Cât valorează Khaby Lame, cel mai urmărit om de pe TikTok
Khaby Lame, creatorul de conținut cu cea mai rapidă ascensiune de pe TikTok, și-a vândut compania principală, Lame’s Step Distinctive, pentru suma de 975 de milioane de dolari. Achiziția a fost realizată de grupul de investiții Rich Sparkle. Compania este listată la bursă în Statele Unite și are sediul în Hong Kong, mai arată Il Post. Firma lui Lame, înregistrată în Insulele Virgine, a fost achiziționată prin intermediul acțiunilor, nu al numerarului. Acest fapt îl transformă pe Khaby Lame în principalul acționar al Rich Sparkle după finalizarea tranzacției. Control total asupra brandului pentru următorii trei ani Acordul prevede ca, pe o perioadă de trei ani, toate activitățile comerciale legate de imaginea lui Khaby Lame să fie gestionate exclusiv de Rich Sparkle. Acest lucru acoperă colaborările cu brandurile, vânzarea de produse prin social media și alte modalități de monetizare. Compania estimează că parteneriatul ar putea genera venituri de până la 4 miliarde de dolari anual. Cifrele se bazează pe uriașa sa audiență – aproximativ 360 de milioane de urmăritori cumulați pe toate platformele. Un „geamăn digital” creat cu inteligență artificială Un element cheie al acordului este autorizarea creării unui avatar AI care îi va servi drept „geamăn digital”. Rich Sparkle va avea dreptul de a folosi vocea, chipul și expresiile creatorului pentru a dezvolta un avatar capabil să genereze conținut în mai multe limbi. Acesta va putea să participe la evenimente publice și să apară în transmisiuni live în locul său. Compania explică faptul că această soluție tehnologică va reduce dependența de prezența fizică a lui Lame și va spori capacitatea de producție și distribuție de conținut. De la influencer la antreprenor global Această achiziție marchează o schimbare strategică majoră pentru Rich Sparkle. Firma, care până acum se concentrase pe servicii financiare pentru companii listate la bursă, nu investise în zona creatorilor de conținut sau e-commerce. Valoarea ridicată a tranzacției este justificată de statutul lui Lame ca ambasador global pentru branduri de top. De-a lungul timpului, acesta a colaborat cu companii precum Hugo Boss, Google, Binance, Pepsi, Epic Games (printr-un personaj în Fortnite), studiouri de la Hollywood și mari asigurători americani. @websummit “If you just think about money, you’ll never get rich. You’ll get rich by doing what you love.” – @khaby.lame speaking at #WebSummit ♬ original sound – Web Summit Un parcurs fulgerător Khaby Lame, în vârstă de 25 de ani, s-a născut în Senegal și a crescut în Chivasso, lângă Torino. Și-a început activitatea pe TikTok în 2020, chiar înainte de pandemie. El a devenit rapid celebru datorită clipurilor sale mute, ușor de înțeles la nivel global. De la reacții ironice la „life hack-uri” simplificate, Lame a evoluat de la statutul de simplu influencer la cel de antreprenor digital, fiind invitat la conferințe internaționale de tehnologie precum Web Summit.
Arheologii descoperă cele mai vechi unelte din lemn atestate vreodată. Ce vârsta au și de unde provin acestea?
Arheologii au recuperat cele mai vechi unelte din lemn cunoscute, descoperite într-un sit preistoric din Grecia, scrie AP. Artefactele au o vechime de aproximativ 430.000 de ani și s-au păstrat în condiții neobișnuit de favorabile. Cercetătorii spun că descoperirea schimbă modul în care este înțeleasă utilizarea materialelor organice de către oamenii timpurii. Unelte rare din lemn, conservate de natură Uneltele au fost găsite pe malul unui lac antic, în bazinul Megalopolis din sudul Greciei. Unul dintre artefacte este un băț lung din lemn, de aproximativ 80 de centimetri, probabil folosit pentru săpat în sedimente umede. Cel de-al doilea obiect este o piesă mai mică, manevrabilă, realizată din lemn de salcie sau plop, posibil folosită pentru modelarea uneltelor din piatră. Uneltele din lemn se păstrează rar, deoarece materialul organic se degradează rapid în timp. Doar medii excepționale, precum siturile inundate sau umede, permit supraviețuirea unor astfel de obiecte. Sedimentele și umiditatea constantă au protejat aceste unelte timp de sute de mii de ani. Ce relevă descoperirea despre oamenii timpurii Rezultatele au fost publicate în revista Proceedings of the National Academy of Sciences. Deși nu au fost găsite rămășițe umane, situl conține unelte din piatră și oase de animale cu urme de tăiere. Acest lucru sugerează o utilizare avansată a uneltelor de către oamenii care trăiau în regiune. Cercetătorii spun că uneltele ar fi putut fi folosite de neanderthalieni sau de strămoși umani mai vechi. Potrivit arheologului Annemieke Milks, de la Universitatea din Reading, aceste obiecte oferă o legătură directă cu începuturile istoriei umane. Completarea golurilor din tehnologia timpurie Experții notează că uneltele din lemn au avut probabil un rol mult mai important decât indică dovezile păstrate. Descoperiri similare, vechi de sute de mii de ani, includ sulițe antice din Germania și bețe de săpat din China. Arheologul Jarod Hutson spune că aceste artefacte sunt greu de interpretat, dar extrem de valoroase. Descoperirea scoate în evidență ceea ce cercetătoarea Katerina Harvati, de la Universitatea din Tübingen, numește „un aspect puțin cunoscut al tehnologiei umane timpurii”. Oamenii de știință cred că situl din Megalopolis ar putea dezvălui în viitor și alte vestigii preistorice, similare celor descoperite deja în zonă.
