Concentrează-te pe durere și corpul reacționează diferit. Rezultatul neașteptat al unui studiu
Cercetarea, realizată de o echipă coordonată de neurologul Liron Rozenkrantz de la Universitatea Bar-Ilan din Israel și publicată în Nature Human Behaviour, indică o legătură directă între atenție și reglarea sistemului imunitar. Inflamația reprezintă unul dintre principalele mecanisme prin care organismul reacționează la infecții sau leziuni. În zona afectată apar căldură și umflături, iar celulele sistemului imunitar sunt mobilizate pentru a răspunde amenințării, scrie Science Alert. În același timp, sistemul nervos transmite creierului informații despre ceea ce se întâmplă în organism. Aceste semnale pot fi percepute sub forma unor senzații precum mâncărime, usturime sau arsură. Pentru a testa dacă atenția acordată acestor senzații influențează doar percepția durerii sau și răspunsul imun, cercetătorii au folosit testul cutanat cu histamină, utilizat în mod obișnuit pentru evaluarea reacțiilor alergice. Atenția a redus dimensiunea reacției inflamatorii În primul experiment au participat 37 de adulți sănătoși. Fiecare participant a efectuat testul cutanat în două sesiuni diferite. Într-una dintre sesiuni, voluntarii au fost instruiți să își concentreze atenția asupra senzațiilor provenite din zona inflamată. În cealaltă, atenția le-a fost direcționată către videoclipuri menite să îi distragă. Rezultatele au fost surprinzătoare. Participanții au perceput disconfortul ca fiind mai intens atunci când se concentrau asupra inflamației. Cu toate acestea, reacția inflamatorie propriu-zisă a fost mai redusă. Dimensiunea medie a zonei umflate, numită „wheal”, a fost de aproximativ 3,5 milimetri atunci când participanții își concentrau atenția asupra inflamației, comparativ cu 5 milimetri atunci când erau distrași. Și zona de roșeață din jurul reacției a fost mai mică în condiția de concentrare: 10,6 milimetri, față de 14 milimetri în cazul distragerii. Aproximativ 90% dintre participanți au prezentat o reacție inflamatorie mai puternică atunci când atenția le era distrasă. Atenția asupra inflamației a grăbit și stabilizarea reacției Cercetătorii au observat diferențe și în evoluția reacției cutanate. După 20 de minute, aproape 90% dintre participanții care își concentraseră atenția asupra senzației aveau o zonă inflamată care era deja stabilă sau începea să se reducă. În grupul în care atenția fusese direcționată în altă parte, proporția a fost de doar 46%. Un al doilea experiment, realizat pe 20 de participanți, a produs rezultate similare. Voluntarii au privit forme abstracte, folosindu-le fie ca elemente care să le amintească să se concentreze asupra pielii iritate, fie concentrându-se asupra formelor în sine. Inflamația a fost din nou mai redusă atunci când atenția era îndreptată către senzația internă. De ce ar putea atenția să influențeze inflamația Cercetătorii consideră că atenția ar putea transmite creierului informații mai precise despre ceea ce se întâmplă în organism. Concentrarea asupra senzației inflamatorii ar putea crește importanța semnalului pentru creier, oferindu-i mai multe informații despre intensitatea și localizarea reacției. Acest lucru ar putea permite organismului să ajusteze mai precis răspunsul imun. Pentru a verifica această ipoteză, cercetătorii au repetat experimentul după amorțirea zonei cu lidocaină. Atunci când senzația era diminuată, efectul atenției asupra inflamației devenea mai slab, dar nu dispărea complet. Analiza sistemului nervos autonom a oferit un indiciu suplimentar. Cercetătorii nu au identificat diferențe semnificative în ceea ce privește ritmul cardiac, conductanța pielii sau temperatura pielii, însă au observat modificări ale variabilității ritmului cardiac, un indicator indirect al activității parasimpatice. Sistemul vagal este implicat în reglarea inflamației, iar creșterea variabilității ritmului cardiac asociată cu atenția internă s-a menținut chiar și atunci când senzația fusese diminuată cu lidocaină. Studiul nu înseamnă că putem „gândi” bolile departe Cercetătorii subliniază că rezultatele trebuie interpretate cu prudență. Studiul a inclus doar 57 de persoane și a analizat o reacție inflamatorie cutanată mică, temporară și controlată experimental. Nu există deocamdată dovezi că aceleași mecanisme ar funcționa în cazul infecțiilor, inflamației cronice sau bolilor autoimune. Prin urmare, rezultatele nu înseamnă că simpla concentrare asupra unei boli grave o poate vindeca. Studiul sugerează însă că atenția ar putea avea un rol mai important în comunicarea dintre creier și sistemul imunitar decât se credea până acum. Ceea ce simțim și modul în care alegem să acordăm atenție acestor senzații ar putea influența, cel puțin în anumite situații, modul în care organismul își reglează răspunsul inflamator.
