Etichetă: Macroeconomie

Ce se întâmplă cu banii românilor după retragerea Franklin Templeton din cursa pentru Fondul Proprietatea. Cum a ieșit din cărți gigantul american

Acțiunile Fondului Proprietatea (FP) au reacționat puternic miercuri, după anunțul retragerii Franklin Templeton din cursa pentru un nou mandat. Șocul pe bursă declanșat de ieșirea din schemă a gigantului american, după 16 ani în care a transformat radical portofoliul fondului, a fost însă de scurtă durată. GÂNDUL a analizat scenariile posibile pentru banii românilor plasați la FP, după mutările succesive care aduc SAI Muntenia Invest în pole-position ca succesor la administrarea Fondului. Franklin Templeton a anunțat miercuri, în jurul orei 9.30, că și-a retras candidatura din procesul de selecție pentru mandatul următor la cârma FP, după ce a contestat evaluarea făcută de Comitetul Reprezentanților (CR), în urma căreia s-a plasat pe locul doi, cu doar 57,30 puncte, la mare distanță de SAI Muntenia (66,28 puncte). Titlurile FP au coborât în primele ore ale zilei cu circa 3,3%, însă au recuperat până la finalul ședinței de tranzacționare la Bursa de Valori București (BVB) aproape întreaga pierdere. Piața a reacționat cu calm la mutările anticipate la vârful FP. Raportul oficial al CR spune că prețul și structura comisioanelor au avut 15% din punctaj, iar SAI Muntenia a obținut 9,30/15 la această categorie, față de 6,30/15 pentru Franklin și 8,70/15 pentru INVL.  Loading … De ce pleacă gigantul american de la Fondul Proprietatea Franklin spune că a cerut explicații suplimentare privind grila de punctaj și metodologia de evaluare, dar nu le-a primit. Compania americană va mai administra FP până la expirarea mandatului actual, la data de 1 aprilie 2027, și va sprijini pe deplin transferul atribuțiilor către noul Administrator Unic al Fondului. „În urma unei analize aprofundate a punctajului și a evaluării aplicate ofertei sale în cadrul procesului de selecție, FTIS a identificat aspecte semnificative cu privire la care punctul sau de vedere sale diferă în mod substanțial de evaluarea realizată de Comitetul Reprezentanților. FTIS a solicitat Comitetului Reprezentanților să furnizeze clarificări și detalii suplimentare cu privire la grila de punctaj aplicată și metodologia de evaluare utilizată, însă nu a primit astfel de clarificări”, arată un comunicat transmis miercuri dimineața de Franklin. SAI Muntenia Invest a ieșit prima în evaluarea CR, dar nu este încă administratorul. Decizia finală aparține AGA din 29/30 septembrie. Însă banii acționarilor nu pleacă nicăieri odată cu Franklin. Fondul rămâne cu active de circa 2,7 miliarde de lei, iar aproape jumătate din acțiunile cu drept de vot sunt deținute de persoane fizice române. Întrebarea este ce va face noul administrator cu ce a mai rămas din Fondul Proprietatea: aeroporturi, porturi și aluminiu. Ce se întâmplă cu banii românilor după „lovitura de teatru” la vârful Fondului Franklin Templeton a transformat în ultimii 16 ani o mare parte din portofoliul istoric al Fondului Proprietatea în cash, dividende și participații listate. Noul administrator va găsi însă un fond foarte diferit: mai mic, cu 2,7 miliarde de lei active nete și cu aproape 90% din valoare concentrată în cinci companii, majoritatea nelistate. Pentru cei peste 21.000 de acționari ai Fondului Proprietatea, schimbarea administratorului nu este doar schimbare de siglă. Fondul are încă 23 de companii în portofoliu, dar circa 88% din valoarea activului net este concentrată în doar cinci participații, în frunte cu Aeroporturi București și Portul Constanța. Acțiunea FP se tranzacționează la Bursa de Valori București cu un discount de circa 33% față de valoarea activului net. Dacă SAI Muntenia va prelua administrarea, miza va fi cum transformă această valoare contabilă în bani pentru acționari. La sfârșitul lui 2025 erau 21.568 de acționari, iar persoanele fizice române aveau 47,24%. Acum sunt 21.164, iar ponderea lor a coborât la 42,57% În Top 5 al deținerilor Fondului sunt Administrația Porturilor Maritime Constanța ( VAN evaluată la 77,2 mil. euro), Salrom (VAN – 45,1 mil. euro),Alro ( VAN – 19,8 mil. euro,) și Zirom  (VAN- 5,9 mil. euro). Cumulat, „perlele coroanei” însumează 88% din deținerile FP. Trei scenarii posibile pentru „perlele coroanei”: Aeroporturi București, Portul Constanța și Salrom De aici înainte, jocul se schimbă. SAI Muntenia poate încerca să scoată bani din active, să le crească valoarea sau să convingă piața că valoarea lor actuală merită un preț mai apropiat de VAN. Pentru cei circa 1,36 miliarde de acțiuni deținute de persoanele fizice române, diferența dintre aceste trei scenarii nu este una contabilă. Este diferența dintre valoarea care există pe hârtie și banii pe care acționarii îi pot vedea efectiv. Dacă noul administrator ar urmări să monetizeze participații precum Aeroporturi București, Portul Constanța și Salrom, ar putea transforma o parte din valoarea „blocată” în participații nelistate în bani sau în active tranzacționabile. O primă variantă este să listeze sau să vândă cele mai valoroase participații din portofoliu. O a doua variantă este să le crească valoarea: activele ajung să valoreze mai mult. Al treilea scenariu ar fi va SAI Muntenia să încerce să reducă din discountul de 33%: diferența dintre valoarea pe hârtie a acțiunilor FT și cea la care se vând efectiv. Moștenirea lăsată de Franklin Templeton la FP Franklin nu pleacă după un eșec financiar. Dimpotrivă, compania a anunțat, pentru perioada de la listarea FP până la 30 iunie 2026, un randament total pentru acționari de 1.536% în lei și 1.011% în dolari. Mai spune că a distribuit acționarilor 29,2 miliarde lei prin dividende, returnări de capital și răscumpărări și că a derulat aproape 50 de tranzacții, în valoare cumulată de aproximativ 4,3 miliarde dolari. „Fondul Proprietatea a fost înfiinţat cu scopul unic de a despăgubi persoanele fizice şi juridice ale căror proprietăţi au fost confiscate în perioada regimului comunist. Echipa noastră de la Franklin Templeton este mândră că a contribuit la îndeplinirea obiectivelor procesului de restituire, obţinând performanţe foarte solide pe întreaga durată a mandatului nostru de Administrator al Fondului”, se arată în comunicatul în care FT își anunță retragerea din cursa pentru administrarea FP. Cine este și ce conexiuni are SAI Muntenia Invest, compania calificată pentru administrarea Fondului Proprietatea SAI Muntenia nu este un administrator oarecare care a apărut din piață; este controlată de Lion Capital, de cel mai mare acționar privat al Fondului (18,085% din drepturile de vot ale

UE atrage în joc peste 80 de miliarde de euro pentru finanțarea companiilor tech. Ce este și cum funcționează mecanismul de investiții lansat de Comisia Europeană și BEI