Nominalizările BAFTA 2026: Ce filme și actori intră în cursa pentru premii
Acordate de British Academy of Film and Television Arts, Premiile BAFTA 2026 ajung într-o etapă decisivă odată cu publicarea nominalizărilor pentru cele mai prestigioase distincții din cinematografia britanică, potrivit Independent. Anunțul vine la o săptămână după publicarea nominalizărilor la Oscar, oferind primele indicii despre tendințele sezonului premiilor. Atenția industriei este concentrată asupra filmelor și performanțelor care vor domina lista scurtă din acest an. Anunțarea nominalizărilor și prezentatorii Nominalizările au fost dezvăluite astăzi în cadrul unei conferințe de presă live, la Londra. Actorii David Jonsson și Aimee Lou Wood au prezentat lista oficială a nominalizaților. Categoriile includ cel mai bun film, interpretare, regie, scenariu și realizări tehnice. O categorie a fost deja anunțată înainte de lista completă: premiul Rising Star. Nominalizații din acest an sunt Archie Madekwe (Lurker), Chase Infiniti (One Battle After Another), Miles Caton (Sinners), Posy Sterling (Lollipop) și Robert Aramayo (I Swear). Este singura categorie BAFTA votată direct de public. Filmele așteptate să conducă clasamentul Mai multe titluri sunt considerate favorite pentru a domina nominalizările din acest an. One Battle After Another, semnat de Paul Thomas Anderson, drama britanică I Swear și thrillerul cu vampiri Sinners sunt văzute drept principalele pretendente. Sinners a câștigat un avânt semnificativ după ce a obținut un număr record de 16 nominalizări la Oscar săptămâna trecută. Observatorii remarcă faptul că suprapunerea dintre corpurile de vot BAFTA și Oscar duce adesea la rezultate similare. Deși cele două premii nu sunt identice, recunoașterea la Oscar poate influența votul BAFTA. Data ceremoniei Ceremonia Premiilor BAFTA pentru film va avea loc pe 22 februarie, la Londra. Evenimentul se va desfășura la Royal Festival Hall din cadrul Southbank Centre. Gala din acest an va fi prezentată de actorul și gazda emisiunii The Traitors US, Alan Cumming. Iată lista nominalizaților: Cel mai bun film Hamnet Marty Supreme One Battle After Another Sentimental Value Sinners Cel mai bun film britanic 28 Years Later The Ballad of Wallis Island Bridget Jones: Mad about the Boy Die My Love H Is For Hawk Hamnet I Swear Mr Burton Pillion Steve Actriță principală Jessie Buckley – Hamnet Rose Byrne – If I Had Legs I’d Kick You Kate Hudson – Song Sung Blue Chase Infiniti – One Battle After Another Renate Reinsve – Sentimental Value Emma Stone – Bugonia Actor principal Robert Aramayo – I Swear Timothée Chalamet – Marty Supreme Leonardo DiCaprio – One Battle After Another Ethan Hawke – Blue Moon Michael B Jordan -Sinners Jesse Plemons – Bugonia Actriță în rol secundar Odessa A’zion – Marty Supreme Inga Ibsdotter Lilleaas – Sentimental Value Wunmi Mosaku – Sinners Carey Mulligan – The Ballad of Wallis Island Teyana Taylor – One Battle After Another Emily Watson – Hamnet Actor secundar Benicio del Toro – One Battle After Another Jacob Elordi – Frankenstein Paul Mescal – Hamnet Peter Mullan – I Swear Sean Penn – One Battle After Another Stellan Skarsgård – Sentimental Value Regizor Bugonia – Yorgos Lanthimos Hamnet – Chloé Zhao Marty Supreme – Josh Safdie One Battle After Another – Paul Thomas Anderson Sentimental Value – Joachim Trier Sinners – Ryan Coogler Debut remarcabil al unui scenarist, regizor sau producător britanic The Ceremony My Father’s Shadow Pillion A Want In Her Wasteman Film not in the English language It Was Just An Accident The Secret Agent Sentimental Value Sirât The Voice of Hind Rajab Documentar 2000 Meters to Andriivka Apocalypse in the Tropics Cover-Up Mr Nobody Against Putin The Perfect Neighbor Film de animație Elio Little Amélie Zootropolis 2 Children’s and family film Arco Boong Lilo & Stitch Zootropolis 2 Scenariu original I Swear Marty Supreme The Secret Agent Sentimental Value Sinners Scenariu adaptat The Ballad of Wallis Island Bugonia Hamnet One Battle After Another Pillion Premiul EE Bafta pentru vedeta în ascensiune (votat de public) Robert Aramayo Miles Caton Chase Infiniti Archie Madekwe Posy Sterling Coloană sonoră Bugonia – Jerskin Fendrix Frankenstein – Alexandre Desplat Hamnet – Max Richter One Battle After Another – Jonny Greenwood Sinners – Ludwig Goransson Distribuție I Swear Marty