Nimeni nu știa cum sunau aceste instrumente vechi de mii de ani. Tehnologia a schimbat totul
Reconstrucția sunetelor instrumentelor muzicale din Antichitate a devenit una dintre cele mai fascinante provocări aflate la granița dintre arheologie, muzicologie și inginerie, arată Il Post. Interesul pentru acest domeniu a crescut și mai mult după ce compozitorul Ludwig Göransson a ales să folosească în coloana sonoră a noului film Odiseea instrumente inspirate din cele care existau în lumea antică. Printre acestea se numără lira și aulosul, un instrument de suflat cu două tuburi, foarte răspândit în Grecia Antică. Instrumentele folosite în film sunt însă copii moderne, deoarece originalele nu mai pot fi cântate, iar unele componente esențiale, precum ancile din trestie, nu s-au păstrat. De ce este atât de greu să afli cum suna un instrument antic Problema nu este doar vechimea obiectelor. Sunetul unui instrument depinde de detalii invizibile, precum cavitățile interne, densitatea lemnului, grosimea pereților sau materialele folosite pentru corzi și membrane, elemente care rareori supraviețuiesc trecerii timpului. Muzică antică. Sursa foto: X În trecut, specialiștii au încercat pur și simplu să cânte la instrumentele originale, cu rezultate dezastruoase. Un exemplu celebru este cel din 1939, când două trompete descoperite în mormântul faraonului Tutankhamon au fost folosite într-o transmisie radio. Una dintre ele s-a deteriorat în timpul probelor și a trebuit reparată înainte de concert, iar astăzi asemenea experimente sunt considerate prea riscante. Scanări 3D și tomografie computerizată în locul experimentelor În ultimii ani, muzee și universități au schimbat complet abordarea. Cercetători de la Massachusetts Institute of Technology (MIT) și Museum of Fine Arts din Boston folosesc scanări 3D și tomografie computerizată (CT) pentru a reconstrui cu precizie atât exteriorul, cât și interiorul instrumentelor. Pe baza acestor imagini sunt realizate copii identice, imprimate 3D și apoi reproduse din ceramică sau alte materiale apropiate de cele originale. Astfel, muzicienii pot interpreta instrumentele fără ca piesele istorice să fie atinse sau deteriorate. Primul rezultat important a fost reproducerea unui fluier aparținând culturii Paracas din Peru, vechi de peste 2.000 de ani, prezentat public în 2025. Echipa intenționează acum să extindă proiectul și la instrumente din lemn, inclusiv flaute și instrumente cu coarde. Proiecte similare în Europa și Asia Inițiative asemănătoare au fost dezvoltate și în Marea Britanie, unde cercetători au recreat instrumente din Egiptul Antic, precum și în cadrul European Music Archaeology Project, finanțat de Uniunea Europeană. Acest program a permis reconstruirea unor instrumente spectaculoase, printre care carnyxul galic – o trompetă de aproape doi metri lungime – dar și instrumente romane folosite în amfiteatre sau în ceremoniile militare. În China, cercetătorii au apelat la simulări informatice pentru a recrea sunetul celebrului ansamblu de 64 de clopote din bronz ale marchizului Yi de Zeng, vechi de aproximativ 2.400 de ani. Fiecare clopot produce două note diferite, însă originalele sunt prea valoroase și prea grele pentru a fi utilizate în experimente. Tehnologia deschide o nouă fereastră către trecut Specialiștii spun că aceste metode nu urmăresc doar reconstruirea unor obiecte istorice, ci și înțelegerea modului în care muzica era interpretată în civilizațiile antice. Combinând arheologia cu scanarea digitală, imprimarea 3D și modelarea acustică, cercetătorii pot reda sunete care nu au mai fost auzite de sute sau chiar mii de ani, oferind o perspectivă nouă asupra culturilor care au stat la baza civilizației moderne.