Comisia Europeană și Banca Europeană de Investiții (BEI) lansează Pactul european al investitorilor instituționali, conceput pentru a mobiliza capital pe termen lung pentru companiile europene de tehnologie. Până în prezent, 13 investitori instituționali au anunțat că se vor asocia cu acest mecanism de finanțare, care ar urma să pompeze zeci de miliarde de euro în ecosistemul european de startup-uri tech. Inițiativa, parte a Strategiei UE pentru startup-uri și companii în creștere, urmărește să abordeze una dintre problemele persistente ale sectorului european de tehnologie. Companiile pot atrage relativ ușor finanțare în primele etape de dezvoltare, dar ulterior au nevoie de investiții mult mai mari pentru a se extinde. Potrivit Comisiei Europene, tocmai în această etapă Europa duce încă lipsă de capital. „Talent, idei și ambiție – Europa le are pe toate. Acum ne asigurăm că firmele noastre inovatoare pot crește, se pot extinde și pot deveni lideri pe scena globală”, a declarat Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene, potrivit euperspectives.eu.  Loading … De la startup la companie în expansiune Pentru companiile de tehnologie, acest lucru ar putea însemna un acces mai bun la finanțare în momentul în care investițiile de dimensiuni mai mici, specifice fazei de startup, nu mai sunt suficiente. Companiile pot avea nevoie de capital suplimentar pentru a se extinde rapid, pentru a intra pe noi piețe sau pentru a continua dezvoltarea produselor. Comisia și BEI vor, de asemenea, ca firmele de succes să poată crește la nivel global fără să fie nevoite să își mute în afara Europei următoarea etapă de dezvoltare. Pactul are două componente principale. Comisia va coordona un forum în cadrul căruia investitorii instituționali vor putea discuta cu UE despre politicile de investiții și aspectele de reglementare. Grupul BEI va crea, în paralel, o platformă de investiții menită să ajute investitorii să identifice fonduri și companii europene potrivite pentru investiții. Platforma va furniza, de asemenea, informații de piață și va ajuta investitorii să își vândă ulterior participațiile. Noul cadru urmărește, de asemenea, să direcționeze capitalul investitorilor instituționali către două inițiative europene majore de investiții. European Tech Champions Initiative 2.0 ar urma să mobilizeze până la 80 de miliarde de euro, potrivit Comisiei. Prima etapă a programului, lansată în 2023, a susținut 15 mega-fonduri și 47 de companii în expansiune, dintre care 15 unicorni – startup-uri evaluate la peste 1 miliard de euro. „Obiectivul nostru este clar: să le oferim investitorilor instituționali europeni un punct unic și credibil de acces la finanțarea inovației”, spune Nadia Calviño, președinta Grupului BEI A doua inițiativă, Scaleup Europe Fund, vizează atragerea a 5 miliarde de euro. Fondul va investi în companii de tehnologie aflate în etape mai avansate de dezvoltare, care activează în domenii precum inteligența artificială, semiconductorii, robotica, energia, industria spațială și biotehnologia. UE pune accent pe finanțarea inovației Bruxelles-ul încearcă de mai mult timp să împiedice companiile europene de tehnologie fie să rămână de mici dimensiuni, fie să caute în afara Europei capitalul necesar pentru dezvoltare. Noul pact ar trebui să conecteze marile surse europene de investiții pe termen lung cu companiile care au potențialul de a se extinde la scară mare. Pactul este însă voluntar și nu garantează, prin el însuși, că zeci de miliarde de euro vor ajunge în companiile europene. Obiectivul principal este să faciliteze accesul investitorilor deja interesați de sectorul european de tehnologie la oportunitățile de investiții potrivite. „Obiectivul nostru este clar: să le oferim investitorilor instituționali europeni un punct unic și credibil de acces la finanțarea inovației”, a declarat Nadia Calviño, președinta Grupului BEI. Prin urmare, Comisia nu urmărește doar să ajute noile startup-uri să treacă de etapa de început. Bruxelles-ul vrea ca și companiile care au reușit deja să se dezvolte să aibă suficient capital pentru a deveni companii europene de anvergură. Cum funcționează mecanismul de investiții în companii tech Mecanismul nu presupune ca banii să fie distribuiți direct de Comisia Europeană către startup-uri. Investitorii instituționali vor avea acces la o platformă europeană care le va permite să identifice fonduri și oportunități de investiții, iar capitalul va fi direcționat prin aceste fonduri către companii aflate în etape avansate de dezvoltare. Inițiativa vizează în special companiile care au trecut de faza inițială și au nevoie de finanțări mult mai mari pentru a-și accelera dezvoltarea, a intra pe piețe externe sau a continua investițiile în produse și tehnologii. Problema pe care încearcă să o rezolve Bruxelles-ul este tocmai deficitul de capital disponibil în această etapă de creștere, în condițiile în care companiile europene găsesc mai ușor finanțare la început de drum decât pentru rundele mari de investiții necesare ulterior. Capitalul vine în principal de la investitori instituționali, precum fonduri de pensii, asigurători și alte instituții care gestionează bani pe termen lung. BEI și resursele publice europene funcționează ca element de ancorare și catalizare a investițiilor private. În cazul ETCI 2.0, de exemplu, Grupul BEI s-a angajat să investească până la 1,25 miliarde de euro, iar inițiativa urmărește să mobilizeze până la 80 de miliarde de euro pentru peste 1.500 de companii europene aflate în faza de scale-up. Banii nu merg direct către toate startup-urile, ci în fonduri de investiții care, la rândul lor, investesc în companii de tehnologie. ETCI 2.0 va finanța atât mega-fonduri, cât și, pentru prima dată, fonduri de creștere de dimensiuni medii, de peste 300 de milioane de euro. Domeniile vizate includ AI, deep tech, științele vieții, securitate cibernetică, spațiu, fintech și tehnologii curate.

UE interzice din noiembrie exporturile de deșeuri din plastic către țările non-OCDE. Comisia Europeană publică lista statelor care cer excepții pentru alte deșeuri