Supreme One Battle After Another Sentimental Value Sinners Cinematografie Frankenstein Marty Supreme One Battle After Another Sinners Train Dreams Costume Frankenstein Hamnet Marty Supreme Sinners Wicked: For Good Montaj F1 A House of Dynamite Marty Supreme One Battle After Another Sinners Design de producție Frankenstein Hamnet Marty Supreme One Battle After Another Sinners Wicked: For Good Machiaj și coafură Frankenstein Hamnet Marty Supreme Sinners Sunet F1 Frankenstein One Battle After Another Sinners Warfare Efecte vizuale speciale Avatar: Fire and Ash F1 Frankenstein How to Train Your Dragon The Lost Bus Scurtmetraj britanic Magid / Zafar Nostalgie Terence This Is Endometriosis Welcome Home Freckles Animație britanică de scurt metraj Cardboard Solstice Two Black Boys in Paradise Astfel, cele mai nominalizate filme sunt: One Battle After Another – 14 nominalizări Sinners – 13 nominalizări Hamnet – 11 nominalizări Marty Supreme – 11 nominalizări Frankenstein – 8 nominalizări Sentimental Value – 8 nominalizări
Psihologia arată ce trăsături au oamenii care recunosc ca nu știu
În contexte profesionale și sociale, recunoașterea incertitudinii este adesea percepută ca un semn de slăbiciune. Totuși, cercetările din Psihologie arată contrariul, potrivit GlobalEnglishEditing. Persoanele care spun deschis „nu știu” tind să manifeste un tip de încredere care consolidează încrederea celorlalți, învățarea și succesul pe termen lung. Studiile despre umilința intelectuală arată că recunoașterea limitelor cunoașterii este asociată cu decizii mai bune, relații mai sănătoase și o competență percepută mai ridicată. Departe de a submina autoritatea, onestitatea față de propriile lacune sporește adesea credibilitatea. Autocunoașterea înlocuiește falsa certitudine Persoanele care admit că nu știu ceva dau dovadă de o autocunoaștere solidă. Ele își înțeleg punctele forte și limitele fără exagerări sau autocritică excesivă. Psihologii subliniază că această evaluare realistă presupune maturitate emoțională și încredere, nu insecuritate. Recunoscând unde se oprește expertiza lor, aceste persoane transformă incertitudinea în curiozitate. Golurile de cunoaștere devin oportunități de învățare, nu amenințări la adresa imaginii de sine. Creșterea este mai importantă decât orgoliul Cei care se simt confortabil cu incertitudinea pun dezvoltarea personală înaintea aparențelor. Cercetările arată că comportamentele ghidate de ego blochează adesea învățarea, în timp ce deschiderea față de posibilitatea de a greși stimulează adaptabilitatea. Acești oameni pun întrebări fără teamă, își revizuiesc opiniile când apar informații mai bune și tratează cunoașterea ca pe un proces în continuă evoluție. Această atitudine se aliniază conceptului psihologic de „orientare spre creștere”, asociat cu reziliența și realizările pe termen lung. Vulnerabilitatea construiește încredere Recunoașterea incertitudinii transmite autenticitate. Psihologii subliniază că vulnerabilitatea creează siguranță psihologică, încurajându-i pe ceilalți să se exprime deschis și să colaboreze mai eficient. Când cineva spune „nu știu”, reduce presiunea asupra celor din jur de a părea perfecți. Această deschidere consolidează încrederea mai rapid decât manifestările unei încrederi excesive, mai ales în mediile de echipă. Ascultarea devine un atu Persoanele sigure pe ele, care admit că nu știu, tind să asculte mai atent. Fără nevoia de a domina conversațiile, ele absorb informația, pun întrebări relevante și explorează perspective diferite. Această ascultare activă îmbunătățește calitatea comunicării și duce la o înțelegere mai profundă, o abilitate strâns legată de leadershipul eficient. Curaj intelectual și prezență autentică A spune „nu știu” necesită curaj, mai ales în medii competitive. Psihologii numesc acest lucru curaj intelectual, sau capacitatea de a tolera incertitudinea în locul refugiului în certitudini false. În timp, această abordare cultivă autenticitatea și prezența. Renunțând la nevoia de a demonstra constant că știu totul, oamenii rămân implicați, calmi și cu adevărat încrezători. De ce contează Psihologia sugerează că adevărata încredere nu înseamnă să știi totul, ci să te simți confortabil cu faptul că nu știi. Într-o epocă ce recompensează răspunsurile rapide, umilința intelectuală poate fi una dintre cele mai valoroase, și rare calități.