Harvard a demolat unul dintre cele mai cunoscute sfaturi de sănătate
Cercetarea a inclus 13.547 de femei fără boli cardiace și cancer, cu vârsta medie de aproximativ 72 de ani. Concluzia principală este clară: volumul total de pași parcurși contează mai mult decât frecvența activității, potrivit The Independent. Femeile care făceau 4.000 de pași pe zi, o dată sau de două ori pe săptămână, aveau un risc cu 26% mai mic de deces din orice cauză. Riscul de boli cardiace scădea cu 27%, față de femeile cu un stil de viață sedentar. Beneficii suplimentare la trei zile pe săptămână Atingerea aceluiași obiectiv în trei zile pe săptămână a adus rezultate și mai bune. Riscul de deces prematur a scăzut cu 40%, iar riscul de boli cardiace s-a redus cu 27%. Un nivel mai ridicat de activitate – între 5.000 și 7.000 de pași – a dus la reduceri suplimentare, dar mai modeste. Riscul de deces a fost cu 32% mai mic. Riscul cardiovascular s-a stabilizat însă la 16%. Frecvența sau volumul total? Cercetătorii au ajuns la concluzia că „numărul de pași pe zi, mai degrabă decât frecvența zilelor pe săptămână, este factorul determinant cheie”. Nu există un model „mai bun” sau „cel mai bun” pentru a obține beneficii prin mersul pe jos. Concluzia lor practică: „Persoanele pot desfășura activitate fizică în orice mod preferat”. Noi recomandări pentru femeile în vârstă Pe baza rezultatelor, cercetătorii propun revizuirea ghidurilor de activitate fizică pentru femeile în vârstă. Recomandarea lor: cel puțin 4.000 de pași pe zi, timp de una sau două zile pe săptămână, este suficientă pentru a reduce mortalitatea și riscul cardiovascular. Studiul contrazice astfel unul dintre cele mai răspândite sfaturi din domeniul sănătății. Obiectivul de 10.000 de pași, promovat intens în ultimele decenii, nu are o bază științifică solidă pentru toate categoriile de vârstă.
Două mari mituri despre Brâncuși, făcute praf chiar de ziua Maestrului
Este ziua lui Brâncuși – 150 de ani de la nașterea Maestrului – și se cuvine să-l cinstim cum se cuvine. O metodă ar fi aceasta: încercând să demontăm miturile care-l înconjoară. Prin urmare, nu! În 1904 Brâncuși nu s-a dus pe jos până la Paris! Nu a făcut deci, pe jos 2000 de km și nu, nu a fost o aventură în sine! Mitul este distrus bucată cu bucată de scriitorul și jurnalistul Dan Alexe într-un text postat pe rețeaua LinkedIn. „Brâncuși știa foarte bine să se pună în scenă” „E fals, desigur, Brâncuși a făcut mare parte din traseu cu trenul, dar asta arată cum știa el sa creeze o legendă în jurul lui. Că știa foarte bine să se pună în scenă s-a văzut la Paris, unde el a început de altfel să se fotografieze îmbrăcat ca un pelerin, sau un preot, sau spălător de vase etc., înainte de a învăța singur să fotografieze, după ce luase câteva indicații de la Man Ray”, scrie Dan Alexe. Dan Alexe care, mai mult decât atât, invocă, spre argument, orarul trenurilor din 1904 – „Orient Express avea cursă zilnică, făcea exact 24 de ore între Viena și Paris. Douăzeci și patru de ore, nu un an. Mersul pe jos un an de zile nu e pentru săraci Alt argument: sărăcia! Pentru un sărac, mersul pe jos, timp de un an de zile nu e câtuși de puțin un efort care nu costă, ci costă mai mult decât dacă ai merge cu trenul. Din ciclul „sunt prea sărac să-mi permit lucruri ieftine”, Dan Alexe argumentează economic că e mai scump să mergi pe jos un an întreg decât să mergi cu trenul o zi sau două. „Ca să nu mai zic că pentru sărăntoc nici nu-i economic să meargă pe jos, căci o să-l coste nesfârșit mai mult (fără a mai vorbi de anul pierdut). În loc să găsească de mâncare de vreo trei-patru ori, în alea 3-4 zile cât ar pândi prin gări un tren fără să plătească, un an pe jos înseamnă că artistul hămesit trebuie să mănânce de 365 de ori”. Aia cu „V-am lăsat săraci….” nu e adevărată! Nici vorba aia celebră, atribuită lui, nu este reală: „V-am lăsat săraci și proști, vă găsesc și mai săraci, și mai proști!”. „Dar, ce să-i faci, e mai romantic să ți-l imaginezi desculț prin praf, cu tălpile fisurate în crevase adânci și pe umăr o bocceluță cu un ciocan și un măr, gândindu-se cât de proști sunt ăia lăsați acasă… Dar, la fel, Brâncuși nu le-a spus niciodată românilor: „V-am lăsat săraci şi proşti, vă găsesc şi mai săraci, şi mai proşti!” Nimeni n-a indicat vreodată sursa citatului apocrif. Doar vă place să preluați asta la infinit, acela fiind un citat pentru pompoșii care cred că autoderiziunea înseamnă să-ți spui prost, chicotind în spate că de fapt nu ești. (Cam ca în citatul similar al lui Țuțea.)”, scrie Dan Alexe.
