Etichetă: Life-Inedit

Un lucru simplu ar putea face diferența în apariția simptomelor Alzheimer

Un somn profund suficient ar putea fi una dintre cele mai eficiente metode de protejare a creierului împotriva bolii Alzheimer. Un studiu realizat de cercetători de la Universitatea din California, Berkeley, Universitatea Stanford și UC Irvine sugerează că somnul profund poate menține memoria chiar și la persoanele care prezintă semne timpurii ale modificărilor cerebrale asociate cu Alzheimer, scrie ScienceAlert. Somnul profund și reziliența creierului Studiul a urmărit 62 de adulți vârstnici sănătoși din punct de vedere cognitiv și a analizat activitatea cerebrală în timpul somnului. Cercetătorii au descoperit că participanții cu niveluri mai ridicate de proteine beta-amiloid au avut performanțe mai bune la testele de memorie atunci când au beneficiat de mai mult somn profund. Acumularea de beta-amiloid este considerată un marker important al bolii Alzheimer. Totuși, persoanele care au dormit profund au părut mai rezistente la efectele acesteia. Cei cu modificări cerebrale similare, dar cu mai puțin somn profund, au obținut rezultate mai slabe la testele de memorie. Oamenii de știință s-au concentrat în mod special pe somnul cu unde lente din faza non-REM, cea mai profundă etapă a somnului. Alte faze ale somnului nu au prezentat același efect protector. Cum poate proteja somnul memoria Experții descriu somnul profund drept o „plasă de siguranță” pentru memorie. În această fază, creierul consolidează informațiile și elimină deșeurile acumulate pe parcursul zilei. Cercetările anterioare sugerează că somnul perturbat poate accelera acumularea de beta-amiloid. Deși somnul insuficient este atât un factor de risc, cât și un simptom al Alzheimerului, rezultatele întăresc ideea că somnul este un factor modificabil. Cercetătorii cred că îmbunătățirea calității somnului ar putea întârzia declinul cognitiv. Sunt necesare studii pe termen lung pentru a confirma dacă creșterea duratei somnului profund, de-a lungul anilor, poate reduce semnificativ riscul de Alzheimer. Modalități practice de a îmbunătăți somnul profund Specialiștii spun că există pași concreți pentru a crește calitatea somnului. Evitarea cafelei în a doua parte a zilei, limitarea timpului petrecut în fața ecranelor înainte de culcare, exercițiile fizice regulate și un duș cald seara pot ajuta. Studiul sugerează, de asemenea, că somnul natural poate fi mai benefic decât utilizarea pastilelor pentru somn. Unele medicamente favorizează faze mai superficiale ale somnului și pot avea efecte secundare. Boala Alzheimer afectează milioane de oameni la nivel global. Deși nu există un tratament curativ, îmbunătățirea somnului profund ar putea fi un pas simplu pentru protejarea sănătății creierului pe termen lung.

Ce spun psihologii despre oamenii care nu postează pe rețelele sociale

Într-o lume dominată de distribuirea constantă a experiențelor, alegerea de a nu posta pe rețelele sociale poate părea neobișnuită. Totuși, psihologia sugerează că persoanele care își documentează rar viața online nu sunt antisociale. Mai degrabă, ele ar fi descoperit că a trăi pe deplin un moment și a-l pregăti pentru consum public sunt două activități mentale care concurează între ele, scrie GlobalEnglishEditing. A trăi versus a documenta Cercetătorii subliniază tot mai des limitele atenției umane. Atunci când oamenii se gândesc la descrieri, unghiuri sau reacțiile publicului, o parte din atenție se mută de la experiența reală. Creierul nu poate rămâne complet ancorat în prezent atunci când editează mental momentul pentru public. Psihologii descriu acest fenomen ca o tensiune între prezență și performanță. A trăi presupune implicare directă în imagini, sunete și emoții. A documenta presupune distanțare și evaluarea modului în care experiența va fi percepută. Studiile despre atenție și mindfulness sugerează că focalizarea divizată reduce profunzimea emoțională. Atunci când experiențele sunt filtrate prin validare socială, ele pot părea mai puțin autentice. Ce arată cercetările despre cei care nu postează Contrar stereotipurilor, persoanele care postează rar despre ele însele nu sunt neapărat retrase social. Cercetările indică faptul că acestea pot valoriza mai mult intimitatea, autonomia și satisfacția interioară decât feedbackul public. Limitarea utilizării rețelelor sociale a fost asociată cu reducerea anxietății și îmbunătățirea stării de bine. Fără presiunea de a distribui sau reacționa imediat, mulți oameni declară că se simt mai liniștiți și mai centrați. Specialiștii observă că nevoia frecventă de a posta poate ascunde nevoi mai profunde, precum validarea, recunoașterea sau conexiunea, care pot fi împlinite mai bine în viața offline. Puterea tăcerii digitale Alegerea de a nu face publice momentele personale poate consolida relațiile și poate aprofunda experiențele. Realizările private sunt adesea mai semnificative atunci când nu sunt măsurate în aprecieri sau comentarii. Psihologii subliniază că problema nu este tehnologia în sine, ci obiceiul documentării constante, care poate dilua prezența. Pași mici, precum păstrarea unor experiențe doar pentru sine, pot restabili echilibrul. Mulți dintre cei care nu postează spun că au amintiri mai bogate și o conștientizare emoțională mai puternică. Pe măsură ce rețelele sociale continuă să modeleze viața modernă, psihologia evidențiază un adevăr simplu: a trăi autentic și a distribui constant trag atenția în direcții diferite. Cei care postează mai puțin nu sunt deconectați de lume. S-ar putea să fie, pur și simplu, mai conectați la moment.

