Greșeala pe care aproape toți o fac vara cu aerul condiționat. Medicii avertizează: poate deveni periculos

greseala-pe-care-aproape-toti-o-fac-vara-cu-aerul-conditionat.-medicii-avertizeaza:-poate-deveni-periculos

Principala problemă legată de aerul condiționat este diferența prea mare de temperatură între interior și exterior, potrivit Blic. Trecerea bruscă de la aproximativ 20 de grade în interior la 35–40 de grade afară poate provoca un stres semnificativ pentru organism. În unele cazuri, acest „șoc termic” se poate manifesta prin slăbiciune, amețeli sau chiar leșin, iar persoanele cu afecțiuni cardiace sunt cele mai vulnerabile. Pe lângă disconfortul general, schimbările repetate între aerul cald și mediile foarte răcoroase pot afecta și sistemul respirator. Mucoasele devin mai sensibile, crescând riscul de răceală, dureri în gât sau bronșită. Deși aceste probleme sunt adesea asociate sezonului rece, ele pot apărea și vara, în condiții de climatizare excesivă. Alte greșeli legate de aerul condiționat Experții avertizează că oameni fac și alte greșeli privitoare la utilizarea aerului condiționat. Probleme grave pot să apară ca urmare a întreținerii necorespunzătoare a aparatelor de aer condiționat. În lipsa curățării regulate, acestea pot deveni un mediu favorabil dezvoltării bacteriilor. Recomandările specialiștilor vizează modul de utilizare a aparatelor. Diferența optimă dintre temperatura exterioară și cea interioară nu ar trebui să depășească 5–7 grade. Astfel, dacă afară sunt 35 de grade, temperatura din interior ar trebui menținută în jur de 28 de grade, pentru a reduce stresul asupra organismului. De asemenea, este indicat să se evite expunerea îndelungată în încăperi foarte reci înainte de ieșirea afară, iar tranziția între medii să fie realizată treptat. Hainele pot ajuta organismul să se adapteze mai ușor la schimbările de temperatură. Se poate și fără aer condiționat Pentru cei care nu au aer condiționat, există și alternative de răcorire. Printre acestea se numără menținerea ferestrelor și a jaluzelelor închise în timpul zilei pentru a bloca intrarea căldurii și aerisirea locuinței seara. De asemenea, un ventilator amplasat strategic, de exemplu lângă o fereastră, poate îmbunătăți circulația aerului.

Cel mai vechi hotel din lume are 1.300 de ani și este administrat de aceeași familie timp de 52 de generații

cel-mai-vechi-hotel-din-lume-are-1.300-de-ani-si-este-administrat-de-aceeasi-familie-timp-de-52-de-generatii

Cel mai vechi hotel din lume este deschis fără oprire de peste 1.300 de ani în Japonia. Conform Express, Hanul Keiunkan a fost înființat în anul 705 d.Hr., al doilea an al erei Keiun, de Fujiwara Mahito. Hotelul este construit într-o zonă cu izvoare termale și fiecare baie a hotelului are acces la sursa de apă. Zona nu este modernizată deoarece proprietarii au dorit să păstreze farmecul original al clădirii. Hotelul este administrat de aceeași familie timp de 52 de generații. Cel mai vechi hotel din lume are o istorie dramatică Istoria vastă a hanului Nishiyama Onsen Keiunkan are numeroase episoade dramatice. Incendii majore au izbucnit în 1909 și 1916, iar o stâncă enormă s-a prăbușit peste una dintre clădiri în 1925. Un taifun a lovit și proprietatea în 1982, ceea ce a dus la mutarea clădirii principale a hotelului de trei ori de-a lungul anilor. Conform Guinness World Records, Keiunkan deține recordul de cel mai vechi han funcțional din lume. De asemenea, hotelul este, după anumite standarde și cea mai veche afacere de pe Pământ. Recordul a fost certificat în 2011 și ulterior zona a devenit foarte populară. Keiunkan se află în prefectura Yamanashi, aproape de Muntele Fuji, iar accesul la hotel este destul de dificil. Un microbuz preia oaspeții hotelului dintr-un sat pentru ultima etapă a călătoriei.

