Etichetă: Life-Inedit

Alfie Kohn despre recompensele pentru copii: Zahărul este la fel de mult o metodă de control ca și biciul. Tot manipulare, tot lipsă de respect este

Alfie Kohn e autor și speaker pe teme de educație și parenting, cercetător independent și comentator al studiilor psihologice. El sintetizează lucrări de psihologie a motivației și le traduce într-un limbaj accesibil pentru publicul larg. Este una dintre vocile foarte importante din zona educației progresiste, cu o poziție destul de incomodă pentru sistemele tradiționale. Este autorul a peste 10 cărți despre educație și parenting, structural, jurnalist, cu o abordare cetrată pe copil, nu pe control. „Recompensa este o formă de control” Cea mai cunoscută lucrare a sa este „Pedepsit prin recompense”, unde înaintează ideea că recompensele (note, premii, stele) sunt tot a formă de control al copilului, care nu fac altceva decât să reducă motivația intrinsecă – copiii ajung să facă lucruri pentru recompense, nu pentru că le pasă sau pentru că înțeleg. Iată doar una dintre ideile ce contravin sistemului „tradițional” de educație, cu care Kohn este foarte critic. Kohn desființează, de asemenea, sistemul de note, testele standardizate, competițiile între elevi, despre care consideră că distrug cooperarea, iar accentul pe rezultate elimină procesul de învățare reală. „Dragostea înseamnă acceptare și ghidare” Dragostea, pentru Kohn, nu este condiționată de comportament, ci înseamnă acceptare și ghidare. Alfie Kohn propune implicarea copiilor în decizii, dialog în loc de autoritate rigidă, stimularea curiozității. Au existat voci care l-au așezat pe Kohn în categoria idealiștilor și l-au criticat pentru că, spun ele, minimizează rolul disciplinei. Mulți au spus că ideile sale nu pot fi aplicate în școala clasică, rigidă prin excelență. Pe 10 mai 2026 are loc la Sala Palatului, probabil, cel mai important eveniment de parenting al anului în România. Publicul are ocazia să asiste la conferința lui Alfie Kohn, alături de Dr. Shefali Tsabary, Neale Donald Walsch și de binecunoscutulu prof. univ. Dr. Dumitru Constantin Dulcan. Mai mult decât parenting Conferința se numește „Părinte conștient, copil împlinit” și e construită în jurul întrebărilor fundamentale: „Ce fel de adulți lăsăm lumii de mâine?”, „Ce fel de adulți alegem noi, astăzi, să fim?”. Nu este doar un eveniment de parenting, este o experiență în care orice părinte/educator/formator/profesor are șansa reală de a acumula informații esențiale pentru creșterea unui copil echilibrat. Am vorbit cu Alfie Kohn pe teme esențiale pentru societatea de astăzi: competiția, curiozitatea, motivația intrinsecă, relația dintre părinte și copil și nevoia de a regândi profund felul în care înțelegem educația. Prezentăm un scurt interviu, în avanpremiera conferinței „Părinte conștient, copil împlinit”. Mediafax: Un părinte poate citi lucrările dvs și poate spune: „Este diferit și vreau să aplic”, dar el însuși a fost crescut diferit. Are nevoie să-și „reconfigureze” propriul creier pentru a deveni un părinte mai bun pentru copilul său? Alfie Kohn: Da, dacă folosim „reconfigurare” într-un sens figurat și foarte larg. Înseamnă o regândire profundă. Și nu doar a tacticilor, ci și a obiectivelor, precum și a modului în care le corelăm. Înseamnă să înțelegem că „zahărul” este la fel de mult o metodă de control ca și biciul. Asta include și formele aparent dulci de control verbal, cum ar fi lauda: „Bravo, îmi place foarte mult cum faci.” În esență, tot manipulare este. Tot lipsă de respect este. Iar cercetările arată că nu doar că este ineficientă, ci chiar contraproductivă. Când voi veni la București, la Sala Palatului, pe 10 mai 2026 — și se va întâmpla — voi vorbi și despre faptul că, ori de câte ori vorbesc cu părinți sau profesori, îmi place să încep prin a întreba: „Care sunt obiectivele dumneavoastră pe termen lung pentru copilul sau copiii dumneavoastră?” Adresez aceeași întrebare profesorilor, referitor la elevii lor: „Cum ați dori să arate, peste ani, rezultatul formării lor?” Îi rog pe oameni să formuleze un cuvânt sau o expresie care să surprindă tipul de adult pe care și-l doresc să devină copiii lor. Și, oriunde în lume mă aflu, aud aproximativ aceeași listă de calități — aceleași descrieri ale obiectivelor pe termen lung. Rolul meu este să le spun părinților: „Spuneți că vă doriți aceste lucruri. Atunci de ce continuați să faceți opusul?” Pentru că există cercetări care arată că strategiile tradiționale pe care le folosiți — precum mita și amenințările — nu doar că nu vă ajută să atingeți propriile obiective pe termen lung pentru copiii dumneavoastră, dar nici măcar pe ale mele, care, de altfel, nici nu sunt relevante aici. „Multe școli nu te învață să înveți, ba chiar descurajează asta” Mediafax: Este adevărat. Și, din păcate, învățăm acest lucru din copilărie, din școală. Când pregăteam acest interviu, m-am gândit foarte mult la sistemul în care am fost educați noi, adulții de azi. Există două lucruri care au lipsit complet și aș vrea să-mi spuneți dacă sunteți de acord sau dacă este doar o problemă specific românească: Nimeni nu mi-a explicat vreodată cum să învăț. Și nimeni nu mi-a explicat de ce este important să înveți, în general, în viață. Curiozitatea nu a fost niciodată discutată. Nimeni nu m-a învățat ce este curiozitatea. Alfie Kohn: Da. De fapt, majoritatea oamenilor spun că dorința de a cunoaște este ceva dezirabil. Însă realitatea este că multe școli nu doar că nu o cultivă, ci par să o descurajeze în mod activ. Dacă aș vrea să îi fac pe copii să-și piardă curiozitatea — dacă aș vrea să îi determin să renunțe la dorința lor naturală de a explora, de a înțelege, de a descoperi de ce un lucru nu a funcționat așa cum se așteptau — aș crea un sistem exact ca cel pe care îl avem adesea. Toți oamenii pornesc cu dorința de a da sens lumii, de a-și urma curiozitatea. Dar dacă aș vrea să distrug această dorință, aș organiza o clasă în care copiii — și poate chiar și profesorul — nu ar avea nicio autonomie, nicio posibilitate de a-și concepe propriile lecții. Întrebările copiilor despre lume nu ar conta, pentru că ar exista un curriculum fix, impus tuturor. Clasele ar fi supraaglomerate, ritmul ar fi grăbit, iar școala nu ar fi despre înțelegerea ideilor, ci despre memorarea unor informații pentru examen. Așa aș