5 scrieri antice pe care nici tehnologia modernă nu le poate descifra

Scrierile antice promit să dezvăluie tainele civilizațiilor dispărute. Totuși, în ciuda deceniilor de cercetări și a tehnologiei moderne, mai multe sisteme de scriere rămân nedescifrate, potrivit TheCollector. Cercetătorii continuă să dezbată dacă anumite semne reprezintă artă, simboluri ritualice sau scriere propriu-zisă. Fără inscripții bilingve precum Piatra din Rosetta, spargerea acestor coduri rămâne extrem de dificilă. Linir A: Vocea minoicilor Liniar A a apărut în Creta în jurul anilor 1800-1450 î.e.n. Arheologul britanic Sir Arthur Evans a descoperit în 1900, la Knossos (insula Creta, Grecia), tăblițe de lut inscripționate cu acest sistem. Scrierea aparținea civilizației minoice, o societate care a înflorit înaintea Greciei miceniene. Liniar A pare să combine semne silabice și logograme. Aproximativ o cincime dintre simboluri seamănă cu hieroglifele cretane, un alt sistem nedescifrat. Deși seamănă vizual cu Liniar B, scrierea miceniană ulterioară, cele două reprezintă limbi diferite. Majoritatea inscripțiilor păstrate sunt liste administrative scurte. Cel mai lung text cunoscut, descoperit în 2024 pe un sceptru de fildeș, conține 119 semne. Specialiștii cred că Liniar A era folosită pentru comerț și evidențe, însă limba minoică rămâne necunoscută. Enigmaticul Disc din Phaistos Descoperit în 1908 la Palatul din Phaistos, Grecia, acest disc din lut ars conține 241 de simboluri ștampilate, dispuse în spirală. Uniformitatea acestor simboluri sugerează o formă timpurie de „tipărire”. Acestea nu corespund nici scrierii Liniare A, nici unui alt sistem cunoscut. Unii cercetători pun la îndoială autenticitatea obiectului, deoarece nu a fost descoperit nimic similar. Interpretările variază de la imn religios la joc sau obiect ritualic. După mai bine de un secol, nicio descifrare nu a fost acceptată oficial. Scrierea civilizației din Valea Indului Civilizația din Valea Indului a dezvoltat una dintre cele mai avansate culturi urbane ale Antichității. Totuși, scrierea sa rămâne nedescifrată. Identificată pentru prima dată în 1875 pe un sigiliu de la Harappa, Pakistan, aceasta apare pe sigilii, ceramică și tăblițe mici. Există aproximativ 4.000 de exemple, însă majoritatea inscripțiilor sunt foarte scurte. Cea mai lungă are doar 34 de caractere. În 2025, cercetători tamili au sugerat posibile legături cu familia limbilor dravidiene, relansând dezbaterea. Totuși, specialiștii nu au ajuns la un acord clar asupra niciunei teorii. Rongorongo din Insula Paștelui Rongorongo este scrierea misterioasă a insulei Rapa Nui, cunoscută drept Insula Paștelui. Sculptată pe tăblițe de lemn, include aproape 600 de glife reprezentând oameni, animale și forme abstracte. Datarea cu radiocarbon din 2024 a confirmat că unele tăblițe preced contactul european. Aceasta susține ideea unei invenții locale independente. Cercetătorii consideră că scrierea urma un tipar bustrofedon, adică un rând era citit de la stânga la dreapta, iar următorul în sens invers, de la dreapta la stânga. O mare parte din cunoștințele despre Rongorongo s-a pierdut în timpul raidurilor sclavagiste din secolul al XIX-lea. Astăzi mai supraviețuiesc doar aproximativ 30 de tăblițe inscripționate. Simbolurile Vinča: cea mai veche scriere din Europa? Cunoscute drept „scrierea europeană veche”, simbolurile Vinča datează din jurul anului 5000 î.e.n., în sud-estul Europei, fiind descoperite în România și Serbia pe figurine și vase de lut. Unii cercetători susțin că reprezintă cea mai veche formă de scriere, anterioară cuneiformei și hieroglifelor egiptene. Alții cred că sunt simple simboluri ritualice. Dezbaterea continuă, deoarece limba de bază rămâne necunoscută. În ciuda progreselor în lingvistică și inteligență artificială, aceste cinci scrieri continuă să reziste descifrării. Fiecare reprezintă un capitol pierdut din istoria umanității. Până la noi descoperiri, mesajele lor rămân martori tăcuți ai civilizațiilor antice.

