Lucruri mai puțin știute despre fostul președinte Ion Iliescu: Știam de Playboy cum știam de capitalism. Nu eram pudibond
În cei 95 de ani de viață ai săi, Iliescu a dus o viață plină, mai ales pe durata mandatelor prezidențiale. S-a întâlnit cu George W.Bush, Jacques Chiriac, Tony Blair, Silvio Berlusconi, Hu Jintao, Papa Ioan Paul al II-lea, Vladimir Putin și a luat prânzul cu Regina Elizabeth a II-a. Potrivit Descoperă , Iliescu provenea dintr-o familie de activiști, fiind născut pe 3 martie 1930. Mama lui, Maria Dumitru Toma, de origine bulgară, și-a abandonat fiul când acesta avea doar un an. Tatăl său, Alexandru Iliescu, s-a recăsătorit cu Maria P., menajera și bucătăreasa Anei Pauker, având de atunci legături cu comunismul. Orfan de la 15 ani, Iliescu practica sport și era un cititor avid La 8 ani, a urmărit prima piesă de teatru – „Omul cu Mârțoaga”, iar când avea 9 ani, s-a declanșat cel de-al Doilea Război Mondial. Tatăl său, Alexandru Iliescu, mecanic de locomotivă, a fost închis. În închisoare, el l-ar fi cunoscut pe viitorul dictator Nicolae Ceaușescu. Tatăl său s-a stins în 1945, când Ion Iliescu avea 15 ani. „Ceaușescu, în tinerețea lui, l-a cunoscut pe tatăl meu. Era în relații mai apropiate cu fratele mai tânăr al tatălui meu. El m-a tratat cu simpatie, m-a încurajat, m-a sprijinit, el m-a propulsat, în 1971, ca secretar general al Comitetului Central. Am fost ministru pentru Problemele Tineretului”). Asta nu l-a împiedicat să se bucure de copilărie. A jucat fotbal, volei, ping-pong și a practicat patinajul și a schiat. A fost și un cititor avid. Studiile la Moscova, călătoria în Albania și căsătoria cu Nina Șerbănescu În 1947, a călătorit cu un grup de elevi trimiși să ajute la construirea primei căi ferate din Albania. Pe viitoarea lui soție, Nina Șerbănescu, Ion Iliescu a cunoscut-o în anii de liceu, la un meci de volei. El studiase la Liceul Sfântul Sava, iar ea la Liceul Iulia Hașdeu. Cei doi s-au căsătorit la 21 iulie 1951. Iliescu a studiat între 1950 și 1954 la Moscova, la Institutul Energetic „M.E. Krjijanovski” și a dezvoltat o relație de prietenie cu Li Peng, coleg de grupă, cel care avea să devină premierul Republicii Populare Chineze între 1980 și 1990. e spunea că tot în anii de studenție l-ar fi cunoscut și pe Mihail Gorbaciov, viitorul și ultimul lider al Uniunii Sovietice. Însă, cei doi studiau în locuri diferite. „S-a fabulat pe seama relațiilor mele personale cu Gorbaciov. Nu am avut prilejul să ne întâlnim, să ne cunoaștem nici în timpul studenției. Întâmplător, eu am făcut studii de inginerie, de hidroenergetică, la Institutul Energetic din Moscova, în perioada anilor 50-54. În aceeaşi perioadă Mihail Sergheevici Gorbaciov era student la Universitatea Lomonosov. N-am avut prilejul să ne întâlnim”, a spus Iliescu. Și-a început cariera politică de la 18 ani, înființând Asociația Elevilor din România, iar în 1965 a devenit prim-secretar al Comitetului Central al UTC. În 1967, a fost numit ministru pentru problemele tineretului, funcție pe care a păstrat-o până în 1971. S-a aliniat politicilor dictatorului, condamnând invazia sovietică a Cehoslovaciei după Primăvara de la Praga, din 1968. Cei mai grei ani: Înlăturarea din funcții și „fiul adoptat” Când dictatorul Nicolae Ceaușescu s-a simțit amenințat de influența sa, în 1984, l-a înlăturat din toate funcțiile, inclusiv din funcția de membru al CC al PCR și din cea de Președinte al Consiliului Naționala al Apelor. Iliescu a răbdat cu greu declinul carierei sale până la 1989, fiind numit în funcții provinciale: 1971 – 1974: președintele Consiliului Județean Timiș, 1974 – 1979: președintele Județean Iași. Ulterior, a devenit director al Editurii Tehnice, angajându-se ca cercetător. În acești ani grei, Iliescu i-a fost tutorele și mentorul lui Mihai Bujor Sion, rămas orfan după ce ambii lui părinți au decedat într-un accident aviatic, în 1974. Cât a fost președinte, Mihai Sion a fost șef al Cancelariei Prezidențiale, diplomat la MAE, consilier prezidențial pe probleme economice și consul în Bangkok, Manila, Los Angeles și Dubai. Adaptarea la capitalism După Revoluția din 1989, Ion Iliescu a participat la inaugurarea primului restaurant McDonald’s din România, în 1995, unde a gustat cartofii prăjiți, iar în 1999, ultima versiune a Daciei 1310 a fost poreclită „Zâmbetul lui Iliescu” datorită designului farurilor și a măștii frontale. În ultimul său interviu cu Ionuț Vulpescu, fost președinte a spus că a răspuns la întrebări inocente de către revista erotică. El privea revista ca fiind dedicată sexului frumos, pe care o descria ca pe o „publicație despre Eros în multiplele lui forme”. Fiind pasionat de pictură, a devenit colecționar modest de picturi în anii de bătrânețe. „O întrebare ludică… vedeți, a existat un timp în România în care până și publicațiile acestea, siropoase, cum li se spune, aveau publicul lor și erau în print. Era o revistă dedicată sexului frumos, dar nu făcea rabat de producție culturală în jurul unui anumit tip de imaginar vizual, specific profilului revistei. Pare ciudat, dar în paginile acelei reviste erau și idei, și nu erau deloc goale de conținut. Era o publicație despre Eros în multiplele lui forme, și fără să fim ipocriți, face parte din viață. În plus, și eu am fost un player, adică un jucător, boy nu prea mai eram, și poate și asta a făcut experiența să fie interesantă pentru public”. Ion Iliescu spunea că era un cunoscător în ale capitalismului, după ce el s-a opus în primul mandat capitalismului de cumetrie: „Acum nu știu de ce și-au închipuit unii că sunt vreun pudibond, sau mai rău, că habar nu am de Playboy, am zis-o și atunci, știam de Playboy cum știam de capitalism… Întrebările au fost mai mult decât decente, au fost provocatoare în sensul bun politic.”. Fostul președinte se fotografiase lângă portretul lui Marilyn Monroe, fiind încălțat în papuci. „Îmi amintesc și acum că printre fotografiile selectate pentru interviu era o poză cu mine în papuci, așa cum era condiționat accesul vizitei la muzeu, lângă portretul lui Marilyn Monroe. Două zâmbete iconice, pentru cârcotași”, a spus amuzat Iliescu, potrivit Fanatik. Sursa Foto: Profimedia Autorul recomandă:
