Șefa Curții Supreme, Lia Savonea, îl pune la zid pe Ilie Bolojan: două teme în care a manipulat profesionist opinia publică împotriva Justiției
Șefa ÎCCJ a acuzat Executivul Bolojan că a manipulat profesionist opinia publică împotriva Justiției, pe două mari teme. Prima temă de atac a fost pensiile magistraților: „Toată lumea este de acord că a fost un an cu o presiune fără precedent asupra justiției. Ați vorbit de critică, ați vorbit de interes pentru justiție manifestat de anumite zone. Sunt absolut normale – chiar ne ajută să ne îmbunătățim activitatea, să facem acele reglaje necesare. Ceea ce însă este deosebit de toxic este manipularea. Și acest proiect de hotărâre descrie în detaliu, aproape e o radiografie a cum se face manipularea de o manieră profesionistă. Este toxică manipularea, pentru că ea creează percepții false și control asupra acestora. Sunt generate câteva teme, cum a fost tema pensiilor și că n-ar fi tocmai în regulă legea privind pensiile magistraților. S-au folosit jumătăți de adevăr, jumătăți de minciună și în felul acesta s-au obținut o manipulare și o stigmatizare a judecătorilor și a procurorilor, a tuturor celor care beneficiam de aceste pensii. Da, era adevărat că aveam niște condiții generate de protecția independenței, condiții mai bune de pensionare atât în ceea ce privește remunerarea, cât și perioada de timp la care puteam s-o facem. Ceea ce însă era absolut fals era ceea ce spunea fostul prim-ministru (n.r. Ilie Bolojan), la ore de mare audiență publică și prin campanii prelungite: că se face de către toți judecătorii (n.r. ieșirea pensie) la 49-50 de ani, că are statistici care nu a contat că au fost apoi prezentate în lumina reală de către Consiliul Superior al Magistraturii. Ceea ce populația a reținut a fost că suntem o categorie privilegiată”, spune Lia Savonea. Președintele Curții Supreme susține că și folosirea prescripției ca temă de atac împotriva Justiției a fost o manipulare, pentru că adevărații vinovați sunt parlamentarii și procurorii care țin dosarele cu anii în fișete: „Apoi, la loc cu această tematică (repet: îndelung prezentată și la ore largi de audiență), a mai fost o problemă: aceea a cauzelor penale. Și aceasta a fost o modalitate de manipulare dusă la extrem: focalizarea disproporționată pe materia penală. Cu toții știm că în instanțe activitatea în din materie penală este undeva sub 20%; și mai exact, în jur de 13%. Să nu vorbești despre 3 milioane de dosare și despre activitatea pe care colegii din toată țara au dus-o cu greu și a trebuit să facă față în condiții grele de muncă, fără personal de suport, fără logistică, fără ceea ce în Europa civilizată nici nu se poate discuta, că nu ar fi posibil, a vorbi doar despre această nișă de penal și din penal doar despre prescripție a fost tot o formă de manipulare și de a crea o imagine falsă, de a generaliza cumva, de a amplifica niște idei simple. Atunci când discutăm despre materia penală, vrând-nevrând vorbim despre corupție, despre cauze cu violență, cu accidente grave și firește că ele generează emoție publică. Or, focusând pe un caz care, să spunem, s-a finalizat cu achitare, nu s-a finalizat cu condamnare, și amplificându-l, dacă se vorbește continuu și se reduce doar la această idee – că s-a trimis în judecată și nu s-a obținut o condamnare – populația a înțeles că, de fapt, justiția nu funcționează. Populația nu înțelege toate aceste subterfugii, că suntem într-un stat de drept, că orice persoană are dreptul la prezumția de nevinovăție, la judecarea cauzei respectivei persoane într-un proces echitabil, rezonabil. Și materia penală, cum e ea – nimic nu este perfect – , a beneficiat de o focalizare excesivă pe anumite cauze. În general, s-a folosit prescripția. E adevărat și aici: nu toate persoanele trimise în judecată au ajuns să fie judecate pe fond. Câteva dintre ele s-au bucurat de prescripția răspunderii penale. Cine este responsabil de prescripție? Judecătorii? Nu. O spune și acest material foarte limpede și o știm cu toții. O știu și politicienii, cei care au folosit politic ca o armă această chestiune împotriva instanțelor. Vina aparține Legislativului și mai vedem că vina aparține și organelor de urmărire penală, care, într-o proporție covârșitoare, au trimis dosarele pe care le-au trimis la limita răspunderii penale”. Lia Savonea consideră că politicul încearcă să captureze Justiția, după ce judecătorii s-au eliberat după epoca monitorizărilor SRI-DNA: „Atunci stigmatizăm judecătorul din materie penală pentru că el se chinuiește să facă față unor valori europene și standarde europene, să asigure protecția cea mai înaltă cetățenilor români atunci când suntem într-un aparent conflict de valori între cele trei curți: Curtea Constituțională, Curtea de Justiție și Curtea Europeană pentru Drepturile Omului. Pentru asta a trebuit să fie stigmatizați colegi de la instanța supremă, de la curți de apel, de peste tot, unde n-au făcut decât să-și arate devotamentul pentru valorile europene și pentru statul de drept. Acesta este statul de drept. Ar fi foarte multe lucruri de spus, dar nu doresc să mai rețin, pentru că dumneavoastră ați acoperit, în linii mari, aproape toate chestiunile. Dar ar fi multe și ar merita să fie dezvoltate. Sigur: eu cred că am putea să revenim și cu o altă dezvoltare, apropo de capturarea justiției, și să discutăm când a fost în mod real capturată justiția în România, pentru că putem vorbi onest și despre această temă: dacă a fost și când a fost ea, nu acum, când a încercat să se elibereze din anumite constrângeri. Și poate tocmai asta deranjează: această independență pe care judecătorii și-au luat-o, să se ghideze după valorile europene, după valorile reale ale statului de drept, se pare că nu a fost tocmai pe placul puterii politice – a Guvernului, a Parlamentului – în România. (…) Scopul acestei manipulări de un an de zile, acestor presiuni a fost slăbirea puterii judecătorești, slăbirea independenței reale a judecătorilor„.