Comisia Europeană a publicat lista preliminară a celor 32 de țări din afara OCDE care ar putea continua să importe deșeuri nepericuloase din UE de anul viitor, când exporturile europene de deșeuri către state din afara Organizației vor fi interzise. Bruxelles-ul a evaluat capacitatea acestor țări de a gestiona deșeurile în mod sustenabil, iar lista este acum supusă consultării publice până pe 16 octombrie. Noile reguli impuse de UE pentru deșeuri vin în contextul în care Europa produce zeci de milioane de tone de deșeuri din plastic în fiecare an și o parte din ceea ce nu reciclează în interiorul Uniunii ajunge în Turcia, Asia sau pe alte piețe externe.  Loading … Din noiembrie 2026 și mai 2027, această rută devine mult mai greu accesibilă. UE interzice, într-o primă etapă, exporturile de plastic către statele din afara Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) și condiționează exporturile altor deșeuri nepericuloase către țări non OCDE de capacitatea lor de a le procesa sustenabil. Ce prevede noul Regulament european privind exportul de deșeuri Măsura face parte din noul Regulament privind transferurile de deșeuri, adoptat în 2024, prin care UE a înăsprit regulile privind exporturile de deșeuri, în special către statele din afara OCDE. Începând cu 21 mai 2027, UE nu va mai exporta, ca regulă generală, deșeuri către țări din afara OCDE. O excepție va fi posibilă pentru statele care cer în mod explicit să continue să primească deșeuri europene și pot demonstra că dispun de capacitatea necesară pentru gestionarea acestora în mod sustenabil. Lista cu cele 32 de țări non OCDE publicată acum este supusă consultării publice până la 16 octombrie. Printre statele care au cerut să importe în continuare deșeuri nepericuloase din UE se află India, Indonezia, Malaysia, Vietnam, Thailanda, Pakistan, Maroc, Tunisia, Ucraina, Republica Moldova și Serbia. Însă prima listă a țărilor autorizate oficial urmează să fie stabilită până la sfârșitul anului 2026 și actualizată periodic, cel puțin o dată la doi ani. UE a exportat 32 de milioane de tone de deșeuri în 2025 Restrângerea destinațiilor externe înseamnă că o cantitate mai mare de materiale va trebui reciclată, valorificată sau gestionată în interiorul Uniunii, în timp ce companiile care exportă deșeuri vor trebui să demonstreze că acestea ajung la instalații capabile să le trateze corespunzător. UE încearcă astfel să rezolve o contradicție acumulată în ultimele două decenii: dezvoltă standarde de mediu și reciclare tot mai stricte în interiorul pieței unice, dar continuă să trimită volume importante de deșeuri în afara granițelor sale. Pentru companiile europene, noile reguli aduc și o obligație suplimentară: instalațiile din afara UE către care sunt exportate deșeurile vor trebui să fie supuse unor audituri independente care să demonstreze că acestea sunt gestionate în condiții adecvate din punct de vedere al mediului. În 2025, UE a exportat 32 de milioane de tone de deșeuri, potrivit datelor prezentate de Comisie, iar aproximativ 40% au avut ca destinație țări din afara OCDE. Plasticul, primul vizat: exporturile către țările non OCDE, sistate din noiembrie 2026 Pentru deșeurile din plastic, UE a stabilit un calendar și mai strict. De la 21 noiembrie 2026, exporturile de plastic către țările din afara OCDE vor fi interzise complet, cel puțin până în mai 2029. Aceasta în condițiile în care UE produce aproximativ 40 de milioane de tone de deșeuri din plastic anual și exportă între 1 și 1,5 milioane de tone. În 2025, spre exemplu, aproximativ jumătate dintre exporturile europene de plastic au ajuns în state OCDE, iar cealaltă jumătate în afara organizației. Malaysia a importat 276.000 de tone, Indonezia 215.000 de tone, Vietnam 137.000 de tone, iar Regatul Unit 108.000 de tone. Turcia este însă cazul care arată cel mai bine dimensiunea economică a fenomenului. În 2025, UE a trimis către Turcia 510.000 de tone de deșeuri din plastic, din totalul de 1,4 milioane de tone exportate. Turcia a absorbit astfel aproximativ 36% din toate exporturile de plastic ale UE și 70% din cele direcționate către țările OCDE. Faptul că Turcia este membră OCDE înseamnă că viitoarea interdicție automată nu i se aplică. Comisia este însă obligată să monitorizeze exporturile către țările OCDE și să verifice dacă deșeurile sunt gestionate corespunzător. Bruxelles-ul va continua, prin urmare, să monitorizeze fluxurile către Turcia. Regulamentul îi permite Comisiei ca, în cazul statelor OCDE, să intervină dacă exporturile cresc într-un mod susceptibil să producă efecte negative asupra mediului și, în ultimă instanță, să suspende anumite exporturi dacă deșeurile nu sunt gestionate corespunzător. Europa încearcă să recicleze deșeurile în propriul circuit economic Schimbarea de politică marchează și o repoziționare mai amplă a UE față de deșeuri. În loc ca exportul să reprezinte una dintre soluțiile pentru materialele pe care piața europeană nu le absoarbe, Bruxelles-ul încearcă să stimuleze circulația lor între statele membre și procesarea lor în instalații europene. Regulamentul simplifică, în paralel, transferurile destinate reciclării în interiorul UE și introduce trasabilitatea digitală a transporturilor. Obiectivul este ca o parte mai mare din deșeuri să revină în economie sub formă de materii prime secundare, într-un moment în care accesul industriei europene la materii prime a devenit și o problemă de autonomie strategică.

UE își reevaluează rezervele de petrol pentru situații de urgență pe fondul incertitudinilor din Orientul Mijlociu: Nu suntem încă în acel punct

Comisia Europeană pregătește revizuirea regulilor privind stocurile de petrol, după ce criza din Orientul Mijlociu a scos la iveală vulnerabilități în modul în care UE își gestionează rezervele de urgență. Bruxelles-ul nu vede în prezent un risc de deficit de combustibili, însă incertitudinea privind aprovizionarea prin Strâmtoarea Hormuz și posibilitatea unei crize prelungite ridică semne de întrebare privind capacitatea Europei de a face față unui șoc energetic de durată. Europa nu duce lipsă de combustibil, însă criza din Orientul Mijlociu scoate la iveală unele vulnerabilități în modul în care UE își gestionează rezervele de petrol pentru situații de urgență, a declarat comisarul european pentru Transporturi, Apostolos Tzitzikostas. Declarația sa a venit după reuniunea informală de luni a miniștrilor Transporturilor din UE, care a avut loc la Dublin.  Loading … Noi reguli europene pentru stocurile de petrol În acest context, Comisia Europeană pregătește noi reguli privind stocurile de petrol, în condițiile în care piețele carburanților pentru aviație sunt tensionate, iar incertitudinile legate de Strâmtoarea Hormuz ridică semne de întrebare cu privire la capacitatea Europei de a rezista unui șoc energetic prelungit. „Nu există o problemă de aprovizionare în UE. În prezent, nu există nicio problemă privind aprovizionarea”, a declarat comisarul european pentru Transporturi, Apostolos Tzitzikostas. Declarația sa a venit după reuniunea informală de luni a miniștrilor Transporturilor din UE, desfășurată la Dublin. Deocamdată, creșterea producției rafinăriilor europene și aprovizionarea alternativă de pe piețele globale acoperă cererea de combustibil pentru aviație și motorină. „Stocurile comerciale și cele de urgență rămân suficiente în Uniunea Europeană, trebuie să subliniez acest lucru”, a spus comisarul. Piețele ar putea reacționa, chiar dacă nu sunt probleme de aprovizionare O propunere legislativă este probabilă „în următoarele luni”, ca parte a unui pachet de măsuri destinat îmbunătățirii securității energetice. Tzitzikostas nu a oferit detalii despre deficiențele identificate sau despre modificările avute în vedere. „Evoluția conflictului din Orientul Mijlociu, precum și evoluția obișnuită a cererii în Europa în perioada de toamnă și iarnă ar putea avea, într-adevăr, un impact în săptămânile și lunile următoare și ar putea tensiona și mai mult piețele”, adaugă Apostolos Tzitzikostas. În acest moment, preocupările nu țin atât de existența unei penurii de combustibil pe piețele europene, cât de posibilele consecințe ale unei crize prelungite, cu implicații transnaționale. Comisia afirmă că „lucrează cu statele membre pe baza unor scenarii diferite” și își coordonează evaluarea cu Agenția Internațională pentru Energie și cu participanții la piață. Oficialii europeni nu spun deocamdată ce măsuri de urgență ar putea fi activate. „Nu suntem încă în acel punct”, a declarat comisarul legat o posibilă intervenție pe termen scurt, răspunzând la o întrebare din partea jurnaliștilor. „Evaluăm situația și am solicita o reuniune extraordinară a miniștrilor doar dacă va fi necesar”, a spus Tzitzikostas. Ulterior, el a confirmat că, dacă situația din Orientul Mijlociu și criza energetică se vor agrava, va solicita o astfel de reuniune pentru a discuta posibile măsuri urgente. Strâmtoarea Hormuz rămâne o sursă de îngrijorare În centrul incertitudinilor Europei se află Orientul Mijlociu și, în special, Strâmtoarea Hormuz. „Situația din jurul Strâmtorii Hormuz rămâne profund îngrijorătoare și continui să subliniez importanța libertății de navigație și a trecerii în condiții de siguranță”, a declarat comisarul, adăugând că intenționează să ridice această problemă la Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite. Consecințele se extind deja dincolo de piețele energetice. Unele restricții privind zborurile în Orientul Mijlociu și zona Golfului sunt în continuare în vigoare, în timp ce prețurile petrolului brut și ale combustibilului pentru aviație rămân ridicate, potrivit comisarului. Pentru guvernele europene, dificultatea este să stabilească de cât sprijin au nevoie gospodăriile și companiile într-un moment în care nimeni nu poate anticipa cu certitudine în ce direcție vor evolua prețurile. În Irlanda, guvernul a redus deja accizele pentru mai mulți carburanți. În același timp, reprezentanții industriei avertizează că prețul motorinei ar putea ajunge la 2,50 euro pe litru. Șocul energetic scoate la iveală dependența transporturilor europene Criza consolidează și argumentul Comisiei potrivit căruia reziliența transporturilor nu poate fi separată de dependența Europei de combustibilii fosili importați. Comisarul a declarat că UE are nevoie de „mai puțină dependență de combustibilii fosili importați, de surse de energie mai diversificate” și de o utilizare mai mare a energiei curate produse în Europa. Aceasta presupune accelerarea electromobilității și, în paralel, extinderea transportului public, a transportului feroviar, a infrastructurii pentru biciclete și a altor alternative la utilizarea autoturismului personal. Bruxelles-ul recunoaște însă că această strategie se lovește de obstacole practice. „Nimeni nu știe, noi nu știm cum va fi situația mâine sau a doua zi”, spune și Sean Canney, ministru de stat responsabil pentru Transportul internațional și rutier, logistică, transport feroviar și porturi „În zonele suburbane, mulți cetățeni rămân foarte dependenți de mașina personală pentru deplasarea zilnică”, a declarat comisarul, adăugând că această situație va continua până când oamenii vor avea „alternative credibile și accesibile”. Bruxelles-ul consideră că UE ar trebui să dețină stocuri suficiente. Cu toate acestea, nu este încă clar în ce măsură consecințele globale ale crizei din Orientul Mijlociu vor afecta stocurile strategice ale UE. De asemenea, nu este clar dacă vor fi necesare restricții pentru sectorul energetic și pentru statele membre.