Momentul stânjenitor de care a avut parte Iliescu la discursul Regelui Mihai: De ce a refuzat monarhul să dea mâna cu fostul președinte în 2011
În 2011, fostul suveran Mihai a refuzat să-i mai strângă mâna fostului președinte Ion Iliescu, cu ocazia discursului ținut în Parlament, la aniversarea a 90 de ani. Iliescu, vizibil stânjenit, și-a retras mâna. Traian Băsescu, președintele de atunci, a lipsit, acuzându-l că și-a trădat țara în 1944, ba chiar i-a pus eticheta „slugă la ruși”. Mulți analiști au încercat să afle motivul din spatele gestului fostului suveran de-al ignora pe Iliescu, deși cei doi se împăcaseră cu 10 ani în urmă. Probabil că Regele Mihai a rememorat atunci momentele stânjenitoare pe care le-a îndurat din 1990 până în 1997. Forțat de comuniști să abdice și să plece din țară Forțat să abdice în dimineața zilei de 30 decembrie 1947 și să părăsească țara pe 3 ianuarie 1948, Regele Mihai a trăit în exil, devenind un simbol al rezistenței anticomuniste. „Abdic pentru mine şi pentru urmaşii mei de la Tron, renunţând pentru mine şi pentru ei la toate prerogativele ce le-am exercitat la Rege al României. Las poporului român libertatea de a-şi alege noua formă de Stat“, a spus monarhul. A trăit cu titlul de prinț de Hohenzollern în Italia, Elveția și Regatul Unit al Marii Britanii. NU a participat la funeraliile tatălui său, fostul rege Carol al II-lea. Revenirea în țară: Prima încercare La un an după Revoluția anticeaușistă din 1989, pe 25 decembrie 1990, Mihai, acompaniat de soția sa, fosta regină Ana, fiica lor, Principesa Margareta, alături de alți membri ai familiei regale, au aterizat cu avionul la Aeroportul Otopeni, încercând să intre în România pentru prima oară, după 43 de ani, cu un pașaport diplomatic danez. Atunci, România era condusă de Ion Iliescu, liderul Frontului Salvării Naționale care preluase conducerea țării în urma Revoluției și câștigase alegerile prezidențiale. Fostul rege intenționa să viziteze Biserica Curtea de Argeș, să viziteze mormintele bunicilor săi și să asiste la o liturghie religioasă. Iliescu i-a refuzat intrarea în țară până în 1997 Însă, în timp ce se afla pe drum spre Curtea de Argeș, fostul rege și anturajul său au fost opriți de poliție. Familia regală a fost transportată înapoi la aeroport, forțată să părăsească țara. Partidele din opoziție, Partidul Național Liberal și Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat au condamnat acțiunea lui Iliescu, considerând-o un abuz de putere. Cum justificase Ion Iliescu gestul? „Regele a venit fără un program stabilit, fără o minimă informare a autorităților, punându-ne în fața unui fapt împlinit”. Cu un an în urmă, Ion Iliescu a spus despre Mihai „că este un boșorog care ar trebui să-și vadă de pensie”. Fostul rege Mihai a condamnat dur gestul într-un interviu acordat presei internaționale, calificându-l drept o dovadă a „mentalității comuniste” a noii puteri: „Nu mi se permite să vin în țara mea ca un simplu cetățean, după 43 de ani de exil. Este un act de o lașitate fără margini”. În 1992, Guvernul Stolojan i-a permis lui Mihai să se întoarcă în România pentru a asista la slujba de Înviere de la Mânăstirea Putna, fiind întâmpinat de o mulțime mare de oameni. A ținut un discurs la Curtea de Argeș și altul la balconul Hotelului Continental, urmărit de 100.000 de oameni. A vizitat Bucureștiul și străzile s-au umplut de peste 1 milion de oameni care au încercat să-l vadă. „Mă simt ca un om care s-a întors acasă. Nu am uitat niciodată de acest pământ și de poporul meu.” A refuzat oferta lui Radu Câmpeanu de a candida la președinția României din partea Partidului Național Liberal. Între timp, Iliescu era alarmat de creșterea popularității fostului rege. Partidul Democrat Social Român a cerut ca Mihai să fie declarat persoana non grata în România. „Ce să caute vineri? Și la ora 2? Există un cadru normal al relațiilor cu cetățeni străini sau cei care vor cetățenie? Trebuie să depună cerere pentru a obține viză, care să fie însoțită de o motivație corespunzătoare. Nu a făcut-o până acum”. Reabilitarea de către Emil Constantinescu, din 1997 Fostului rege i s-a interzis să mai intre în România până în 1997, când noul președinte Emil Constantinescu i-a reabilitat cetățenia română și i-a permis să se stabilească în România, la Castelul Săvârșin din județul Arad și în Palatul Elisabeta din București. Familiei regale i-au fost restituite Castelul Peleș și Castelul Pelișor. Reconcilierea dintre regele Mihai și Ion Iliescu Reconcilierea dintre regele Mihai și Ion Iliescu a avut loc în 2001. Aflat la al treilea mandat atunci după câștigarea alegerilor prezidențiale din 2000, Iliescu avea o atitudine mai pro-occidentală și pregătea România pentru aderarea la NATO. La revenirea regelui, Iiescu a rescunoscut că a acționat greșit în trecut și și-a exprimat regretul pentru „starea de spirit” și „tensiunea” dintre anii 1990 și 1996. Președintele i s-a adresat fostului suveran cu titlul de „Sire”. Fostul rege Mihai a decedat pe 5 decembrie 2017. Fostul președinte i-a dedicat în memoria fostului suveran un mesaj sobru, dar respectuos, pe blogul său: „Am aflat cu tristeţe vestea încetării din viaţă a fostului suveran al României, Mihai I. Viaţa sa, într-un secol agitat, nu a fost nici simplă, nici uşoară. Şi-a făcut datoria cu onoare, a luat decizii determinante pentru viitorul ţării. A dovedit un exemplar patriotism în anii grei ai exilului. (…) Relaţia noastră nu a fost simplă, în vremurile agitate ale începutului tranziţiei. Raţiunea şi sensul servirii interesului public, indiferent de poziţia în care ne aflam, au fost mai puternice şi, împreună, am reuşit să transmitem către partenerii noştri un mesaj puternic, de asumare a valorilor comunităţii europene.” Sursa Foto: Mediafax Foto Autorul recomandă: Regele Mihai, din exil înapoi în țară. Cum a încercat fostul suveran să salveze monarhia în România
Simbolul @ a fost inventat în 1536, cu secole înainte de e-mail și mențiuni pe rețele sociale
