Răzbunarea leneșilor: Dai cu aspiratorul? Urci scările? Felicitări, tocmai ți-ai prelungit viața
Nu e nevoie de abonament la sală sau antrenamente epuizante. Cercetătorii norvegieni au analizat datele a peste 150.000 de adulți din Marea Britanie, SUA și Scandinavia. Concluzia privind viața este surprinzătoare prin simplitatea ei, notează La Stampa. Ce au descoperit cercetătorii Cinci minute de activitate moderată zilnică în plus – mers alert, bicicletă, urcat scări – pot preveni unul din zece decese înainte de 69 de ani. „A fost surprinzător să constatăm cum schimbări mici au un impact atât de semnificativ”, a declarat Ulf Ekelund, coordonatorul studiului și profesor la Școala Norvegiană de Sport. Ekelund subliniază că obiectivul real rămâne cel recomandat de OMS: 150 de minute de exerciții moderate pe săptămână. „Dar 5 minute sunt un început bun”. Efectul cel mai mare la sedentari Beneficiile sunt cu atât mai mari cu cât punctul de plecare este mai jos. Pentru cei deja activi, cinci minute în plus au un efect minor. Pentru cei sedentari, schimbarea este semnificativă. Reducerea timpului petrecut pe scaun cu doar 30 de minute pe zi scade rata mortalității premature cu 7%. „Sedentarismul este una dintre principalele cauze ale bolilor cronice și ale decesului prematur”, a adăugat Ekelund. Aspiratorul contează Activitățile care cresc frecvența cardiacă se califică. Dansul în bucătărie, aspiratul energic, urcatul scărilor mai repede decât de obicei, toate contează. Nu e nevoie ca mișcarea să fie continuă. Sesiunile scurte distribuite pe parcursul zilei au efecte reale asupra sănătății cardiovasculare. Datele globale sunt îngrijorătoare. Unul din trei adulți și opt din zece adolescenți nu fac suficientă mișcare. Peste cinci milioane de decese pe an sunt atribuite inactivității fizice. Nivelurile globale de activitate fizică nu s-au îmbunătățit în ultimele două decenii.
România, țara cu cel mai mare consum de alcool, cu o rată foarte mare a fumatului și a mortalității evitabile / Raport OCDE
România înregistrează cel mai ridicat nivel de consum de alcool dintre toate țările membre ale OECD (Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică), menționează raportul Organizației pe anul trecut. 5% dintre decesele din România sunt atribuite consumului de alcool, față de 3%, cât se înregistrează în celelalte state. România stă foarte bine la consumul de alcool. Cel mai bine! În medie, consumul de alcool înregistrat în 2023 a fost de 12,3 litri de alcool pur pe adult, în timp ce media OCDE a fost de 8,5 litri. O creștere semnificativă de consum de alcool – 30% – a fost înregistrată în România între 2013 și 2023. În ceea ce privește consumul episodic excesiv, și aici stăm bine: 11% din populație consumă alcool episodic excesiv – cea mai mare rată din OCDE, cu 20% la bărbați și 3% la femei. Raportul OCDE remarcă și faptul că România nu are o strategie națională elaborată privind consumul de alcool și că alcoolul este disponibil inclusiv în benzinării. 25% dintre adolescenții români vapează – una dintre cele mai mari valori din OCDE În ce privește fumatul, 9% dintre decesele înregistrate în România sunt atribuite fumatului, o medie apropiată de cea a celorlalte țări membre ale OCDE. La adulți, rata fumatului a fost, în 2019, de 18,7%, peste media OCDE, de 14,8%. Bărbații fumează de aproximativ 4 ori mai mult ca femeile. 23% dintre adolescenții de 15 ani au fumat în ultimele 30 de zile. 25% folosesc țigări electronice / vape – printre cele mai mari valori din OCDE. În privința politicilor antifumat, raportul menționează câteva măsuri luate de România: interdicția fumatului în spații închise, avertismente pe pachete, creșterea graduală a taxelor (2024 – 2026). Raportul reține că nu există ambalaje generice și că taxele pe tutun sunt sub recomandările OMS. Cea mai mare rată a mortalității tratabile România se află printre țările cu mortalitate evitabilă foarte ridicată: 251 de decese la 100.000 de locuitori din cauze prevenibile. Spre