Inteligența Artificială a creat de la zero antibiotice inovatoare împotriva gonoreei și a stafilococului auriu, două dintre cele mai rezistente la tratament
O echipă de cercetători de la Massachusetts Institute of Technology (MIT) a folosit Inteligența Artificială de tip generativ pentru a obține două noi potențiale antibiotice, care ar putea ucide gonoreea rezistentă la medicamente și SURM (Staphilococcus aureus rezistent la meticilină). Medicamentele au fost concepute atom cu atom de către AI și au ucis superbacteriile în teste de laborator și pe animale. Desigur, cei doi compuși mai au nevoie de testări suplimentare, ani de perfecționare și studii clinice înainte să fie propuse pacienților. De ce rezistența la antibiotice este o problemă globală Echipa de la MIT a comentat că această descoperire ar putea marca începutul unei „a doua epoci de aur” în descoperirea antibioticelor, într-o lume în care infecțiile de acest tip provoacă peste un milion de decese pe an. Din cauza utilizării excesive a antibioticelor, bacteriile au evoluat, iar ultimele decenii au fost marcate de o lipsă acută a antibioticelor noi. Faptul că Inteligența Artificială generativă a creat aceste produse este un pas uriaș pentru cercetarea în acest domeniu. Staphilococcus aureus este inofensiv dacă este pe piele, dar, odată intrat în organism prin răni, tăieturi, etc, este devastator. Cum a ajuns IA să creeze medicamentele De asemenea, gonoreea, provocată de bacteria Neisseria gonorrhoeae, care a dezvoltat rezistență de-a lungul timpului, la toate clasele de antibiotice și pe care OMS a clasificat-o „patogen prioritar de nivel critic”, dezvoltă, în unele cazuri, o super-tulpină, care este extrem de dificil de vindecat și care nu răspunde la tratamentele-standard. Oamenii de știință au antrenat AI-ul oferindu-i structura chimică a unor compuși cunoscuți, împreună cu date despre măsura în care aceștia încetinesc creșterea diferitelor specii de bacterii. Astfel, AI a învățat cum sunt afectate bacteriile de diferite structuri moleculare, alcătuite din atomi precum carbon, oxigen, hidrogen și azot. Au fost testate două abordări pentru proiectarea de noi antibiotice cu ajutorul AI. Prima a identificat un punct de plecare promițător căutând într-o bibliotecă de milioane de fragmente chimice, de opt până la 19 atomi, și a construit de acolo. A doua a oferit AI-ului libertate totală încă de la început. Procesul de proiectare a eliminat, de asemenea, orice compus prea asemănător cu antibioticele existente. Mai e mult până departe, dar începutul e promițător S-a încercat, totodată, garantarea faptului că sunt create medicamente, nu substanțe precum săpunul, și filtrarea oricărui compus prevăzut a fi toxic pentru oameni. După fabricare, cele mai promițătoare modele au fost testate pe bacterii în laborator și pe șoareci infectați, rezultând două noi potențiale medicamente. „Suntem entuziasmați pentru că am demonstrat că inteligența artificială generativă poate fi folosită pentru a crea antibiotice complet noi”, a declarat profesorul James Collins, de la MIT, pentru BBC. „AI ne poate ajuta să concepem molecule ieftin și rapid și, în acest fel, să ne extindem arsenalul și să ne ofere un avantaj în lupta noastră de inteligență împotriva genelor superbacteriilor.” Totuși, acestea nu sunt pregătite pentru teste clinice, iar medicamentele vor necesita rafinare – estimată la încă unu sau doi ani de muncă – înainte ca lungul proces de testare pe oameni să poată începe.