Simbolul @, pe care îl folosim zilnic în adresele de e-mail sau când menționăm pe cineva pe rețelele sociale, nu este deloc o invenție a erei digitale. De fapt, el are o istorie fascinantă care începe încă din secolul al XVI-lea, iar unii cercetători cred chiar că ar fi fost folosit pentru prima dată în manuscrise medievale, începând cu secolul al VI-lea. Departe de a fi un produs al tehnologiei moderne, acest semn grafic a fost la început o simplă prescurtare scrisă de mână, destinată să economisească timp și spațiu în documente. Primele atestări clare ale simbolului apar în anul 1536, într-o scrisoare a unui negustor florentin, Francesco Lapi. Acesta a folosit semnul @ pentru a nota prețul unitar într-o tranzacție: „14 lămâi @ 10 ducați”. Așadar, semnul avea sensul de „fiecare la prețul de”. O invenție născută din comoditate Deși scrisoarea din 1536 este cel mai vechi document cunoscut care conține simbolul @ în această formă, originile sale ar putea fi și mai vechi. Unele teorii susțin că monahii medievali, obosiți de copiile interminabile ale manuscriselor, au căutat modalități de a scurta cuvintele frecvent folosite. Astfel, cuvântul latin „ad”, care înseamnă „către” sau „la”, ar fi fost condensat într-un „a” cu o coadă spiralată, semănând cu actualul @. O teorie asemănătoare îi implică pe scribii francezi, care ar fi modificat litera „a” pentru a include terminația cuvântului „à” (adică „la”), astfel încât să nu ridice stiloul de pe hârtie. Din economie de gesturi și cerneală a apărut un simbol care astăzi este indispensabil în lumea digitală. Reînvierea simbolului în era internetului După ce și-a pierdut treptat popularitatea ca prescurtare în corespondența comercială, simbolul @ a fost readus în prim-plan abia în anul 1971, când informaticianul american Ray Tomlinson căuta o soluție pentru a trimite mesaje între computerele conectate la rețeaua Arpanet — precursoarea internetului. Tomlinson avea nevoie de un caracter care să separe numele utilizatorului de numele computerului pe care acesta era înregistrat. Simbolul @ era perfect: era rar folosit în limbajele de programare și avea deja sensul de „la”. Astfel s-a născut formatul clasic al adresei de e-mail: nume@computer. „Căutam un simbol care nu era folosit prea mult și @ părea logic. Ar fi putut fi un semn de exclamare sau egal, dar n-ar fi avut sens”, a explicat Tomlinson într-un interviu pentru Smithsonian. Azi, @ este omniprezent: îl folosim în adrese de e-mail, pe platforme sociale precum Twitter, Instagram sau TikTok, în aplicații de mesagerie sau chiar în marketing. Ceea ce a început ca o scurtătură leneșă a devenit un pilon al comunicării moderne, dovadă că unele idei bune pot dăinui secole întregi.
Țara europeană în care au fost descoperite piramide la fel de vechi ca cele egiptene
Într-o țară europeană, arheologii au descoperit urmele unor piramide la fel vechi ca cele din Egipt. Cele mai faimoase piramide sunt cele de la complexul mortuar de la Giza, find construite de faraoni Khufu, Kefren și Mikerinos în jurul anilor 2600 – 2500 î.Hr. Considerați constructori pricepuți de piramide, s-ar părea că egiptenii, maiașii și nubienii nu erau singurii. Arheologii de la Universitatea Adam Mickiewicz au făcut o mega-descoperire: morminte megalitice vechi ce au fost construite în jurul anilor 2500 î.Hr., fiind contemporane cu monumentul megalitic Stonehenge și Marea Piramidă a lui Khufu de la Giza. Piramide străvechi, descoperite în Polonia Arheologii au descoperit piramide neolitice în satul Wyskoc, în regiunea Wielkopolska a Poloniei, fiind folosite în scop funerar. Acestea datează de 5500 ani. Descoperirea „piramidelor poloneze” a fost anunțată pe Facebook, de către Complex of Landscape Parks of the Wielkopolska Voivodeship. Mormintele au fost construite din blocuri masive de piatră, cu formă alungită sau trapezoidală, iar unele cântăresc peste 10 tone, cu o lungime de 200 de metri și 4 metri înălțime. Pietrele, transportate prin metode încă necunoscute pe distanțe lungi (probabil, cu sănii și buturugi), au fost aliniate cu grijă, alcătuind monumente prea sofisticate pentru vremurile de atunci, construite cu metode inginerești „avansate”. Arheologii au identificat constructorii: aceștia ar fi aparținut culturii Funnelbeaker (cultura paharului-pâlnie), o societate neolitică cunoscută pentru arhitectura funerară și practici agricole. Ce au găsit arheologii în aceste „piramide”? Arheologii a găsit scheleți umani, așezate pe spate, cu picioarele îndreptate spre răsărit. În jurul lor au fost găsite obiecte din ceramică, topoare din piatră și recipiente ritualice ce ar fi conținut opium. „Chiar dacă aceste culturi erau societăți egalitare, mormintele adăposteau cadavrele unor personalități importante pentru comunitate – căpetenia, preotul, șamanul. Fiecare generație a unei comunități și-a construit propriul megalit”, a spus Artur Golis pentru agenția de presă poloneză PAP. Multe morminte neolitice s-au degradat peste timp, dar „piramidele poloneze”, bine conservate și protejate de păduri, îi pot ajuta pe cercetători pentru a afla mai multe informații despre timpurile preistorice ale Europei. În continuare, piramida faraonului Djoser de la Saqqara rămâne cea mai veche piramidă cunoscută din istorie, fiind construită în jurul anilor 2670 – 2650 î.Hr. Sursa Foto: Profimedia Autorul recomandă: Cercetători italieni afirmă că au găsit un „oraș subteran” sub PIRAMIDELE egiptene, însă egiptologii pun la îndoială validitatea descoperirii
Cât te costă să o călătorie în Santorini, posibil adevărata Atlantida