Îmbătrânirea ar putea începe în măduva osoasă. Cercetătorii au descoperit cum celulele stem din sânge influențează întregul organism
Un nou studiu realizat pe șoareci arată că celulele stem hematopoietice îmbătrânite pot produce mai multe celule imunitare care favorizează inflamația cronică și afectează organe aflate la distanță. Cercetarea, publicată în revista Nature Aging, indică un rol important pentru proteina SIRT3, care pare să ajute celulele stem din sânge să își mențină funcționarea într-un mod mai sănătos pe măsură ce organismul îmbătrânește, scrie Science Alert. Îmbătrânirea celulelor stem din sânge poate afecta întregul organism Măduva osoasă nu are doar rolul de a susține structura oaselor. În interiorul oaselor se află un țesut viu care produce în permanență celulele din sânge și o mare parte dintre celulele sistemului imunitar. Aceste celule ajung apoi în circulația sanguină și se deplasează către mușchi, plămâni, creier și alte organe. Cercetătorii au vrut să afle dacă îmbătrânirea celulelor stem care produc aceste celule poate contribui, la rândul său, la deteriorarea unor țesuturi aflate în alte părți ale corpului. Studiul sugerează că răspunsul ar putea fi afirmativ. Inflamația este un mecanism normal de apărare împotriva infecțiilor și rănilor. Atunci când persistă însă la niveluri scăzute timp de ani de zile, poate contribui la deteriorarea țesuturilor sănătoase și la apariția mai multor probleme asociate îmbătrânirii. Celulele stem îmbătrânite pot produce mai multe celule care favorizează inflamația Pentru experiment, cercetătorii au modificat genetic celule stem hematopoietice de la șoareci astfel încât acestea să producă mai multă SIRT3. Ulterior, celulele modificate sau celule stem obișnuite au fost transplantate în șoareci tineri al căror sistem imunitar fusese afectat. Transplanturile au refăcut sistemul sanguin și imunitar al animalelor, iar cercetătorii le-au urmărit până la vârsta de aproximativ doi ani, considerată înaintată pentru șoareci. Animalele care au primit celule stem cu un nivel crescut de SIRT3 aveau mai puține celule imunitare care favorizau inflamația. Diferențele nu s-au limitat însă la sânge. Șoarecii respectivi au prezentat o serie de rezultate mai bune la testele fizice și cognitive. Aceștia au alergat pe distanțe mai mari, au rezistat mai mult timp agățați de o suprafață inversată, au obținut rezultate mai bune la un test de memorie și au avut un control mai bun al glicemiei. De asemenea, cercetătorii au observat o structură pulmonară mai sănătoasă. Proteina SIRT3 ar putea proteja celulele stem de un proces asociat îmbătrânirii Pentru a verifica dacă efectele observate erau transmise către alte organe prin intermediul celulelor imunitare, cercetătorii au realizat un al doilea experiment. Celule imunitare produse de celulele stem cu nivel crescut de SIRT3 au fost transferate către alți șoareci tineri. Și aceste animale au prezentat îmbunătățiri în ceea ce privește funcția musculară, controlul glicemiei și structura plămânilor. Potrivit cercetătorilor, rezultatele celor două experimente sugerează că modificările apărute la nivelul celulelor stem din sânge pot ajunge să influențeze organe aflate la distanță prin intermediul celulelor imunitare pe care acestea le produc. Analizele suplimentare au indicat că SIRT3 poate împiedica celulele stem hematopoietice să intre într-un tipar în care produc în exces celule imunitare care favorizează inflamația. Descoperirea adaugă noi dovezi potrivit cărora sistemul responsabil de producerea celulelor sanguine ar putea avea un rol mai important în procesul de îmbătrânire decât se credea anterior. Cercetătorii avertizează însă că rezultatele trebuie interpretate cu prudență. Experimentele au fost realizate pe șoareci, folosind celule stem modificate genetic, iar procedura de pregătire pentru transplantul de măduvă osoasă ar fi putut influența, la rândul său, rezultatele. Studiul nu demonstrează că stimularea SIRT3 poate încetini îmbătrânirea, poate prelungi viața sau poate îmbunătăți starea de sănătate a oamenilor. Următorul pas este să se stabilească dacă mecanismul identificat la șoareci există și la oameni. Cercetătorii trebuie să afle în special dacă scăderea activității SIRT3 determină celulele stem hematopoietice umane îmbătrânite să producă mai multe celule imunitare care stimulează inflamația. Dacă mecanismul va fi confirmat și la oameni, celulele stem din sânge ar putea deveni, în viitor, o posibilă țintă pentru reducerea inflamației asociate îmbătrânirii. Deocamdată, însă, SIRT3 rămâne un subiect de cercetare și nu reprezintă un tratament împotriva îmbătrânirii.