Folosirea ChatGPT ar putea reduce capacitatea de gândire critică și memoria, avertizează cercetătorii de la MIT
Un nou studiu realizat de cercetători de la prestigiosul Massachusetts Institute of Technology (MIT) aduce în discuție un efect secundar neașteptat al folosirii asistenților AI, precum ChatGPT: un posibil declin cognitiv. Potrivit concluziilor echipei de la MIT Media Lab, utilizarea exclusivă a acestor unelte poate reduce implicarea mentală, slăbi capacitatea de memorare și afecta gândirea critică. Studiul, aflat deocamdată în stadiu de preprint (publicare preliminară), a analizat reacțiile cerebrale și performanța unui grup de participanți în timpul unor sarcini de redactare. Rezultatele sugerează că, pe termen lung, utilizarea frecventă a AI-ului pentru generarea de conținut poate duce la ceea ce cercetătorii numesc „datorie cognitivă” – o scădere a performanței mentale independente și o vulnerabilitate crescută la gândire superficială, scriu cei de la Euronews.. Creierul, tot mai puțin activ atunci când scriem cu ajutorul AI Pentru a evalua efectul real al tehnologiei asupra procesului de învățare și scriere, cercetătorii au împărțit participanții în trei grupuri: unii au folosit ChatGPT, alții un motor de căutare clasic, iar ultimii au scris fără niciun ajutor digital. Pe durata sarcinii, activitatea cerebrală a fost monitorizată prin electroencefalogramă (EEG), iar ulterior, eseurile au fost evaluate de oameni și sisteme automate. Rezultatul? Cei care au folosit doar ChatGPT au prezentat cea mai scăzută activare cerebrală, în special în zone asociate cu memoria, atenția și gândirea reflexivă. În plus, acești participanți au avut dificultăți în a-și aminti ce au scris, dovedind o dezangajare cognitivă în raport cu textul generat. De cealaltă parte, cei care au scris fără niciun instrument digital au avut cea mai bună implicare cognitivă și cele mai bune rezultate la testele de memorare. Într-o a doua etapă a experimentului, grupul care folosea ChatGPT a fost rugat să redacteze un nou text fără niciun ajutor. Redactările lor au fost considerate mai slabe, „lipsite de profunzime și cu biasuri evidente”, față de cele ale celorlalți participanți. Pericolul unei gândiri superficiale și pierderea conexiunii cu propriile idei Cercetătorii avertizează că utilizarea repetată a instrumentelor AI poate duce la o „scădere probabilă a abilităților de învățare” și poate reduce în timp capacitatea de a analiza critic informațiile. Mai mult, participanții care au folosit ChatGPT au arătat o conectare emoțională și intelectuală mai slabă cu ideile exprimate, iar unii nici măcar nu și-au putut aminti propoziții din textele redactate. „Când utilizatorii preiau sugestii fără să le evalueze, renunță nu doar la asumarea ideilor, ci riscă să internalizeze viziuni superficiale sau părtinitoare”, se menționează în raport. Autorii subliniază și riscul pe termen lung: diminuarea curiozității intelectuale, scăderea creativității și vulnerabilitate crescută la manipulare. În schimb, cei care au scris fără niciun ajutor au raportat un sentiment mai mare de satisfacție, coerență internă și implicare, iar conexiunile neuronale din timpul sarcinii au fost vizibil mai active. Studiul sugerează că AI-ul poate fi un instrument util, dar utilizarea pasivă, fără gândire critică, poate avea efecte adverse asupra funcțiilor cognitive esențiale. Cercetătorii MIT cer ca efectele utilizării instrumentelor AI, în special ale modelelor lingvistice mari (LLM), să fie studiate mai amănunțit înainte ca acestea să fie prezentate drept soluții universal benefice pentru societate.