Laura Vicol, atac virulent la Recorder: Justiția e manipulată cu unghiuri selectate, cu emoție împinsă până la limită, cu concluzii prestabilite
Laura Vicol iese la atac împotriva publicației Recorder, pe care o acuză de inginerii emoționale, menite să împingă publicul înspre o direcție țintită. Ea crede că „o parte a presei construiește narațiuni toxice, fără responsabilitate și fără respect pentru adevăr”. Vicol se consideră o „țintă convenabilă”, a cărei imagine e manipulată de Recorder în așa fel încât să atragă emoția negativă a publicului. „Românii au fost împinși spre o singură concluzie” „Vreau să explic cui are urechi să audă și doreşte să analizeze pertinent și obiectiv două situații halucinante care se repetă și care arată, încă o dată, modul în care o parte a presei construiește narațiuni toxice, fără responsabilitate și fără respect pentru adevăr. Prima situație este deja cunoscută: ziua procesului de insolvență Nordis. Exact atunci Recorder a lansat acel reportaj trunchiat, construit pe jumătăți de adevăr și pe emoție negativă, menit să stârnească furie și ură împotriva mea și împotriva unei companii românești. Ținta principală? Începerea demolării unui candidat la prezidențiale și excluderea mea din Comisia Juridică, sucisem deja gâtul multor vipere. S-a văzut efectul: atacuri, amenințări, judecăți publice înaintea oricărei clarificări. Ei au dat verdictul, românii au fost împinși spre o singură concluzie, iar eu am fost, pentru ei, doar ținta convenabilă într-o poveste pe care și-au dorit să o controleze”, a scris Vicol pe contul personal de Facebook, la puțină vreme după apariția filmului Recorder. În opinia lui Vicol, ancheta Recorder este o „manipulare” la adresa Justiției, „cu unghiuri selectate, cu emoție împinsă până la limită, cu concluzii prestabilite”. Vicol se simte atacată, dar spune că refuză să se retragă dintr-o ecuație complicată, în care presa, Justiția și publicul pare că sunt într-o continuă tatonare, într-un conflict care nu pare să se stingă niciodată. „A doua situație s-a întâmplat aseară. Recorder lovește din nou, de data asta într-o zonă care ar trebui să fie protejată de orice manipulare: Justiția. Un nou material construit pe aceeași rețetă — cu unghiuri selectate, cu emoție împinsă până la limită, cu concluzii prestabilite. Dar știți ce este cu adevărat uluitor? Judecătorii intervievați. Judecători care vorbesc despre sistem, despre colegi, despre situații pe care le prezintă ca adevăr absolut, dar… fără să spună cine sunt cu adevărat ei înșiși. (…)”. Qui prodest? Vicol crede că acest narativ controlat e de natură să compromită însăși încrederea publicului în instituțiile statului și se întreabă cui folosește această „demolare sistematică”. Când astfel de practici sunt îndreptate împotriva Justiției, nu mai este vorba doar de o persoană sau de o companie. Este vorba de încrederea publicului într-o putere a statului. Iar această încredere, odată distrusă, nu se reconstruiește cu un nou reportaj. Eu nu cer să mă apere nimeni. M-am apărat mereu singură. Dar nu pot să tac când văd același mecanism care m-a lovit pe mine fiind folosit acum pentru a lovi Justiția. De aceea întreb direct, fără ocolișuri: Cui folosește această demolare sistematică? Cui servește această campanie de decredibilizare, făcută cu aceeași rețetă cu care au încercat să mă pună la zid? Nu Justiției. Nu oamenilor cinstiți care își fac meseria. Nu celor care cred în stat, în lege, în adevăr. Dar poate că exact asta este miza. Și dacă asta e direcția în care vor să împingă România, manipulată, divizată și fără încredere în propriul stat, atunci am un singur răspuns: Nu cu mine, nu fără să expun fiecare atac făcut din întuneric. Rămân!”, a scris Vicol.