Anna Wintour și Meryl Streep apar împreună pe coperta Vogue. Ce spune Wintour despre Miranda Priestly

După mai bine de 30 de ani la conducerea revistei Vogue, Anna Wintour a devenit nu doar un lider al industriei modei, ci și un simbol cultural. În noul număr al revistei, ea apare într-un pictorial realizat de celebra fotografă Annie Leibovitz, alături de Meryl Streep, cea care a interpretat personajul inspirat de reputația ei în filmul „The Devil Wears Prada”, transmite The Guardian. Personajul Miranda Priestly, editorul dur și exigent al unei reviste de modă fictive, este considerat de mult timp o versiune cinematografică a lui Wintour. Filmul din 2006, inspirat din romanul scris de Lauren Weisberger – fostă asistentă a lui Wintour – a devenit un fenomen cultural. „O mare onoare să fiu interpretată de Meryl Streep” Într-un interviu realizat de regizoarea Greta Gerwig, Wintour a spus că a considerat întotdeauna o onoare faptul că rolul inspirat de ea a fost jucat de Meryl Streep. „Este o mare onoare să fii interpretată de Meryl”, a declarat editorul Vogue. În același timp, ea a subliniat că personajul Miranda Priestly este mai degrabă o caricatură. El nu reflectă mai deloc propria sa personalitate. Wintour a vorbit și despre vârstă și experiență, spunând că acestea îi oferă mai mult echilibru și perspectivă asupra vieții și carierei. „Îmi place vârsta pe care o am. Mă simt la fel de vie și entuziasmată ca întotdeauna și îmi place să învăț de la copiii mei și de la echipele mele din întreaga lume”, a spus ea. „Nu aș putea face niciodată ce face ea” Întrebată dacă ar face schimb de roluri cu Meryl Streep, Wintour a răspuns cu umor că nu ar putea niciodată să fie actriță. „Nu am niciun talent. Nu pot cânta, nu pot dansa, nu pot juca. Nu pot găti și nici nu pot coase”, a spus ea. „The Devil Wears Prada”, lansat în 2006, spune povestea unei tinere jurnaliste care ajunge să lucreze pentru un editor exigent al unei reviste de modă. Filmul a devenit rapid unul dintre cele mai cunoscute titluri despre lumea modei. O continuare a producției, „The Devil Wears Prada 2”, urmează să fie lansată în cinematografe luna viitoare. O legătură de familie neașteptată Curios este că, potrivit unui raport genealogic realizat de compania Ancestry, Anna Wintour și Meryl Streep ar avea și o legătură de rudenie îndepărtată, fiind veri de gradul șase. Apariția celor două pe coperta Vogue marchează astfel o întâlnire simbolică între realitate și ficțiune, între figura reală care a inspirat personajul și actrița care l-a transformat într-unul dintre cele mai memorabile roluri din cinematografia recentă.

