Candidatul de extremă dreapta câștigă alegerile prezidențiale din Chile
Cu peste 95% din voturi numărate, Kast a obținut mai mult de 58%, după ce alegătorii chilieni au susținut masiv promisiunile sale de a combate criminalitatea în creștere, de a deporta sute de mii de imigranți fără statut legal și de a relansa economia uneia dintre cele mai stabile și prospere țări din America Latină. Contracandidata sa, Jeannette Jara, membră a Partidului Comunist și fost ministru al muncii în guvernul președintelui de stânga Gabriel Boric, a obținut puțin peste 41% din voturi, potrivit AP. Alegerea lui Kast se înscrie într-un șir de voturi recente din America Latină care au dus la înlăturarea guvernelor aflate la putere și la ascensiunea unor lideri preponderent de dreapta, de la Argentina până la Bolivia. Jeannette Jara, membră de-o viață a Partidului Comunist, a promovat măsuri importante de protecție socială în guvernul Boric și provine dintr-o familie muncitoare care a protestat împotriva dictaturii militare din perioada 1973-1990. În schimb, Kast este un catolic devotat, tată a nouă copii, al cărui tată, născut în Germania, a fost membru al partidului nazist al lui Adolf Hitler, iar al cărui frate a activat în timpul dictaturii. El a eșuat anterior în două tentative de a câștiga președinția, nereușind să atragă electoratul moderat. Conservatorismul său moral, inclusiv opoziția fermă față de căsătoria între persoane de același sex și față de avort, a fost respins mult timp într-o țară tot mai liberală social. De asemenea, admirația exprimată pentru dictatura sângeroasă a generalului Augusto Pinochet a stârnit condamnări largi în campania sa de acum patru ani, împotriva lui Boric. În ultimii ani însă, temerile legate de migrația necontrolată și criminalitatea organizată au zguduit Chile. Apetitul pentru o abordare dură în materie de ordine publică a crescut, a dominat alegerile și a impulsionat decisiv platforma lui Kast axată pe lege și ordine.
Motivul febrei europene a votanților de extremă dreapta: feminismul liberal?
În ultimii ani, în contextul european s-a observat o trecere a alegătorilor de la partidele tradiționale către noi formațiuni populiste de extremă dreapta radicală, deoarece aceștia consideră că principalele lor revendicări, precum locurile de muncă și locuințele, nu sunt satisfăcute, potrivit unui studiu prezentat recent, scrie EFE. Acestea sunt concluziile proiectului UNTWIST, finanțat de Uniunea Europeană și coordonat de Universitatea spaniolă Pablo de Olavide. Studiul, care face parte din programul Horizon Europe, se bazează pe 18 grupuri de discuții din Spania, Regatul Unit, Germania, Danemarca, Ungaria și Elveția, cu persoane care au votat pentru forțele politice tradiționale și care au optat pentru extrema dreaptă la ultimele alegeri. Sentiment de „oboseală a emancipării” în rândul femeilor Coordonatoarea științifică a UNTWIST, Antonia Ruiz, a explicat că această schimbare în vot se datorează „ipotezei pierzătorilor globalizării”, conform căreia o parte a populației – afectată de consecințele acesteia – atribuie responsabilitatea pentru aspectele „negative” ale acestui proces partidelor tradiționale. Găsim alegători „moderați” care nu au opinii extremiste semnificative și care, în ciuda faptului că fac o evaluare pozitivă a progreselor feminismului liberal, critică tendințele actuale ale acestei mișcări. Studiul identifică, de asemenea, și un sentiment de „oboseală a emancipării” în rândul femeilor, care reprezintă presiunea pe care o simt din cauza faptului că trebuie să se alăture forței de muncă în condiții precare, fiind în același timp responsabile de îngrijirea copiilor. Insecuritate economică În cadrul economiei, bărbații critică „aspru” legislația muncii și relațiile de muncă, în timp ce femeile vorbesc despre insecuritatea economică și cer ore de muncă și condiții salariale mai bune. Pe de altă parte, atât bărbații, cât și femeile sunt de acord că este „nedrept” ca anumite grupuri sociale să primească ajutoare publice. „Participanții cred că sistemul politic dominant este de vină pentru situația lor actuală. Vorbim despre un vot mai degrabă expresiv decât instrumental, deoarece vor să pedepsească partidele tradiționale, dar fără a se aștepta ca votul pentru ele să îi readucă într-un trecut mai bun”, potrivit Antoniei Ruiz. Coordonatoarea proiectului consideră, de asemenea, că partidele tradiționale sunt o parte a problemei, deoarece, în opinia sa, acestea nu reprezintă „adecvat” nevoile sectoarelor vulnerabile ale populației. Și acest lucru creează o „lacune” pentru partidele emergente de extremă dreapta care pot propune discursuri împotriva drepturilor la egalitate de gen.
