Cea mai mare frescă medievală din Transilvania și tezaur de 3.500 de ani, în satul cu șase biserici
Satul Șmig numără mai puțin de 800 de suflete, însă oferă nenumărate motive de uimire celor care ajung să-i cunoască trecutul. Parte din comuna Alma, satul numără șase biserici, are cea mai mare pictură murală din Evul Mediu din Transilvania, iar în secolul al XIX-lea, aici a fost descoperit mai mult de o jumătate de kilogram de aur, sub forma unui tezaur vechi de peste 3.500 de ani, povestește, pe pagina de Facebook, președintele Consiliului Județean Sibiul, Daniela Cîmpean. „Războiul” dintre războaie Bătrânii satului mai vorbesc încă despre incidentul petrecut între cele două războaie mondiale, când o delegație a sașilor brașoveni a fost alungată cu o ploaie de pietre și bucăți de lemn, în contextul în care sătenii au preluat terenurile lui Papp Kálmán, un moșier armean falimentar. Astăzi, Șmigul adăpostește credincioși ai cinci confesiuni: romano-catolici, greco-catolici, evanghelici, reformați și ortodocși, cei din urmă deținând două biserici. Satul cu un sas și jumătate de care s-a îndrăgostit un neamț „În tot satul mai există un sas și jumătate”, spune, zâmbind, Alexander Kloos, cu referire la o săsoaică și un sas pe jumătate maghiar, singurii reprezentanți ai etniei care a clădit, la mijlocul secolului al XIV-lea, biserica în care se află una dintre cele mai mari fresce medievale din Transilvania. Alexander este cetățean german și un personaj cunoscut în zona Târnavelor, după ce s-a implicat în proiecte de conservare și restaurare a bisericilor fortificate săsești. Și el aparține acestei etnii, de trecutul căreia s-a îndrăgostit la vârsta de 30 de ani. Este născut în București, din tată sas sibian și mamă basarabeancă. „Aveam trei ani când părinții mei au decis să emigrăm în Germania. Era vremea când statul german plătea pentru fiecare sas între 2.000 și 5.000 de mărci. Nu știu exact cât am valorat noi pentru comuniști”, povestește bărbatul. În România, Alexander a revenit ca adult: „Am ajuns la biserica fortificată din Hosman și pur și simplu am simțit că aparțin acestor locuri. Am făcut o pasiune pentru istoria sașilor și cred că am vizitat peste 200 de biserici fortificate din Transilvania, majoritatea în județele Sibiu, Brașov, Mureș și Bistrița-Năsăud”. Alexander își dedică tot timpul liber salvării bisericii din Șmig Graphic designer de meserie, Alexander își dedică tot timpul liber salvării bisericii din Șmig. „Fiecare concediu de odihnă mi-l petrec în România și, de multe ori, îmi mai iau câte o lună de concediu fără plată pentru a putea fi aici, unde este mare nevoie de sprijin pentru restaurarea frescei”, spune Alexander. Mica biserică din satul de pe Valea Târnavelor a devenit un mare atelier de restaurare după ce Fundația Biserici Fortificate i-a reabilitat acoperișul. Din 2020, aici vin zeci de studenți din diferite țări europene pentru a se pregăti în meseria de restaurator, proiect datorat asociațiilor Kulturerbe Kirchenburgen și ARCUS din Târgu Mureș, Universităților de Artă din București și Cluj-Napoca, Universității „Lucian Blaga” din Sibiu, precum și parteneriatelor cu Universitatea de Arte Frumoase din Budapesta și Federația Restauratorilor din Germania. Intitulat „The Conservation Summer School”, acest program urmează să fie acreditat către Erasmus drept „Școală Europeană de Vară”. „În premieră, în acest an vom avea trei școli de vară destinate studenților care se pregătesc în conservarea suprafețelor arhitecturale. Ei provin din România, Ungaria, Germania, Franța, Olanda, Austria și Italia, toți fiind conștienți de șansa unică pe care o întâlnesc aici, în Șmig, unde pot învăța practic despre restaurare și conservare pe o frescă din Evul Mediu. În Europa nu mai există prea des astfel de ocazii, majoritatea lucrărilor de acest tip fiind deja restaurate”, arată Alexander. Ce reprezintă fresca Liniștea domină Șmigul, puținii săteni ieșiți pe stradă fiind pensionari sau femei cu copii mici. Adulții sunt în câmp sau la serviciu, în Mediașul aflat la 16 kilometri distanță. În mica biserică ajung turiștii care au aflat de fresca unică în această zonă a țării. „Are cam 260 de metri pătrați și reprezintă Legenda Sfântului Ladislau, Rugăciunea Sfintei Ecaterina sau Crucea Vie, teme importante specifice catolicismului medieval. O frescă atât de mare într-o