Kanye West, interzis în Marea Britanie înainte de concertul programat la festivalul Wireless

Autoritățile britanice au decis să îi refuze accesul în Marea Britanie lui Kanye West, care urma să fie cap de afiș la festivalul Wireless din Londra, programat pentru luna iulie.  Rapperul solicitase intrarea în Marea Britanie prin intermediul unei autorizații electronice de călătorie, însă această permisiune i-a fost respinsă de guvernul de la Londra. Potrivit unui oficial din cadrul Ministerului de Interne , prezența lui West „nu ar fi în interesul public”, notează Politico.  Decizia a fost luată după reacții critice din partea oficialilor guvernamentali și a liderilor comunității evreiești, pe fondul istoricului artistului de declarații antisemite și mesaje considerate pro-naziste.  Participarea sa la festival a atras critici din partea premierului Keir Starmer, care a declarat că este „profund îngrijorător” faptul că artistul a fost invitat „în ciuda declarațiilor sale antisemite anterioare și a elogierii nazismului”. În același timp, liderul Reform UK, Nigel Farage, s-a declarat împotriva interzicerii accesului în țară pe baza opiniilor exprimate, deși l-a calificat pe artist drept „odios”.  „Ministerul de Interne i-a respins lui Ye autorizația electronică de călătorie. Prin urmare, Festivalul Wireless este anulat, iar banii vor fi rambursați tuturor deținătorilor de bilete”, a transmis organizatorul festivalului Wireless, citat de Sky News. 

Rapperul Offset a fost împușcat în Florida. Artistul este în stare stabilă

Incidentul a avut loc în zona de valet a complexului Seminole Hard Rock din orașul Hollywood, Florida. Un purtător de cuvânt al rapperului a confirmat că Offset a fost rănit și se află sub supraveghere medicală într-un spital. Starea exactă a artistului nu a fost făcută publică, însă reprezentanții săi au precizat că situația este stabilă. Autoritățile locale nu au confirmat oficial identitatea victimei, mai arată AP. Poliția investighează incidentul Departamentul de Poliție Seminole a anunțat că o persoană a fost rănită luni seară în zona de acces pentru valet a complexului hotelier și de divertisment. Potrivit poliției, rănile nu sunt considerate a pune viața în pericol. Două persoane au fost reținute pentru audieri, iar autoritățile au deschis o anchetă pentru a stabili circumstanțele incidentului. Poliția a precizat că zona este securizată și nu există un pericol pentru public. Rapper “Offset” (Cardi B’s ex-husband) was shot at the popular Seminole Hard Rock Casino in Hollywood, South Florida. Early reports say that he was shot in the leg and that he will be fine. pic.twitter.com/jNaamJYzTy — Anthony Brian Logan (ABL) 🇺🇸 (@ANTHONYBLOGAN) April 7, 2026 Offset, al cărui nume real este Kiari Kendrell Cephus, este cunoscut ca membru al grupului hip-hop Migos. Trupa a devenit una dintre cele mai influente din muzica rap în ultimul deceniu, câștigând popularitate cu hitul „Versace” lansat în 2013. Albumul „Culture”, lansat în 2018, a fost nominalizat la premiile Grammy pentru cel mai bun album rap. Tragedia din familia Migos Incidentul vine la câțiva ani după moartea rapperului Takeoff, vărul lui Offset și membru al grupului Migos. Takeoff a fost împușcat mortal în 2022 într-un incident petrecut în Houston. Offset a fost căsătorit cu rapperița Cardi B, cu care are trei copii. Cei doi s-au căsătorit în secret în 2017, la Atlanta. În 2024, Cardi B a anunțat că a depus actele de divorț. Ancheta privind incidentul din Florida este în desfășurare.

De ce sunt ouăle și iepurii simboluri ale Paștelui. Originea unor tradiții vechi de secole