Sex Pistols anunță turneul Anarchy in the UK pentru a marca 50 de ani de punk

Turneul, intitulat „The Anarchy In The UK”, este programat pentru decembrie 2026 și a fost conceput pentru a celebra cinci decenii de la apariția single-ului care a redefinit panorama muzicală britanică. Printre orașele gazdă se numără Dublin, Edinburgh, Glasgow și Londra. Pe scenă vor urca membrii fondatori Steve Jones (chitară), Paul Cook (tobe) și Glen Matlock (bas), cărora li se va alătura Frank Carter în rolul de vocalist invitat, mai arată Euronews. Influența asupra culturii britanice Înființată în 1975, trupa a devenit rapid un simbol al contestării și al atitudinii anti-sistem. Albumul lor de debut din 1977, „Never Mind the Bollocks, Here’s the Sex Pistols”, a ocupat primul loc în topurile din Regatul Unit. El este considerat una dintre cele mai semnificative înregistrări din istoria muzicii punk-rock. Piesa „Anarchy in the UK” a servit drept manifest pentru o întreagă generație punk, având texte provocatoare și un mesaj direct îndreptat împotriva normelor sociale și politice existente. Sex Pistols, reuniune fără Johnny Rotten Această serie de spectacole continuă formula adoptată în 2024. A fost anul în care Jones, Cook și Matlock au decis să concerteze fără fostul solist, John Lydon, cunoscut sub numele de Johnny Rotten. Lydon a refuzat să se alăture proiectului în urma unei dispute legale legate de utilizarea compozițiilor trupei în cadrul serialului Disney+ „Pistol”. Actualmente, rolul de solist este preluat de Frank Carter, apreciat pentru contribuțiile sale în cadrul proiectelor muzicale Gallows și Frank Carter & The Rattlesnakes. Concertele din decembrie se vor desfășura conform următorului program: pe 7 decembrie la 3 Arena din Dublin, urmate de Edinburgh (9 decembrie) și Glasgow (10 decembrie). Turneul va culmina în Londra, cu două apariții live pe 18 și 20 decembrie. Înainte de aceste evenimente de iarnă, trupa are deja programate și o serie de spectacole pe timp de vară în localități precum Halifax, Manchester, Cardiff și Scarborough. După cinci decenii de la explozia mișcării punk, se pune întrebarea dacă un mesaj de anarhie mai poate produce același impact șocant pe care l-a avut în 1976.