Mai mulți membri ai extremei drepte din Germania vor merge la Washington luna viitoare
Anna Paulina Luna, o aliată a președintelui american Donald Trump, a acordat un interviu pentru publicația Welt, unde a anunțat că printre cei invitați se află și co-lidera partidului AfD, Alice Weidel. Invitația adresată membrilor AfD vine într-un moment în care personalitățile de extremă dreapta din Germania caută din ce în ce mai mult sprijinul republicanilor MAGA din SUA pentru ceea ce ei numesc o luptă împotriva persecuției politice și cenzurii din țara lor. Aliata lui Trump a fost întrebată de jurnaliștii de la publicația Welt dacă și lidera AfD, Alice Weidel, a fost invitată la Washington, iar răspunsul a fost afirmativ. „O voi găzdui în decembrie. Cred că vor fi 40 de membri ai AfD. Nu numai eu, ci și alți membri ai Congresului vor fi prezenți. În februarie, planificăm o conferință, un fel de anti-Davos. Ceva care se concentrează mai mult pe suveranitatea națiunilor”, a spus Anna Paulina Luna pentru Welt, potrivit POLITICO. Un purtător de cuvânt al formațiunii a declarat că „nu poate nici confirma, nici infirma” dacă acest număr de politicieni ai partidului va călători efectiv în SUA luna viitoare. Luna s-a arătat interesată de afirmațiile unor personalități de extremă dreapta din Germania, care susțin că sunt persecutate în țară pentru opiniile lor. Totodată, unii oficiali ai administrației Trump s-au pronunțat în sprijinul AfD. Pe ce mizează AfD Potrivit POLITICO, liderii AfD consideră că invitația la Washington este o oportunitate de a câștiga mai multă legitimitate pe plan intern pentru afirmațiile lor privind persecuția. Luna a invitat-o pe Alice Weidel la Washington la sfârșitul lunii trecute printr-o postare pe X, iar cea din urmă a spus că va lua legătura pentru a discuta detaliile. Luna a declarat pentru Welt că s-a întâlnit recent și cu Naomi Seibt, o influenceriță de dreapta și aliată a AfD, care recent a solicitat azil în SUA. Aceasta susține că este ținta „supravegherii și hărțuirii severe din partea guvernului și a serviciilor de informații” pentru opiniile sale politice și apărarea libertății de exprimare în Germania.