Platon povestea în dialogurile sale despre existența unui Atlantidei, într-un loc unde apunea Soarele, și care a creat un mare imperiu maritim care stăpânea lumea de vest, fiind în contrast cu Imperiul Persan care stăpânea lumea de est. În dialogurile „Timaeus” și „Critias”, Platon a scris despre Atlantida era un continent sau o insulă din Oceanul Atlantic, iar sursa de inspirație ar fi de la Solon, omul de stat care a creat democrația ateniană. El ar fi vizitat Egiptul și ar fi găsit texte egiptene străvechi despre civilizația misterioasă care a existat cu 9000 ani înainte. Legenda Atlantidei Atlantida era situată dincolo de Coloanele lui Hercule, fiind un oraș construit pe o insulă mai mare decât Libia și Asia Mică (Turcia) laolaltă. În porțiunea nordică a insulei și de-a lungul țărmului erau munți care cuprindeau o mare câmpie în formă alungită spre sud, extinsă pe o suprafață de 555 km. La 9 km de coastă era un munte scund, separat, iar de jur împrejur, insula centrală avea 0,92 km diametru. Populația îl venera pe Poseidon, zeul mărilor. El și-a sculptat muntele unde locuia iubita sa într-un palat maiestuos, înconjurat cu trei șanțuri circulare. O confederație de regi puternici și măreți din Atlantida au făurit un imperiu maritim prosper. Cel mai bătrân rege, Atlas, era cel mai drept, încât că în onoarea sa, întreaga insulă și oceanul înconjurător au fost numite după numele său: Atlantida și Oceanul Atlantic. Atlas avea frați gemeni cu care a împărțit puterea: fratele său geamăn Gadeirus precum și alte patru perechi de gemeni: Ampheres și Evaemon, Mneseus și Autochton, Elasippus și Mestor, Azaes și Diaprepes. Scufundarea Atlantidei Atlanții au construit poduri spre nord de munte, creând o rută către restul insulei, și au săpat un canal către mare, tuneluri în inelele de stâncă pentru ca navele să poată traversa orașul din jurul muntelui. Fiecare pasaj era păzit de porți și turnuri. Zidurile înconjurau fiecare inel al orașului, fiind construite din rocă roșie, albă și neagră, acoperite cu alamă, staniu și oricalc. Atlanții au traversat dincolo de Coloanele lui Hercule și au cucerit teritorii din Libia, ajungând până în Egipt și în Italia, unde au luat populații în sclavie. Dar atenienii au format o alianță și s-au opus imperiului atlantic. Imperiul a fost învins, iar teritoriile ocupate au fost eliberate. Imperiul atlantic s-a prăbușit în haos și violență. La scurt timp, au avut loc inundații și cutremure, iar într-o noapte, insula Atlantida s-a scufundat în adâncurile mării, drept pedeapsă din partea lui Zeus pentru mândrie și aroganță. Unde s-ar fi situat Atlantida, de fapt? Mulți istorici au considerat Atlantida doar o legendă de-a lungul timpului. Nu s-au găsit deloc ruine sau formațiuni geologice care să indice existența unei insule sau a unui continent. Cercetătorii au considerat Atlantida drept o simplă alegorie a hubrisului națiunilor. Era, practic, o lecție de învățăminte despre civilizațiile care se prăbușesc din pricina mândriei și aroganței. Însă, în 1996, Eberhard Zangger a scris în cartea sa publicată în 1993 – „The Flood from Heaven: Deciphering the Atlantis legend”, că legenda Atlantidei ar putea avea un sâmbure de adevăr. Povestea ar fi fost inspirată după un eveniment real. Autorul a identificat mai multe orașe și locuri ca fiind sursă de inspirație pentru povestea lui Platon. Iar el consideră Santorini drept una dintre insulele pe care s-ar fi construit adevăratul oraș Atlantida. Cândva, Santorini, alături de insulele Therasia și Aspronisi, alcătuiau o insulă circulară. În jurul anului 1600 î.Hr., în Santorini, un vulcan masiv a erupt. A fost înregistrată ca cea mai mare erupție vulcanică din istoria antică, cauzând colapsul centrului insulei în mare, rezultând caldeira pe care o vedem azi. Valurile gigantice provocate de tsunami și norii de cenușă au devastat toate regiunile înconjurătoare, inclusiv Egiptul. Arheologii au găsit Akrotiri, unul dintre marile orașe minoice cu tehnologie avansată, artă intrigată, economie înfloritoare și o societate dezvoltată. Citește mai mult despre: Legenda ATLANTIDEI a lui Platon, inspirată de o erupție vulcanică devastatoare din Santorini care s-a petrecut acum 3600 de ani Santorini – Geografie și Istorie Santorini, cunoscută oficial și ca Thera sau Thira, are o suprafață de 73 km pătrați și se situează la 200 km de Grecia continentală. Este o insulă cu plaje vulcanice și peisaje impresionante, făcând dintr-un mic arhipelag circular format de caldeira vulcanică. Este populată de 15.480 de locuitori. Între anii 3000 și 1630 î.Hr., insula a fost stăpânită pe durata epocii bronzului de către civilizația minoică. În Akrotiri, un oraș împrejmuit cu ziduri de până la 8 metri, erau construite clădiri de trei etaje, străzi pavate, piețe și spații de depozitare pentru vase ceramice. Locuințele bogaților erau ornamentate cu fresce și picturi murale, ilustrând corăbii, delfini, pescari, luptători de box și femei așezate la umbra unor baldachine. Clima este semi-aridă, cu caracteristici mediteraneene: veri secetoase și uscate, ierni umede. Populația insulei trăiește din turism, agricultură, industria vinului. Vinul alb din Santorini este vestit pentru aroma sa puternică rezultată dintr-un amestec cu citrice și sare iodată din cenușa vulcanică. Cândva o sursă de inspirație pentru legenda Atlantidei, insula este populară acum pentru satele cu locuințele albe sau viu colorate, precum și pentru bisericile de arhitectură bizantină. Cât te costă să vizitezi Santorini Dacă vrei să-ți petreci vacanța pe o insulă grecească cu un buget planificat, Santorini este destinația ideală. Zborul de aproape 2 ore de la București către insulă costă în jur de 600 lei dus-întors pentru o singură persoană. În perioada sezonului estival, biletul unui zbor low-cost poate să coste mai mult: 208 de euro la Wizz Air, între 1 și 8 august. O altă modalitate este să mergi cu mașina de la București la Atena. Din Atena, la prețul de 242 lei, poți să-ți transporți mașina cu feribotul, într-o călătorie ce durează 10 ore. Iată taxele de drum București – Santorini, potrivit Știrile PRO TV: Pod Giurgiu – Ruse: 3 € dus – 2 € întors Vigneta Bulgaria: 8 € Autostrada Grecia: Salonic – Atena – 24 € pe sens Pret feribot Atena – Santorini : diferă în
Detalii impresionante despre societatea care a existat în România, în urmă cu 6.000 ani: Arheologii au descoperit un cuptor pentru ars ceramica