Reforma vamală a UE intră în vigoare. O nouă autoritate și o platformă europeană de date vor înlocui treptat sistemele naționale

Sistemul vamal european intră într-o nouă etapă. UE renunță treptat la infrastructura vamală fragmentată între statele membre și o înlocuiește cu o platformă europeană de date și o autoritate vamală comună. Reforma vine pe fondul exploziei comerțului electronic și al avalanșei de colete cu valoare redusă și schimbă inclusiv regimul fiscal al acestora. Reforma vamală a UE intră în aplicare treptat începând de luni, după publicarea noului Cod vamal al Uniunii în Jurnalul Oficial. Bruxelles-ul introduce o arhitectură vamală comună, bazată pe date, prin înființarea Autorității vamale a UE și a unei platforme europene care va înlocui treptat sistemele informatice naționale, potrivit unui comunicat al Comisiei Europene. În centrul reformei se află modernizarea Codului vamal al Uniunii (CVU) și instituirea Autorității vamale a UE (EUCA).  Loading … Punct vamal unic de intrare pentru toate operațiunile vamale din UE Noile reguli vizează inclusiv comerțul electronic și importurile de colete cu valoare redusă, iar platforma europeană de date va deveni operațională pentru comerțul online din iulie 2028. Uniunea Europeană începe implementarea celei mai importante reforme a sistemului vamal de la crearea uniunii vamale, în 1968. După adoptarea formală de către Consiliul UE și Parlamentul European, noul Cod vamal al Uniunii a fost publicat pe 19 septembrie în Jurnalul Oficial, iar reforma va fi introdusă treptat în următorii ani. Miza este trecerea de la sisteme vamale fragmentate la un sistem european integrat, în care datele despre importuri și exporturi să fie centralizate, iar riscurile să poată fi analizate la nivelul întregii UE. Aceasta înseamnă că, în cele din urmă, va exista un punct vamal unic de intrare pentru toate operațiunile vamale din întreaga UE, în locul mai multor sisteme naționale. O singură platformă pentru operațiunile vamale Noul Cod vamal al Uniunii armonizează procedurile vamale și introduce reguli menite să reducă sarcina administrativă pentru operatorii economici. În locul mai multor sisteme naționale, reforma prevede o interfață europeană unică pentru operațiunile vamale, prin intermediul căreia comercianții vor putea transmite informațiile și îndeplini formalitățile necesare. O componentă centrală a reformei este Platforma de date vamale a UE, care va înlocui treptat sistemele informatice vamale naționale existente. Platforma va permite autorităților vamale să gestioneze riscurile la nivel european și să coopereze mai ușor cu autoritățile fiscale și cele de supraveghere a pieței. Potrivit estimărilor prezentate în cadrul reformei, trecerea la noul sistem ar putea genera economii de aproape 2,3 miliarde de euro pe an pentru statele membre, prin reducerea costurilor operaționale, și de 2,58 miliarde de euro anual pentru operatorii economici, prin reducerea costurilor administrative. Pentru comercianții considerați de încredere, noul sistem va permite proceduri vamale simplificate, în timp ce responsabilitățile importatorilor vor fi mai clar definite. Autoritatea vamală a UE începe activitatea Reforma aduce și o nouă instituție la nivel european. Autoritatea vamală a UE (EUCA) a fost înființată legal începând cu 20 septembrie și va avea sediul la Lille. Una dintre principalele sale responsabilități va fi dezvoltarea și administrarea noii Platforme de date vamale a UE, dar autoritatea va avea și rolul de a consolida cooperarea dintre administrațiile vamale ale statelor membre. Noua autoritate va consolida cooperarea dintre autoritățile vamale ale statelor membre, permițând gestionarea riscurilor la nivelul UE și sprijinind un răspuns mai coerent la amenințările comune la frontierele noastre. O sarcină-cheie a EUCA va fi dezvoltarea Platformei de date vamale a UE, care va transforma sistemele informatice vamale actualmente fragmentate. Noua abordare axată pe întreprinderi va da viață unei interfețe comerciale unice a UE pentru importurile și exporturile din UE, precum și pentru toate schimburile de informații și formalitățile cu autoritățile vamale. Platforma de date va înlocui treptat sistemele informatice vamale naționale existente, generând economii de aproape 2,3 miliarde EUR pe an în ceea ce privește costurile operaționale pentru statele membre și de 2,58 miliarde EUR pe an în ceea ce privește costurile administrative pentru operatorii economici. Comerțul online, una dintre țintele reformei Unul dintre motivele pentru care sistemul vamal european este reconfigurat este explozia comerțului electronic și a numărului de colete cu valoare redusă care intră în UE. În acest domeniu, reforma introduce deja schimbări concrete. UE a decis în decembrie 2025 eliminarea pragului de 150 de euro pentru scutirea de taxe vamale aplicată transporturilor cu valoare redusă. În locul acestuia, de la 1 iulie 2026 și până în iulie 2028, se aplică o taxă vamală temporară de 3 euro, după care vor fi aplicate taxele vamale normale. Noul Cod vamal introduce, de asemenea, o taxă de procesare la nivelul UE pentru coletele mici, destinată acoperirii costurilor suportate de autoritățile vamale pentru procesarea volumului tot mai mare de importuri cu valoare redusă. Aceasta urmează să înceapă să fie aplicată din noiembrie 2026, valoarea exactă urmând să fie stabilită de Comisie printr-un act delegat. Platforma europeană devine obligatorie din 2028 pentru comerțul online Implementarea reformei va avea loc gradual. Statele membre au la dispoziție 12 luni pentru a pune în aplicare integral noile norme. Autoritatea vamală a UE este programată să își înceapă activitatea în 2027. Pentru comerțul electronic, Platforma de date vamale a UE va fi operațională din iulie 2028, iar utilizarea sa va deveni obligatorie pentru transporturile aferente comerțului online de la 1 iulie 2028. Pentru celelalte fluxuri comerciale, platforma urmează să fie operațională cel târziu din 2031. Uniunea vamală europeană funcționează din 1968, dar volumul și natura comerțului s-au schimbat radical. Autoritățile vamale gestionează în prezent miliarde de transporturi, în timp ce comerțul electronic a generat o creștere rapidă a importurilor de valoare redusă. Comisia Europeană a prezentat propunerea de reformă în mai 2023, argumentând că sistemul existent trebuie adaptat la noile modele comerciale, la creșterea volumelor de schimburi, la evoluțiile tehnologice și la noile riscuri geopolitice și de securitate.

