Minerii din Târgu-Jiu protestează în fața Guvernului. Cei 1000 de manifestanți își exprimă revolta față de concedierile anunțate
Aproximativ o mie de mineri de la Complexul Energetic Oltenia protestează astăzi în fața Guvernului. Oamenii au venit la București pentru a-și striga nemulțumirile legate de viitorul lor profesional și de lipsa unui contract colectiv de muncă. Manifestația este autorizată până la ora 17:00 și adună angajați de la exploatările din Rovinari și Turceni, dar și susținători din Capitală. UPDATE 3. Un alt miner, prezent la protest, a declarat că principala nemulțumire o reprezintă concedierea celor 1800 de angajați, dar și faptul că șefii C.E. Oltenia susțin că nu au bani pentru salariile personalului rămas. „În primul rând, după ce vor pleca cei 1800 de salariați din minerit vor rămâne foarte puțini. Și din punctul nostru de vedere, noul contract pentru care ei zic că n-au buget, n-au nimic. Aceasta e a doua oară când venim la București. Nu ne ascultă nimeni, nici conducerea noastră de la CEO. Nu cerem să ni se mărească salariile, ci să ne ție locurile de muncă”, a afirmat protestatarul. UPDATE 2: Nelu Roșca, președintele sindicatului liber Cariera Roșuța, din Gorj a declarat, în exclusivitate, pentru Gândul că statul datorează companiei C.E. Oltenia 182 de milioane de euro. „Ne datorează din 2023, 182 de milioane de euro aport de capital. Avem o tranșă restantă de anul trecut de 430 de milioane, care, culmea, nici anul ăsta n-au fost trecuți în bugetul Ministerul Energiei pentru a fi acordați acestei companii. Am avut în derulare un program de reorganizare și restructurare în care în conținutul său aveam identificare a unui mecanism de compensare pentru acoperirea plății certificatelor de carbon, lucru pe care domnii politicieni n-au dorit să-l facă și nu doresc. Vor să ne țină ca monedă de schimb, trecându-ne în PNNR. Acești guvernanți ne-au condamnat și ne condamnă în continuare pe români la disperare și la sclavie. Grija și preocuparea lor este să adune bani din cârca minerilor și a românilor, ca să dea străinilor. Pentru că în felul ăștia arată zlugărnicia față de șefii lor din Uniunea Europeană”, a declarat liderul sindical. UPDATE 1. Aproximativ 1000 de protestatari s-au strâns în fața Guvernului, pentru a-și exprimă revolta față de reducerea de personal anunțată de conducerea CE Oltenia. Printre mesajele de pe pancartele acestora se regăsesc: „Condamnați Gorjul la moarte economică”, „Restructurare responsabilă, nu închidere. Salvați CEO”, „Gorjul trăiește prin C.E. Oltenia”. Manifestanții solicită suspendarea deciziei de concediere pentru cei 1.800 de angajați și reevaluarea planului de restructurare în raport cu noile orientări europene privind tranziția energetică. Știrea inițială Principala teamă a minerilor este pierderea locurilor de muncă. Situația este urgentă pentru aproximativ 1.800 de angajați ai Complexului Energetic Oltenia care au contracte pe perioadă determinată. Pentru aceștia, data de 1 aprilie ar putea reprezenta ultima zi de muncă, dacă autoritățile nu găsesc o soluție rapidă. Reprezentanții companiei admit că negocierile pentru noul contract sunt blocate în acest moment din cauza lipsei bugetului. Protestatarii solicită premierului Ilie Bolojan să renegocieze condițiile asumate prin PNRR cu Comisia Europeană. Minerii cer ca planul de închidere definitivă a activității miniere, stabilit pentru anul 2030, să fie revizuit. Mii de angajați riscă să rămână pe drumuri de la 1 aprilie Protestul de astăzi din fața Guvernului este punctul culminant al unor tensiuni care durează de mai bine de două săptămâni în județul Gorj. După ce au ieșit zile la rând în stradă pentru a protesta față de concedierile pregătite și au cerut demiterea conducerii, dar și a Consiliului de Supraveghere a companiei de stat, aproximativ 1000 