Cultura Cucuteni-Tripolia a existat acum 6.000 ani în sud-estul Europei, la finalul Neoliticului și începutul Epocii Cuprului. Aceasta a înflorit în Munții Carpați și pe malurile râului Nistru și fluviului Nipru. Populația acestei culturi, din partea de vest a Ucrainei de azi până în România, fabricau unelte și vase de ceramică pe care erau vopsite simboluri străvechi, precum cruci și svastici. De asemenea, au inventat roata înaintea sumerienilor, cu câteva sute de ani înainte, fiind găsită o figurină de taur cu roți, posibil jucărie. Istoria Culturii Cucuteni se împarte în funcție de straturile arheologice: Epoca Timpurie (5800 – 5000 î.Hr. : de la Pre-Cucuteni I-III la Cucuteni A-B, de la Tripolia A la Tripolia BI-II); Epoca Mijlocie (5000 – 3500 î.Hr. : Cucuteni B , de la Tripolia BII la Tripolia CI-II); Epoca Târzie (3500 – 3000 î.Hr.: de la Horodiștea la Foltești, Tripolia CII); Cultura Cucuteni-Tripolia s-ar fi creat după prăbușirea culturilor Starcevo-Koros-Criș, Bug-Nistru și Vinca în jurul anilor 6500 – 5000 î.Hr. Cultura Cucuteni: Stilul de viață Toate aceste descoperiri dovedesc existența unor societăți avansate care practicau tehnici de agricultură avansată care foloseau unelte din cupru. Oamenii cultivau grâu, mazăre, cireșe, caise, fasole, struguri, ovăz, secară și cânepă. Construiau plug din piatră, oase, coarne de cerb și lemn. Femeile coseau haine pe care le colorau cu vopseluri naturale. Ele modelau și vopseau oale de lut. Pescuiau, creșteau animale (vite, oi, porci, capre, cai sălbatici și albine) și vânau bouri, mistreți, vulpi, urși bruni și cerbi cu bâte, sulițe, arcuri și săgeți, însă carnea reprezenta numai 10% din dieta lor. Cunoșteau metalurgia timpurie și construiau clădiri masive din lut cu acoperișuri din stuf și împrejmuite de pereți din lemn. Extrăgeau sarea din izvoare pentru a afuma carnea. Depozitau în jur de 36.000 și 100.000 kg de sare pe an. Practicau trocul cu jetoane din ceramică. Nu au fost descoperite dovezi care să indice specializări (preoți, vraci, războinici, fierari, sclavi). Majoritatea oamenilor se ocupau cu agricultura, metalurgia, trocul sau cu alte sarcini gospodărești. Fiecare își producea hrana și uneltele în mod independent și rudimentar. Societăți matriarhale? În situl arheologic Poduri s-au descoperit 13 nivele de așezări, construite una peste alta, de-a lungul anilor. În aceste așezări locuiau mii de oameni alături de animalele domesticite. La un moment dat, așezările Cucuteni ar fi devenit cele mai populate de pe planetă, cu peste 15.000 de locuitori. Au fost găsite mai multe figurine și statuete din lut ce reprezintă femei sau zeițe demult uitate precum și amulete. De asemenea, au fost descoperite cârlige, inele și brățări din cupru. În Balta Popii au fost descoperite 21 de statuete antropomorfe ce ar reprezenta Consiliul Zeițelor, cu 13 scaune de tron. Cercetătorii cred că societatea culturii Cucuteni era matriarhală sau egalitară din cauza abundenței de statuete ce reprezintă personaje feminine. Însă, în epoca târzie a culturii Cucuteni, oamenii au săpat șanțuri, au construit ziduri și fortificații. Au fost dedicate multe morminte unor căpetenii de triburi, ceea ce ar indica că societățile au devenit patriarhale din cauza intensificării conflictelor dintre triburi sau a invaziilor străine. Așezările erau distruse sau arse periodic, la 60-80 ani. Alți arheologi susțin teoria asimilării și nu cea a distrugerii: Cultura Cucuteni ar fi fost asimilată de Cultura Usatovo. Iar alți cercetători cred că aceasta ar fi dispărut din cauza schimbărilor climatice. Cuptor al culturii Cucuteni, descoperit în Iași Recent, în județul Iași, pe dealul Ursoaia din comuna Românești, arheologii au descoperit un cuptor de ars ceramică de mari dimensiuni (3,5 x 3,5 metri) dintr-o așezare veche de șase milenii, bine conservat. „Știam de existența sitului de câțiva ani, situl a fost scanat geomagnetic între timp, știm că este o așezare a culturii Cucuteni, începutul fazei B, un început de fază care este puțin cunoscută pentru noi”, a declarat dr. Măriuca Vornicu, coordonator științific al cercetării, pentru Ziarul de Iași . „Ca dimensiuni, cred că este cel mai mare cuptor descoperit până acum în cultura Cucuteni–Tripolia. Noi am fost plăcut surprinși când am descoperit, pentru că, pe lângă faptul că este atât de mare, are dimensiuni de aproape 3,5 m / 3,5 metri, este foarte bine conservat. De obicei, cuptoarele descoperite până acum nu sunt foarte bine conservate. Acesta, fiind de la o adâncime mai mare decât altele pe care le-au cercetat colegii mei, s-au putut conserva foarte bine. Plugul, cu care se face agricultura, nu a putut ajunge la el să-l distrugă”, a explicat cercetătoarea. Cuptorul ar fi fost utilizat între anii 4000 și 3900 î.Hr. pentru arderea vaselor din lut. „Nu am datere radiocarbon pentru sit momentan, dar în funcție de ceramica descoperită îl pot compara cu alte situri și cuptorul a funcționat în jurul anului 4000–3900 î.Hr. Aproape acum 6000 de ani”, a subliniat Măriuca Vornicu. „Nu aveau oale din metal, își făceau din lut. Ultima etapă a lanțului operator îl constituie arderea vaselor. Dacă oalele din lut nu sunt arse, ele nu rezistă”, a adăugat aceasta. „Este interesant faptul că respectivul cuptor a fost făcut lângă șanțul de apărare al așezării. Deci respectiva așezare era apărată de un șanț care o înconjura din toate părțile și cuptorul a fost făcut lângă acest șanț, în afara așezării practic. Probabil ca să protejeze așezarea de un posibil incendiu provocat de arderea puternică a vaselor în acel cuptor”, a subliniat Măriuca Vornicu. „Respectivul cuptor era alimentat cu lemne din șanțul așezării. Oamenii de asta l-au și făcut acolo. Și-au nivelat șanțul, au umplut șanțul, avea vreo doi metri când a fost săpat prima dată. În prima fază și-au făcut șanțul, după care, în momentul în care și-au construit cuptorul lângă șanț, au nivelat șanțul cu vreo 50–60 de centimetri de pământ. Au pus pământ pe fundul șanțului ca să ajungă la nivelul la care ei călcau și de acolo alimentau cuptorul cu lemne” , a conchis aceasta. Sursa Foto: Profimedia Citește și: Descoperire în România: cea mai mare locuință pre-Cucuteni datând din 5200-5100 Î.Hr. Iulian Constantin are o experiență de peste 4 ani în presă după ce a absolvit Facultatea de Jurnalism în
BAC 2025 | Subiectele la istorie + întrebarea care a dat bătăi de cap elevilor