Comisia Europeană accelerează tranziția către euro digital. Vicepreședintele CE, Valdis Dombrovskis: Nu este conceput pentru a înlocui numerarul

Comisia Europeană anunță noi măsuri pentru a crește competitivitatea economiei UE prin consolidarea autonomiei financiare a Uniunii. Vicepreședintele executiv al Comisiei, Valdis Dombrovskis, a declarat la Dublin că instituția vrea să reducă suprapunerile și costurile administrative pentru bănci, fără să renunțe la standardele de reziliență introduse după criza financiară globală. Declarațiile vin într-un moment în care Bruxelles-ul își construiește agenda de competitivitate în jurul ideii de reducere a vulnerabilităților strategice ale economiei europene.  Loading … Miza: O economie europeană mai competitivă Într-un discurs susținut la forumul Eurofi de la Dublin, Dombrovskis a prezentat euro digital, consolidarea rolului internațional al euro și simplificarea regulilor bancare ca elemente ale aceluiași obiectiv: o economie europeană mai competitivă și mai puțin dependentă de infrastructuri și decizii din afara UE. „Știm că Europa nu poate controla toate forțele care tulbură lumea noastră. Dar asta nu înseamnă că nu avem capacitatea de a acționa. Putem – și trebuie – să acționăm pentru a valorifica oportunitățile pe care le oferă această nouă eră și pentru a depăși efectele sale cele mai nefavorabile. Aceasta este singura modalitate de a garanta prosperitatea și securitatea noastră pe termen lung. Știm că stabilitatea macroeconomică și creșterea susținută reprezintă fundațiile esențiale pe care va fi construită această Europă mai prosperă și mai sigură. Așezarea acestei fundații presupune să creăm o economie europeană mai competitivă”, a declarat comisarul european. Euro digital, în legătură directă cu autonomia strategică a Europei Dombrovskis a pus proiectul euro digital în legătură directă cu autonomia strategică a Europei. Potrivit acestuia, ponderea numerarului în tranzacțiile la punctele de vânzare a scăzut de la 72% în 2019 la 52% în 2024, în timp ce UE nu dispune în prezent de un mijloc european propriu de plată digitală care să acopere acest spațiu. Vicepreședintele Comisiei a subliniat că euro digital nu este conceput pentru a înlocui numerarul și nici pentru a concura cu furnizorii privați de servicii de plată. Bancnotele și monedele euro „vor rămâne”, iar Pachetul privind moneda unică propus de Comisie include măsuri pentru consolidarea accesului la numerar și a acceptării acestuia în zona euro. În schimb, proiectul ar urma să ofere infrastructura necesară pentru plățile digitale în moneda europeană și să reducă dependența de furnizori din afara Europei. Dombrovskis a arătat că aproape două treimi dintre tranzacțiile cu cardul din zona euro trec în prezent prin furnizori non-europeni, iar 13 state membre din zona euro se bazează integral pe scheme internaționale de plată. Comisia susține că negocierile legislative privind euro digital ar trebui finalizate cât mai repede. Dombrovskis a salutat obiectivul Președinției irlandeze a Consiliului UE de a încheia negocierile în trilog înainte de sfârșitul anului, iar prima emisiune a euro digital este vizată pentru 2029. Euro, ca instrument de reducere a vulnerabilităților A doua direcție prezentată de Dombrovskis este consolidarea rolului internațional al euro. Potrivit acestuia, o utilizare mai largă a monedei unice la nivel global ar putea reduce vulnerabilitățile economice și financiare ale UE și, în același timp, ar putea contribui la competitivitate prin reducerea costurilor de finanțare și protejarea importatorilor și exportatorilor europeni de fluctuațiile cursului de schimb. Oficialul european a legat însă atractivitatea internațională a euro de performanța economiei europene. Printre direcțiile necesare în acest sens a enumerat aprofundarea pieței unice, implementarea Uniunii Economiilor și Investițiilor, consolidarea capacităților de apărare și extinderea rețelei comerciale și a parteneriatelor UE. Un exemplu concret invocat de Dombrovskis este piața obligațiunilor UE. Acesta a susținut că obligațiunile emise de UE ar trebui reconsiderate în ceea ce privește includerea lor în indicii obligațiunilor suverane. Valoarea obligațiunilor UE aflate în circulație a ajuns la aproximativ 800 de miliarde de euro, față de circa 50 de miliarde de euro la începutul deceniului. Potrivit lui Dombrovskis, piața obligațiunilor UE este în prezent a doua cea mai mare piață europeană pentru datorie cu rating AAA și a treia la nivel global. Comisia intenționează să discute cu furnizorii de indici și cu industria financiară pentru includerea obligațiunilor UE în indicii obligațiunilor suverane, măsură despre care Dombrovskis spune că ar contribui la eficientizarea pieței europene de obligațiuni. Bruxelles-ul vrea mai puțină birocrație pentru companii și bănci A treia componentă a agendei este simplificarea reglementărilor. Comisia Europeană consideră că reglementarea excesivă crește costurile, descurajează investițiile și consumă resurse care ar putea fi direcționate către inovare. Potrivit lui Dombrovskis, Comisia a prezentat deja 12 propuneri majore de simplificare de tip Omnibus, precum și alte inițiative în mai multe domenii. Acestea ar urma să genereze economii de cel puțin 17 miliarde de euro pe an în costuri administrative nete pentru companiile europene. Sectorul bancar este inclus în această agendă. Comisia consideră că reformele introduse după criza financiară, deși justificate individual, au ajuns să genereze suprapuneri și complexitate inutilă. În iulie, Comisia a prezentat măsuri pentru consolidarea sectorului bancar european și susținerea creșterii economice. Potrivit lui Dombrovskis, următorul pas va fi un pachet dedicat competitivității și simplificării sectorului bancar, anunțat de președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, în discursul privind Starea Uniunii și în scrisoarea de intenție aferentă. Obiectivul este un cadru mai proporțional pentru băncile mai mici și mai puțin complexe, menținând în același timp standardele internaționale și adaptând aplicarea acestora la circumstanțele europene. „Simplificarea nu înseamnă dereglementare” Printre măsurile enumerate de Dombrovskis se numără reducerea suprapunerilor și a costurilor de raportare, apropierea MREL de TLAC, simplificarea instrumentarului macroprudențial și revizuirea unor elemente precum output floor, tratamentul companiilor fără rating, activele software și cadrul de remunerare. Oficialul european a insistat că simplificarea cadrului de reglementare nu trebuie confundată cu dereglementarea. „Simplificarea nu înseamnă dereglementare”, a spus Dombrovskis, precizând că obiectivul este eliminarea complexității și a suprapunerilor care nu aduc beneficii, menținând în același timp reziliența sectorului bancar. Potrivit Comisiei, cadrul prudențial introdus după criza financiară globală a făcut băncile europene mai reziliente, iar sectorul bancar a avut un rol de susținere în timpul crizelor succesive. În același timp, Bruxelles-ul consideră că un sector bancar competitiv este necesar pentru finanțarea creșterii economice pe termen lung, a inovării și a priorităților strategice ale UE. În concluzie, Dombrovskis a

Foamea de bani a statului împinge băncile să închidă robinetul creditării economiei private