Printre cele mai cunoscute simboluri ale Paștelui se numără ouăle și iepurii, elemente asociate în mod frecvent cu ideea de renaștere și fertilitate. Paștele este sărbătorit într-o zi de duminică deoarece, potrivit Evangheliilor, mormântul gol al lui Iisus a fost descoperit în ziua următoare sabatului. Data exactă a sărbătorii variază de la an la an. Calculul este stabilit în funcție de calendarul lunar: Paștele se sărbătorește în prima duminică după prima lună plină de după echinocțiul de primăvară. Acest sistem de calcul este folosit de aproape 1.700 de ani, mai arată Il Post. Ouăle, simbol al vieții și al învierii Ouăle sunt unul dintre cele mai vechi simboluri asociate Paștelui. Primele comunități creștine le foloseau ca simbol religios, vopsindu-le în roșu pentru a aminti de sângele lui Hristos. Ouăle erau decorate cu cruci sau alte semne religioase. O legendă populară spune că Maria Magdalena i-ar fi arătat împăratului roman Tiberius un ou roșu atunci când a anunțat învierea lui Iisus. Tradiția ouălor vopsite s-a păstrat până astăzi în multe țări ortodoxe și din Europa de Est. Răspândirea tradiției ouălor pascale este legată și de regulile Postului Mare, perioada de aproximativ 40 de zile care precede Paștele. În trecut, credincioșilor li se interzicea consumul de carne și ouă în această perioadă. Cum găinile continuau să depună ouă, acestea erau fierte pentru a fi conservate. La finalul postului, ouăle erau decorate și consumate în timpul sărbătorilor. Apariția ouălor de ciocolată și asocierea iepurelui cu Paștele Versiunea modernă a ouălor de Paște, realizată din ciocolată, a apărut mult mai târziu. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, progresele în procesarea cacao au permis fabricarea ouălor de ciocolată goale, produse în matrițe. În 1875, compania britanică Cadbury a creat primul ou de ciocolată cu surpriză în interior. Câteva decenii mai târziu, a introdus și ouăle din ciocolată cu lapte, care au devenit cele mai populare. Iepurele este un alt simbol foarte cunoscut al sărbătorii, deși nu apare în Evanghelii și nu făcea parte din simbolistica primilor creștini. Legătura sa cu Paștele este asociată cel mai probabil cu tradiții precreștine legate de fertilitate și renașterea naturii. În Antichitate, iepurele era considerat un simbol al fertilității datorită capacității sale ridicate de reproducere și era asociat cu revenirea vieții după iarnă. Tradiția iepurașului de Paște În timp, simbolul iepurelui s-a suprapus peste celebrarea Paștelui, care are loc primăvara. În țările din nordul Europei și în Statele Unite s-a dezvoltat tradiția „iepurașului de Paște”, care aduce cadouri copiilor. În aceste țări este popular și jocul „vânătorii de ouă”. În joc, copiii trebuie să găsească ouă ascunse în grădini sau în case. Astăzi, ouăle și iepurele au devenit unele dintre cele mai recunoscute simboluri ale sărbătorii pascale, combinând tradiții religioase, obiceiuri populare și elemente culturale apărute de-a lungul secolelor.

Legătura usturoiului cu sarcina / Testele de sarcină ale Antichității erau niște ciudățenii care, uneori, funcționau