BAC 2025 | Subiectele la istorie + întrebarea care a dat bătăi de cap elevilor. BAC 2025 | Subiectul care i-a pus în dificultate pe candidați Bacalaureatul 2025 a început marți, 10 iunie, cu proba scrisă la Limba și literatura română, pentru elevii claselor a XII-a zi, a XIII-a seral și frecvență redusă. Sesiunea din luna iunie 2025 a Bac-ului 2025 va avea loc în intervalul 10-16 iunie, în cele 447 centre de examen. Consultă aici calendarul complet al probelor scrise și evaluarea competențelor pentru elevi. – 10 iunie 2025 (marți) – Limba și literatura română – 11 iunie 2025 (miercuri) – Proba obligatorie a profilului (Matematică sau Istorie) – 13 iunie 2025 (vineri) – Proba la alegere a profilului și specializării – 16 iunie 2025 (luni) – Limba și literatura maternă (pentru elevii care au studiat în limbile minorităților naționale) Astfel, miercuri, 11 iunie, canddații susțin proba obligatorie a profilului (Matematică (vezi aici Subiectele la BAC 2025 Matematică) și Istorie. Ce subiecte au picat la Bac 2024 la Istorie În 2024, elevii de la Uman au avut de rezolvat șapte exerciții la primul subiect, pe baza a două fragmente-suport, șase exerciții la subiectul al doilea, bazate pe textul-suport „Istoria modernă a românilor”, de N. Isar și un eseu la ultimul subiect al BAC 2024 Istorie. Subiectul I Istorie BAC 2024 La exercițiul 1, elevii au numit lupta din 1595, menționată în textul-suport B. La exercițiul 2, candidații la BAC 2024, proba Istorie, au avut de precizat, din sursa A, o informație referitoare la acțiunile otomanilor din 1462. La exercițiul 3, elevii au avut de precizat un domn al Țării Românești, la care se face referire în textul A, respectiv textul B. La ex. 4, elevii au avut de precizat litera corespunzătoare textului care susține că domnul organizează o campanie militară în sudul Dunării. Elevii au trebuit să scrie, la exercițiul 5, o relație de cauză-efect stabilită între două informații selectate din sursa B și să precizeze rolul fiecăreia. La exercițiul 6, au avut de prezentat alte două acțiuni diplomatice la care au participat românii în secolele XV-XVI, diferită de cea menționată în sursa B. La exercițiul 7, candidații au avut de menționat o asemănare între două fapte istorice desfășurate de români în secolul XIV. Subiectul II Istorie BAC 2024 Elevii au avut de numit la exercițiul 1 o mare alianță precizată în fragmentul dat. La exercițiul 2, elevii au avut de numit secolul la care se referă sursa dată. La exercițiul 3, candidații la Istorie trebuiau să menționeze șeful guvernului din 1914 și o caracteristică a opiniei publice din România, din text. La exercițiul 4, trebuiau să menționeze din text două informații referitoare la evenimentele din 1917. La exercițiul 5, cerința cerea ca elevii să formuleze un punct de vedere referitor la acțiunile militare desfășurate în 1916, pe baza textului, și susținându-și opinia cu două informații din sursă. La exercițiul 6, elevii au argumentat, printr-un fapt istoric relevant, informația conform căreia democrația din România Mare se consolidează în perioada 1921-1930. Subiectul III Istorie BAC 2024 La ultimul subiect, candidații au avut de redactat un eseu despre România postbelică, în două pagini. Mihai a urmat cursurile Facultății de Jurnalism din cadrul Universității București între anii 2009-2012, după un an petrecut la SNSPA. A lucrat la numeroase publicații, dar și în agenții … vezi toate articolele
Un elev din Târgu Jiu susține că nu Basarab I Întemeietorul a fost primul voievod al Țării Românești
Basarab I este considerat primul voievod și întemeietor al statului Valahia (Țara Românească). El a domnit estimativ din anul 1304 până la 1352. I se mai spune și Basarab Întemeietorul. Însă, unii istorici români susțin că nu el a fost primul voievod. Recent, un elev din Târgiu Jiu susține că a făcut o mare descoperire – l-a identificat pe adevăratul întemeietor al Valahiei. Dar să aflăm cine a fost Basarab I Întemeietorul. Despre Basarab se spune că ar fi fost de descendență cumană. Nu se știu multe detalii despre viața sa. Unii istorici cred că el ar fi fost un uzurpator al tronului ocupat de un alt voievod misterios. Iar alții cred că l-a succedat pe tatăl său Thocomerius, un voievod al Valahiei ce l-a succedat pe un alt voievod pe nume Bărbat, un conducător local al Olteniei. Basarab a fost la începutul domniei sale un vasal al regelui Ungariei. Într-o diplomă emisă de regele Carol I al Ungariei pe 26 noiembrie 1332 scrie „Basarab, fiul lui Thocomerius, valahul nostru loial”. Numele de Thocomerius înseană „fier întărit” și ar fi de origine cuană sau tătară. În analele rusești din 1295, el este menționat ca „Toktomer”. La 1325, Basarab a refuzat să se mai supună Sfintei Coroane a Ungariei și a anexat Banatul de Severin și a organizat atacuri asupra regiunilor sudice din Regatul Ungariei. De asemenea, a sprijinit atacurile țarului bulgar Mihail al III-lea Asan împotriva Regatului Serbiei, dar a fost înfrânt și ucis în 1330, în Bătălia de la Velbuzd. Bătălia de la Posada Regele Carol al Ungariei, furios pe Basarab, și-a adunat trupele și a invadat Valahia, ocupând Curtea de Argeș. Aflat la Posada, trupele sale care traversau o strâmtoare au fost supuse unei ambuscade pe 12 noiembrie 1330. Valahii viteji urcați pe munți au aruncat cu bolovani și cu săgeți spre armata regelui ungar. Înfricoșat de moarte, Carol a făcut schimb de haine cu un cavaler și a fugit de la fața locului. Suzeranitatea maghiară asupra Valahiei a încetat, fiind astfel înființat primul principat românesc autonom, condus pentru două secole de descendenții lui Basarab. În 1352, Basarab a ctitorit o biserică cu arhitectură bizantină – Biserica Domnească din Curtea de Argeș, finalizată în 1369. Un elev de clasa a XI-a a scris cine ar fi fost primul voievod Daris Mănescu, elev în clasa a XI-a la Colegiul Național „Tudor Vladimirescu”, este pasionat de istoria evului mediu. Însă, se plânge că istoria predată în școala românească este după un model rigid și învechit. El a publicat volumul „Începuturile Țării Românești. Între invazie și dominație” în care demonstrează că un personaj enigmatic a fost primul voievod al Valahiei, nu