Dispare un monument viu al Angliei / Stejarul care l-a ascuns pe Robin Hood a murit după 1.200 de ani

dispare-un-monument-viu-al-angliei-/-stejarul-care-l-a-ascuns-pe-robin-hood-a-murit-dupa-1.200-de-ani

Stejarul Major (Major Oak), arborele secular din pădurea Sherwood despre care legenda spune că i-a oferit adăpost lui Robin Hood, a murit după aproximativ 1.200 de ani de existență. Anunțul a fost făcut joi de Societatea Regală pentru Protecția Păsărilor (RSPB), administratorul unei părți importante a pădurii. Potrivit specialiștilor, arborele nu a mai înfrunzit în această primăvară, semn că și-a încheiat ciclul de viață. S-a mai speculat și în trecut că a murit, dar acum e adevărat Deși, de-a lungul anilor, au existat numeroase zvonuri privind moartea sa, de fiecare dată experții au confirmat că stejarul era încă viu. De această dată însă, verdictul este definitiv. „Faptul că arborele nu a mai produs frunze anul acesta este sfâșietor pentru toată lumea”, a declarat Hollie Drake, reprezentantă a RSPB. Experții spun că nu poate fi identificată o singură cauză a dispariției stejarului, însă declinul său a fost accelerat de mai mulți factori. Milioanele de vizitatori care au venit să admire copacul în ultimele două secole au compactat solul din jurul rădăcinilor, împiedicând pătrunderea apei de ploaie. Rădăcinile lui erau strangulate În același timp, sistemul radicular a fost afectat de intervențiile necesare pentru susținerea ramurilor uriașe cu cabluri și stâlpi, iar schimbările climatice, prin valurile de căldură și perioadele de secetă, au contribuit la degradarea sa. Arboricultorii au constatat că rădăcinile stejarului erau practic strangulate și lipsite de resursele necesare pentru a-l menține în viață. Stejarul Major este unul dintre cele mai cunoscute simboluri ale pădurii Sherwood. A devenit obiectiv turistic Tradiția spune că în scorburile și sub coroana sa întinsă se ascundea Robin Hood, legendarul haiduc din folclorul englez care fura de la bogați pentru a-i ajuta pe săraci și se refugia în pădure pentru a scăpa de șeriful din Nottingham. Arborele și-a primit numele în 1790, după ce a fost descris într-o carte dedicată stejarilor de maiorul Hayman Rooke. Publicarea volumului a atras primii vizitatori veniți special pentru a vedea copacul, transformându-l într-una dintre cele mai cunoscute atracții naturale din Anglia. Ed Pyne, reprezentant al Woodland Trust, a comparat stejarii seculari cu „rinocerii albi ai Marii Britanii”, subliniind că, deși sunt protejați prin lege, dispariția lor trece adesea neobservată. „Salvarea acestor arbori este vitală pentru sănătatea ecosistemelor, însă majoritatea dispar în liniște, fără atenția și grija de care s-a bucurat Stejarul Major”, a afirmat acesta. A fost protejat din 1970 Pe lângă legătura sa cu legenda lui Robin Hood, pădurea Sherwood are o importanță istorică deosebită. Lemnul stejarilor din zonă a fost folosit la construirea navelor Marinei Regale britanice conduse de viceamiralul Horatio Nelson, precum și la realizarea grinzilor acoperișului Catedralei Sf. Paul din Londra. Stejarul Major a fost salvat de la tăiere și este protejat de un gard încă din anii 1970. Chiar dacă a murit, el va rămâne în pădure ca monument natural și va continua să ofere habitat pentru numeroase specii de plante și animale, au transmis reprezentanții RSPB.