Nu aveau teste rapide, nu aveau laboratoare și, în general, prea puține dintre femeile antichității aveau acces la o minimă educație. Cunoștințele despre propriu corp se transmiteau din generație în generație, pe linie feminină, iar moașa, în administrarea sarcinii, era esențială. Medici erau doar bărbații, iar aceștia nu veneau decât la cazuri deosebit de grave. Pentru aducerea pe lume a copilului, moașa era esențială. Gestionarea sarcinii aparținea exclusiv femeii, deși corpul ei era proprietatea bărbatului – una dintre puținele libertăți În același timp, preocuparea pentru determinarea sarcinii, înainte de medicina modernă, a fost o constantă în societățile antice, pentru care corpul femeii era considerat proprietatea bărbatului: tatăl decide cui îi dă fata, soțul fetei are drepturi nelimitate asupra corpului ei. Preocuparea pentru evitarea sarcinii sau, dimpotrivă, pentru a obține una, dar și gestionarea sarcinii și a nașterii era, de asemenea, o constantă. Papirusuri egiptene și tratate medicale greco-romane indică existența unor metode variate, bazate pe observație emirică, analogii și teorii fiziologice incomplete pentru determinarea timpurie a unei sarcini. Acum știm că estrogenul e fertilizator, deci urinarea pe grâu nu era chiar o prostie Cea mai veche metodă este documentată în Papirusul Kahun (cca. 1800 î.Hr.), un text medical egiptean, deidcat în mare parte sănătății feminine. Acesta descrie o procedură în care femeia urinează pe semințe de grâu și orz. Germinarea acestora era determinată ca indiciu al sarcinii, ba chiar bătrânele credeau că germinarea grâului este indiciul că se va naște o fată, iar germinarea orzului – că se va naște un băiat – desigur, superstiții fără acoperire științifică. Mai există un papirus – Papirusul Ebers (cca. 1550 î.Hr.). Acesta conține referințe similare privind utilizarea urinei în determinarea sarcinii. Literatura de specialitate modernă menționează experimente realizate în secolul XX care au sugerat că urina femeilor însărcinate poate accelera germinarea semințelor. Totuși, aceste rezultate nu indică o metodă fiabilă în sens modern, iar ipoteza rămâne discutată. Soranus din Efes are un tratat de ginecologie considerat fundamental Tratatele greco-romane abordează diagnosticarea sarcinii prin interpretarea simptomelor: absența menstruației, modificări ale corpului, reacții la substanțe care, până atunci, nu provocau nimic. Soranus din Efes (sec. II d.Hr.), autor al unui tratat de ginecologie considerat fundamental pentru Antichitate, propune o abordare mai sistematică. El acordă prioritate semnelor clinice (amenoree, greață, modificări ale sânilor) și respinge unele practici speculative. Chiar și așa, lipsa unei înțelegeri corecte a fiziologiei reproducerii limita precizia diagnosticului. Alte metode pentru determinarea sarcinii, care, acum, par ciudate, dar care atunci erau uzuale: introducerea în corpul femeii a unui cățel de usturoi, înainte ca aceasta să adoarmă, în ideea că, dacă mirosul de usturoi urca până la gură, atunci nu exista sarcină, dar dacă nu mirosea era pentru că a întâlnit pe drum un obstacol – embrionul. Evul Mediu: uroscopia și interpretarea urinei În Europa medievală, diagnosticul sarcinii a fost integrat în practica mai largă a uroscopiei — analiza urinei ca instrument medical general. Practicienii evaluau culoarea, consistența sau sedimentele. Unele surse menționează teste empirice, precum amestecarea urinei cu vin, însă eficiența acestor metode nu este susținută de dovezi științifice. Ele trebuie înțelese în contextul teoriei umorale – dominante în epocă (legătura celor patru umori ale corpului cu diferitele boli vine, de fapt, tot de la Hipocrate). Limitele cunoașterii medicale Studiile moderne din istoria medicinei (de exemplu, lucrările lui Helen King sau Lesley Dean-Jones) subliniază că aceste practici nu erau arbitrare, ci se bazau pe observații reale, interpretate însă prin cadre teoretice eronate. Absența conceptelor moderne — hormoni, ovulație, fertilizare — făcea imposibil un diagnostic precis. În acest context, metodele antice combinau observația corectă a unor simptome cu unele inferențe speculative.

Crimă și pedeapsă în cimitirul Bellu / Cazul Poroineanu – crima tatălui, pedeapsa copiilor

Cimitirul Bellu e un agregator de istorie recentă. Terenul pe care este acum a fost donat de Barbu Bellu, ministrul Cultelor și Justiției, tocmai în ideea de a găzdui numărul din ce în ce mai mare de bucureșteni decedați, într-o perioadă de mari schimbări sociale și economice, când marile orașe atrăgeau ca un magnet oameni din toate colțurile țării, pentru oportunitățile de aici. Primii concesionari ai terenului au fost C.A. Rosetti și cezar Bolliac. Agregator de artă, viață și istorie Prima ceremonie de înmormântare a fost pentru fiica revoluționarului pașoptist, Elena, copilul de doar trei ani, rezultat din căsătoria lui cu Maria Rosetti, muza „României Revoluționare” , tabloul-simbol al Revoluției de la 1848, și prima femeie jurnalist din istoria României. Cei doi au avut opt copii, dintre care doar patru au supraviețuit. Elena a fost înmormântată la Bellu într-o ceremonie de un tragism sfâșietor. Cimitirul Bellu se conturează, în societatea bucureșteană, ca un concentrat de artă, viață și istorie. Aici sunt înmormântați majoritatea artiștilor, oamenilor politici, militarilor, aici este punctul lumesc al unor oameni-emblemă ai României. Poroineanu e moșierul care crede că poate avea chiar totul, pentru simplul fapt că are doar bani În acest microcosmos de istorie – o poveste dramatică: soții Poroineanu. Totul a început de la moșierul Constantin Poroineanu, un tip extrem de bogat, un boier român de viță veche, care, într-una dintre călătoriile sale în Franța, se îndrăgostește de o fanțuzoaică. O relație amoroasă din care se naște un copil, o fetiță. Fata nu e adusă niciodată în România, Poroineanu o lasă ascunsă în Franța, dar contribuie la creșterea și educarea ei. O poveste de dragoste cu nimic specială față de altele Poroineanu mai are, însă un fiu aici, în România. Ajuns la vârsta maturității, pleacă în Franța, unde o întâlnește pe fata ascunsă a tatălui său. Fără să știe că sunt frați de sânge prin tată lor, cei doi se îndrăgostesc și trăiesc o puternică poveste de dragoste, ba decid să se căsătorească. Trăiesc în Franța o perioadă, însă, la un moment dat, decid să se întoarcă în România, unde descoperă adevărul. Cei doi au un șoc. Cazul Poroineanu e mai mult decât „Romeo și Julieta” Mai multe nu se știu depsre acest caz, însă există legende care încearcă să acrediteze ideea că, incapabili să gestioneze șocul, cei doi aleg să se sinucidă. Mulți compară povestea fraților Poroineanu cu cea a lui Romeo și a Julietei, însă, la o analiză mai detaliată, diferențele între cele două cazuri sunt de la cer la pământ. În cazul îndrăgostiților din Verona, cuplul a fost distrus din exterior, pe câtă vreme aici, el a fost distrus dinăuntru, de către propriul ADN. O documentare solidă a cazului nu există. Se știe că a devenit un scandal public major în societatea vremii. Devastat și bătrân, Poroineanu ridică monumentul funerar care îi urlă durerea Bătrânul Poroineanu a ajuns în fața judecătorului, care, după unii autori, a fost condamnat la moarte, prin împușcare sau spânzurare (și executat relativ repede după judecată). Alte versiuni înaintează ideea că s-ar fi sinucis înainte de executare sau că înnebunește. Rar, se încearcă acreditarea ideii că sentința i-ar fi fost comutată. În orice caz, devastat de tragedie, moșierul Poroineanu decide să le ridice celor doi un monument funerar pentru a păstra în timp povestea unei imposibile iubiri.