Cât de real este visul american? Povestea unei femei deportate, după ce a cerut azil în SUA

Farah a fost deportată din SUA, într-o țară din lumea a treia în care homosexualitatea este ilegală. De acolo, Farah a fost trimisă din nou în Maroc, acolo unde tânăra, care se teme pentru viața ei, este nevoită să se ascundă. „Este greu pentru mine să trăiesc și să muncesc știind că familia mă poate găsi din nou”, a declarat ea pentru Associated Press.  Potrivit sursei citate, mărturia tinerei este rară, pentru că a fost deportată din lumea a treia, deși primise un ordin de protecție din partea unui judecător specializat în imigrări din SUA. „Nu am ce face în această privință, trebuie să muncesc”, a declarat Farah. Supusă violențelor Potrivit tinerei, înainte să fugă din Maroc, Farah a fost bătută de familia sa, dar și de familia partenerei sale, atunci când aceștia au aflat despre relația celor două femei. A fost gonită din casa familiei și a fugit cu iubita sa în alt oraș. Ea spune că familia a găsit-o și a încercat s-o ucidă Printr-o cunoștință, tânăra a auzit că ea și iubita sa au oportunitatea de a obține vize pentru Brazilia, și de acolo, să ajungă în SUA, acolo unde aveau prieteni. Din Brazilia, ea a călătorit prin șase țări până să ajungă, săptămâni mai târziu, la granița cu SUA, unde a cerut azil. „Ajungi să fii pusă în situații cu adevărat oribile. Când am ajuns (n.r. – la frontiera cu SUA), am simțit că toate necazurile noastre au meritat și că ne-am îndeplinit obiectivul”. S-a întâmplat în prima parte a anului 2025. Totuși, în loc de libertatea pe care o visau, cele două tinere au fost reținute un an de zile, prima dată în Arizona, apoi în Louisiana. „Era foarte frig. Aveam doar pături subțiri”, spune tânăra despre detenție, adăugând că îngrijirile medicale erau inadecvate. Deportată, în ciuda unui ordin de protecție Azilul i-a fost refuzat, însă în august a obținut un ordin de protecție din partea unui judecător în imigrări din SUA, care a decis că ea nu poate fi deportată înapoi în Maroc pentru că viața i-ar fi fost pusă în pericol. Partenera sa, al cărei azil a fost refuzat și care nu a avut nici ordin de protecție, a fost deportată. Ea a precizat că, la trei zile de la eliberarea sa a fost arestată de Serviciul de Imigrări din SUA și deportată în Camerun, acolo unde homosexualitatea este ilegală și unde a fost închisă într-o închisoare. Acolo ea a fost întrebată dacă dorește să rămână în Camerun, și le-a spus autorităților că nu poate să stea și să-și riște viața într-un loc în care va fi pusă în pericol. Ea a fost ulterior deportată în Maroc. O „lacună” juridică Potrivit unui avocat specializat în imigrări, deportarea persoanelor într-o țară terță, de unde ar putea fi trimise acasă, constituie „o lacună juridică. „Prin deportarea lor în Camerun și prin faptul că nu le-a oferit nicio posibilitate de a contesta trimiterea într-o țară al cărei guvern spera să îi trimită înapoi în țările în care se confruntă cu un pericol grav, SUA nu numai că le-a încălcat drepturile la un proces echitabil, ci și propriile noastre legi privind imigrația, obligațiile noastre în temeiul tratatelor internaționale și chiar procedurile proprii ale DHS”, a declarat  Alma David, avocată în imigrări. „Aplicăm legea așa cum este scrisă” Departamentul pentru Securitate Internă al SUA a confirmat anterior că în ianuarie au avut loc deportări către Camerun. „Aplicăm legea așa cum este scrisă. Dacă un judecător constată că un străin ilegal nu are dreptul să se afle în această țară, îl vom expulza. Punct”, a declarat departamentul, afirmând că acordurile cu țările terțe „garantează respectarea procedurilor legale prevăzute de Constituția SUA”. Farah este una din zecile de persoane care au confirmat că au fost deportate din SUA de către administrația Trump, în țări din lumea a treia, deși au avut un ordin de protecție emis de judecători specializați în imigrări. Numărul total al persoanelor este necunoscut.

Spectacolul roboților umanoizi din China, specializați în arte marțiale. Există un real motiv de îngrijorare pentru Europa?