Cazul Eminescu: neglijență sau crimă de nebun? / Un martor-surpriză spune ce-a văzut, dar nimeni nu-l crede

Puține subiecte din cultura română au provocat atâtea controverse precum moartea lui Mihai Eminescu. Eminescu avea doar 39 de ani când, la 15 iunie 1889, a închis ochii pentru totdeauna și nici acum nu există răspunsuri clare la întrebări obiective. „De ce a murit Eminescu”? Aceasta e întrebarea care împarte, desparte și iar îi împarte deopotrivă pe istorici, medici, eminescologi. Documente și mărturii care susțin alte ipoteze Versiunea oficială și ce am învățat la școală: complicații ale unei boli nervoase. Literatura de specialitate mai adaugă: boală nervoasă agravată de sifilis și de probleme cardiace. Cu toate astea, documente și mărturii din ultimele decenii încearcă atestarea unei alte ipoteze: poetul ar fi murit în urma unei lovituri primite în ospiciul doctorului Șuțu din București. În volumul „Eminescu târziu. Trecerea”, cercetătorul Nicolae Georgescu reia documentele epocii și reconstruiește ultimele luni din viața poetului. Cartea nu oferă un verdict definitiv, dar arată cât de neclară și contradictorie este povestea morții lui Eminescu. Mărturia care a reaprins scandalul – fostul frizer al regelui și apropiat al poetului Una dintre cele mai tulburătoare relatări apare într-un articol publicat în ziarul „Universul”, în 1926. Martorul este Dumitru Cosmănescu, fost frizer al regelui și apropiat al poetului, care susține că l-a îngrijit pe Eminescu în sanatoriul doctorului Alexandru Șuțu. Potrivit acestuia, în după-amiaza zilei morții, Eminescu i-ar fi propus să iasă la plimbare prin grădina ospiciului și să cânte împreună „Deșteaptă-te, române!”. În timpul plimbării, un alt pacient l-ar fi lovit pe poet din spate cu o cărămidă în zona capului. „Eminescu, lovit după ureche, a căzut jos cu osul capului sfărâmat”, a povestit Cosmănescu. Martorul susține că poetul i-ar fi spus: „Dumitrache, adu repede doctorul că mă prăpădesc… Asta m-a omorât!”. La scurt timp după incident, Eminescu ar fi murit. Relatarea a fost considerată mult timp exagerată sau neverosimilă. Totuși, Nicolae Georgescu arată că ea coincide cu alte mărturii din epocă, inclusiv cu scrisoarea surorii poetului, Harieta Eminovici, care afirma că moartea fratelui său „a fost cauzată prin spargerea capului ce i-a făcut-o un nebun”. Versiunea oficială: boală și stop cardiac În 1931, medicul V. Vineș, care îl tratase pe Eminescu la Institutul Caritatea, a publicat în revista „România medicală” o explicație complet diferită. Potrivit lui, poetul suferea de o boală psihică severă și de o afecțiune cardiacă mai veche. Doctorul descrie un Eminescu dezorientat, slăbit fizic, cu tulburări neurologice și psihice. El susține că poetul fusese lovit accidental cu o piatră de un alt pacient, dar rana ar fi fost superficială și s-ar fi vindecat rapid. Problema ar fi apărut ulterior, când Eminescu și-ar fi infectat singur pansamentul, provocând un erizipel – o infecție gravă a pielii. Potrivit medicului, această complicație, combinată cu boala cardiacă de care suferea deja, ar fi dus la moartea poetului prin sincopă cardiacă. Această versiune a fost preluată ulterior de George Călinescu și a devenit, practic, explicația oficială a morții lui Eminescu pentru mare parte a secolului XX. A avut Eminescu sifilis? O altă controversă privește diagnosticul de sifilis, repetat ani la rând în biografiile poetului. Nicolae Georgescu arată însă că multe dintre presupusele dovezi sunt indirecte și interpretate forțat. În plus, tratamentul cu mercur administrat poetului – standard pentru sifilis în epocă – i-ar fi putut agrava starea generală. Mai mulți cercetători moderni au pus sub semnul întrebării diagnosticul de sifilis, considerând că simptomele lui Eminescu ar putea indica alte afecțiuni neurologice sau efectele intoxicației cu mercur. Nicolae Georgescu nu afirmă direct că Eminescu a fost asasinat, dar sugerează că varianta unei lovituri mortale nu poate fi eliminată complet. El vorbește despre posibilitatea unei „a doua agresiuni” asupra poetului și despre încercarea medicilor de a evita un scandal public care ar fi compromis imaginea ospiciului. Autorul atrage atenția și asupra condițiilor din azilele psihiatrice ale vremii, unde pacienții violenți și cei liniștiți erau ținuți împreună, fără supraveghere adecvată. „Nu e vina stabilimentului că ținea laolaltă nebuni cuminți și furioși – ci a celor care l-au adus pe Eminescu aici”, notează Georgescu. Un mister care nu s-a închis nici azi La mai bine de 130 de ani de la moartea poetului, cazul Eminescu rămâne deschis interpretărilor. Unele documente indică o moarte naturală, provocată de boală și complicații medicale. Altele sugerează o moarte violentă, ascunsă sub explicații convenabile. Cert este că ultimele luni din viața lui Eminescu au fost marcate de izolare, suferință și tratamente discutabile. Iar imaginea poetului genial, internat într-un ospiciu și mort în condiții neclare, continuă să provoace emoție și controverse peste tot în societatea românească.

