Medicamentele care au revoluționat slăbitul ar putea ajuta și în lupta cu cancerul
Medicamentele GLP-1, devenite extrem de populare în ultimii ani pentru tratarea diabetului și pentru pierderea în greutate, ar putea avea un beneficiu neașteptat. Potrivit unor noi cercetări prezentate la reuniunea anuală a Societății Americane de Oncologie Clinică (ASCO), aceste tratamente au fost asociate cu un risc mai mic de apariție și progresie a mai multor tipuri de cancer. Rezultatele provin din peste 20 de studii prezentate în cadrul conferinței desfășurate la Chicago și au atras atenția comunității medicale internaționale, relatează Reuters. Ce au observat cercetătorii Analizele au inclus date provenite de la pacienți care utilizează medicamente precum Ozempic, Wegovy, Mounjaro, Zepbound, Victoza sau alte tratamente din aceeași clasă, cunoscută sub denumirea de GLP-1. Potrivit cercetătorilor, persoanele care au folosit aceste medicamente au prezentat, în mai multe studii, un risc mai redus de dezvoltare a anumitor forme de cancer. O probabilitate mai mică de apariție a metastazelor și rate de supraviețuire mai bune comparativ cu pacienții care nu au urmat astfel de tratamente. Unul dintre studiile prezentate a analizat peste 110.000 de femei. A constatat că utilizatoarele medicamentelor GLP-1 au avut o probabilitate cu până la 35% mai mică de a dezvolta cancer de sân. Beneficii observate în mai multe tipuri de cancer Semnalele pozitive nu s-au limitat la un singur tip de boală. Un studiu realizat pe peste 12.000 de pacienți a arătat că utilizarea medicamentelor GLP-1 a fost asociată cu un risc cu 38% până la 50% mai mic de răspândire a cancerului către alte organe, în special în cazul cancerului pulmonar, mamar, colorectal și hepatic. Alte cercetări au identificat rezultate favorabile și în cazul cancerului de prostată, cancerului endometrial, cancerului vezicii urinare și anumitor forme de cancer de sânge. De asemenea, pacienții care urmau tratamente moderne de imunoterapie au părut să răspundă mai bine atunci când utilizau și medicamente din clasa GLP-1. De ce ar putea avea acest efect Oamenii de știință nu cunosc încă exact mecanismul prin care aceste medicamente ar putea influența evoluția cancerului. Specialiștii cred însă că efectele antiinflamatorii, reglarea nivelului de insulină și interacțiunea cu anumite procese biologice implicate în dezvoltarea tumorilor ar putea juca un rol important. Inflamația cronică este considerată unul dintre factorii care contribuie la apariția și progresia mai multor forme de cancer, iar reducerea acesteia ar putea explica o parte dintre rezultatele observate. Cercetătorii cer prudență Deși concluziile sunt încurajatoare, experții avertizează că majoritatea datelor provin din studii observaționale. Acest lucru înseamnă că cercetările au identificat o asociere între utilizarea medicamentelor GLP-1 și rezultatele mai bune în cazul cancerului, însă nu pot demonstra că tratamentele sunt cauza directă a acestor beneficii. Pentru confirmarea efectelor anticancerigene sunt necesare studii clinice controlate, în care medicamentele să fie testate în mod specific în rândul pacienților oncologici. Medicamentele care continuă să surprindă Inițial dezvoltate pentru controlul diabetului de tip 2, medicamentele GLP-1 au devenit cunoscute la nivel mondial datorită efectului lor asupra pierderii în greutate. În ultimii ani, studiile au sugerat că acestea ar putea aduce beneficii și în reducerea riscului cardiovascular, în tratamentul apneei de somn sau chiar în combaterea dependențelor. Noile rezultate prezentate la ASCO adaugă o posibilă nouă direcție de cercetare: rolul pe care aceste medicamente l-ar putea avea în prevenirea și tratamentul unor forme de cancer.
Sângele de piton ar putea revoluționa tratamentele de slăbit, după descoperirea GLP-1 cu ajutorul unei specii de șopârla
Pitonii au un metabolism extrem. Pot trece luni întregi fără să mănânce nimic, apoi devorează o antilopă întreagă. În timp ce acest fel de „dieta yo-yo” ar fi dezastruoasă pentru alte animale, șerpii au adaptări speciale care îi ajută să prospere în stilul lor de viață cu boom și pauză, notează Science Alert. Metabolismul lor se accelerează de 40 de ori după o masă, inima poate crește cu până la 24,5% la unele specii, iar microbiomul intestinal este pregătit să reacționeze imediat la o masă rară. Este vorba despre produsele secundare ale acestor bacterii pe care oamenii de știință speră să le valorifice pentru uz uman. Biologii Leslie Leinwand de la Universitatea din Colorado Boulder și Jonathon Long de la Stanford University au colaborat pentru a afla ce se găsește în sângele pitonilor regius și pitonilor birmanezi după masă. S-au identificat 208 metaboliți diferiți care au crescut semnificativ după mesele lunare ale pitonilor, dar unul a atras atenția cercetătorilor. Nivelurile de para-tiramină-O-sulfat (pTOS) au crescut de 1.000 de ori în sângele pitonilor după masă. Acest metabolit este produs de bacteriile intestinale ale șarpelui în timp ce descompun aminoacidul comun tirozina, eliberând dioxid de carbon și adăugând sulfat moleculei. Cercetătorii sudiază acum pTOS Despre pTOS se știe foarte puțin. Cercetătorii au găsit câteva studii care sugerează că pTOS circulă și în corpul uman și câteva indicii că nivelul său poate crește după masă. Acest lucru nu este suficient pentru a spune ce efect are asupra oamenilor, dar a fost de ajuns pentru a inspira cercetătorii să investigheze mai departe. „Dacă vrem cu adevărat să înțelegem metabolismul, trebuie să mergem dincolo de studiile pe șoareci și oameni și să ne uităm la extremele metabolice pe care le oferă natura”, spune Long. Pierdere în greutate fără efecte secundare? S-a constatat că, deși pTOS nu pare să apară natural la șoareci sau șobolani (animalele cel mai des folosite pentru studii), acesta le afectează apetitul. Atât șoarecii obezi, cât și cei slabi au consumat mult mai puțină hrană după ce li s-au administrat doze mari de pTOS, fie prin injecție abdominală, fie oral. Pierderea în greutate a survenit fără probleme gastrointestinale, pierdere musculară sau scăderi de energie, efecte frecvent întâlnite la alte tratamente. Atât la șoareci, cât și la pitoni, o doză de pTOS a activat neuroni în hipotalamusul ventromedial, centrul cerebral care controlează sațietatea, foamea și echilibrul energetic, explicând modul în care molecula semnalează pitonului că nu are nevoie să mănânce întreaga antilopă.