comparație, media OCDE este de 145, în timp ce în țările OCDE din UE este de 179. De asemenea, un lucru interesant remarcat în raportul OCDE: mortalitatea din cauze tratabile (adică evitabilă prin intervenții medicale) este, în România, de 179 de decese la 100.000 de locuitori – cea mai mare rată dintre țările OCDE – lucrul acesta indică slăbiciuni în prevenție, acces tardiv sau inexistent la servicii medicale, eficiență redusă a sistemului de sănătate. Un român din cinci face sport de peste trei ori pe săptămână Principala cauză de mortalitate din România sunt bolile cardiovasculare. România are rate foarte ridicate de mortalitate prin boală cardiacă ischemică, mortalitate cerebrovasculară (AVC) peste media OCDE. Vorbim de un tip de mortalitate evitabil prin stilul de viață, legat de alimentația nesănătoasă, sedentarism, fumat, consum nociv de alcool. 29% dintre decesele înregistrate în 2021 au fost atribuite factorilor de risc comportamentali, 16% au fost asociate cu riscurile alimentare (în timp ce, în celelalte țări OCDE, rata a fost de 10%). Doar 40% dintre români consumă zilnic fructe și legume și doar un român din cinci face sport de peste trei ori pe săptămână. Nivelul de implicare al populației în politicile de sănătate publică este redus 67% dintre adulții români sunt supraponderali sau obezi, vs. 54% în celelalte țări. În 2022, un adolescent român din patru era supraponderal sau obez. În privința inițiativelor în sistemul de sănătate publică, raportul menționează un oarecare progres, dar impactul în populație este limitat. Admite existența programelor pentru bolile netransmisible (diabetul) și a campaniilor de educație sanitară, dar observă acoperirea redusă pentru zonele rurale și izolate. Raportul reține și nivelul redus de implicare al populației în aceste programe, dublat de criza structurală a sistemului de sănătate publică, ambele ducând la o rată de mortalitate evitabilă.
Statistică de ultimă oră: România se află pe locul al treilea, în UE, în ceea ce privește rata mortalității prevenibile
România se află pe locul al treilea în Uniunea Europeană în ceea ce privește rata mortalității prevenibile, cu 306 decese la 100.000 de locuitori în 2018. Aceasta este de peste două ori mai mare decât media UE, care este de 160 la 100.000. Sunt datele studiului publicat astăzi de BioMed Central, o editură britanică specializată în publicații științifice de tip open access. Studiul publicat astăzi analizează datele privind mortalitatea prin cancer de sân în România, în comparație cu Uniunea Europeană și evidențiază diferențele semnificative între mediile urban și rural. Între 2000 și 2017, cazurile de cancer de sân din România au crescut exponențial, la femei cu vârsta de 20 de ani sau peste Studiul arată că în anul 2000, 77.298 de decese cauzate de cancerul de sân au fost înregistrate în UE, din care 3,8% (2.949 de decese) au avut loc în România. Până în 2017, numărul total de decese cauzate de cancer de sân în UE a crescut la 84.613, iar ponderea României a crescut ușor la 4,1% (3.500 de decese). Pe parcursul a două decenii, între 2000 și 2020, România a înregistrat un total de 67.339 de decese la femei cu vârsta de 20 de ani sau peste din cauza cancerului de sân. Ratele de mortalitate: România vs. UE Mortalitatea generală a fost semnificativ mai mare în România, pe toată durata studiului Pe toată durata studiului (2000-2017), România a avut rate de mortalitate generală (din toate cauzele) semnificativ mai mari decât media UE. De exemplu, în 2002, rata în România era de 1.641,5 decese la 100.000 de locuitori, comparativ cu 1.022,7 decese la 100.000 în UE. Această tendință a continuat, ajungând în 2017 la 1.192,7 decese la 100.000 în România față de 820,8 la 100.000 în UE. Mortalitatea prin toate tipurile de cancer (la femei) Interesant este că, în perioada 2002-2017, rata de mortalitate pentru toate tipurile de cancer la femei a fost inițial mai mare în UE decât în România. În 2002, rata era de 180,5 la 100.000 