Ce se întâmplă dacă mănânci somon în fiecare zi. Nutriționiștii au dat verdictul
Somonul este considerat unul dintre cele mai sănătoase alimente, datorită conținutului bogat de proteine, acizi grași omega-3 și vitamina D, conform Real Simple. Consumul zilnic poate aduce beneficii reale pentru inimă și mușchi, însă nutriționiștii avertizează că există și limite de care trebuie ținut cont. O porție de 85 de grame de somon gătit oferă peste 21 de grame de proteine. Este o cantitate apropiată de cea din pieptul de pui. Peștele este bogat și în acizi grași omega-3, în principal EPA și DHA. Aceștia sunt cunoscuți pentru efectele lor antiinflamatorii. Somonul conține vitamina D în cantități mai mari decât majoritatea celorlalte tipuri de pește. Este un nutrient esențial pentru sănătatea oaselor și a creierului. Beneficiile consumului zilnic de somon Nutriționista Rachael Ajmera explică faptul că proteinele din somon contribuie la refacerea musculară. Ele susțin și funcția imunitară, plus senzația de sațietate. Acest lucru poate fi util mai ales pentru persoanele în vârstă. Este util și pentru cei care încearcă să slăbească. Acizii grași omega-3 ajută organismul să reducă inflamația. Aceștia contribuie și la eliminarea resturilor celulare, potrivit nutriționistei Carol Holland. Somonul conține și astaxantină, un pigment care limitează stresul oxidativ celular. Peștele oferă și seleniu, care protejează celulele de leziuni similare. Consumul regulat de somon este asociat cu o sănătate a inimii mai bună. Acesta reduce trigliceridele și colesterolul LDL din organism. Beneficiile sunt mai vizibile atunci când somonul înlocuiește carnea roșie în alimentație. Ce riscuri există la consumul zilnic Pentru majoritatea oamenilor, consumul zilnic de somon este considerat sigur. Peștele are un conținut scăzut de mercur. Nutriționiștii recomandă totuși limitarea la două-trei porții pe săptămână. Astfel se reduce expunerea la poluanții care se pot acumula în pește. O dietă bazată exclusiv pe somon ca sursă de proteine poate avea dezavantaje. Aceasta poate exclude alte alimente bogate în nutrienți, precum leguminoasele sau nucile. Femeile însărcinate și copiii ar trebui să fie mai atenți la contaminanții din pește. Se recomandă limitarea consumului la câteva porții pe săptămână, în cazul lor. Cum să incluzi somonul sănătos în dietă Specialiștii recomandă variația metodelor de preparare a somonului. Este de preferat somonul la cuptor, la grătar sau la aburi. Variantele afumate sau foarte sărate ar trebui evitate. Alternarea somonului cu alte surse de proteine ajută la o dietă echilibrată. Fasolea, lintea, tofu sau ouăle sunt exemple bune de alternative.
Oncologii avertizează: Acest obicei comun poate crește riscul de cancer
Un obicei comun de zi cu zi poate crește riscul de cancer mai mult decât își imaginează majoritatea. Oncologii spun că statul prelungit și lipsa mișcării pot crește în tăcere riscul de cancer, scrie Parade. Experții subliniază că riscul de cancer este influențat de stilul de viață. Cercetările sugerează că 30% până la 40% dintre cancere pot fi prevenite prin schimbări comportamentale. Deși genetica și mediul contează, inactivitatea fizică este un factor de risc modificabil major. Medicii spun că schimbările mici și constante pot reduce semnificativ riscul de cancer pe parcursul vieții. De ce un stil de viață sedentar crește riscul de cancer Oncologii avertizează că sedentarismul favorizează inflamația și dezechilibrele hormonale. Excesul de grăsime corporală poate declanșa inflamație cronică, un factor de risc cunoscut pentru cancer. Inactivitatea fizică este asociată și cu obezitatea și cancerul colorectal. Totuși, medicii spun că greutatea nu spune întreaga poveste. Chiar și fără creștere în greutate, statul excesiv afectează metabolismul și sensibilitatea la insulină. Poate reduce absorbția glucozei în mușchi și slăbi funcția sistemului imunitar. Experții mai arată că lipsa mișcării poate crește nivelul hormonilor sexuali. Acest lucru poate mări riscul de cancere sensibile la hormoni, precum cancerul de sân. Cum protejează exercițiile fizice organismul Activitatea fizică regulată scade nivelul insulinei și markerii inflamatori. De asemenea, îmbunătățește supravegherea imunitară și reglarea hormonală. Exercițiile susțin o compoziție corporală sănătoasă și sănătatea microbiomului intestinal. Împreună, aceste