Trendul ingenios ce ascunde îmbătrânirea, popular în rândul vedetelor. Brad Pitt s-a alăturat tendințelor

trendul-ingenios-ce-ascunde-imbatranirea,-popular-in-randul-vedetelor.-brad-pitt-s-a-alaturat-tendintelor

Actorul Brad Pitt, în vârstă de 62 de ani, a purtat recent, la o cină în Paris, alături de iubita sa, Ines de Ramon, purtând ochelari de vedere în stil retro și o cămașă, dar și un pardesiu roz. Cu aceiași ochelari a fost văzut și la Roland-Garros, acolo unde i-a potrivit la o cămașă de culoare albă. Ochelarii în stil aviator reprezintă un element destul de nou în look-ul lui Brad Pitt. De regulă, acest tip de ochelari sunt purtați de bărbați mai tineri, dar recent, ochelarii par să fi devenit un element central al modei pentru bărbații „care intră în vârsta a treia”, dar nu sunt dispuși ca stilul lor vestimentar să devină «invizibil» din cauza înaintării în vârstă, potrivit The Guardian.  Johnny Davis, directorul departamentului de lux al revistei Esquire, a observat această tendință. Expertul în stil a clasificat strategia drept una „ingenioasă”. „Nu încearcă să ascundă faptul că au ajuns la vârsta la care trebuie să poarte ochelari, ci îi înregistrează în stilul lor vestimentar”, a declarat Johnny Davis. Ochelarii în stil aviator, populari în rândul bărbaților Cu toate acestea, tendința de a alege ochelari „în trend” depășește sfera celebrităților. Jaki Baranski, responsabilă cu achizițiile de rame pentru o cunoscută companie producătoare de ochelari spune că modelul ochelarilor de vedere cu rame de aviator, numit „Glover”, identic cu ceea poartă Pitt este popular în rândul bărbaților cu vârste de peste 50 de ani. Ea spune că bărbații își aleg mai atent ramele de ochelari, la fel cum cineva ar face-o cu un ceas sau cu o pereche de adidași. „Bărbații acordă ceva mai mult timp alegerii unei perechi de rame din punct de vedere estetic. Este mai mult în concordanță cu modul în care cineva își alege un ceas sau o pereche de adidași”, spune Baranski. Brad Pitt et sa compagne Ines de Ramon sont allés dîner au restaurant Le Voltaire avant de rentrer au Bvlgari Hôtel, à Paris, France, le 6 juin 2026. Un mod bun de a evidenția stilul vestimentar Expertul în stil, Johnny Davis spune că ochelarii reprezintă un mod bun de a-ți evidenția stilul vestimentar. „Nu toată lumea se simte confortabil purtând culori vii, ținute la modă sau tendințe mai îndrăznețe, dar o pereche de ochelari deosebiți este altceva”, spune Davis. Acesta precizează că ochelarii îți permit să arăți că îți pasă cum ești îmbrăcat „fără să dai impresia că te străduiești prea mult”. Stilistul cu care a colaborat Brad Pitt, numit Taylor McNeill a creat ținute și pentru artistul Kendrick Lamar sau actorul Timothée Chalamet. În timp ce Brad Pitt ar fi putut primi de la McNeill sugestia de a-și reinventa look-ul, experta în materie de ochelari spune că bărbații de vârsta lui sunt parcă mai siguri de stilul lor vestimentar. „Ei știu cine sunt și ce le place. Toate aceste rame se potrivesc cu asta. Nu sunt extrem de discrete, ci transmit un fel de expresie personală”, spune Baranski. Schimbarea de stil poate fi interpretată greșit Cu toate acestea, în cazul lui Brad Pitt, motivul pentru care poartă ochelari poate fi interpretat greșit. „Oamenii compară genul acesta de lucruri cu clasicul Porsche al crizei vârstei de mijloc”, spune expertul în modă. „Dar eu cred că este aproape opusul. O mașină sport spune: «Uită-te la mine». Ochelarii interesanți spun: «Asta sunt eu»”, a conchis Johnny Davis.