Câștigătorul jackpotului loteriei naționale din Londra nu a revendicat premiul de 10,6 milioane de lire sterline. Banii vor fi donați unor cauze nobile susținute de loterie

Jucătorii la loteria națională au la dispoziție 180 de zile pentru a-și revendica câștigurile, dar nu au dreptul la nimic după expirarea termenului limită. În ciuda unei „căutări ample”, loteria națională a declarat că nu a fost depusă nicio cerere validă pentru un jackpot în valoare de 10,6 milioane de lire sterline pentru un bilet de loto cumpărat în Bexley pe 4 octombrie anul trecut, relatează The Guardian. Termenul limită a expirat joia trecută, lăsându-l pe potențialul milionar al orașului Bexley fără bani. Jackpotul va fi donat în schimb unor cauze nobile susținute de loterie. Allwyn, operatorul loteriei naționale, a declarat că este rar ca un jackpot atât de mare să nu fie revendicat. Un purtător de cuvânt a spus: „Majoritatea premiilor care ar rămâne nerevendicate ar fi premiile de nivel mai mic. Este foarte neobișnuit ca un premiu de această mărime să rămână nerevendicat.” Există cinci premii naționale „majore”, în valoare de peste 3,2 milioane de lire sterline, care încă nu au fost revendicate. Trei sunt bilete de la EuroMillions sau de la Loto în valoare de 1 milion de lire sterline. Au fost căutări extinse ale misteriosului câștigător Andy Carter, consilierul principal al câștigătorilor de la Allwyn, a declarat: „În ciuda unei căutări extinse pentru a găsi misteriosul milionar din Bexley, pot confirma că deținătorul biletului nu s-a prezentat pentru a-și revendica premiul la Loto și, din păcate, a pierdut această sumă de bani care i-ar fi schimbat viața.” În cuvinte care nu prea aveau să-l consoleze pe deținătorul necunoscut al biletului, Carter a adăugat: „Banii vor fi acum folosiți pentru cauze nobile și se vor adăuga la cele 33 de milioane de lire sterline strânse în fiecare săptămână pentru proiecte finanțate de loteria națională, dintre care mai multe pot fi găsite în zona Bexley.” Printre proiectele pe care loteria le-a sprijinit în Bexley se numără Exchange Erith, o organizație de arte și meșteșuguri condusă de comunitate, și You and Me Happy Family Children’s Disability Trust, care oferă sprijin incluziv copiilor cu dizabilități și îngrijitorilor acestora.