efecte creează un mediu mai puțin favorabil dezvoltării cancerului. Un studiu din 2025 publicat în British Journal of Sports Medicine a arătat rezultate promițătoare. Înlocuirea timpului sedentar cu activitate fizică a redus riscul de cancer cu până la 26%. CDC raportează că exercițiile reduc riscul pentru cel puțin opt tipuri de cancer. Printre acestea se numără cancerul de sân, colon, plămân, vezică, rinichi și stomac. Câtă mișcare este suficientă? American Cancer Society recomandă cinci ore de activitate moderată pe săptămână. Aceasta înseamnă aproximativ 45 de minute pe zi de mers alert sau exerciții similare. Un număr mai mare de pași zilnici este, de asemenea, asociat cu risc mai scăzut de cancer. Intensitatea contează mai puțin decât consecvența mișcării. Totuși, experții avertizează că nu este suficient să faci sport și apoi să stai toată ziua. Date recente arată că statul prelungit poate crește riscul de cancer chiar și la persoanele active. Medicii recomandă pauze scurte de mișcare la fiecare 30–60 de minute. Întâlnirile desfășurate în timpul unei plimbări, în loc de a sta la birou, și utilizarea birourilor reglabile pot reduce semnificativ timpul petrecut pe scaun. Oncologii spun că mișcarea este un instrument puternic de prevenție. Schimbările zilnice mici pot oferi protecție semnificativă în timp.
Oncologii avertizează: Acest obicei comun poate crește riscul de cancer
Un obicei comun de zi cu zi poate crește riscul de cancer mai mult decât își imaginează majoritatea. Oncologii spun că statul prelungit și lipsa mișcării pot crește în tăcere riscul de cancer, scrie Parade. Experții subliniază că riscul de cancer este influențat de stilul de viață. Cercetările sugerează că 30% până la 40% dintre cancere pot fi prevenite prin schimbări comportamentale. Deși genetica și mediul contează, inactivitatea fizică este un factor de risc modificabil major. Medicii spun că schimbările mici și constante pot reduce semnificativ riscul de cancer pe parcursul vieții. De ce un stil de viață sedentar crește riscul de cancer Oncologii avertizează că sedentarismul favorizează inflamația și dezechilibrele hormonale. Excesul de grăsime corporală poate declanșa inflamație cronică, un factor de risc cunoscut pentru cancer. Inactivitatea fizică este asociată și cu obezitatea și cancerul colorectal. Totuși, medicii spun că greutatea nu spune întreaga poveste. Chiar și fără creștere în greutate, statul excesiv afectează metabolismul și sensibilitatea la insulină. Poate reduce absorbția glucozei în mușchi și slăbi funcția sistemului imunitar. Experții mai arată că lipsa mișcării poate crește nivelul hormonilor sexuali. Acest lucru poate mări riscul de cancere sensibile la hormoni, precum cancerul de sân. Cum protejează exercițiile fizice organismul Activitatea fizică regulată scade nivelul insulinei și markerii inflamatori. De asemenea, îmbunătățește supravegherea imunitară și reglarea hormonală. Exercițiile susțin o compoziție corporală sănătoasă și sănătatea microbiomului intestinal. Împreună, aceste efecte creează un mediu mai puțin favorabil dezvoltării cancerului. Un studiu din 2025 publicat în British Journal of Sports Medicine a arătat rezultate promițătoare. Înlocuirea timpului sedentar cu activitate fizică a redus riscul de cancer cu până la 26%. CDC raportează că exercițiile reduc riscul pentru cel puțin opt tipuri de cancer. Printre acestea se numără cancerul de sân, colon, plămân, vezică, rinichi și stomac. Câtă mișcare este suficientă? American Cancer Society recomandă cinci ore de activitate moderată pe săptămână. Aceasta înseamnă aproximativ 45 de minute pe zi de mers alert sau exerciții similare. Un număr mai mare de pași zilnici este, de asemenea, asociat cu risc mai scăzut de cancer. Intensitatea contează mai puțin decât consecvența mișcării. Totuși, experții avertizează că nu este suficient să faci sport și apoi să stai toată ziua. Date recente arată că statul prelungit poate crește riscul de cancer chiar și la persoanele active. Medicii recomandă pauze scurte de mișcare la fiecare 30–60 de minute. Întâlnirile desfășurate în timpul unei plimbări, în loc de a sta la birou, și utilizarea birourilor reglabile pot reduce semnificativ timpul petrecut pe scaun. Oncologii spun că mișcarea este un instrument puternic de prevenție. Schimbările zilnice mici pot oferi protecție semnificativă în timp.