La ediția de anul acesta a spectacolului de Revelion Lunar din China, roboții umanoizi au făcut senzație anul acesta, executând rutine coordonate de arte marțiale și parkour, potrivit Euronews.  Potrivit unui videoclip postat de de televiziunea chineză de stat CCTV, 24 de roboți au executat primul parkour continuu de sărituri peste mese în stil liber, prima săritură aeriană, sărituri continue pe un singur picior, o săritură înapoi în doi pași asistată de perete și prima rotire grandioasă Airflare de 7,5 rotații. De la gala de anul trecut, roboții par să fi evoluat. Atunci, roboții umanoizii au executat un dans popular, ceva mai instabil, având o coregrafie cu batiste. Anul acesta, roboții au fost mult mai stabili, ceea ce indică un progres evident. În afară de arta spectacolului, întrebările rămân totuși: Cât de avansați sunt acești roboți? Ar trebui să ne facem griji? La nivel global, companiile testează roboți umanoizi în fabrici sau depozite, iar anumite companii se gândesc chiar să îi publicului pentru uz casnic. Experții în apărare spun, că roboții umanoizi ar putea fi folosiți și în Apărare. „Probabil că există loc pentru roboți în formă umană și animală în organizațiile militare și de securitate. Mai ales dacă aceștia trebuie să interacționeze cu structuri construite pentru oameni, cum ar fi mașini, scări și uși”, a declarat Hans Liwång, profesor de științe ale sistemelor pentru Apărare și Securitate din cadrul Universității Suedeze de Apărare. Expertul a atras atenția că mobilizarea roboților este mult mai complexă decât un spectacol pus în scenă. În contextele militare, forma robotului contează mult mai puțin. Acesta trebuie să dispună de o „logică suficient de bine dezvoltată” pentru a opera într-un mediu impredictibil. Demonstrațiile mediatizate, propagandă de stat? Hans Liwång a atras atenți că aceste demonstrații mediatizate ar putea fi văzute și prin prisma propagandei de stat. „Organizarea unui spectacol repetat, planificat în prealabil și controlat nu ne spune prea multe despre starea tehnologiei. Astfel de spectacole sunt concepute pentru a impresiona și, prin urmare, este probabil să exagereze capacitatea tehnologiei”, a declarat expertul. Potrivit expertului, Europa nu ar trebui să fie alarmată de această dezvoltare accelerată a tehnologiei, însă este bine să cunoască progresele, pentru dezvoltarea unor tehnologii asemănătoare. „Europa trebuie să fie informată cu privire la dezvoltarea internațională. Trebuie să învățăm de la alții, nu să construim de la zero. Trebuie să învățăm din eforturile depuse în această dezvoltare și din dezvoltarea tehnică”, a declarat Hans Liwång. Unitree Robotics, ai cărei roboți au avut un rol important la Gala Festivalului de Primăvară din China, anunță un preț de bază de 13.500 de dolari (aproximativ 11.280 de euro) pentru robotul său umanoid G1.

Cine a inventat, de fapt, pastele carbonara? O nouă dovadă reaprinde disputa

De ani de zile, o ipoteză larg acceptată privind geneza carbonarei plasa crearea sa în Lazio, pe parcursul celui de-Al Doilea Război Mondial. Această teorie susținea că preparatul a apărut din interacțiunea dintre bucătarii romani și soldații americani, aceștia din urmă având la dispoziție rații militare ce includeau ouă și bacon, mai scrie Il Post. Cu toate acestea, un document descoperit, datat 23 august 1939, din paginile cotidianului indonezian de limbă neerlandeză „De Koerier”, face o referire clară la „spaghetti alla carbonara”. Articolul relata o rivalitate culinară între două trattorii din Trastevere. Una era faimoasă pentru risotto cu creveți, cealaltă apreciată pentru specialitatea casei – carbonara. Această descoperire importantă a fost realizată de jurnaliștii neerlandezi Edwin Winkels și Janneke Vreugdenhil. Ea a fost ulterior confirmată și de către istorici ai gastronomiei italiene. În cazul în care autenticitatea acestui document se dovedește incontestabilă, cronologia tradițională a apariției carbonarei necesită o revizuire. Teoria influenței americane, pusă sub semnul întrebării Până acum, cea mai veche mențiune recunoscută a preparatului carbonara data din 1948, iar prima rețetă tipărită apăruse în 1952. Aceste repere au consolidat ideea că mâncarea a fost creată după 1944, odată cu intrarea trupelor americane în Roma. S-au combinat atunci tradițiile culinare locale cu ingredientele din proviziile militare. Cu toate acestea, noua atestare din 1939 indică faptul că denumirea – și probabil o formă a felului de mâncare – exista deja înainte de prezența americanilor. Unii istorici consideră că impactul american ar putea rămâne relevant pentru evoluția ulterioară a rețetei. Însă nu neapărat pentru momentul inițial al apariției sale. O rețetă care a evoluat de-a lungul timpului Cele mai vechi versiuni documentate ale carbonarei diferă considerabil de modul în care este preparată astăzi. Rețeta publicată în 1952, de exemplu, includea unt, untură și parmezan. Se utiliza o tehnică diferită de varianta modernă care se bazează pe gălbenușuri de ou și brânză Pecorino. În ultimele decenii, carbonara și-a consolidat statutul de emblemă a gastronomiei romane. Modul său de preparare, în special versiunea contemporană cu „carbocrema” din gălbenușuri și brânză, a stârnit dezbateri aprinse și a generat o adevărată pasiune culinară. Descoperirea din 1939 nu pune capăt controversei. Doar subliniază, fără îndoială, că povestea unuia dintre cele mai iubite feluri de mâncare italiene este mult mai complexă decât se credea anterior.