Un mormânt din China Antică ascunde o prezență care i-a luat prin surprindere pe arheologi
Arheologi din nordul Chinei au descoperit o figură neașteptată într-un mormânt din dinastia Tang, oferind noi indicii despre conexiunile globale timpurii, scrie Popular Mechanics. Descoperirea, realizată în timpul unui proiect de reconstrucție rutieră din provincia Shanxi, include picturi murale care ilustrează viața cotidiană dar și un bărbat blond, cu barbă, care pare ieșit din tiparele unei înmormântări chineze tradiționale. Un mormânt „înghețat” în viața de zi cu zi a dinastiei Tang Mormântul din cărămidă datează din anul 736 e.n. și a aparținut unui bărbat care a murit la vârsta de 63 de ani, îngropat alături de soția sa, în perioada de apogeu a dinastiei Tang. Picturile murale acoperă aproape toate suprafețele și ilustrează activități obișnuite precum măcinarea făinii, prepararea pastelor, aducerea apei și pregătirea orezului. Scenele urmează un stil artistic popular al epocii, cunoscut sub numele de „figuri sub copac”, care prezintă munca zilnică desfășurată sub arbori stilizați. Cercetătorii cred că figurile care apar repetat în picturi îi reprezintă pe proprietarii mormântului, oferind o perspectivă rară și intimă asupra rutinei și rolurilor lor sociale. Gardienii pictați lângă intrare, alături de obiecte ceremoniale și animale, accentuează bogăția simbolică și culturală a mormântului. Misteriosul bărbat blond Printre figurile predominant chineze Han, una iese clar în evidență: un bărbat cu păr blond și barbă, reprezentat conducând cămile. Istoricii îl identifică drept un posibil sogdian, un popor din Asia Centrală activ de-a lungul Drumului Mătăsii. Victor Xiong, istoric la Western Michigan University, observă că trăsăturile faciale și vestimentația figurii corespund reprezentărilor comercianților occidentali din arta perioadei Tang. Sogdienii, originari din regiuni care astăzi fac parte din Uzbekistan și Tadjikistan, au jucat un rol esențial în comerțul de pe Drumul Mătăsii. Prezența lor în picturile mormântului sugerează contacte directe sau indirecte între ocupanții acestuia și rețelele comerciale pe distanțe lungi. Artă și schimb cultural Picturile murale se remarcă prin contururi puternice, umbrire minimă și un stil plat, bidimensional, caracteristic perioadei Tang. Cercetătorii sugerează că lucrările ar fi putut fi realizate de un artist foarte talentat, posibil același care a pictat și alte morminte importante ale epocii. Tavanul boltit, decorat cu o figură asemănătoare unui dragon, adaugă un element mitologic unor scene realiste. Mormântul oferă dovezi vizuale rare despre viața cotidiană din timpul dinastiei Tang și evidențiază legăturile profunde ale Chinei cu Asia Centrală.