de mineri au venit la București pentru a cere salvarea locurilor de muncă și renegocierea planului de închidere a CE Oltenia. Conflictul a izbucnit după ce conducerea companiei a început să trimită primele decizii de concediere pentru salariații angajați pe perioadă determinată. Miza imediată a protestului este soarta a aproximativ 1.800 de angajați. Aceștia au fost încadrați în ultimii ani pe perioadă determinată, cu promisiunea că vor fi păstrați în sistem. Totuși, un memorandum guvernamental adoptat recent prevede eliminarea acestor posturi pentru a reduce cheltuielile companiei. Primele contracte încetează oficial pe 1 aprilie, iar restul pe 1 mai. În timp ce sindicatele și unii primari din Gorj acuză Guvernul Bolojan de lipsă de soluții, partidele aflate la putere și cele din opoziție își aruncă reciproc vina pentru semnarea planurilor de închidere a mineritului. Protestatarii avertizează că, fără o intervenție directă a premierului Ilie Bolojan la Comisia Europeană, regiunea Gorjului se va confrunta cu un dezastru economic total după anul 2030. AUTORUL RECOMANDĂ: Minerii au protestat în fața Guvernului. Muncitorii au reclamat probleme majore la Complexul Energetic Oltenia și au strigat „Demisia” Angajații CE Oltenia intră în greva foamei. 1.500 de mineri riscă să rămână pe drumuri de la 1 aprilie Culisele protestelor de la Târgu Jiu. Acuzații grave la adresa PNL și USR: „S-au cățărat pe suferința oamenilor, în ajunul sărbătorilor pascale!” Rădăcinile scandalului „CE Oltenia”, adânc înfipte în mandatul lui Virgil Popescu, ex-ministru liberal al Energiei
Ministrul Energiei anunţă că au fost alocaţi bani pentru plata salariilor minerilor din Valea Jiului:”În urmă cu două zile am aflat de situaţie”
Ministrul Energiei, Bogdan Ivan, a anunţat că au fost alocaţi bani, în regim de urgenţă, pentru plata salariilor restante a 2.200 de mineri din Valea Jiului. Ministrul a declarat că a aflat despre „situaţia complicată” de la Complexul Energetic Valea Jiului în urmă cu două zile. „În urmă cu două zile am aflat de situaţia foarte complicată de la Complexul Energetic Valea Jiului, în care 2.200 de oameni, care şi aşa lucrează în condiţii foarte grele, care îşi pun viaţa în pericol de fiecare dată când intră în subteran, nu şi-au primit salariile la timp. Am făcut în cel mai scurt timp, în 24 de ore, o ordonanţă de guvern prin care, împreună cu ministrul Finanţelor şi cu alţi colegi miniştri, cu premierul României, am adoptat acest pachet şi am creat cadrul legal”, a afirmat ministrul Energiei pe rețelele de socializare. Bogdan Ivan a explicat că în cursul zilei a emis şi un ordin de ministru prin care se pot aloca 50 de milioane de lei, în prima etapă, pentru a plăti în cel mai scurt timp posibil salariile oamenilor. „E o situaţie care nu-mi place absolut deloc, nu mi se pare corect ca oameni plătiţi să-şi facă treaba în conducerea companiei să nu facă acest lucru la timp şi să ne informeze doar pe ultima sută de metri, când există o problemă reală, să venim şi să îi salvăm în continuare. Am făcut-o pentru oameni, oameni care chiar au nevoie de aceşti bani şi în cel mai scurt timp vor fi vreaţi banii către o companie şi vor putea să fie făcute plăţi”, a completat ministrul. Protest spontan al minerilor din Valea Jiului Minerii din Valea Jiului au declanșat un protest spontan pentru că nu și-au primit încă salariile. Angajații ar fi trebuit să ia banii în urmă cu două zile. „Este o stare de tensiune generată de faptul că minerii nu au primit încă salariile. Minerii de la Vulcan, schimburile 1 şi 2, s-au blocat în subteran, minerii de la Lupeni protestează în faţa sediului exploatării, iar la mina Livezeni protestul se desfăşoară în sala de pontaj”, a declarat, pentru AGERPRES, preşedintele Sindicatului Muntele, Darius Câmpean. RECOMANDAREA AUTORULUI: Minerii din Valea Jiului, fără SALARII. Sindicatul Muntele cere intervenția Guvernului SALARIILE angajaților de la Complexul Energetic Valea Jiului cresc de la 15 septembrie. Câți bani vor primi în plus angajații