Cine a inventat, de fapt, pastele carbonara? O nouă dovadă reaprinde disputa

De ani de zile, o ipoteză larg acceptată privind geneza carbonarei plasa crearea sa în Lazio, pe parcursul celui de-Al Doilea Război Mondial. Această teorie susținea că preparatul a apărut din interacțiunea dintre bucătarii romani și soldații americani, aceștia din urmă având la dispoziție rații militare ce includeau ouă și bacon, mai scrie Il Post. Cu toate acestea, un document descoperit, datat 23 august 1939, din paginile cotidianului indonezian de limbă neerlandeză „De Koerier”, face o referire clară la „spaghetti alla carbonara”. Articolul relata o rivalitate culinară între două trattorii din Trastevere. Una era faimoasă pentru risotto cu creveți, cealaltă apreciată pentru specialitatea casei – carbonara. Această descoperire importantă a fost realizată de jurnaliștii neerlandezi Edwin Winkels și Janneke Vreugdenhil. Ea a fost ulterior confirmată și de către istorici ai gastronomiei italiene. În cazul în care autenticitatea acestui document se dovedește incontestabilă, cronologia tradițională a apariției carbonarei necesită o revizuire. Teoria influenței americane, pusă sub semnul întrebării Până acum, cea mai veche mențiune recunoscută a preparatului carbonara data din 1948, iar prima rețetă tipărită apăruse în 1952. Aceste repere au consolidat ideea că mâncarea a fost creată după 1944, odată cu intrarea trupelor americane în Roma. S-au combinat atunci tradițiile culinare locale cu ingredientele din proviziile militare. Cu toate acestea, noua atestare din 1939 indică faptul că denumirea – și probabil o formă a felului de mâncare – exista deja înainte de prezența americanilor. Unii istorici consideră că impactul american ar putea rămâne relevant pentru evoluția ulterioară a rețetei. Însă nu neapărat pentru momentul inițial al apariției sale. O rețetă care a evoluat de-a lungul timpului Cele mai vechi versiuni documentate ale carbonarei diferă considerabil de modul în care este preparată astăzi. Rețeta publicată în 1952, de exemplu, includea unt, untură și parmezan. Se utiliza o tehnică diferită de varianta modernă care se bazează pe gălbenușuri de ou și brânză Pecorino. În ultimele decenii, carbonara și-a consolidat statutul de emblemă a gastronomiei romane. Modul său de preparare, în special versiunea contemporană cu „carbocrema” din gălbenușuri și brânză, a stârnit dezbateri aprinse și a generat o adevărată pasiune culinară. Descoperirea din 1939 nu pune capăt controversei. Doar subliniază, fără îndoială, că povestea unuia dintre cele mai iubite feluri de mâncare italiene este mult mai complexă decât se credea anterior.