Copiii bătuți de mici au șanse reduse să ia examene importante

copiii-batuti-de-mici-au-sanse-reduse-sa-ia-examene-importante

Copiii care sunt bătuți sau pălmuiți de părinți au șanse mai mici să obțină rezultate bune la școală și sunt mai predispuși să manifeste comportamente agresive față de ceilalți, potrivit unui nou studiu realizat de University College London (UCL). Cercetarea, bazată pe date colectate de la aproximativ 19.000 de copii născuți în Marea Britanie la începutul anilor 2000, arată că efectele pedepselor fizice se resimt atât în performanțele școlare, cât și în comportamentul social al adolescenților. Copiii bătuți de mici au avut șanse mult mai mici să ia examenele importante Potrivit studiului, copiii care au fost pedepsiți fizic la vârstele de trei, cinci și șapte ani au avut șanse semnificativ mai mici să promoveze evaluările importante din sistemul britanic de învățământ secundar. Diferențele s-au menținut chiar și după ce cercetătorii au luat în calcul factori precum situația economică a familiei sau mediul social. Datele arată că 48% dintre copiii expuși repetat pedepselor corporale nu au reușit să promoveze cinci examene, inclusiv matematică, comparativ cu 42% dintre cei care nu au trecut prin astfel de experiențe. Copiii bătuți au deveni adolescenți violenți Autorii studiului spun că efectele apar încă din copilăria timpurie. Pălmuirea a fost asociată cu probleme de comportament la vârste mici și cu un nivel mai scăzut de alfabetizare. În adolescență, copiii care au fost loviți de părinți s-au dovedit mai predispuși la bullying, agresivitate, vandalism sau hărțuire online. Cercetătorii avertizează că impactul nu se limitează la familie, ci poate afecta societatea în ansamblu. Pedepsele fizice nu îmbunătățesc comportamentul copiilor „Pedepsele fizice nu îmbunătățesc comportamentul copiilor și, de fapt, au un impact negativ asupra bunăstării lor și sunt asociate cu rezultate mai slabe în viitor”, a declarat Joanna Barrett, reprezentantă a organizației pentru protecția copilului NSPCC. Rezultatele studiului au relansat dezbaterea privind interzicerea pedepselor corporale în Anglia și Irlanda de Nord. „Pedeapsa rezonabilă” În prezent, legislația engleză permite părinților să invoce „pedeapsa rezonabilă” dacă sunt acuzați că și-au lovit copiii. În schimb, Scoția și Țara Galilor au interzis deja astfel de practici. Dr. Anja Heilmann, cercetătoare principală în cadrul UCL și coordonatoarea studiului, consideră că actuala legislație ar trebui modificată. „Copiii au dreptul să fie crescuți fără nicio formă de violență”, a declarat aceasta.

Premierul Albaniei a publicat un videoclip AI în care apare în fustă mini. Mesajul transmis către influenceri

premierul-albaniei-a-publicat-un-videoclip-ai-in-care-apare-in-fusta-mini.-mesajul-transmis-catre-influenceri