România traversează o curbă financiară periculoasă, într-o cursă contra cronometru pentru reducerea deficitului. Operațiune din ce mai costisitoare pentru companii și populație, pe măsură ce statul rostogolește datoriile și se împrumută tot mai scump. Gândul a calculat cu cât a crescut „foamea de bani” a statului în cele 123 zile de interimat ale Guvernului Bolojan în raport cu aceeași perioadă a anului trecut. Cifrele, avertizează chiar Banca Națională, arată o capcană reală a concurenței dintre stat și economia privată pentru finanțare. O concurență neloială, așa cum rezultă, indirect, din explicațiile BNR privind apetitul băncilor pentru titluri de stat. În cele aproape patru luni de blocaj politic, Ministerul Finanțelor a atras din piața bancară aproape 40 miliarde de lei, cu 5,5 miliarde mai mult decât în aceeași perioadă din 2025. Nevoia de bani a sectorului public crește accelerat într-un moment în care BNR avertizează că expunerea ridicată pe titluri de stat descurajează creditarea sectorului real.  Loading … Cât ne-a costat, de fapt, reducerea deficitului bugetar Deficitul bugetar a scăzut cu 37% în primele șapte luni, a anunțat luni Ministerul Finanțelor (MFP). Însă cu prețul unui efort uriaș cu scadență la termen: nevoia de finanțare a statului a crescut accelerat în cele patru luni de blocaj politic. În perioada mai–august 2026, MFP a atras efectiv 37,3 miliarde de lei de la băncile comerciale prin emisiuni de titluri de stat, cu 5,5 miliarde de lei (17,4%) în plus față suma atrasă în aceeași perioadă din 2025. În paralel, randamentele de pe piața internă au coborât față de nivelurile din 2025, iar licitațiile continuă să primească volume consistente de oferte. De exemplu, în august, MFP a obținut 1,099 miliarde lei la o emisiune de 1 miliard, iar la alta de 700 milioane lei a primit cereri de aproape 1,8 miliarde lei. Pe frontul privat, dacă sectorul public vine tot mai agresiv în piața bancară, problema nu este doar dacă băncile mai au bani pentru companii. Este și cât de mult mai poate economia să compenseze eventualul deficit de finanțare bancară prin alte surse.  În prezent, o parte foarte mare din investițiile companiilor depinde în proporție de peste 70% de  banii europeni. Însă capitolul PNRR se închide. Dincolo de acest orizont, business-urile României privesc într-o uriașă prăpastie. De minus zeci de miliarde de euro. Cum se traduc aceste cifre în ecuația extinsă a economiei reale Nivelul ridicat al deficitului bugetar și al datoriei publice sunt „de natură să influențeze negativ dobânzile la care se finanțează statul, prin majorarea primelor de risc suveran”, a avertizat BNR în raportul asupra stabilității financiare din iunie. Concret, dobânzile au depășit deja 40 de miliarde de lei în șapte luni, a precizat luni, 31 august, ministrul interimar al finanțelor, Alexandru Nazare. Oficialul a subliniat că România trebuie să-și mențină traiectoria de reducere a deficitului pana la finalul acestui an. „Aceste rezultate arată că disciplina bugetară și investițiile nu sunt obiective incompatibile. Dar aceasta nu înseamnă că problema deficitului este rezolvată. Dobânzile au depășit deja 40 de miliarde de lei în șapte luni. Aceasta este una dintre facturile dezechilibrelor acumulate în ultimii ani și unul dintre motivele pentru care trebuie să continuăm corecția. Cu cât deficitul și necesarul de finanțare se reduc, cu atât putem reduce în timp presiunea asupra costurilor de finanțare”, a explicat Alexandru Nazare. Avertismentul BNR: Legătura dintre bănci și stat poate deveni vulnerabilitate structurală BNR a avertizat încă din iunie că expunerea băncilor asupra administrației publice la nivelul lui martie 2026 a ajuns la 27,6% din active, de aproape trei ori media UE, ceea ce „generează risc de rata dobânzii și de concentrare”. În perioada recentă, băncile autohtone și‑au majorat constant deținerile de titluri de stat, acestea atingând în luna martie 2026 nivelul de 230,7 miliarde lei (față de 79,6 miliarde lei la finele anului 2015). „În condiții de piață favorabile, această interdependență nu generează riscuri, însă în eventualitatea unor evoluții adverse ale ratingului suveran, această concentrare poate reprezenta un canal de propagare și amplificare a riscurilor, atât prin ajustări ale valorii de piață a portofoliilor bancare, cât și prin majorarea cerințelor de capital”, se arată în raportul BNR asupra stabilității financiare din iunie 2026. Ponderea ridicată a creditării corporative denominate în valută (aproape 52% din total în martie 2026), precum și legătura dintre bănci și stat continuă să reprezinte vulnerabilități structurale, arată raportul BNR. De ce preferă băncile titlurile de stat în detrimentul creditării private BNR explică, în raportul din iunie, de ce băncile sunt atât de atrase de titlurile de stat: sunt simultan instrumente de plasare a excedentului de lichiditate, active eligibile pentru rezervele de lichiditate și colateral pentru operațiunile repo cu BNR. Însă, avertizează tot Banca Națională, alocarea unei părți semnificative a resurselor către titluri de stat „poate conduce la efecte de evicțiune a creditării sectorului real”. „Distinct față de riscul de rată a dobânzii, alocarea unei proporții semnificative a disponibilităților băncilor către titluri de stat poate conduce la efecte de evicțiune a creditării sectorului real. Preferința pentru titluri de stat în detrimentul creditării sectorului real pe termen lung conduce la reducerea intermedierii financiare și poate afecta economia în ansamblu, prin accesul mai dificil la creditare, aspect evidențiat inclusiv de evoluția indicatorului credite/depozite (engl. loans-to-deposits ratio) în perioada recentă, care s‑a diminuat de la 86 la sută la finele anului 2015 la 67,4 la sută în martie 2026”, arată BNR în raportul citat. Termenul efect de evicțiune (cunoscut în economie și ca crowding-out effect) definește  fenomenul prin care cheltuielile și împrumuturile excesive ale statului reduc sau blochează accesul sectorului privat la resurse financiare. Peste 70% din investiții sunt susținute din fondurile europene și bani din PNRR Însă majoritatea investițiilor în sectorul privat sunt finanțate acum din bani europeni – Nazare, a indicat și o cifră: peste 70% din investiții sunt susținute din fondurile europene și bani din PNRR. „Peste 71% din investiții sunt susținute din fonduri europene și PNRR. Am continuat, în același timp, rambursările de TVA către companii: peste 20,4 miliarde de lei în primele șapte luni. Reducerea deficitului nu trebuie făcută

Gusturile românești care au cucerit lumea. Cum a ajuns salamul de Sibiu delicatesă în Japonia și conservele de la noi în cămările din Brazilia. Ce specialități exportăm în China