Zidul a căzut, dar democrația se clatină. Astăzi se împlinesc 36 de ani de la prăbușirea Zidului Berlinului, iar Europa își ridică noi cordoane politice sanitare: vot liber, dar guvernare interzisă. În ciuda opțiunilor populare, partidele ant
9 noiembrie 1989. Se prăbușea Zidul Berlinului, cortina de fier dintre libertate și dictatură. În Europa de Est, vântul schimbării a adus și o adiere dulce de democrație. Oamenii își recâștigau dreptul la opinie, la exprimare și, mai ales, dreptul de a vota după cum le dictează conștiința, și nu partidul. Astăzi, la fix 36 de ani după acest moment istoric, care a declanșat prăbușirea regimurilor comuniste pe bătrânul continent, aceeași Europă pare că și-a ridicat singură un nou zid prin care să se apere chiar de votul oamenilor. Partidele antisistem câștigă alegerile, dar nu ajung la putere. Ronald Reagan: „Tear down this wall” („Dărâmați acest zid”) 155 de kilometri și 4 metri îi despărțeau pe oameni de democrație. Zidul Berlinului a fost ani la rând simbolul divizării Germaniei învinse, dar și al cortinei de fier care tăia Europa în jumătate, între libertatea Occidentului și dictatura de la Răsărit. În 1987, în fața Porții Brandenburg, Ronald Reagan, președintele SUA îi cerea deschis conducătorului URSS, Mihail Gorbaciov, să dărâme Zidul Berlinului. 12 iunie 1987, Berlin. Ronald Reagan îi cerea lui Gorbaciov să dărâme zidul Berlinului J.D. Vance: „There is no room for firewalls” („Nu e loc pentru ziduri de protecție”) La 36 ani distanță, tot în Germania, vicepreședintele SUA J.D. Vance a criticat politicile UE într-un discurs necruțător. A vorbit despre oamenii arestați pentru opiniile lor, dar și despre anularea alegerilor în baza unor „suspiciuni firave a serviciilor de informații și a presiunii enorme din partea vecinilor continentali.” „Democrația se bazează pe principiul sacru: vocea poporului contează. Nu există loc pentru ziduri de protecție. Respecți acest principiu sau nu. Europeni, oamenii au o voce.” 14 februarie 2025, Munchen. J.D. Vance cere liderilor Europei să renunțe la „firewalls” Ce sunt „cordoanele politice sanitare” ale Europei? În discursul liderilor europeni, cordoanele sanitare politice din Europa reprezintă strategii folosite de partidele democratice pentru a izola formațiunile considerate extremiste, populiste sau antidemocratice. Scopul este de a le împiedica să ajungă la guvernare sau să influențeze deciziile politice majore. Fenomenul a devenit vizibil mai ales după ascensiunea partidelor de extremă dreaptă în mai multe state europene, precum Adunarea Națională din Franța, AfD în Germania sau Partidul Libertății din Austria. În teorie, acest „zid de protecție” se construiește prin unirea tuturor forțelor politice împotriva partidelor considerate anti-sistem. În practică, se pot folosi și alte instituții pentru a opri ascensiunea acestor grupări. „Germania continuă să fie traversată de o frontieră invizibilă în interiorul ei” Deși sunt vii în memoria oamenilor, imaginile cu Zidul Berlinului par desprinse dintr-o distopie. În partea de est, de-a lungul zidului exista un coridor izolat, bine păzit, mărginit de alte fortificaţii. Supranumită „fâşia morţii”, această a doua incintă îi împiedica pe berlinezii de est să se apropie de frontieră. În 28 de ani de existenţă au existat numeroase tentative de trecere în Vest, de multe ori mortale. După căderea sa în noaptea zilei de 9 noiembrie 1989, bucăți din zid au fost amplasate în diverse părți ale lumii, reprezentând un simbol al importanței unității în fața divizării. Nimeni nu și-ar fi imaginat că acest zid s-ar putea ridica la loc, sub o altă formă, invizibilă și chiar „în numele democrației.” Ce rămâne la 36 de ani de la dărâmarea Zidului Berlinului – sursă foto Mediafax Alternativa pentru Germania (AfD), pe primul loc în fostul RDG Ștefan Popescu, analist de politică externă, a explicat pentru Gândul paradoxul în care se află Germania, la 36 de ani de la căderea Zidului Berlinului. „În pofida a peste trei decenii de integrare politică și economică, Germania continuă să fie traversată de o frontieră invizibilă în interiorul ei. La scrutinul legislativ din februarie 2025, landurile din Est au plasat, pentru prima