Cine este Amelia, eleva virtuală care a devenit vedetă a extremismului online
„Amelia” este un avatar AI. El personifică o elevă britanică cu păr mov, look gotic și un mic steag al Marii Britanii. În clipurile distribuite masiv pe platforme precum Facebook și X, „Amelia”apare plimbându-se prin Londra sau în fața Parlamentului. Ea promovează mesaje naționaliste și avertizează asupra unor presupuse pericole legate de imigrație sau comunități musulmane, mai scrie The Guardian. Deși mesajele nu sunt noi în mediile extremiste, faptul că avatarul este generat artificial permite oricui să creeze rapid variante și scenarii noi, folosind instrumente AI accesibile. În acest mod, răspândirea conținutului poate fi amplificată într-o viteză uluitoare. De la prevenirea extremismului la propagandă Inițial, „Amelia” a fost creată pentru un joc educațional. Finanțat de Ministerul de Interne britanic, jocul era destinat tinerilor între 13 și 18 ani. Denumit „Pathways: Navigating the Internet and Extremism”, jocul oferea scenarii interactive prin care adolescenții învățau să identifice riscurile conținutului extremist online. Asadar, Amelia era un personaj negativ, menit să exemplifice pericolele radicalizării. Versiuni modificate ale avatarului au apărut ulterior pe rețelele sociale, complet rupte de scopul inițial. The prompts were simple. First, I told @grok to look at every single Amelia meme on the Internet. Second, I said: “Become Amelia, then make a video and tell the British people what you want them to know.” Here’s the surprising result. pic.twitter.com/dGY0OvKcQ4 — Huff (@Huff4Congress) January 16, 2026 Conform unei analize Peryton Intelligence, un cont anonim cunoscut pentru distribuirea de materiale extremiste a lansat meme-ul „Amelia” pe X pe 9 ianuarie. În câteva zile, numărul postărilor zilnice a crescut de la circa 500 la peste 10.000. Au apărut reinterpretări în stil anime, animații tip Wallace & Gromit și interacțiuni fictive cu alte personaje din cultura pop. Iar toate erau însoțite de mesaje rasiste sau anti-imigrație. Avatarul Amelia: de la meme la criptomonedă Într-o evoluție neașteptată, imaginea „Ameliei” a fost folosită pentru promovarea unei criptomonede speculative. Interesul a crescut după ce Elon Musk a redistribuit un mesaj despre tokenul asociat meme-ului. Experții în combaterea extremismului avertizează asupra unei „monetizări a urii”, în care simbolurile radicale sunt exploatate pentru profit. Creatorii proiectului educațional original au declarat că au fost surprinși de amploarea fenomenului și au primit amenințări online. Specialiștii atrag atenția că estetica personajului, combinată cu sexualizarea subtilă și tonul provocator, este concepută să atragă în special tineri bărbați. Autoritățile britanice afirmă că programe precum Pathways rămân eficiente și au ajutat mii de persoane să evite ideologii violente. Cu toate acestea, cazul „Amelia” arată cât de ușor pot fi deturnate proiecte educaționale într-un mediu online dominat de algoritmi și tehnologiile AI.
România suflă-n ciorbă / Cele mai iubite ciorbe ale românilor / Cât costă cea mai scumpă ciorbă din România
Toată lumea știe că termenul „ciorbă” vine din turcescul çorba, care înseamnă, pur și simplu, supă. Termenul a fost preluat în limba română în perioada dominației otomane din secolele XV – XVIII, alături de altele, însă e de reținut un lucru: turcii au venit doar cu substantivul, românii au venit cu identitatea culinară. Înainte de dominația otomană, aveam niște fierturi, zeamă sau borș, în strict sensul său de „fiertură”: mâncăruri apoase făcute la disperare, că eram săraci, cu ce mai găseam prin curte: legume, ierburi, cereale, rareori, carne. Vine un moment pentru orice ciorbă Se obișnuia acrirea, chiar dacă nu era un standard gastronomic, iar pentru asta se folosea zer, oțet, aguridă, zeamă de varză. Dar vine un moment în istoria fiecărei ciorbe și momentul ăla se numește acrire. Restul Europei mergea pe ciorbe îngroșate, cu gust cumva neutru, fără pitoresc, dar la români se merge tare pe acrire. Așa se introduce și borșul fermentat, oțetul, zeama de varză și, mult, mult mai târziu, lămâia. Compromisul dintre sărăcie și gastronomie Ciorba devine un ceva elaborat, bun, menit să împace, cumva, resursele limitate ale țăranului român cu munca fizică, grea, care cere calorii multe, suficiente. Ciorba capătă funcție culturală – ea e atât de densă, că ține de foame și nu-ți mai trebuie nimic altceva, timp de multe ore. Ciorba e compromisul natural între „sărăcie și nevoi și neam” – cu legume și ingrediente fără pretenții (oase, organe, resturi), hrănești guri multe, ține mult timp și se reîncălzește bine. Nu e ciorbă, e capodoperă Plus că anotimpul și pământul îți pun la dispoziție o varietate de ingrediente. Doar creativitate să ai. În timp, ciorba devine o capodoperă: de lobodă, de salată, de ștevie, de fasole, de cartofi… „după posibilități”. Prin secolele XVIII – XIX ciorba capătă specificități în funcție de regiuni. În Moldova se merge pe acrire cu borș și pe verdețuri, în Muntenia – pe legume și oțet, în Ardeal – pe smântână și afumătură, pe model maghiar și în Dobrogea – pe ciorba de pește, acră și limpede. Comunismul a ajutat ciorba, dar și ciorba i-a ajutat pe români În perioada interbelică, ciorba își câștigă locul de onoare în meniurile restaurantelor. Ea este introdusă în cărți de bucate și apar forme, dacă vreți, „canonizate”: ciorba de perișoare, ciorbă rădăuțeană, ciorbă de burtă, ciorbă de văcuță. Starea economică precară din perioada comunismului a ajutat-o pe ciorbă să reziste timpului, căci era hrănitoare și sățioasă, personalizabilă și ieftină. Ciorba e cicăleala mamei („trebuie să mănânci ciorbă”), vorbă de spirit de la bunica („ciorba e sănătoasă”), trecută în Constituție de tata („toată lumea mănâncă ciorbă – este o stare de fapt”). Europa și ciorba Așa cum „nimeni nu ajunge la Tatăl decât numai prin Mine”, tot astfel, nimeni nu ajunge la desert decât numai prin ciorbă. Dar nu numai România iubește ciorba, toată Europa iubește ciorba și, așa cum noi am regionalizat-o și am pus-o în canoane gastronomice, tot astfel au făcut și grecii, și sârbii, și francezii, spaniolii. Francezii excelează la supe simple, pur și simplu perfecte, ireproșabile. Supa cu ceapă caramelizată, concentrată și cu brânză gratinată e decadență pură. Bouillabaisse este o supă de pește, complexă, atât de atent construită, că zici că-i ritual. Żurek – o lingură de ciudățenie, trei de genialitate Spaniolii au dezvoltat o supa castellana, cu usturoi, boia și ou – o chestie rustică, simplă și profundă. Aici nu mai e despre gastronomie, aici e despre identitate culturală, să ne-nțelegem! Italienii fac așa niște supe, că zici că-i tocăniță ceva mai fluidă, dar sunt sățioase și satisfăcătoare – Minestrone – un echilibru cosmic între legume, fasole, paste. Ribolitta din Toscana e atât de densă, că poți s-o mănânci cu furculița. În Ungaria, Gulyásleves e o adevărăciune densă, intensă, cu carne gătită lent și boia – probabil una dintre supele cu cea mai puternică personalitate – ușor de recunoscut dintr-o mie. Polonia are Żurek – e făcută cu maia fermentată, cârnați și ou – o ciudățenie la prima lingură, genială la a treia. Grecia are supe vindecătoare. Ele tămăduiesc și alină, te învie și din morți. Avgolemono – cu ou și cu lămâie are un gust de proaspă-acru de mori și înviezi la loc. România e foarte bine reprezentată la capitolul ciorbe. La români, ciorba e de bază, un protocol sfânt al mesei tihnite. Nu e fiță, e bază și nu e declarație identitară, e comandă. Unele restaurante din București au dus-o până mai departe. Până acolo unde românii săraci din secolul al XVI-lea nici cu gândul nu s-ar fi gândit. Un restaurant de fine-dining din București a reinventat, vezi Doamne, ciorba de vită, numai că în loc de vita banală, folosește vita Wagyu, preferată pentru marmorație și frăgezimea superioară, măritată cu legume bio, din ferma proprie a localului. Ciorba este împachetată fancy și prietenos cu snobii, cu un preț calculat și satisfăcător pentru clientela cu pretenții: 110 lei.
Jaful tezaurului dacic a provocat daune de un sfert de milion de euro Muzeului Drents din Olanda
Jaful tezaurului dacic de la Muzeul Drents din Assen a produs pagube de aproximativ 250.000 de euro și instituției în sine, relatează presa olandeză, care evocă un an de la tristul eveniment ce a cutremurat nu doar România, ci și Olanda, prin anvergura sa. Prejudiciul a însemnat nu doar furtul în sine, ci și distrugerea pe care a provocat-o explozibilul. Acesta include ușa spartă, virtinele sparte, podeaua distrusă din cauza explozibilului, pereții și tavanul, de asemenea. Muzeul a fost închis o săptămână după jaf Chiar și costurile pentru curățenie au ridicat cuantumul pagubelor aduse muzeului la un sfert de milion de euro. Un purtător de cuvânt al Muzeului Drents a declarat că la toate acestea se adaugă onorariile de consultanță și pierderea veniturilor aduse de vizitatori: „Pe lângă pagubele materiale, există alte două componente: onorariile de consultanță și pierderea veniturilor vizitatorilor”. Furtul tezaurului dacic alcătuit din Coiful de la Coțofenești și cele trei brățări au obligat muzeul să se închidă timp de o săptămână. Spațiul expozițional a fost inutilizabil o perioadă de timp Spațiul expozițional unde erau expuse coiful și brățările a fost inutilizabil pentru o perioadă lungă de timp. Daunele aduse Muzeului Drents au fost parțial acoperite de provincia Drenthe. „Suntem foarte recunoscători provinciei pentru acest lucru”, au declarat reprezentanții muzeului. Provincia deține, de altfel, clădirile Muzeului Drents și colecția păstrată în depozit. Mucegai și carii în depozitul muzeului Au fost transferați 250.000 de euro, dar nu toți acești bani sunt pentru daunele cauzate de furtul de artă. Muzeul se luptă de o bună bucată de vreme cu mucegaiul și cariile din depozit. Administratorul provinciei Drenthe apreciază că „O contribuție financiară nu numai că ajută la repararea daunelor, dar contribuie și la conservarea pe termen lung a patrimoniului cultural al provinciei Drenthe”.