Basarab. El susține că elevii ar trebui încurajați să analizeze documente, nu să memoreze anii. „Cred că ar trebui pus mai mult accentul pe analiza documentelor istorice și a izvoarelor, decât pe partea de memorare a anilor, de memorare a datelor și a diferitelor aspecte legate”, a declarat elevul. În volum, Daris Mănescu a adus câteva argumente prin care vrea să dovedească că Negru Vodă a fost adevăratul întemeitor al Valahiei. El spune că formarea Țării Românești a durat 200 ani, nu 20 ani așa cum presupun majoritatea istoricilor. El invocă informațiile despre existența primelor formațiuni pre-statale românești încă de la 1247, când Cavalerii Ioaniți s-au stabilit pe teritoriul actual al țării noastre după ce au participat la cruciadele din Orient. Elevul spune că la 1290, în Țara Făgărașului, s-a produs o ruptură între o autonomie locală condusă de Negru Vodă și coroana Ungariei. Negru Vodă, cunoscut și ca Radul Negrul Voievod, ar fi descălecat către sudul țării noastre și ar fi înființat Valahia. „Am observat că istoriografia noastră românească l-a punctat ca întemeietor al Țării Românești pe Basarab I. Însă este prea mult spus, pentru că formarea Țării Românești nu este un proces realizat doar în decursul a 20 de ani, așa cum consideră majoritar istoricii noștri. Este un proces care a durat aproape două secole, o sinteză protostatală inițiată încă de la primii voievozi români. Bineînțeles, noi nu-i știm cine au fost chiar primii – avem informații începând doar cu anul 1250 despre primele formațiuni pre-statale românești, mai exact anul 1247 în perioada Cavalerilor Ioaniți, însă, ulterior, informațiile sunt din ce în ce mai dese despre aceștia și apare și acest personaj enigmatic Negru Vodă. (…) Așa a rămas el în tradiția noastră orală românească ca fiind în întemeietorul Țării Românești. Putem doar face câteva presupuneri legate de originea acestuia. Istoricii noștri au considerat că la finalul secolului al 13-lea, mai exact în anul 1290, undeva în Țara Făgărașului s-ar fi produs o ruptură între o autonomie locală condusă de acest voievod și de către regele Ungariei. Acesta ar fi descălecat către sud și ar fi înființat oficial Țara Românească, așa cum o cunoaștem în istoriografie”, a declarat tânărul scriitor pentru Digi24. Ministrul Educației, Daniel David, s-a declarat încântat că mai sunt elevi pasionați de istorie care susțin schimbarea metodelor de predare a disciplinelor în școli. „Întotdeauna, la nivel de sistem, statistic vorbind, ai și deviații fericite, ca să spun așa, și probabil că avem un astfel de copil astăzi, aici, pe care îl felicit. Mă bucur că sunt astfel de cazuri… văd că vorbește despre lucruri importante, și anume noi metode de predare, noi metode de a se transfera competențe, dincolo de a se preda și de a se memora date și diverse evenimente istorice. Este ceea ce și eu spun de când sunt ministru – că problema noastră legată de analfabetismul funcțional se leagă și de discipline, uneori prea multe, și de conținuturi, uneori prea multe și irelevante. Am spus foarte clar că și metodele de predare adeseori nu sunt suficient de stimulative și nu implică suficient de mult copiii. Deci, altfel spus, mă bucur că se întâmplă astfel de situații”, a precizat ministrul Educației, Daniel David. Iulian Constantin are o experiență de peste 4 ani în presă după ce a absolvit Facultatea de Jurnalism în anul 2019. A lucrat ca reporter TV, fotograf și
Cea mai mare descoperire arheologică din ultimii 100 ani: Mormântul faraonului căsătorit cu Hatșepsut a fost găsit
În 2022, o echipă de arheologi a descoperit un mormânt regal aparținând unui faraon din Noul Regat Egiptean. Autorii descoperirii au identificat mormântul ca aparținând faraonului Tutmes al II-lea, un rege egiptean antic care a domnit undeva între1493 to 1479 î.Hr., a declarat marți Ministerul Turismului și Antichităților din Egipt într-un comunicat de presă. Inițial identificat doar ca „Mormânt C4”, situl este situat la aproximativ 2,4 kilometri vest de Valea Regilor din regiunea Luxor a Egiptului, a transmis ministerul luna trecută. Când arheologii au descoperit pentru prima dată intrarea și coridorul principal al mormântului în 2022, au crezut că acesta aparține uneia dintre soțiile regale, aflându-se în proximitatea mormântului reginei Hatșepsut și mormintele soțiilor regelui Tutmes al III-lea, a explicat Mohammad Ismail Khaled, secretar general al Consiliului Suprem al Antichităților, în comunicatul de presă. Cea mai mare descoperire de la mormântul lui Tutankhamon încoace Consiliul Suprem al Antichităților și Fundația de Cercetare a Regatului Nou a dezvăluit că mormântul aparținea de fapt lui Tutmose al II-lea. Printre dovezile care indică faptul că mormântul îi aparținea acestui faraon s-au aflat fragmente de jaruri din alabastru, inscripționate cu numele său, identificându-l ca „regele decedat”, precum și inscripții cu numele soției și surorii sale, regina Hatșepsut. Mai multe publicații au comparat descoperirea cu cea a mormântului lui Tutankhamon din 1922. Descoperirea marchează una dintre cele mai semnificative descoperiri arheologice din ultimii ani, conform egiptologilor, care a adăugat că artefactele găsite în mormânt vor oferi informații esențiale despre domnia regelui. Despre Tutme al II-lea se cunosc puține despre viața sa. Cercetătorii chiar dezbat durata domniei sale, care ar fi putut dura doar trei sau patru ani sau mai mult de 14 ani. Dar mormântul a fost găsit într-o stare proastă Potrivit CNN, mormântul a fost găsit într-o stare de conservare proastă din cauza inundațiilor care ar fi avut loc la scurt timp după moartea regelui, a spus Mohamed Abdel Badi, șeful Sectorului de Antichități Egiptene și co-lider al misiunii. Apa a deteriorat interiorul mormântului, iar studiile preliminare sugerează că tezaurul funerar a fost probabil relocat într-un alt loc. Totuși, echipa arheologică a reușit să restaureze fragmentele de tencuială căzute din mormânt. Printre acestea s-au aflat resturi de tencuială cu inscripții albastre, motive de stele galbene și părți din Cartea Amduat, un text religios asociat cu mormintele regale