Liderul albanez a redistribuit videoclipul pe contul său de Instagram și a comentat simplu: „Cine a făcut asta, bravo”. Imaginile au apărut la scurt timp după un discurs susținut de Rama pe 7 iunie, în care acesta a criticat bloggerii și influencerii care au sprijinit protestele organizate împotriva unui proiect turistic de amploare ce urmează să fie dezvoltat pe litoralul Albaniei, mai arată Euronews. Ironii la adresa influencerilor În discursul său, premierul a susținut că mulți influenceri își construiesc notorietatea și câștigă bani prin intermediul rețelelor sociale fără să contribuie suficient la bugetul statului. Rama a ironizat protestatarii și creatorii de conținut online, afirmând că „bloggerii ar trebui să se provoace între ei, unul îmbrăcat ca un flamingo și altul îmbrăcat ca mine, pentru a vedea cine câștigă”. Premierul Albaniei în fustă mini, generat de AI: Sursa foto: Instagram/ediramaal Referirea la flamingo nu a fost întâmplătoare. La manifestațiile recente din Tirana, protestatarii au purtat decupaje și pancarte reprezentând flamingo roz, una dintre speciile protejate care trăiesc în zona vizată de dezvoltarea imobiliară. Un proiect controversat legat de familia Trump Protestele au fost declanșate de un proiect turistic de lux care include hoteluri, vile, apartamente și un port de agrement pe coasta sudică a Albaniei. Investiția este asociată cu Jared Kushner, ginerele fostului președinte american Donald Trump, și cu Ivanka Trump. O companie afiliată lui Kushner a primit statut de investitor strategic din partea autorităților albaneze. Proiectul vizează două zone sensibile: Laguna Narta, o rezervație naturală importantă pentru păsările migratoare, și insula Sazan, o fostă bază militară din perioada comunistă. Ecologiștii avertizează asupra impactului asupra mediului Organizațiile de mediu din Albania și din alte state europene susțin că lucrările pun în pericol una dintre cele mai valoroase zone de biodiversitate ale țării. Criticii afirmă că, de la sfârșitul lunii mai, utilaje grele au început să amenajeze drumuri de acces, să curețe terenuri și să instaleze garduri în interiorul zonei protejate. Mai multe grupuri ecologiste au acuzat autoritățile că permit distrugerea unor habitate naturale care au beneficiat de protecție timp de decenii. Guvernul de la Tirana respinge criticile și susține că proiectul ar putea transforma Albania într-o destinație premium pe piața turismului internațional, într-un moment în care țara încearcă să accelereze procesul de aderare la Uniunea Europeană.

Budapesta a depășit Bucureștiul într-un sondaj privind muzeele naționale. Capitala României nu se află nici în top 10

budapesta-a-depasit-bucurestiul-intr-un-sondaj-privind-muzeele-nationale.-capitala-romaniei-nu-se-afla-nici-in-top-10