biserică de sat este greu de întâlnit chiar și în Europa”, spune Alexander, cetățean german îndrăgostit de istoria sașilor transilvăneni. De pe pereții înalți, sfinții privesc spre cei care trec de ușa grea, cu inserții metalice, a bisericii. S-au înfățișat din nou oamenilor abia în urmă cu câțiva ani. „Știm că trecerea de la cultul catolic la cel evanghelic a însemnat și acoperirea picturilor de pe pereții bisericii. Din fericire, acestea nu au fost distruse, ci doar acoperite cu var sau tencuială subțire, iar misiunea noastră este să îndepărtăm straturile depuse și să readucem la lumină întreaga lucrare realizată în urmă cu mai bine de cinci secole”. Despre fresca din Șmig am vorbit și cu Lorand Kiss, unul dintre cei mai apreciați specialiști restauratori de picturi medievale din România. „Este o frescă despre a cărei existență nu știa nimeni în urmă cu 20 de ani. A fost realizată, probabil, de același pictor care a lucrat și la biserica din Mălâncrav”. Legat de culori, acesta ne dezvăluie câteva secrete din Evul Mediu: „Pentru galben se utiliza inclusiv gălbenușul de ou, iar pentru suportul culorilor se apela la cazeina din lapte. Desigur, nu lipsea cărbunele pentru negru sau oxidul de cupru pentru verde”. Vara, biserica prinde viață datorită zecilor de tineri studenți veniți în Șmig pentru a-i scoate pe sfinți la lumină. Lucrează precum medicii, mulți folosind bisturie pentru îndepărtarea pojghiței de tencuială și „injecții” pentru diferitele soluții care ajung în stratul suport al picturii. O muncă titanică, asumată de o mână de oameni cu suflet mare. Toți contribuie la readucerea la viață a unui crâmpei din trecutul comunității săsești, care continuă să-și lase amprenta asupra județului Sibiu.
Judecata de Apoi din Capela Sixtină a lui Michelangelo intră într-un nou proces de restaurare
Intervenția a debutat luni, prin instalarea schelelor în fața peretelui altarului din Cappella Sistina. Vaticanul estimează că acestea vor rămâne pe poziție aproximativ trei luni, timp suficient pentru finalizarea restaurării. Vizitatorii vor putea în continuare să intre în capelă, deoarece restauratorii vor lucra în spatele unui panou mare, imprimat cu o reproducere de înaltă rezoluție a frescei, mai precizează Il Post. Cea mai amplă intervenție după 1994 Actuala restaurare este cea mai importantă de la proiectul major încheiat în 1994, care a durat 14 ani. Acesta, a vizat atât „Judecata de Apoi”, cât și bolta Capelei Sixtine. Atunci, culorile frescelor au fost redescoperite în nuanțe mult mai vii decât se credea, după îndepărtarea depunerilor de fum, praf și murdărie acumulate timp de secole. Paolo Violini, coordonatorul laboratorului de restaurare a picturilor și obiectelor din lemn al Muzeelor Vaticanului, explică faptul că pe suprafața frescei s-a format o „peliculă albicioasă difuză”. Cauza ar fi microparticule purtate de curenții de aer din interior. Aceste depuneri au redus contrastul luminii și umbrei și au alterat intensitatea culorilor, îngreunând percepția detaliilor. Impactul turismului asupra frescei din Capela Sixtină Capela Sixtină primește zilnic zeci de mii de vizitatori, iar prezența lor influențează microclimatul interior. Căldura corporală, umiditatea și dioxidul de carbon provenite de la public contribuie la degradarea frescelor. Pentru protecție, Vaticanul menține temperatura între 22–24°C, umiditatea sub 60%. Se utilizează sisteme de ventilație și monitorizare a aerului și se efectuează anual lucrări de curățare în perioada de închidere a muzeului. Schelele permit ca până la 12 specialiști să lucreze simultan. Proiectul este finanțat de organizația non-profit Patrons of the Arts in the Vatican Museums. Aceasta sprijină conservarea patrimoniului prin donații private. Pe lângă restauratori, în proces sunt implicate departamentele de cercetare, conservare și documentare fotografică ale muzeului. Capodopera Renașterii „Judecata de Apoi” a fost comandată în 1533 de papa Clement al VII-lea, iar lucrările au început sub pontificatul lui Paul al III-lea. Finalizată în 1541, fresca acoperă peste 180 m² și include 391 de personaje. Această restaurare urmărește păstrarea fidelă a intenției originale a lui Michelangelo, combinând protecția patrimoniului cu accesul publicului, și marchează o nouă etapă în conservarea uneia dintre cele mai importante creații artistice din lume.