egiptene antice. Cine a fost Tutmes al II-lea, soțul reginei Hatșepsut care a devenit a doua femeie faraon din istorie Perioada thutmesiană (1506 î.Hr. – 1388 d.Hr.) din dinastia a 18-a ar putea fi comparată cu dinastia Tudorilor din Anglia medievală. Egiptologii spun că a fost o epocă de prosperitate. Se cunosc multe informații despre tatăl lui Tutmes al II-lea, și anume, Tutmes I. El a extins frontierele Imperiului Egiptean după ce a condus expediții în Levant și în Nubia, a construit Templul de la Karnak și a fost primul faraon îngropat în Valea Regilor. Fiul său Tutmes al II-lea l-a urmat la tron în anul 1493 î.Hr. Pe parcursul domniei sale a reprimat revoltele beduinilor și nubienilor. A fost căsătorit cu sora sa, regina Hatșepsut, și cu Iset, care i-a născut un fiu, pe viitorul faraon Tutmes al III-lea. Tutmes al II-lea a murit înainte de a împlini 30 ani, din motive necunoscute. Mumia sa a fost descoperită în Deir el-Bahari, deasupra Templului Funerar al lui Hatșepsut. Mumia lui Tutmes al II-lea a fost distrusă din cauza tâlharilor de morminte. Analizarea mumiei au arătat că faraonul nu a avut o viață ușoară. La 30 ani, ar fi căzut victimă unei boli de piele care i-a lăsat cicatrici. La tron l-a urmat Tutmes al III-lea, dar pentru că avea numai doi ani, mama sa vitregă, Hatșepsut, a domnit ca faraon regent, purtând chiar și barbă falsă. Ea a domnit ca regent timp de 22 ani în locul fiului ei vitreg, asumându-și titlul deplin de faraon. Cu toate că era femeie, ea a stabilit să respecte în continuare caracterul patriarhal al titulaturii regale, fiind prezentată ca faraon de sex masculin prin statui, fresce și picturi. Domnia ei a fost caracterizată ca fiind prosperă și pașnică. A coordonat proiecte arhitecturale ca Templul dedicat ei de la Deir el-Bahari și Complexul Templului de la Karnak. Dr. Zahi Hawass a presupus că mumia KV60A i-ar fi aparținut ei, iar conform analizelor efectuate, Hatșepsut ar fi suferit de cancer osos și de la o boală de piele inflamatorie din cauza căreia s-ar fi otrăvit din greșeală cu un medicament. După ce a murit, Tutmes al III-lea a devenit faraon din 1458 î.Hr. El a condus 20 campanii militare de cucerire, extinzând Imperiul Egiptean. Istoricii îl consideră „Napoleonul Egiptului” pentru că a cucerit Canaanul și Siria în urma Bătăliei de la Meggido și pentru că s-a războit cu nubienii și cu regatul Mitanni. El sau fiul său Amenhotep al II-lea ar fi ordinat distrugerea statuilor și desfigurarea monumentelor lui Hatșepsut. De asemenea, numele de Hatșepsut a fost șters din toate consemnările oficiale. Motivul nu este cunoscut. Tutmes al III-lea a murit la 56 ani, în 1425 î. Hr, fiind succedat de fiul său Amenhotep al II-lea, care a domnit între 27 și 30 ani, din 1425 până în 1401 î.Hr. Fiul său, Tutmes al IV-lea, a domnit numai 10 ani. După analizarea mumiei sale, egiptologii susțin că ar fi murit din tinerețe din cauza epilepsiei. Numele Tutmose înseamnă „Thoth este născut” (după numele zeului înțelepciunii cu cap de ibis). Sursa Foto: Profimedia Citește și: Civilizația care a rivalizat cu Sumerul și Egiptul, având băi publice, canalizare avansată și o SCRIERE încă nedescifrată Absolvent al Facultății de Istorie (2013-2016) și al programului de master „Istorie și Practică în Relații Internaționale” (2019-2021) la Universitatea din București, Alexandru Stan Bogdan … vezi toate articolele
O femeie din Iași a fost prinsă de polițiști că vindea vestigii DACICE într-un talcioc. Obiectele le-ar fi primit de la un profesor universitar
O femeie de 48 ani din Iași a intrat în vizorul oamenilor legii după ce a fost prinsă când vindea în talcioc vestigii arheologice la sume cuprinse între 3 și 5 lei. Artefactele ar data din perioada dacică. Poliţiştii locali de la Serviciul Intervenţii au anunţat că vestigiile arheologice din perioada dacică provin din zona Băiceni, comuna Cucuteni, fiind pietre din granit, marmură și ceramică. Fiecare piesă avea o inscripție specifică exponatelor regăsite în muzee, potrivit Agerpres. „Astăzi de dimineaţă (duminică), unul dintre poliţiştii de la Servicii Intervenţii a observat că o femeie în vârstă de aproximativ 50 de ani oferea spre vânzare diverse pietre din granit, marmură, ceramică dacică. Colegului nostru i-a atras atenţia că fiecare pietricică avea o inscripţie cu acelaşi scris de mână, exact ca în exponatele care se regăsesc în muzeele de profil. A întrebat acea persoană cu cât vinde acele pietre. I s-a răspuns că între 3 şi 5 lei. Poliţistul local s-a gândit că ceva nu e în regulă şi a condus acea persoană la Secţia 6 Poliţie”, a explicat Liviu Zanfirescu. Ancheta va fi efectuată de Serviciul Investigaţii Criminale din cadrul IPJ Iaşi. „Persoana respectivă a motivat că are acele pietre, 38 la număr, de la o persoană la care a făcut curăţenie. Cert este că astfel de vestigii nu aveau ce căuta într-un talcioc. Ele pot proveni fie de la un muzeu, de la o colecţie, de la o universitate”, a subliniat directorul general al Poliţiei Locale Iaşi. Femeia a dezvăluit că le-a primit cadou de la un fost profesor universitar după ce i-a făcut curățenie la domiciliul acestuia. Profesorul a decedat între timp. După anchetă, obiectele recuperate vor fi încredințate specialiștilor de la Palatul Culturii din Iași pentru Muzeul de Istorie al Moldovei. Vor fi inventariate și clasificate în funcție de perioada din care provin. Potrivit legilor țării, orice obiect de valoare găsit în pământ aparține patrimoniului și trebuie să ajungă la muzeu, indiferent că este vorba de silexuri, cioburi sau topoare. Femeia care a încălcat legea va fi amendată cu 3.000 lei pentru că nu a anunțat autoritățile că deține astfel de obiecte. Polițiștii iau în calcul și deschiderea unui dosar penal. Sursa Foto: Poliția locală Iași Citește și: Adevărata POVESTE a coifului de la Coțofenești, spusă de urmașa descoperitorului său. „NU a fost folosit pentru adăparea găinilor” Absolvent al Facultății de Istorie (2013-2016) și al programului de master „Istorie și Practică în Relații Internaționale” (2019-2021) la Universitatea din București, Alexandru Stan Bogdan … vezi toate articolele