Luna trecută, Time Out a publicat clasamentul anual al celor mai bune orașe din lume pentru cultură, realizat pe baza răspunsurilor a peste 24.000 de locuitori din orașe incluse în sondaj. Deși termenul „cultură” este unul larg, analiza a vizat mai multe componente ale ofertei culturale, de la muzică live și spectacole clasice, până la teatru, comedie și, desigur, muzee și galerii, pentru a vedea unde orașele performează cel mai bine. Conform Time Out, Londra a fost desemnată câștigătoarea generală, dar atunci când vine vorba de o nișă culturală, cum sunt muzeele naționale și lista orașelor care găzduiesc cele mai bune astfel de instituții, Budapesta ocupă un loc onorabil. Clasată pe locul 8 în topul orașelor cu cele mai importante muzee, demne de vizitat oricând, capitala Ungariei a întrecut Bucureștiul, care de data aceasta nu se află pe nicio poziție din primele zece. Tot la capitolul muzee, Londra, câștigătoarea de anul trecut, a avut o evoluție foarte bună, ocupând locul trei, cu o rată de aprobare de 88% din partea localnicilor chestionați. Unul dintre motivele principale este accesul gratuit la multe muzee importante și accesibilitatea generală a scenei culturale. Totuși, Londra nu este pe primul loc. Cu o rată de aprobare de 90%, Madrid se clasează pe locul doi, în timp ce Paris ocupă prima poziție, fiind considerat cel mai bun oraș pentru muzee în acest an. Surpriză sau nu, lucrurile se inversează când vine vorba de galerii de artă. Aici, Paris și New York sunt la egalitate, cu o rată de aprobare de 68%, însă Londra conduce clasamentul cu 81%, poziționându-se pe primul loc. Clasamentul Time Out demonstrează că există în continuare o competiție foarte strânsă între marile capitale culturale, fiecare având puncte forte diferite în zona artistică. Muzeele din București și Budapesta, diferențe de viziune Când ne gândim la Budapesta, ne gândim automat la muzee mai mari, mai organizate și cu accent puternic pe artă europeană și istorie central-europeană, în timp ce Bucureștiul pune mult mai mult accent pe istoria națională, tradiții și colecții eclectice. Printre cele mai importante muzee din Budapesta se numără Muzeul Național al Ungariei, care prezintă istoria Ungariei de la antichitate până în epoca modernă, inclusiv revoluția din 1848, Muzeul de Arte Frumoase, un muzeu de talie europeană cu opere de Rembrandt, Goya, Rafael și artiști moderni, Galeria Națională a Ungariei, Muzeul de Arte Aplicate, Muzeul de Artă Contemporană Ludwig, dar și altele. Nici Bucureștiul nu se lasă mai prejos la capitolul muzee care încântă localnicii și turiștii, pentru că orașul a adunat de-a lungul anilor un arsenal mare de instituții culturale care pot fi vizitate. Pe lista muzeelor celor mai vizitate și căutate din București se numără Muzeul Național de Artă al României, unul dintre cele mai importante muzee din țară, găzduit în fostul Palat Regal din Piața Revoluției, Muzeul Național de Artă Contemporană (MNAC), un spațiu dedicat artei moderne și contemporane, Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa”, Muzeul Național de Istorie a României și poate chiar și Muzeul Colecțiilor de Artă. Totuși, sondajul a clasat Londra pe două poziții destul de importante în ambele categorii, atât când vine vorba de muzee, cât și la capitolul galerii. Pentru cei care ajung în Londra, recomandările includ vizitarea noului Muzeu V&A East, dar și expoziția „Frida: The Making of an Icon” de la Tate Modern. O altă atracție europeană când vine vorba de cultură este, bineînțeles, Parisul, unde vizitatorii pot descoperi instalația „La Caverne du Pont Neuf”, o lucrare imersivă amplasată pe cel mai vechi pod al orașului, cu acces gratuit după finalizarea amenajărilor. În topul general al muzeelor, primele zece orașe cele mai căutate sunt: Paris (97%), Madrid (90%), Londra (88%), New York (85%), Chicago (79%), Florența (78%), Praga (77%), Budapesta (76%), Viena (76%) și Lisabona (73%). La categoria galerii, clasamentul arată astfel: Londra (81%), Paris (68%), New York (68%), Florența (63%), Madrid (61%), Edinburgh (61%), Roma (60%), Melbourne (60%), Praga (58%) și Washington D.C. (56%).

Avertismentul unui nutriționist: Grăsimile pe care le mâncăm ne lovesc drept în inimă

avertismentul-unui-nutritionist:-grasimile-pe-care-le-mancam-ne-lovesc-drept-in-inima

Avertismentul a fost lansat de Mihaela Bilic. „Grăsimile pe care le mâncăm ne lovesc drept în inimă. De multe ori nu conștientizăm felul în care mâncarea intră în contact cu corpul nostru. Mestecam alimentele, le îndesăm în stomac și apoi ne culcăm pe-o ureche, are el grijă intestinul să le fragmenteze și ficatul să le proceseze! Lucrurile sunt mai simple…sau mai complicate de atât”, a scris Bilic pe Facebook. Ea a explicat ce efecte produc zahărul și proteinele asupra corpului uman. „Pentru amidon/zahăr ruta e rapidă: în intestin sunt desfăcute în fragmente mici de glucoză (cu efort minim și fără intervenția enzimelor de digestie) care trec direct în sânge și de aici direct la toate celulele din corp; în ficat ajunge doar excesul de glucoză, care va fi transformat în grăsime de rezervă! Cu proteinele e mai complicat: e nevoie de prezența enzimelor din ficat și pancreas care să desfacă proteinele în aminoacizi pe care ficatul îi va metaboliza și din care se construiesc celule noi”, a transmis Mihaela Bilic. Ce spune Bilic despre grăsimi Grăsimile nu pot fi asimilate în sânge, a avertizat Bilic. „Grăsimile au un statut aparte: nu pot fi asimilate în sânge pentru că nu se dizolvă în apă! Grăsimile sunt colectate în vasele limfatice din intestin și transportate în ductul limfatic central care se varsă direct în inimă! Că e vorba de ulei de măsline sau prăjeli, tot ce înghițim ajunge rapid în inimă și abia apoi trece prin ficat, unde poate fi eventual neutralizat/detoxificat Dacă vă imaginați acest parcurs special al grăsimilor alimentare prin sistemul limfatic, poate o să vă gândiți de două ori înainte să mâncați produse ultraprocesate, grăsimi vegetale saturate, fast-food și prăjeli”, a adăugat Bilic. Sfatul lui Bilic Concluzia aparține nutriționistului. „Grăsimea e mai degrabă un condiment decât un aliment, deci merită să cheltuim mai mult pentru puțin și bun…vă recomand, din inimă!”, a precizat Mihaela Bilic. Bolile cardiovasculare reprezintă principala cauză de deces atât la nivel mondial, cât și în România.