România are deja câteva povești culinare care au trecut granițele: produse cu peste un secol de istorie care au cucerit piețe rafinate cum e Japonia, dar și branduri tinere care aduc gustul copilăriei în trendul culinar contemporan. De la rețete tradiționale la brânzeturi maturate și lactate artizanale, noua generație de producători împachetează brandul și originea românească într-o poveste de succes pe piețele externe. Ce a făcut diferența? GÂNDUL analizează ce au pus pe masă producătorii români care au cucerit lumea. Etichetele românești care au un loc privilegiat pe rafturile din străinătate sunt încă excepții. România continuă să importe mai multă valoare adăugată alimentară decât reușește să exporte, iar industria spune că următorul pas obligatoriu pentru competitivitate este investiția în procesare, capacitate și acces la piețe. Branduri care au dus gusturile românești peste hotare De la Salamul de Sibiu perceput ca produs de lux în Japonia și SUA, la conservele Scandia ajunse în Brazilia, există deja produse „Made in Romania” care au trecut testul piețelor externe. Problema este că aceste povești de succes nu sunt încă suficient de numeroase pentru a schimba imaginea comerțului alimentar al României. Industria spune că are nevoie de investiții, procesare, automatizare și o strategie mai bună de export pentru a transforma potențialul local în branduri capabile să concureze în Europa și dincolo de ea. „Tot suntem arătați cu degetul că se importă. Se importă pentru că industria alimentară nu a fost ajutată suficient cu fonduri ca să poată ajunge la nivelul cerințelor europene” explica, la finalul lui 2025, președintele Federației Patronale Române din Industria Alimentară – Romalimenta, Aurel Popescu. Aurel Popescu adaugă că pentru marile rețele internaționale  producătorii trebuie să poată livra nu doar în România, ci simultan unor piețe precum Polonia, Bulgaria sau Ungaria. Și chiar mai departe. „Dacă nu facem investiții, vin ei peste noi”, este avertismentul lui Popescu. Povestea care vinde. Salamul de Sibiu a pus pe mesele din Japonia și SUA o istorie de peste un secol Imagine a „meselor de lux” din perioada comunistă, salamul de Sibiu are o istorie de peste 100 de ani și o rețetă unică despre care Carmen Gavrilescu, președinta Asociației Producătorilor de Salam de Sibiu (APSS) spune că e rezultatul unui meșteșug transmis din generație în generație. A devenit un succes comercial la sfârșitul secolului XIX, când a ieșit pe piață ca „salam de iarnă”. La Sinaia, industriașul italian Filippo Dozzi producea salam uscat, iar când produsul a început să plece peste hotare, documentele de export erau ștampilate la Vama Sibiu, principalul punct de trecere către Austro-Ungaria. Comenzile externe au început să-l identifice drept „Salam din Vama Sibiu”. Așa s-a născut brandul care a supraviețuit celor două războaie mondiale, Epocii de Aur și a cucerit piețele externe în perioada postdecembristă. În anii 1950, exporturile au crescut atât de mult încât statul comunist a decis să extindă producția. Între 1971 și 1974 a fost construită o nouă fabrică la Mediaș, iar planurile prevedeau alte fabrici în Bacău, Bihor și Galați. „Gustul său unic este rezultatul unei alchimii fascinante între ingrediente de cea mai bună calitate și meșteșugul tradițional, transmis din generație în generație”, explică Carmen Gavrilescu. Produse romanesti sunt expuse la un eveniment de degustare a produselor omologate recent la Ministerul Agriculturii, vineri, 18 martie 2016. ALEXANDRU DOBRE / MEDIAFAX FOTO Rețeta succesului: Românii din diaspora, Brand Ambassador pentru produsele românești Cererea a continuat să crească în ultimii ani, iar în 2025–2026 producătorii au continuat investițiile și extinderea capacităților. Cris-Tim a preluat recent chiar fabrica istorică SALSI din Sinaia. Astăzi, salamul de Sibiu este un produs de lux pe piețele externe. are statut de Indicație Geografică Protejată, iar în asociația producătorilor sunt șase companii românești acreditate și recunoscute în Europa: Agricola Bacău, Aldis Calarași, The Family Butchers România, Salsi Sinaia, Scandia România și Cris-Tim Family Holding. „În SUA, succesul Salamului de Sibiu a fost amplificat de prezența unei mari comunități românești, care a primit cu bucurie acest simbol al tradițiilor românești. Pentru românii din diaspora, Salamul de Sibiu nu este doar un produs alimentar, ci o legătură cu rădăcinile și cultura lor (…) În Japonia, Salamul de Sibiu a fost perceput ca un produs de lux, grație atenției la detalii și respectului pentru tradiție, aspecte foarte apreciate în cultura japoneză”, spune Carmen Gavrilescu intr-un interviu pentru G4Food. Scandia: Conservele românești, pe noul drum global al Mătăsii – din Germania și UK până în Brazilia și Japonia Povestea Scandia începe în 1922, la Sibiu, când Josef Theil, un producător de mezeluri de origine germană, înființează o fabrică de preparate și conserve din carne. În anii ’80, conservele produse la Sibiu traversau planeta pe un drum pe care puține produse românești îl mai fac astăzi: ajungeau din Japonia până Brazilia. Scandia exporta atunci în URSS, Marea Britanie, Germania de Vest, Turcia, Italia, Egipt, Iordania și alte piețe. Între 1990 și 1996, compania spune că exporta întreaga producție. După privatizarea din 2001 a revenit însă și pe piața românească. Povestea Scandia arată însă că pentru a transforma un produs local într-un business internațional nu este suficient să găsești un cumpărător în străinătate. Compania a investit ulterior peste 40 de milioane de euro într-o fabrică nouă, și-a ridicat standardele pentru piețele externe, și-a construit capacități de cercetare-dezvoltare și și-a diversificat portofoliul. Astăzi, strategia de export combină piețele regionale cu cele globale, iar diaspora a fost una dintre primele porți de intrare. Noile povești de succes ale etichetelor românești. Artesana țintește piața din China Una dintre cele mai interesante schimbări este apariția unor producători mai mici care au succes cu produse de nișă pe piețe externe cu gusturi rafinate. Producătorul de lactate Artesana a început să exporte în Belgia și Marea Britanie, iar ulterior a intrat și în Spania. Compania a investit aproximativ 7 milioane de euro într-o fabrică nouă, tocmai pentru a-și crește capacitatea și a susține extinderea. La puțin timp după ce China a aprobat importurile de produse lactate din România, Artesana vizează deja o piață uriașă – unde doar veniturile producătorilor chinezi trec de 70 miliarde dolari. „Pentru