Dumitru Prunariu: Dacă aș avea 30 de ani, aș pleca imediat spre Marte

Revenirea oamenilor în apropierea Lunii, prin programul Artemis, marchează o nouă etapă a explorării spațiale. Într-un interviul acordat Mediafax, cosmonautul Dumitru Prunariu explică ce înseamnă această misiune pentru viitorul explorării spațiale, care sunt provocările pentru echipaj și ce rol ar putea avea România în programele spațiale europene. Victor Stephanovici: Cum priviți misiunea Artemis 2, care duce din nou oamenii spre Lună după mai bine de 50 de ani? Dumitru Prunariu: Astronauții care zboară acum spre Lună nici măcar nu erau născuți atunci când Apollo 17 s-a întors de pe Lună. Programele spațiale au o întindere foarte mare în timp. De ce nu s-a mai zburat cu oameni spre Lună în ultimele decenii? Pentru că NASA a avut alte priorități: programul navetei spațiale și construirea Stației Spațiale Internaționale. Revenirea oamenilor pe Lună reprezintă însă un eveniment foarte important pentru întreaga comunitate spațială și marchează începutul unei noi etape a explorării planetare. „Luna este doar un intermediar spre Marte” Victor Stephanovici: Care este rolul Lunii în planurile de explorare spațială? Dumitru Prunariu: Luna este doar un intermediar. Acolo se vor construi baze umane permanente și se vor desfășura activități de explorare a solului și subsolului lunar. Pe Lună vom învăța cum să trăim și cum să folosim tehnologii pe alte corpuri cerești. Toate acestea sunt necesare pentru o misiune mult mai importantă din punct de vedere istoric: explorarea planetei Marte. Victor Stephanovici: Programul Artemis este însă și foarte costisitor. Cum vedeți această evoluție? Dumitru Prunariu: Estimările inițiale pentru lansarea rachetei SLS cu capsula Orion erau de aproximativ 500 de milioane de dolari. În momentul lansării din 2022, costul ajunsese la 4,1 miliarde de dolari. Este o sumă uriașă, mai ales în condițiile în care sectorul privat devine tot mai puternic. Companii precum SpaceX sau Blue Origin concurează deja programele guvernamentale. „Sectorul privat domină tot mai mult industria spațială” Victor Stephanovici: Care este cea mai mare diferență între programele spațiale din perioada dumneavoastră și cele de astăzi? Dumitru Prunariu: În prezent, investițiile private joacă un rol tot mai mare. Companiile dezvoltă rachete reutilizabile, ceea ce reduce costul lansărilor. Elon Musk deține recordul de lansări comerciale de sateliți, iar la un moment dat SpaceX ajunsese să realizeze aproximativ 84% dintre lansările comerciale din lume. NASA începe și ea să schimbe modelul. Nu va mai construi stații orbitale proprii, ci va închiria spațiu pe stații dezvoltate de companii private. „Tehnologia navelor spațiale s-a schimbat radical” Victor Stephanovici: Capsula Orion este mult mai avansată decât navele cu care ați zburat dumneavoastră. Ce v-ar impresiona cel mai mult la bordul unei nave moderne? Dumitru Prunariu: Pe vremea mea nu existau computere de bord așa cum există astăzi. Aveam doar câteva programe automate executate de un computer electromecanic. Singurul aparat digital pe care l-am avut la bord a fost un mic calculator de buzunar pe care îl foloseam pentru calcule rapide. Astăzi, toate sistemele sunt integrate digital și controlate de pe ecrane computerizate. Victor Stephanovici: Care este cea mai dificilă parte a unei misiuni precum Artemis 2? Dumitru Prunariu: În primul rând, lansarea cu succes. Misiunea automată Artemis din 2022 a fost amânată de mai multe ori înainte de lansare din cauza unor probleme tehnice descoperite în ultimele momente. De asemenea, scutul termic al capsulei Orion a avut unele probleme la reintrarea în atmosferă, ceea ce a dus la modificarea profilului de reintrare pentru misiunile următoare. „Imponderabilitatea nu este atât de plăcută pe cât pare” Victor Stephanovici: Care sunt provocările pentru echipaj în timpul zborului? Dumitru Prunariu: Imponderabilitatea nu este o stare atât de plăcută precum pare la prima vedere. Ea produce modificări în organismul uman. Zborul spre Lună implică și traversarea unei zone cu nivel de radiații mai mare decât cel de pe orbita Pământului. Pot apărea disconfort muscular sau ușoară atrofie, dar într-o misiune de aproximativ zece zile aceste efecte sunt recuperabile după revenirea pe Pământ. Victor Stephanovici: Cum se schimbă percepția asupra Pământului atunci când îl vezi din spațiu? Dumitru Prunariu: Este o imagine extraordinară. Te îndrăgostești de planeta noastră atunci când o vezi de la acea înălțime. Astronauții experimentează ceea ce se numește „overview effect”, o percepție globală asupra Pământului. Îl vezi ca pe un tot unitar, fără granițe, și înțelegi cât de fragil este. Înțelegi atunci că aceasta este casa noastră și că trebuie să o protejăm. „România ar putea participa mai mult la programele spațiale” Victor Stephanovici: România ar putea participa la viitoarele misiuni spațiale? Dumitru Prunariu: Teoretic, da. Practic însă, nivelul implicării este limitat. Mai multe state europene au decis recent să își mărească contribuția la Agenția Spațială Europeană pentru a beneficia de noi proiecte tehnologice și industriale. România a redus însă contribuția cu aproximativ 35%, ceea ce limitează oportunitățile de dezvoltare în acest domeniu. Victor Stephanovici: Dacă ați avea din nou 30 de ani și ați primi oferta de a merge într-o misiune spre Lună sau Marte, ați accepta? Dumitru Prunariu: Dacă aș avea din nou 30 de ani, aș pleca imediat spre Marte! Dacă mă întrebați acum, probabil că aș accepta o misiune spre Lună după o perioadă de pregătire medicală și antrenament. Artemis II, o punte între Apollo și viitor Într-un material pregătit înaintea interviului, Dumitru Prunariu subliniază că misiunea Artemis II reprezintă mai mult decât o simplă lansare spectaculoasă. Ea marchează reluarea drumului omenirii către spațiul profund și trecerea către o nouă arhitectură a explorării spațiale. Programul Artemis urmărește construirea unei prezențe umane sustenabile dincolo de orbita joasă a Pământului și testarea sistemelor care vor permite revenirea oamenilor pe Lună, dar și pregătirea misiunilor către Marte. Prunariu spune că fiecare lansare spațială este rezultatul muncii a mii de specialiști – ingineri, medici, cercetători și tehnicieni – și că explorarea cosmosului rămâne unul dintre puținele domenii în care omenirea reușește să coopereze pentru un scop comun. În opinia sa, astfel de misiuni transmit și un mesaj important generațiilor tinere: marile proiecte științifice și tehnologice nu au dispărut, iar curiozitatea și dorința de explorare continuă să împingă civilizația înainte. „Fiecare lansare este rezultatul unei memorii colective a umanității.