dată, partidul Alternativa pentru Germania (AfD) pe primul loc. În Saxonia, formațiunea național- conservatoare a obținut chiar 45% din voturi, confirmând o înrădăcinare durabilă în fostele teritorii ale RDG. Diferențele economice persistă: salarii mai mici, infrastructuri inegale, perspective de carieră limitate. Dar, dincolo de cifre, continuă să existe un sentiment difuz de frustrare și înstrăinare. Pentru mulți est-germani, reunificarea a fost mai curând o anexare decât o fuziune între egali. „Occidentalii” au preluat nu doar companiile și capitalul, ci și funcțiile-cheie în administrațiile landurilor estice, alimentând impresia unei dominații culturale și politice continue”, a explicat analistul politic. Rezultatele alegerilor din luna septembrie 2024 au arătat că cele două landuri din estul Germaniei, Turingia și Saxonia, unde AfD, partidul de extremă dreaptă, a obținut victorii istorice, au cauze profunde și sunt o lovitură pentru partidele cancelarului Olaf Scholz. Alternativa pentru Germania (AfD, Alternative für Deutschland) a câștigat alegerile în landul Turingia cu 32,8%. Astfel AfD a ajuns a doua forță politică în Germania, depășind social-democrații. Aceștia s-au văzut nevoiți să intre în alianță cu rivalii lor tradiționali CDU/CSU pentru a ține puterea cât mai departe de „pericolul extremist.” Rassemblement National (Adunarea Națională) – a treia forță politică în Franța În 2024, Rassemblement National a devenit principalul partid de opoziție din Franța. Din ce în ce mai mulți oameni au rezonat cu platformă naționalistă, anti-imigrație și eurosceptică al partidului condus de Jordan Bardella, tânărul de 30 de ani, susținut de liderul de facto al grupării, Marine Le Pen. Jordan Bardella și Marine Le Pen Conform celui mai recent sondaj, partidul lui Bardella pare că se îndreaptă spre un rezultat istoric la următoarele alegeri parlamentare. Anularea alegerilor – „cordonul politic sanitar” în România? Pe 24 noiembrie, românii au fost chemați la urne pentru a vota în primul tur al alegerilor prezidențiale. Pe buletinul de vot se regăseau 14 candidați. Printre ei se număra și Călin Georgescu, un candidat independent care avea să producă cea mai mare surpriză din istoria alegerilor prezidențiale postdecembriste, intrând în turul al doilea alături de Elena Lasconi, candidata din partea USR. Sfârșitul anului 2024 aducea anularea alegerilor prezidențiale Alegeri anulate de CCR pe 6 decembrie 2024 Curtea Constituțională a decis pe 6 decembrie, în unanimitate, anularea alegerilor prezidențiale, urmând ca procesul electoral să se reia în integralitate, potrivit unui comunicat al CCR. Decizia CCR a fost luată
Surpriză la alegerile din Olanda: extrema dreaptă și liberalii, la egalitate
Rezultatul surprinzător al scrutinului parlamentar reprezintă un moment istoric pentru politica olandeză, unde niciodată două partide nu s-au aflat la egalitate pentru primul loc. Partidul pentru Libertate, condus de politicianul de extremă dreaptă Geert Wilders, și D66, condus de liberalul progresist Rob Jetten, au câștigat fiecare câte 26 de locuri în Camera Reprezentanților, potrivit numărătorii aproape complete publicate de agenția olandeză de presă ANP. Este pentru prima dată în Olanda când două partide termină la egalitate pe primul loc, fapt care va complica negocierile pentru formarea unei noi coaliții guvernamentale. Extrema dreaptă vrea să conducă negocierile Wilders, cunoscut pentru pozițiile sale anti-islam și anti-imigrație, a declarat joi dimineață că partidul său trebuie să aibă un rol central în viitoarele negocieri. „Atâta timp cât nu există o claritate de 100%, niciun negociator D66 nu se poate apuca de treabă. Vom face tot ce putem pentru a preveni asta”, a spus el, citat de Associated Press. Politicianul naționalist domină scena politică olandeză printr-un discurs provocator și eurosceptic și trăiește sub protecția permanentă a poliției după ce a primit numeroase amenințări cu moartea, în urma declarațiilor sale anti-islam. Liberalii mizează pe dialog și cooperare De cealaltă parte, liderul D66, liberalul Rob Jetten, a adoptat un ton conciliant și a subliniat nevoia de stabilitate politică: „Milioane de olandezi au ales astăzi forțele