Povestea bărbatului care câștiga mai mulți bani decât știa ce să facă cu ei, dar a ajuns în pragul depresiei. Ce detaliu sumbru ascundea jobul său
Lachie Samuel este un bărbat care a plecat de acasă la 19 ani pentru a lucra ca muncitor FIFO („fly-in, fly-out”, deplasare cu avionul în zone izolate pentru perioade de lucru) în minele din vestul Australiei. Erau cinci zile de muncă istovitoare, urmate de două zile acasă și câștiga aproape 5.000 de dolari australieni (aproape 3.700 de lire sterline) pe săptămână. El povestește că, la început, stilul de viață era dificil, dar era compensat de salariul generos pe care îl primea lunar. „Făceai un schimb de 12 ore, te întorceai în tabără, mergeai la sală, apoi direct la pub, unde comandai câte băuturi voiai”, povesteşte el. Dar, deși primea „mai mulți bani decât știa ce să facă cu ei”, el a descoperit foarte curând partea întunecată a muncii în locuri atât de izolate pentru perioade lungi. Și, pe măsură ce izolarea își făcea loc, tânărul plin de entuziasm și-a început drumul spre autodistrugere, cheltuindu-și veniturile pe alcool și droguri. Primul moment de cumpănă a fost în 2013, când a primit un telefon prin care era informat că partenera lui a încercat să își ia viața. Însă, după ce a cerut sfatul șefului său de echipă, i s-a spus că „dacă chiar ar fi vrut să o facă, ar fi făcut-o”. Iar el, în loc să meargă acasă, a decis să rămână în Kargoolie, îngropându-și tristețea în muncă. Mai mult, a cerut să treacă de la programul de cinci zile de lucru cu două libere, la patru săptămâni de muncă și doar o săptămână liberă O decizie pe care avea să o regrete amarnic pentru că, la scurt timp, Lachie și partenera sa s-au despărțit, lucru care l-a aruncat într-un „loc întunecat”, după cum spune chiar el. A început să se certe cu colegii de muncă și a fost în cele din urmă trimis acasă, la Perth, doar că acolo nu avea prieteni sau familie. Iar fără o rețea de sprijin și purtând „o mare povară de rușine”, Lachie și-a irosit economiile pe alcool, droguri și aventuri amoroase. Însă, la scurt timp, fosta iubtă l-a sunat să îi spună că este însărcinată cu copilul lui. După luni de încercări eșuate de a-și demonstra rolul de tată, ea s-a mutat pe coasta de est. După ce își regăsise scopul în viață ca părinte, mutarea a însemnat pentru el pierderea „ultimei bucăți de identitate”, lucru care, în mod tragic, l-a împins în pragul colapsului. „Îmi amintesc momentele de după, plângând, gândindu-mă cum aproape că i-am luat tatăl fiicei mele. Sunt foarte norocos că, fiind persoana egoistă care eram, am ales să găsesc un motiv să devin un om mai bun pentru ea”, a spus el, potrivit The Sun. După tentativa de sinucidere și afundarea în datorii, proaspătul tată a fost nevoit să se întoarcă în mină, unde a lucrat în următorii trei ani. Acum, el își împărtășește experiențele și lupta cu problemele de sănătate mintală altor muncitori FIFO, pentru a-i ajuta pe cei din breaslă. Sfaturile sale pentru oricine vrea să înceapă un job FIFO sunt să se întrebe de ce își dorește cu adevărat asta și ce anume îl atrage la acest tip de muncă, mai ales că – în ultimii ani – rețelele sociale au fost inundate cu conținut care promovează acest stil de viață. Dar Lachie îi avertizează pe toți cei care sunt dornici să încerce: „Trebuie să știți că dormitorul va fi plin de mucegai, toaleta nu va fi curățată, peste tot va fi mizerie. Speri doar ca patul să fi fost schimbat de la ultima persoană care a stat acolo”. FOTO – Instagram/Lachie Samuel
Aurul negru al tehnologiei: coltanul din Congo și prețul uman al gadgeturilor moderne