Bucureștenii, triștii lumii. Capitala României se află în coada unui clasament care arată ce departe suntem de orașele fericite

bucurestenii,-tristii-lumii.-capitala-romaniei-se-afla-in-coada-unui-clasament-care-arata-ce-departe-suntem-de-orasele-fericite

În același top, Bucureștiul este depășit la capitolul fericire de aproape toate marile orașe europene și se află în compania ultimelor poziții din clasament, alături de orașe din SUA și America Latină, arată Happy City Index. Nordul Europei domină topul fericirii urbane Primele locuri sunt ocupate de orașe din nordul Europei și din zone dezvoltate economic. Copenhaga, Helsinki și Geneva conduc clasamentul, fiind considerate modele de echilibru între economie, mediu și calitatea vieții. Topul include 251 de orașe și este realizat pe baza a zeci de indicatori care măsoară viața urbană în detaliu. Ce măsoară, de fapt, acest index Happy City Index nu este doar un top al „fericirii”, ci un indicator complex al calității vieții. Clasamentul ia în calcul mai multe criterii esențiale: guvernanță, economie, mediu, mobilitate, sănătate și nivelul de satisfacție al locuitorilor. În total, analiza se bazează pe zeci de indicatori și pe sute de mii de date colectate la nivel global, ceea ce face ca rezultatele să fie relevante pentru comparații internaționale. Un semnal de alarmă pentru Capitală Poziția ocupată de București indică probleme structurale care afectează viața de zi cu zi: infrastructură, trafic, poluare sau servicii publice. Clasarea pe unul dintre ultimele locuri nu înseamnă doar o imagine slabă la nivel internațional, ci și un semnal că sunt necesare schimbări majore pentru a îmbunătăți viața locuitorilor. În contrast, orașele din top au investit constant în transport public, spații verzi, servicii medicale și politici urbane eficiente. Un clasament care arată direcția viitorului Autorii indexului subliniază că nu există un „oraș perfect”, dar există modele de dezvoltare care pot fi replicate. Happy City Index devine astfel un instrument de comparație și un ghid pentru orașele care vor să evolueze, nu doar un simplu clasament. Pentru București, poziția din 2026 este mai degrabă un punct de plecare decât un verdict final. Dacă te întrebai și care sunt cele mai fericite orașe din lume, acesta este topul primelor zece poziții din Happy City Index 2026: Copenhaga, Danemarca Helsinki, Finlanda Geneva, Elveția Uppsala, Suedia Tokyo, Japonia Trondheim, Norvegia Berna, Elveția Malmö, Suedia München, Germania Aarhus, Danemarca La polul opus, clasamentul arată și cele mai slab poziționate orașe, unde se află și Bucureștiul. Acesta este topul ultimelor zece orașe din lume: Kuching, Malaezia Chicago, Statele Unite Aguascalientes, Mexic Tucson, Statele Unite Indianapolis, Statele Unite București, România Dallas, Statele Unite Nashville, Statele Unite Guadalajara, Mexic Kiev, Ucraina