pozitive și o politică în care putem privi din nou înainte împreună”. Jetten, care se definește prin toleranță, cooperare și modernizare, se află într-un puternic contrast ideologic cu Geert Wilders, liderul naționalist. În cariera sa, Jetten a fost ministru al Climei și Energiei între 2022 și 2025 și a condus grupul parlamentar al D66. Este, de asemenea, unul dintre puținii lideri politici europeni deschis asumați ca gay, fiind o voce constantă pentru drepturile comunității LGBTQ+ și promovarea diversității în spațiul public. Nu și-a construit imaginea politică pe acest element, dar l-a integrat firesc în discursul despre toleranță și diversitate. Alegerile nu pun capăt valului populist din Olanda Rezultatul reprezintă o victorie semnificativă pentru D66, care atinge cel mai bun scor din istoria sa, dar și o pierdere notabilă pentru partidul lui Wilders, care a forțat alegerile anticipate în iunie. după ce a provocat căderea coaliției de guvernare din cauza disputelor pe tema migrației. Analiștii avertizează că, deși sprijinul pentru partidul de extremă dreaptă a scăzut, populismul de dreapta nu dispare din peisajul politic olandez. Potrivit analistei britanice Armida van Rij, de la Centrul pentru Reformă Europeană, „este puțin probabil ca aceste alegeri să marcheze sfârșitul populismului în Țările de Jos”. Guvern greu de format la Haga Scena politică olandeză, tot mai împărțită între partidele tradiționale și cele populiste, se confruntă cu tensiuni legate de imigrație și identitate, iar formarea unei coaliții stabile ar putea dura săptămâni sau luni.
Fost premier italian, predicție legată de șfârșitul Uniunii Europene așa cum o cunoaștem. Legătura cu potențiala victorie a extremei drepte în Franța, în 2027
Politicianul a făcut această predicție deși consideră că problema principală cu care se confruntă Europa în prezent „nu este extrema dreaptă”, ci că ascensiunea acestei ideologii este doar o „consecință” a conflictului real cu care se confruntă Uniunea Europeană, notează EFE. „Problema pe care o avem este blocajul visului european… al unei Europe ca loc al păcii, al prosperității, un loc în care războaiele au fost eradicate”, a spus Renzi în timpul unei intervenții la forumul internațional World in Progress, organizat la Barcelona. Renzi, care a împărțit panelul cu Josep Borrell, fostul Înalt Reprezentant al UE pentru afaceri externe și politică de securitate, a afirmat că în prezent „Europa s-a blocat singură, iar birocrația a înlocuit politica”, ceea ce a dus la o problemă majoră de „suprareglementare”. „În acest context, extrema dreaptă are posibilitatea de a crește într-un mod incredibil datorită greșelilor noastre”, a adăugat fostul premier italian (2014–2016). Franța, „adevăratul bolnav al Europei” Renzi a descris situația politică din Franța drept cea a „adevăratului bolnav al Europei”, având în vedere instabilitatea sa politică — trei prim-miniștri într-un singur an — și dificultățile în aprobarea bugetului pentru 2026. „Dacă (la prezidențialele din 2027) vor câștiga Jordan Bardella sau Marine Le Pen, va fi sfârșitul Uniunii Europene așa cum o știm”, a avertizat el. Pentru a evita un astfel de scenariu, Renzi consideră că „stânga radicală nu este răspunsul”, iar „singura cale” este „crearea unei noi opțiuni de centru-stânga” care să poată „câștiga în turul al doilea împotriva lui Bardella sau Le Pen”. Fostul premier a recurs la o metaforă referitoare la furtul de duminică de la muzeul Luvru din Paris: „Avem cel mai bun lucru (muzeu) din lume, dar nu ne pasă, și în șapte minute, sau poate patru, un hoț a reușit să intre și să comită furtul. Este foarte trist, dar exact asta s-a întâmplat cu marile valori europene în ultimii 20 de ani, în opinia mea.” În cadrul aceluiași panel, Josep Borrell a fost de acord cu Renzi, afirmând că, dacă ar câștiga o extremă dreaptă precum cea a lui Le Pen, „proiectul european ar fi serios afectat”. „Care este soluția? Trebuie depus un efort pedagogic uriaș pentru ca cetățenii să înțeleagă ce face Europa și să îi ceară să o facă; dar și să înțeleagă ceea ce Europa nu poate face, pentru că nimeni nu i-a cerut asta — nici statele, nici cetățenii”, a adăugat fostul șef al diplomației europene.