Dua Lipa, influencer în lumea cărților: cum a devenit popstarul britanic o voce și în literatură

Festivalul literar London Literature Festival, aflat la a 19-a ediție, a anunțat că Dua Lipa va fi curatoarea ediției din acest an. Decizia a surprins pe mulți, având în vedere că artista este una dintre cele mai cunoscute popstaruri ale generației sale. Totuși, implicarea sa în domeniul literar nu este recentă, mai scrie Il Post. De mai mulți ani, cântăreața promovează constant cărțile și lectura, construindu-și o reputație serioasă în acest domeniu. Proiectul Service95 și podcastul dedicat cărților Interesul pentru literatură s-a concretizat în 2022, când Dua Lipa a lansat Service95, o platformă care include o newsletter, articole culturale și un podcast. Cel mai cunoscut proiect este „Book Club with Dua Lipa”, publicat pe Spotify și YouTube. În fiecare lună, artista alege o carte și discută cu autorul sau autoarea acesteia într-un interviu care durează aproape o oră. Conversațiile sunt relaxate și naturale, iar întrebările provin atât de la Dua Lipa, cât și de la cititorii care urmăresc newsletterul platformei. A surprise, extra episode of Dua Lipa: At Your Service has landed, where @DUALIPA looks back on the first three seasons of the podcast. Listen now for candid highlights and favourite moments, available across all major podcast platforms… https://t.co/SFQkPyeUN0 pic.twitter.com/U1uqsMS7cF — Service95 (@service95) October 6, 2023 Podcastul s-a remarcat prin stilul diferit de interviu. Spre deosebire de formatele tradiționale, conversațiile nu sunt rigid structurate și oferă spațiu pentru reflecții personale asupra lecturii. Criticii și jurnaliștii culturali au remarcat că artista citește atent cărțile și discută în profunzime temele abordate de autori. Printre invitații podcastului s-au numărat scriitori de renume precum Margaret Atwood, Khaled Hosseini, Hernan Diaz sau laureata Nobel Olga Tokarczuk. Promovarea autorilor mai puțin cunoscuți Un alt element apreciat este faptul că Dua Lipa nu se limitează la bestselleruri. În multe cazuri, ea promovează cărți mai vechi sau volume publicate de edituri mai mici. Prin selecțiile sale, artista contribuie la creșterea vizibilității unor autori mai puțin cunoscuți publicului larg, dar apreciați în mediile literare. Influența sa în lumea editorială este reală. În 2020, după ce a postat pe Instagram o fotografie în care citea romanul „A Little Life” al autoarei Hanya Yanagihara, vânzările cărții au crescut semnificativ în Marea Britanie. Editorii au confirmat că acest val de interes a fost generat direct de postarea artistei. O nouă generație de promotori ai lecturii Succesul proiectului Service95 a adus artistei recunoaștere în mediul literar. În 2022, Dua Lipa a fost invitată să țină un discurs la ceremonia Booker Prize, unul dintre cele mai prestigioase premii literare din lume. Specialiștii din industrie spun că prezența ei este importantă deoarece reușește să aducă un public nou către literatură, combinând popularitatea din muzică cu interesul autentic pentru lectură.