23 august 1944, de la Regele Mihai la paradele comuniste. Cum s-a schimbat povestea unei zile istorice
Mareșalul Ion Antonescu se afla la conducerea României în momentul în care Regele Mihai I a decis schimbarea regimului. Antonescu fusese numit în funcția de prim-ministru de regele Carol al II-lea, în septembrie 1940. În timpul guvernării sale, România a intrat în cel de-al Doilea Război Mondial alături de Puterile Axei, formate din Germania Nazistă, Japonia și Italia Fascistă. La 23 august 1944, Regele Mihai I l-a demis pe Ion Antonescu și a cerut arestarea acestuia. Decizia a dus la încetarea guvernării militare și la schimbarea poziției României în război. România a întors armele împotriva Germaniei Naziste În urma deciziilor luate la 23 august 1944, România a ieșit din alianța cu Puterile Axei și s-a alăturat Aliaților, respectiv Națiunilor Unite – URSS, SUA și Anglia. România a început tratativele pentru încheierea armistițiului și s-a aliat cu Uniunea Sovietică. În seara zilei de 23 august, Regele Mihai I s-a adresat populației și a citit Proclamația către țară. „În ceasul cel mai greu al istoriei noastre am socotit, în deplină înţelegere cu poporul meu, că nu este decât o singură cale, pentru salvarea ţării de la o catastrofă totală: ieşirea noastră din alianţa cu puterile Axei şi imediata încetare a războiului cu Naţiunile Unite”, transmitea Regele Mihai I. În aceeași proclamație, Regele Mihai I anunța sfârșitul dictaturii și garanta drepturile și libertățile cetățenilor. 23 august 1944 și schimbarea regimului politic din România După demiterea și arestarea mareșalului Ion Antonescu, guvernarea țării a fost preluată de generalul Constantin Sănătescu. Noul cabinet a fost format din reprezentanți ai partidelor democrate, ofițeri ai armatei și politicieni comuniști. Armistițiul semnat cu Uniunea Sovietică a fost urmat de pierderi teritoriale și de creșterea treptată a influenței comuniștilor în conducerea României. În urma schimbării taberei în război, România a recuperat Transilvania de Nord, inclusiv orașele Cluj, Carei, Satu Mare și Oradea. Cadrilaterul a rămas Bulgariei, în timp ce Basarabia și Bucovina de Nord au rămas Uniunii Sovietice. De la schimbarea alianței la regimul comunist La 23 august 1944 a început o perioadă care avea să ducă, în anii următori, la schimbarea profundă a regimului politic din România. Ziua de 23 august a devenit zi națională în timpul regimului comunist, fiind prezentată drept un moment important al istoriei țării. La 30 decembrie 1947, Regele Mihai I a fost obligat să abdice. Evenimentul a marcat începutul sovietizării României și venirea comuniștilor la putere, regim care a durat până în decembrie 1989. Paradele de 23 august în timpul regimului comunist În perioada regimului comunist, 23 august a devenit sărbătoare națională și una dintre cele mai importante zile din calendarul oficial al României. Data era prezentată drept momentul „eliberării” țării de sub ocupația fascistă, iar în marile orașe erau organizate parade militare și manifestații de amploare. Mii de oameni participau la defilări, în timp ce muncitorii, elevii și reprezentanții diferitelor instituții erau mobilizați să ia parte la festivități. Paradele au devenit, astfel, un instrument de propagandă al regimului comunist, iar discursul oficial a pus treptat în plan secund rolul Regelui Mihai I și al actului de la 23 august 1944, accentuând contribuția Partidului Comunist și a Uniunii Sovietice la schimbarea regimului și la încheierea războiului.