în România și 227,5 la 100.000 în UE. Totuși, tendințele s-au inversat: până în 2017, rata în România a crescut la 195,5 la 100.000, în timp ce în UE a scăzut la 205,4 la 100.000. Mortalitatea prin cancer de sân (la femei): în ceea ce privește specific cancerul de sân, situația a evoluat similar cu mortalitatea generală prin cancer. La începutul perioadei (2002), rata de mortalitate prin cancer de sân era mai mare în UE (38 la 100.000) decât în România (36,3 la 100.000). Însă, până în 2017, această ordine s-a inversat: rata în UE a scăzut la 32,4 la 100.000, în timp ce în România a crescut la 35,9 la 100.000. Acest lucru arată o îmbunătățire în UE și o înrăutățire relativă în România. România rurală vs. România urbană Pe parcursul întregii perioade 2000-2020, ratele de mortalitate prin cancer de sân la femei au fost constant mai ridicate în zonele urbane decât în cele rurale, atât la nivel național, cât și în aproape toate regiunile. Această observație nu este surprinzătoare, având în vedere că majoritatea populației (aproximativ 55-56%) locuiește în zone urbane, iar 65% din totalul deceselor prin cancer de sân au avut loc în orașe. Variații regionale ale diferenței urban-rural În 2000, regiunea de sud-est a înregistrat cea mai mare diferență: ratele în zonele urbane erau cu 96,6% mai mari decât în cele rurale. În 2020, regiunea de nord-vest a preluat acest loc, cu rate urbane cu 66,7% mai mari decât cele rurale. Diferența urban-rural a fost cea mai mică în sud în 2000 (cu 53,6% mai mare în urban) și în Vest în 2020 (cu 29,4% mai mare în urban). În București-Ilfov, unde peste 90% din populație locuiește în mediul urban, rata combinată urban/rural este aproape identică cu rata urbană, ceea ce subliniază impactul predominanței urbane în această regiune. Tendințe pe două decenii la nivel național și sub-național La nivel național Per total, rata națională de mortalitate prin cancer de sân la femei în România a înregistrat o scădere de 3,2% între 2000 și 2020 (de la 39,60 la 38,35 la 100.000 de femei). Pe regiuni, deși la nivel național se observă o scădere, situația regională este mixtă: Majoritatea regiunilor au înregistrat o scădere a ratelor de mortalitate prin cancer de sân. Cea mai mare scădere a fost în regiunea București-Ilfov, cu 10,2%. Însă, regiunile sud și centru au înregistrat o creștere a ratelor, cea mai mare fiind în centru cu 8,16%. În zonele urbane, ratele de mortalitate prin cancer de sân în zonele urbane au scăzut cu 11,1% la nivel național între 2000 și 2020. Aproape toate regiunile urbane au înregistrat scăderi, cu excepția Sudului, unde a fost o ușoară creștere (1,5%). Cea mai mare scădere urbană s-a înregistrat în nord-est, cu 14,9%. În zonele rurale, s-a înregistrat o scădere mult mai mică, de doar 1,6% la nivel național. În timp ce unele regiuni rurale au avut scăderi semnificative (ex: sud-vest cu 17,9%), altele au avut creșteri notabile (ex: centru cu 15,2%). Raportul dintre ratele de mortalitate urbană și rurală a scăzut de la 1,74 la 1,57, indicând o oarecare reducere a decalajului, dar mortalitatea urbană rămâne considerabil mai mare. Concluzii generale: deși mai puține femei mor, numărul celor care trăiesc cu boala este în creștere Scăderea generală a mortalității standardizate pe vârstă prin cancer de sân și, în special, a celei din mediul urban, este semnificativă, statistic. Este notabil faptul că prevalența a crescut în aproape toate regiunile între 2013 și 2020, sugerând că, deși mai puține femei mor, numărul total al celor care trăiesc cu boala este în creștere. Aceste date complexe subliniază necesitatea unor intervenții de sănătate publică bine direcționate pentru a reduce mortalitatea prin cancer de sân în România, în special în zonele cu creșteri sau diferențe mari între urban și rural, subliniază autorii studiului, personalități de marcă în medicina modernă: Silviu Călin Rădulescu, Cristian Calomfirescu, Carmen Ungurean, Florentina Furtunescu, John W. Carew, Amr Soliman și Li Zhang.