Un an de la furtul Coifului dacic de la Coțofenești / Detectiv de artă: Coiful de la Coțofenești va fi returnat
25 ianuarie 2025. La Muzeul Drents din centrul micului oraș olandez Assen este în desfășurare expoziția românească „Dacia – Imperiul Aurului și Argintului”, în care sunt expuse obiecte de o valoare inestimabilă: un coif dacic, datând din prima jumătate a secolului IV î.Hr., împreună cu trei brățări din aur pur. Este ora 4.15 în această dimineață de sâmbătă, în care orașul e cufundat în beznă și liniște. Doar că o bubuitură teribilă strică liniștea dimineții. Zgomotul bubuiturii e grozav. Se aude până departe în această micuță cetate olandeză. Trei minute Trei persoane intră în muzeu, cu un ciocan sparg vitrina care adăpostește neprețuitul coif dacic de la Coțofenești (expus în original!), împreună cu trei brățări dacice, din cel mai pur aur și dispar în noapte. Totul a durat mai puțin de trei minute. Vitrina care adăpostea coiful a fost spartă nepermis de repede. Asta pentru că directorul muzeului a ignorat sugestiile asiguratorului de a opta pentru ceva mult mai rezistent, demn de obiectul expus. Ce nu înțelesese directorul muzeului (sau poate doar a ignorat cu bună-știință) era că valoarea spirituală a acestui coif înseamnă mai mult decât orice sumă aruncată într-un cont. O valoare simbolică mai mare decât orice sumă în bani, aruncată într-un cont Coiful dacic de la Coțofenești înseamnă putere sacră, război, regalitate, religie, toate unite prin aurul din care este făcut. Aur nu pentru valoarea lui economică, ci pentru semnificația lui sacră. Aurul este spiritualitate, incoruptibilitate, nemurire, lumină, legătură cu divinul. Coiful din aurul cel mai pur, purtat pe cap indică o legătură directă cu sacralitatea, cu ordinea cosmică. Nu-l poartă oricine și nu-l poartă oricând – elementele de decor spun asta. Coiful acesta era purtat de un rege – preot (căci în lumea geto-dacică (și, în general, tracică) puterea politică era egală cu funcția sacrală). Ochii înseamnă veghe, dar și inițiere și transcendență. Ochii sunt simbolul atenției permanente – apanajul conducătorului, care vede vizibilul și invizibilul și ar mai fi multe de zis. Circ și întrebări Doar atât, că acest obiect cu puteri de Departe a dispărut în noapte, învelit, probabil, într-un prosop sau o cârpă modestă sau poate nici măcar atât – într-un rucsac făcut în China. Iar acum începe un circ. Un lanț de incredibile bâlbâieli cu menire explicativă venite din București: cum a fost posibil să expui un asemenea tezaur în original și mai ales într-un muzeu de o anvergură atât de mică? Cine a semnat decizia de scoatere din țară a pieselor din tezaurul dacic și în baza cărui temei legal? A existat o evaluare de risc înainte de transfer? Oberländer: „Muzeul-gazdă a mințit în legătură cu măsurile de securitate” Directorul Muzeului de Istorie a României din București, Ernest Oberländer-Târnoveanu, a fost demis de ministrul de atunci al Culturii, acuzat de o proastă gestionare a comunicării și de lipsă de transparență în privința circumstanțelor expoziției. Oberländer a mai spus și că responsabilitatea siguranței tezaurului aparținea muzeului-gazdă, care ar fi mințit în legătură cu măsurile de securitate care au fost luate. În privința comunicării, de ce nu a fost făcută o conferință de presă comună România – Olanda și de ce informațiile furnizate publicului român sunt fragmentare și neuniforme? Dar probabil că cea mai la îndemână întrebare rămâne cea care este pe buzele tuturor: cum a fost posibil furtul unor artefacte de o asemenea valoare inestimabilă în doar câteva secunde? Detectiv: „Coiful e intact” La un an de la furtul celui mai de preț obiect identitar al devenirii României, coiful de la Coțofenești este, consideră detectivul de artă Arthur Brand, intact, împreună cu brățările. Asta pentru că, dacă ar fi fost topit, valoarea lui nu ar mai fi fost aceeași. În patru zile de la comiterea furtului, mai mulți suspecți sunt arestați, dar niciunul nu pare dispus să vorbească despre coif. În