CNSAS spulberă mitul industriei comuniste
În cursul zilei de marți, 11 august 2026, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) a publicat un document care contrazice unul dintre cele mai răspândite mituri despre comunism. Industria României nu era atât de performantă și eficientă pe cât s-a susținut. Documentul arată problemele reale din economia regimului comunist. În vremea comunismului, în România circulau diverse mituri printre cetățeni. Printre acestea se numără industria puternică de care statul român dădea dovadă, precum și eficiența și capacitatea de a produce aproape orice. În postarea de pe Facebook, CNSAS arată că propaganda comunistă ascundea problemele reale ale industriei. Rapoartele economice și documentele Securității indicau pierderi, blocaje și date falsificate. Economia era concentrată pe industria grea și petrochimie, iar producția era stabilită fără să țină cont de cererea pieței. Cu alte cuvinte, „miracolele” erau producții fictive, iar statul se confrunta, de fapt, cu probleme. Loading … Mitul fabricilor comuniste, demontat de Consiliul pentru Studierea Arhivelor Securității (1) „Discursul nostalgic idealizează adesea industria din perioada comunistă, prezentând-o ca pe o epocă de aur a independenței economice, în care România producea de toate, de la agrafe la avioane. În realitate, succesul raportat de propaganda regimului Ceaușescu a fost o iluzie contrazisă grav de cifrele economice ascunse publicului. Modelul comunist s-a bazat pe industria grea și petrochimie, dezvoltate disproporționat și fără o logică a pieței. România importa materie primă pe valută forte (petrol, minereuri) și exporta produse finite ieftine sau de slabă calitate, adesea în pierdere, doar pentru a raporta îndeplinirea planului cincinal. De exemplu, prelucrarea țițeiului în combinate mamut aducea pierderi nete la fiecare tonă, procesul fiind un generator masiv de «muncă în zadar».”, a transmis CNSAS. Ce arătau rapoartele Securității În anii ’80, industria românească s-a degradat și mai mult. Decizia lui Nicolae Ceaușescu de a evita creditele externe a blocat investițiile pentru modernizare. Marile platforme industriale consumau enorm de multă energie. Pentru a le menține active, autoritățile au impus măsuri severe de raționalizare. „După refuzul lui Ceaușescu de a mai contracta credite externe în anii ’80, modernizarea fabricilor a fost aproape complet oprită. Tehnologia a rămas blocată la nivelul anilor ’60-’70. Pentru a menține în funcțiune mastodonții industriali energofagi, regimul a recurs la raționalizarea drastică a resurselor energetice destinate atât populației cât şi… întreprinderilor. Există rapoarte ale Securităţii care semnalau, de exemplu, compromiterea şarjelor în turnătorii deoarece se întrerupea (programat sau nu) alimentarea cu curentul electric. Energia electrică şi termică au fost tăiate pentru cetățeni, totul pentru a alimenta uzine care produceau, în cel mai bun caz, stocuri nevândute de mărfuri”, a transmis CNSAS. Mitul fabricilor comuniste, demontat de Consiliul pentru Studierea Arhivelor Securității (2) Documentul din 1989 arăta că planurile de producție nu erau atinse Documentul CNSAS datează din toamna lui 1989, cu puțin timp înainte de căderea regimului comunist. Acesta descrie problemele grave ale marilor platforme industriale. Situația a afectat și muncitorii. Veniturile scădeau, iar planurile de producție nu erau atinse. Starea de spirit în rândul angajaților se deteriora. „Documentul pe care îl prezentăm, din toamna anului 1989, oferă o perspectivă sumbră asupra colapsului economic structural care afecta marile platforme industriale din România comunistă, chiar în ajunul prăbușirii regimului. Principala problemă identificată de organele de securitate este degradarea accentuată a stării de spirit în rândul muncitorilor, fenomen declanșat direct de neajunsurile materiale zilnice și de scăderile drastice ale veniturilor, cauzate la rândul lor de neîndeplinirea sistematică a planului impus de la nivel central. Documentul scoate la iveală un cerc vicios al ineficienței economice, în care uzinele de renume, în cazul de faţă Întreprinderea de Autocamioane Braşov, erau complet paralizate din cauza blocajelor masive apărute pe lanțul de aprovizionare”, se arată în postare. Întreprinderea de Autocamioane Brașov, dată drept exemplu: lipsa materiilor prime bloca producția CNSAS dă ca exemplu Întreprinderea de Autocamioane Brașov. Lipsa materiilor prime și a componentelor bloca producția. Problemele afectau întregul lanț industrial. Multe întreprinderi raportau producții care, în realitate, nu existau. Astfel, încercau să arate că