În spatele fiecărui smartphone, laptop sau sistem de navigație se ascunde o poveste pe care mulți aleg să o ignore: mii de oameni muncesc în condiții inumane pentru ca tu să ai acces la tehnologie de ultimă generație. În estul Republicii Democrate Congo, mina Rubaya devine simbolul dureros al contrastului dintre progresul digital și suferința umană. Deși coltanul extras aici este vital pentru economia globală, comunitățile care îl scot din pământ trăiesc în mizerie, sub amenințarea constantă a violenței. Bogăție naturală într-o regiune măcinată de război Regiunea Masisi, unde se află mina Rubaya, este cunoscută pentru dealurile sale verzi și pământul bogat în resurse. Dar, în același timp, este și epicentrul unui conflict armat care durează de decenii. Gruparea rebelă M23, susținută de Rwanda, controlează în prezent mina și a recucerit recent orașele importante Goma și Bukavu. În urma acestui nou val de violență, peste șapte milioane de congolezi au fost strămutați, iar mina Rubaya a devenit un teren minat — la propriu și la figurat — de interese politice și economice. Deși coltanul este considerat un mineral critic de către marile puteri ale lumii, precum SUA, Uniunea Europeană și China, populația locală rămâne captivă într-un cerc vicios de exploatare și sărăcie. În 2023, Congo a fost responsabil pentru aproximativ 40% din producția globală de coltan, însă 70% din locuitori trăiesc cu mai puțin de 2,15 dolari pe zi. 40 de dolari pe lună pentru a susține lumea digitală Minerii din Rubaya sapă manual, cu unelte rudimentare, zi și noapte. Pentru munca lor extenuantă, primesc aproximativ 40 de dolari pe lună. Jean Baptiste Bigirimana, unul dintre mineri, spune simplu: „Nu ajunge. Copiii au nevoie de mâncare, haine, școală.” În lipsa unei alternative, mulți acceptă aceste condiții din nevoia disperată de a supraviețui. Situația este agravată de faptul că minerii nu cunosc destinația finală a coltanului pe care îl extrag. Ei nu văd smartphone-urile, tabletele sau computerele care ajung în vitrinele magazinelor din Paris, Tokyo sau New York. Pentru ei, coltanul este doar o piatră cenușie ce le distruge mâinile și le fură viața, zi după zi. În tot acest timp, companiile din industria tech se luptă să reducă dimensiunile gadgeturilor și să le crească performanțele. Dar rareori vorbesc despre lanțul de aprovizionare care pornește din inima unei zone de conflict. Un lanț global opac și o responsabilitate ignorată Coltanul extras din Rubaya ajunge într-un sistem internațional greu de controlat. Potrivit experților ONU, mineralul este transportat în Rwanda, unde este etichetat ca materie primă procesată. De acolo, poate trece prin Emiratele Arabe Unite sau China, înainte de a fi integrat în produse electronice vândute în țările occidentale. Lanțul de aprovizionare este „obscur”, dominat de rețele comerciale chineze, libaneze și africane, care profită din plin de lipsa de reglementare și de haosul din regiune. Statele Unite au reluat recent negocierile cu guvernul congolez pentru un posibil acord privind accesul la resursele minerale, în schimbul sprijinului militar. Dacă mina Rubaya ar fi inclusă într-un astfel de parteneriat, companiile occidentale ar fi obligate să investească în infrastructură și securitate, un pas uriaș într-o zonă dominată de instabilitate. Dar până atunci, viitorul pentru localnici rămâne incert. Bahati Moïse, un comerciant din zonă, spune ceea ce mulți simt: „Toată lumea știe că telefoanele se fac cu coltanul nostru. Dar noi trăim în sărăcie. Nu putem continua așa.” Tu, ca utilizator final, ai un cuvânt de spus. Nu e nevoie să renunți la tehnologie, ci să alegi să sprijini branduri care investesc în lanțuri de aprovizionare etice. Informează-te, întreabă, cere transparență. Pentru că în fiecare pixel al ecranului tău se ascunde o poveste — iar unele dintre ele sunt scrise cu sânge.