DESCOPERIRE spectaculoasă în epava unei nave din Al Doilea Război Mondial: o frescă unică și un automobil misterios! Cui aparțineau, de fapt
O expediție recentă desfășurată de o echipă de la Administrația Națională Oceanică și Atmosferică (NOAA) a scos la lumină comori neașteptate din adâncuri. Cercetătorii au explorat epava unei nave militare americane scufundate în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial și au făcut descoperiri care readuc istoria la viață într-un mod spectaculos. Printre rămășițele metalice și structurile colapsate ale vasului, specialiștii au identificat o frescă pictată manual, perfect conservată, veche de 83 de ani. Un automobil „fantomă”, găsit într-un loc imposibil Aceasta, intitulată sugestiv „Harta croazierelor”, reprezintă traseele efectuate de navă în perioada în care era activă. Măsurând aproximativ 13 metri lungime și 4 metri lățime, fresca se află pe peretele interior al unuia dintre lifturile navei și, până acum, fusese cunoscută doar din fotografii de arhivă. Și mai intrigantă a fost descoperirea unui automobil vechi, un Ford Super Deluxe „Woody”, din anii 1940-1941, aflat în hangarul navei. Vopsită în negru și purtând plăcuțe cu inscripția „SHIP SERVICE_NAVY”, mașina pare să fi fost folosită de înalți ofițeri ai echipajului în escale portuare. Prezența autoturismului în acel spațiu ridică numeroase semne de întrebare, mai ales în contextul în care, înainte de scufundare, echipajul a fost nevoit să arunce peste bord multe echipamente grele – inclusiv avioane și artilerie antiaeriană. Totuși, automobilul a rămas la bord, devenind o enigmă pe care istoricii încearcă acum să o dezlege. Povestea naufragiului, în cifre și fapte Nava a fost grav avariată în mai 1942, în urma unei confruntări navale importante, fiind ulterior reparată rapid și trimisă din nou în luptă. În timpul unei bătălii decisive din Pacific, a fost din nou ținta unui atac aerian, urmat de un asalt cu torpile. În ciuda eforturilor disperate ale echipajului, nava s-a scufundat, iar epava a rămas neatinsă timp de mai bine de o jumătate de secol. A fost redescoperită abia în 1998 de o echipă condusă de celebrul oceanograf Robert Ballard, potrivit The Independent. Însă abia acum, în 2025, descoperirile de la bord aduc în fața publicului detalii uimitoare și neașteptate despre viața la bord și ultimele zile ale navei. CITEȘTE ȘI: Animalul care merge pe apă ca IISUS Hristos. Cum explică știința acest fenomen spectaculos Dosar CIA. Adevărul despre cei 23 de soldați sovietici pietrificați de extratereștri după doborârea unui OZN Laurențiu Teodorescu este un jurnalist cu experienta, care a debutat in presa scrisa din Romania in anul 2000. De-a lungul carierei, a colaborat cu mai multe publicatii, atat din presa scrisa, cat si … vezi toate articolele