luna mai a anului trecut, au apărut zvonuri potrivit cărora o bandă de interlopi din România ar fi comandat furtul coifului. „Bănuiesc că prada este ascunsă sau îngropată undeva” Procurorul general al României, Alex Florența, investighează dacă nu cumva coiful este folosit pe post de monedă pentru eliberarea unui infractor. Arthur Brand a declarat publicației olandeze rtvdrenthe.nl despre unul dintre suspecți: „După arestările inițiale, poliția l-a eliberat. Apoi a fost abordat de ofițeri sub acoperire. A spus că unul dintre bărbați a plecat cu coiful și ulterior s-a întors. Asta înseamnă că cineva știe unde este coiful. Cu cât sunt mai puțini oameni care știu despre el, cu atât mai puțin este probabil să se vorbească despre asta. Bănuiesc că prada este ascunsă sau îngropată undeva”. „Cu cât autorii au mai puțin timp la dispoziție pentru a topi, vinde sau scoate ilegal obiecte din țară, cu atât mai bine. Dacă ar fi durat mai mult, oricum nu ai fi văzut-o”, spune Brand. Ar putea fi implicați directori? „N-am luat niciodată în considerare că ar fi implicați directori”, spune Brand. „Mi se pare foarte puțin probabil în acest caz. Nu am mai întâlnit așa ceva în cariera mea, dar asta nu înseamnă că e imposibil. De obicei, cineva fură ceva și apoi caută un cumpărător. (…) Dacă îl topești, vei primi bani mai târziu, iar banii ăia va trebui să îi împarți. Mai întâi, însă, vei primi o pedeapsă cu închisoarea, iar când vei fi eliberat, va trebui să plătești în jur de șase milioane de euro daune. Dacă nu reușești, vei ajunge din nou la închisoare”, explică Brand. „Dacă coiful nu se întoarce, asta nu e karmă bună” „Prin urmare, e mai bine să le spui unde este coiful acum. Asta te va scuti de multe bătăi de cap”, spune Brand, care consideră că, dacă coiful și brățările vor fi returnate, judecătorul va fi mult mai indulgent: „Dacă coiful se întoarce, judecătorul va fi mult mai indulgent”, continuă detectivul. „Atunci, tot jaful a fost un simplu jaf cu explozibili. Nimeni nu a fost ucis și nu s-a folosit violență împotriva nimănui. Toată lumea e fericită să primească înapoi prada. Trebuie să faci câțiva ani de închisoare, iar apoi totul dispare.
Phil Collins, problemele grave de sănătate: Tot ce putea să meargă prost, a mers prost
Phil Collins speră să își recapete mobilitatea, însă nu este sigur dacă va mai urca vreodată pe scenă, scrie Euronews. „Tot ce putea să meargă prost, a mers prost”, a mărturisit el. Muzicianul a trecut prin cinci intervenții chirurgicale la genunchi și se poate deplasa doar cu ajutor. În plus, a suferit complicații la rinichi și alte probleme apărute pe parcursul spitalizărilor, fiind internat luni întregi. Într-una dintre aceste perioade, a contractat și COVID-19, ceea ce i-a îngreunat recuperarea. Phil Collins, îngrijire constantă și tratament Collins are alături, zi și noapte, o asistentă care se ocupă de administrarea tratamentului. Artistul a recunoscut, de asemenea, că în trecut consumul de alcool i-a afectat sănătatea. I-a fost afectată în special funcția renală, chiar dacă nu obișnuia să bea excesiv sau să-și piardă nopțile cu petreceri bahice. Ultimul său concert a avut loc în 2022. Încă din 2021, Collins anunțase că nu mai poate cânta la tobe din cauza unor probleme neurologice. Acestea au apărut după o operație la coloană. În turneul de reuniune Genesis, locul său la tobe a fost luat de fiul său, Nic Collins, în timp ce el s-a concentrat exclusiv pe partea vocală. Familia, sprijinul principal Tată a cinci copii, printre care și actrița Lily Collins, cunoscută din serialul Emily in Paris, muzicianul a vorbit cu emoție despre legătura cu familia: „Copiii mei s-au adaptat extraordinar, ținând cont de tot ce au trăit. Sunt foarte mândru de fiecare dintre ei”, a spus acesta. El a adăugat că în prezent se străduiește pe cât posibil să repare din greșelile trecutului. Deși starea de sănătate îl împiedică să mai susțină concerte, Collins privește cu mulțumire înapoi: „Nu aș fi putut visa la o carieră mai variată și mai plină de evenimente.”