își îndeplineau planurile impuse de autorități. În același timp, acumulau datorii și nu își mai puteau respecta obligațiile de export. Problemele afectau direct angajații. Veniturile scădeau, iar condițiile de trai se înrăutățeau. „Relațiile de colaborare pe orizontală dintre întreprinderi erau complet disfuncționale, astfel că lipsa materiilor prime esențiale, a componentelor tehnice, a vopselelor, anvelopelor sau pieselor metalice speciale dintr-o fabrică bloca activitatea tuturor celorlalte unități dependente. Acest efect de domino submina grav capacitatea de producție pentru piața internă și anula livrările destinate piețelor externe. Un alt aspect critic relevat este practica raportărilor false în documentele oficiale, o încercare disperată a conducerilor de a masca realitatea economică dezastruoasă în fața ministerelor și centralelor industriale. Din cauza lipsei sprijinului de la centru și a fondurilor pentru salarii, întreprinderile acumulau datorii uriașe, devenind incapabile să își onoreze exporturile planificate sau să recupereze bunurile deja declarate fictiv ca fiind realizate în perioadele anterioare. În final, presiunea nerealizărilor economice se răsfrângea direct asupra personalului muncitor, generând o stare profundă de nemulțumire generalizată din cauza diminuării constante a retribuțiilor, un indicator clar al fragilității regimului politic socialist care se îndrepta rapid spre un deznodământ inevitabil”, transmite instituția. Mitul fabricilor comuniste, demontat de Consiliul pentru Studierea Arhivelor Securității (3) Ce arată documentul nr. 02258 din 30.09.1989 „Din datele și informațiile pe care le deținem rezultă că starea de spirit în rândul personalului muncitor de la Întreprinderea de Autocamioane Brașov continuă să fie necorespunzătoare determinată, în principal, de nerealizarea lună de lună a sarcinilor de plan și a fondului de retribuție, ca urmare a persistenței deficiențelor în aprovizionarea tehnico-materială. Astfel: Deși planul la producția marfă pe primele 8 luni ale anului a fost raportat ca realizat în proporție de 93 %, nici până în prezent întreprinderea nu a reușit să recupereze cele 648 bucăți autovehicule (din care 114 buc. pentru export), precum și cele 50 C.K.D.-uri export China, raportate ca realizate în lunile anterioare. Din planul lunii septembrie de 2.065 bucăți autocamioane, autogașiuri și autotractoare, până la data de 27 septembrie a.c. au ajuns în parcul de livrări la beneficiari doar 124 bucăți, alte 745 bucăți fiind în
Mesajul premierului Ilie Bolojan la 38 de ani de la revolta anticomunistă de la Brașov
„Cu 38 de ani în urmă, în plină dictatură, la Brașov izbucnea prima revoltă anticomunistă, un protest spontan al muncitorilor transformat rapid într-o amplă mișcare de stradă a oamenilor care au avut curajul extraordinar de a spune „nu” dictaturii și minciunii și care au arătat lumii întregi că niciun sistem, oricât de opresiv ar fi, nu poate îngrădi dorința de libertate și demnitate românilor”, transmite Ilie Bolojan. Revolta anticomunistă – începutul schimbării „Această revoltă, strigăt de disperare și act de curaj colectiv, a spart zidul tăcerii impuse de regimul totalitar de atunci și a deschis drumul către Revoluția din Decembrie 1989, care a dus la prăbușirea dictaturii”, adaugă premierul. Revolta anticomunistă de la Brașov, continuă Bolojan, „rămâne un reper al rezistenței în fața nedreptății, amintindu-ne de datoria pe care o avem, ca societate, de a apăra și garanta drepturile și libertățile cetățenești și de a consolida democrația constituțională – ca formă de apărare împotriva oricărei forme de autoritarism”. „Respect față de curajul cu care ei au înfruntat opresiunea totalitară pentru a ne redobândi drepturile și libertățile ce le-au fost încălcate românilor timp de mai multe decenii! Astăzi, într-un context regional marcat de provocări de securitate, de campanii de dezinformare și tentative de rescriere a istoriei naționale, avem datoria morală de a proteja adevărul istoric și memoria celor care s-au jertfit pentru libertate, să combatem falsificarea istoriei noastre recente care alimentează nostalgia față de un regim ce a încălcat demnitatea umană și să construim împreună o societate rezilientă, întemeiată pe valori democratice”, încheie Ilie Bolojan. În urmă cu 38 de ani, coloana de manifestanţi de la fosta Uzină s-a oprit la intersecţia de la Spitalul Judeţean şi au cântat „Deşteaptă-te române”. Revolta de la Braşov din 1987 a fost o acţiune de protest organizată de muncitorii Intreprinderii de Autocamioane, împotriva politicilor economice şi sociale impuse în de Regimul Nicolae Ceauşescu.