Ultima piesă din turnul central al Bazilicii Sagrada Familia a fost montată

Ultima piesă din turnul central al bazilicii Sagrada Familia a fost pusă la loc, vineri, aducând lăcașul catolic la o înălțime maximă de 172, 5 metri, după mai bine de un secol de la începerea lucrărilor, potrivit The Guardian.  Timp de câteva zile, vântul a fost prea puternic pentru ca echipele de muncitori să poată lucra. Totuși, partea superioară a crucii de oțel și sticlă, înaltă de 17 metri, a fost ridicată în poziție vineri, la ora 11:00. Astfel, baZilica Sagrada Familia, căruia arhitectul catalan, Antoni Gaudí i-a dedicat ultima parte a vieții sale, a devenit cea mai înaltă clădire din Barcelona, dar și cea mai înaltă biserică din lume. Arhitectul șef al proiectului, Jordi Faulí spune că ziua a fost una plină de bucurie, în timp ce steagurile Cataloniei și a Vaticanului erau arborate:  „A fost o zi plină de bucurie, minunată pentru toți cei care au făcut-o posibilă”. În data de 10 iunie va avea loc o ceremonie pentru a marca completarea turnului principal, cel mai înalt turn dintre toate cele 18 create de Gaudí. Ceremonia va marca centenarul de la moartea arhitectului catalan, care s-a stins în 10 iunie 1926, la 16 ani după ce lăcașul de cult a fost asfințit de Papa Benedict al XVI. Lucrările la bazilică sunt preconizate a se încheia în aproximativ un deceniu, odată cu construirea unei fațade impresionante care va fi orientată spre sud. Timp de decenii, Sagrada Familia a fost un șantier deschis, unde generații de pietrari și dulgheri au lucrat în jurul turiștilor care, în cele din urmă, au finanțat construcția. În ultimii 15 ani, când au început lucrurile în interiorul bazilicii, lăcașul a început să semene mai mult cu o biserică decât cu un șantier. Sagrada Familia este cea mai importantă atracție turistică a Barcelonei și aduce aproximativ  5 milioane de vizitatori pe an, dar și un venit anual de aproximativ 150 de milioane de euro, din care aproximativ jumătate din bani au fost cheltuiți până acum pentru construcție.

Ce au în comun copiii crescuți cu televizorul mereu pornit în fundal

Copiii care cresc în case unde televizorul este mereu pornit pot dezvolta obiceiuri unice de atenție. Profesorii spun că aceste tipare devin vizibile încă din primele săptămâni de școală, scrie GlobalEnglishEditing. Experții subliniază că nu este vorba despre a învinovăți părinții sau a demoniza televizorul. Mai degrabă, se evidențiază modul în care zgomotul constant de fundal poate influența concentrarea, învățarea și comportamentul. Cercetările sugerează că expunerea frecventă la televizor în fundal poate influența dezvoltarea atenției. Cadrele didactice raportează mai multe trăsături comune la acești elevi. Multitasking-ul devine o obișnuință Copiii crescuți cu televizorul mereu pornit învață adesea să își împartă atenția. Se obișnuiesc să își facă temele în timp ce emisiunile rulează în fundal. În clasă, acest obicei poate crea dificultăți. Profesorii observă probleme în menținerea concentrării asupra unei singure sarcini pentru perioade mai lungi. Nu este neapărat vorba despre un deficit de atenție. Mai degrabă, reflectă o adaptare la un mediu cu atenție divizată acasă. Durată mai scurtă a concentrării în medii structurate Studiile au asociat expunerea intensă la televizor în fundal cu o scurtare a duratei atenției. Schimbările rapide de imagini pot condiționa creierul să aștepte stimulare constantă. Într-un mediu școlar mai lent, acești copii pot deveni neliniștiți. Prelegerile lungi sau explicațiile detaliate pot părea dificile. Profesorii observă frecvent că atenția lor scade când ritmul lecției este lent. Adaptarea de la media rapidă la predarea constantă poate fi o provocare. Preferință puternică pentru învățarea vizuală Mulți dintre acești elevi reacționează mai bine la materiale vizuale. Creșterea cu povești transmise prin ecran influențează modul în care procesează informațiile. Pot întâmpina dificultăți la explicații exclusiv verbale. Însă diagramele, videoclipurile și materialele vizuale le captează rapid atenția. Profesorii spun că înțelegerea acestui stil de învățare poate crește implicarea. Strategiile vizuale pot îmbunătăți performanța academică. Confort cu zgomotul și stimularea intensă Copiii obișnuiți cu televizorul în fundal lucrează adesea mai bine cu un sunet ambiental. Liniștea poate părea inconfortabilă, nu relaxantă. Profesorii observă și o preferință pentru activități energice și stimulative. Sporturile, artele și sarcinile interactive le mențin atenția mai mult timp. În același timp, mulți demonstrează o adaptabilitate remarcabilă. Își pot schimba rapid atenția și gestionează mai ușor distragerile. Experții notează că viața modernă este rareori liniștită. Aceste adaptări timpurii îi pot pregăti pentru medii aglomerate și dinamice. Înțelegerea acestor obiceiuri de atenție poate ajuta profesorii să ajusteze strategiile. Schimbările mici în clasă pot susține mai bine diferite tipare de concentrare.