Cum afectează inteligența artificială deciziile băncilor

Pentru factorii de decizie, în special în domeniul băncilor centrale, inteligența artificială (AI) este un subiect intens dezbătut în prezent. Pe măsură ce discuțiile avansează și pozițiile se conturează, devin evidente două linii de argumentare distincte și tot mai antagonice. Una dintre acestea anticipează o îmbunătățire majoră și relativ rapidă a productivității la nivelul întregii economii – o evoluție care, din anumite perspective, poate fi considerată o transformare aproape miraculoasă. Cealaltă este mai puțin convinsă de eventualele beneficii pe termen mediu și lung, concentrându-se mai degrabă pe bula actuală care amplifică evaluările unui număr restrâns de companii tehnologice, împingând totodată în sus prețurile diverselor bunuri și servicii asociate dezvoltării rapide și la scară largă a proiectelor de AI, spune Leonardo Badea, prim-viceguvernator al BNR, într-un articol publicat de CentralBanking.com. Analizarea estimărilor privind cheltuielile de capital pe care doar cei mai mari patru furnizori americani de servicii cloud la scară largă („hyperscalers”), Microsoft, Alphabet, Meta și Amazon, le planifică pentru anul 2026 (de aproximativ 600 de miliarde de dolari) evocă amintiri legate de boom-ul „dot-com” și generează temeri că o bulă similară s-ar putea forma chiar în acest moment. În opinia mea, întrebarea esențială nu este dacă se formează o bulă, ci în ce măsură și cât de rapid vor apărea câștigurile de productivitate generate de inteligența artificială, precum și ce măsuri ar trebui să adopte factorii de decizie în acest interval.  Loading … În anii ‘70, futurologul Roy Amara observa că avem tendința de a supraestima impactul unei tehnologii pe termen scurt și de a-l subestima pe termen lung. Din această perspectivă, internetul și bula „dot-com” constituie, într-adevăr, exemple relevante la care merită să revenim. În anii ‘90, exista așteptarea ca internetul să transforme economia peste noapte. Când realitatea s-a dovedit a fi departe de miracolul anticipat inițial, indicele Nasdaq a pierdut 78% din valoare în perioada 2000-2002. Cu toate acestea, unele dintre companiile care au supraviețuit acelei perioade de expansiune și prăbușire (precum Amazon, eBay și Google) au continuat să dezvolte idei și tehnologii, să creeze produse și piețe și, totodată, să acumuleze profituri și capital, remodelând în același timp industrii întregi și tendințe sociale. Există câteva motive să credem că, în cazul inteligenței artificiale, ciclul ar putea fi diferit de data aceasta. Inovatorii tehnologici din era „dot-com” aveau puține active tangibile, o bază de clienți limitată și venituri reduse. Giganții tehnologici actuali, implicați în cursa pentru dezvoltarea AI, generează deja fluxuri de numerar reale și consistente din liniile de afaceri anterioare (care rămân active), în timp ce noua tehnologie este deja utilizată în scop comercial, aducând venituri semnificative pe o piață diversificată de clienți privați și guvernamentali (printre care se numără, în mod notabil, organizațiile militare și cele din domeniul securității). Potrivit unui studiu McKinsey (2025), 88% dintre organizații utilizează în prezent AI în cel puțin o funcție operațională. Prin urmare, factorul care ar putea declanșa spargerea unei eventuale bule speculative nu va fi, cel mai probabil, insolvența uneia sau a mai multor companii dezvoltatoare de tehnologii noi – așa cum s-a întâmplat în cazul companiilor „dot-com” –, ci o posibilă supracapacitate: o infrastructură AI creată în exces față de cerere (cerere care s-ar putea dovedi sub așteptări) sau o supraestimare a utilității acestei tehnologii. Totuși, riscul mai scăzut de insolvențe majore sau generalizate la vârful ciclului de piață nu exclude apariția unei bule speculative, ci doar îi schimbă forma. O idee introdusă de economistul american John Cochrane (profesor afiliat al Universității Stanford) ne este de ajutor în acest context. Acesta observa că modelele standard tratează productivitatea unei firme ca pe un dat natural. De exemplu, o fermă produce mai mult când plouă și mai puțin în perioadele de secetă, fără a putea influența acest lucru. Ideea lui Cochrane este că firmele pot însă alege să nu rămână pasive: ele pot redistribui productivitatea între diferite scenarii posibile. De exemplu, ferma poate cultiva la începutul sezonului unele suprafețe de teren care dau randament în anii ploioși și altele care se comportă favorabil în anii secetoși. Astfel, ele își constituie un portofoliu de culturi, vizând un compromis: o productivitate ceva mai scăzută în anii buni în schimbul unei productivități mai ridicate în anii nefavorabili, media situându-se net peste nivelul celui mai pesimist scenariu. Aplicarea acestui cadru analitic în discuția asociată impactului inteligenței artificiale schimbă perspectiva. Și în acest caz firmele pot alege să realoce. Dar, este de înțeles de ce, aflându-ne încă în faza inițială a dezvoltării și adopției noilor tehnologii (al căror potențial nu este încă pe deplin confirmat), majoritatea firmelor nu au trecut încă la o redistribuire a resurselor. Procesele nu sunt încă reorganizate, iar noile competențe necesare angajaților nu au fost încă dezvoltate. Cele mai multe firme rămân aproape de nivelul lor actual, „natural”, de productivitate, ceea ce ar putea explica de ce câștigurile la nivel agregat nu sunt încă vizibile în datele statistice. Cu alte cuvinte, noua tehnologie nu generează o valoare sporită instantaneu și fără efort. Creșterea productivității nu apare ca un câștig neașteptat și facil, ca o „mană cerească”. Ea trebuie să fie însoțită de investiții, adaptare organizațională, recalificarea forței de muncă și o integrare eficientă în procesele de producție. Așa cum susține Erik Brynjolfsson (economist de origine daneză, profesor la Universitatea Stanford și director al Stanford Digital Economy Lab), marile inovații aduc beneficii doar dacă sunt însoțite de investiții complementare și de schimbări la nivel organizațional. Prin urmare, opinia mea este următoarea: impactul inteligenței artificiale va fi profund, dar va apărea cu întârziere și se va manifesta inegal. Consider că „scepticii AI” au dreptate în privința fazei inițiale – cea a entuziasmului și a dezamăgirii descrise de Amara -, însă s-ar putea să nu vadă că acesta este doar primul capitol al întregii povești. Faptul că firmele și întreaga economie nu pot încă să evidențieze beneficiile nu înseamnă că noua tehnologie a eșuat deja. Dimpotrivă, în viziunea mea, acest lucru indică faptul că nu am ajuns încă în etapa în care companiile învață să își reconfigureze activitatea pentru a profita de pe

Stațiunea de schi de pe Ghețarul Stelvio, închisă din cauza caniculei

Ultima stațiune de schi de vară din Emisfera Nordică a fost închisă din cauza valului de căldură extremă. Stațiunea din Passo Stelvio din Italia a suspendat temporar toate activitățile de schi pentru că temperaturile mari au dus la topirea învelișului de zăpadă. Este pentru prima oară în istoria modernă când se întâmplă să nu mai existe nicio stațiune de schi de vară deschisă la nord de Ecuator.  Loading … Canicula de la mare altitudine a topit zăpada pe Passo Stelvio Decizia de a închide pârtia a fost luată de operatorul Sifas din motive de siguranță pentru turiști. Orice internaut care va deschide site-ul oficial va fi întâmpinat cu mesajul: „Această decizie dureroasă, dar necesară a fost inevitabilă din cauza condițiilor meteo nefavorabile care au afectat zona în ultimele săptămâni”.  Stelvio sau Stilfser Joch este un pas alopin situat la 2757 de metri altitudine, care face legătura între Vinschgau din Tirolul de Sud cu Valtellina din Lombardia. Pe platforma X, meteorologul Manuel Oberhuber a scris: „Alaltăieri, ultima stațiune de schi pe ghețar din Europa și-a încheiat sezonul de vară: Stilfserjoch, din Tirolul de Sud.”. Telecabinele vor funcționa în continuare, iar vizitatorii vor putea vizita ghețarul. Cum ar fi trebuit să arate în mod normal Passo Stelvio Meteorologii au înregistrat temperaturi mari la mare altitudine pe Passo Stelvio, lipsa înghețului peste noapte și furtuni de ploaie repetate care au destabilizat ghețarul de la suprafață. Operatorii susțin că stațiunea nu mai întrunește condiții de siguranță pentru turiști. Pe 10 august au fost închise alte stațiuni din Alpi, precum Saas-Fee și Zermatt din Elveția și Hintertux din Austria. Se pot desfășura curse cu biciclete și drumeții Un declin istoric: Nicio pârtie deschisă în Europa pentru prima dată în 80 de ani În Norvegia a fost închisă stațiunea din Galdhoopiggen. Cu toate că schiatul de vară a intrat în declin de peste 30 de ani, este pentru prima oară în ultimii 80 de ani când nu mai este deschisă nicio stațiune de schi. Sursa Foto: Zermatt Matterhorn Chiar și pe durata pandemiei din 2020 și 2021, stațiuni ca Zermatt au fost deschise. În vara toridă a anului 2022, Hintertux a înregistrat un număr record de turiști datorită tehnologiilor care produceau zăpadă artificială. Ghețarii au rămas „dezbrăcați”: Când s-ar putea redeschide pârtiile Sursa Foto: Saas-Fee Temperaturile record din vara acestui an au dus la o situație fără precedent, dezbrăcând ghețarii de zăpadă și expunând gheața. Stațiunile Saas-Fee, Passo Stelvio și Zermatt vor fi redeschise când vor permite condițiile meteo, iar stațiunile din Austria vor reintra în funcțiune din septembrie. Sursa Foto: Facebook