SUA transferă comanda Elveției de rachete Patriot spre Ucraina
Sistemele de apărare Patriot din SUA care ar fi trebuit să ajungă în Elveția, vor fi trimise spre Ucraina, potrivit ministrului elvețian al Apărării, citat de Sky News. Elveția a comandat cinci sisteme de apărare Patriot în 2022, însă oficialii elvețieni au fost informați că departamentul de Apărare al SUA „va reprioritiza livrarea sistemelor de apărare Patriot pentru a sprijini Ucraina”. Livrarea rachetelor Patriot, sisteme de apărare care costă miliarde de dolari, a fost inițial programată să înceapă în 2027. Livrarea sistemelor de apărare către Elveția ar fi durat un an. Luni, Trump a anunțat că SUA va trimite mai multe rachete americane în Ucraina, dacă Uniunea Europeană va acoperi costurile de producție pentru echipamentele de apărare. Potrivit declarațiilor făcute luni de Mark Rutte, secretarul general NATO, Germania, Finlanda, Danemarca, Suedia, Norvegia, Marea Britanie, Olanda și Canada și-au exprimat deja intenția de a contribui financiar pentru a acoperi costurile echipamentelor de apărare. De asmenea, Suedia și Danemarca au precizat că sunt gata să ajute cu livrarea armelor americane în Ucraina, prin intermediul NATO.
Friedrich Merz: Rachetele Patriot vor ajunge în Ucraina foarte curând
Friedrich Merz a anunțat că Ucraina va primi rachete cu rază lungă de acțiune „foarte curând”, după ce Donald Trump a decis să crească sprijinul militar pentru Kiev, scrie Politico. Președintele Statelor Unite a făcut public un acord cu NATO, prin care statele europene vor finanța trimiterea de arme către Ucraina. La o conferință de presă în Marea Britanie, Merz a spus că Ucraina are nevoie de sisteme de atac cu rază lungă pentru o apărare eficientă și că va primi „foarte curând, foarte curând, sprijin suplimentar în această privință”. El a declarat că acest sprijin ar putea deveni funcțional în câteva săptămâni. Luni, Trump a spus că unele sisteme Patriot vor ajunge „în câteva zile”, deși unii experți au fost sceptici în ceea ce privește viteza transferului. Alexus Grynkewich, șeful Comandamentului aerian al NATO, a spus joi că „pregătirile sunt în curs de desfășurare, lucrăm foarte strâns cu germanii la transferul Patriot”. Merz a participat împreună cu Keir Starmer la o conferință de presă, în cadrul vizitei sale în Regatul Unit pentru semnarea unui tratat de prietenie care promite o colaborare mai strânsă în domeniul securității și apărării. Starmer a declarat că „este absolut clar că el (Trump) vrea ca Putin să se miște” și că acum „susține acest lucru cu capacități militare”. Tot Friedrich Merz a precizat că miniștrii apărării organizează acum logistica pentru implementarea ofertei lui Trump, conform căreia țările europene trimit arme Ucrainei înainte de a cumpăra arme noi din State.
Adrian Severin: Victoria Nuland a intervenit pentru a integra cât mai repede Ucraina în NATO
Într-o ediție transmisă live de Gândul, Adrian Severin, fost ministru al Afacerilor Externe, a vorbit despre planul diplomatic inițial privind Ucraina și despre momentul în care echilibrul a fost rupt. Acesta a explicat cele trei direcții-cheie care ar fi putut duce la stabilitate în regiune: finlandizarea, federalizarea și europenizarea. Totul s-a năruit însă în momentul în care SUA a schimbat regulile jocului. Urmăriți aici, integral, emisiunea lui Marius Tucă. Adrian Severin: „Europenizarea, adică să o includem, să o aducem, să o tragem spre Uniunea Europeană” Adrian Severin a prezentat cele trei principii fundamentale care ar fi permis păstrarea Ucrainei într-o zonă de echilibru geopolitic. Prin neutralitate, flexibilitate internă și apropiere economică de Uniunea Europeană, Ucraina putea deveni un spațiu de cooperare. „A fost trei chestiuni importante. Am spus finlandizarea, adică neutralizarea. Doi, federalizarea, pentru că se dorea acasă și că era normal, că pentru o federalizare am fi putut, nu numai să rezolvăm niște probleme de interes pentru noi sau pentru alții, dar am fi dat anumită flexibilitate construcției statale ucrainene, ca să o facem mai rezistentă. Și trei, europenizarea. Și europenizarea, adică să o includem, să o aducem, să o tragem spre Uniunea Europeană, ceea ce i-ar fi adus și pe românii de acolo și mai aproape de noi, în condițiile în care lansaserăm, și am fost, am negociat, am conceput acest plan de data asta în Uniunea Europeană, în condițiile în care lansasem un parteneriat pentru dezvoltare cu Federația Rusă. Deci ideea era, cu cât relațiile dintre Uniunea Europeană și Federația Rusă erau mai bune, cu atât puteam aduce mai ușor Ucraina în Uniunea Europeană. Și invers, cu cât, sau complementar, cu cât relația dintre Ucraina și Rusia era mai bună, cu atât ne era mai ușor să aducem Ucraina în Uniunea Europeană. Și cu rușii căzuserăm de acord asupra acestei formule. Nu erau foarte fericiți, pentru că, sigur, au vrut mereu să aibă un control sau, mă rog, o influență majoră asupra Ucrainei, dar lucrurile, încet, cu pași mici, mergeau în această direcție. Nu mai vorbesc ce s-a întâmplat în 2014, doar atât să spun. Refuzul semnării acelui acord de asociere dintre Uniunea Europeană și Ucraina la Vilnius n-a fost vina Ucrainei, chiar dacă tehnic așa s-a întâmplat. Ucraina a fost împinsă în această direcție în primul rând de Germania. Germania n-a vrut Ucraina printre alte motive, fiindcă Ucraina era prea mare.”, spune Severin. „Ne-a spus-o cu aceste cuvinte: Va însemna dispariția Ucrainei sau dezmembrarea Ucrainei” Invitatul a rememorat momentul în care planul european a fost abandonat, iar SUA a intervenit decisiv. Victoria Nuland, adjunct al secretarului de stat american, ar fi transmis că SUA nu se mai mulțumește cu soluții de mijloc. „Ei, și în momentul ăsta, când totul părea că e în regulă, intervine stimata noastră secretar de stat adjunct Victoria Nuland. Și vine și spune: Nu noi, noi vrem totul. Vrem totul și totul însemna imediat Ucraina în NATO în condițiile în care fusesem preveniți cu toții cu ani de zile înainte de președintele Putin că orice încercare de a aduce Ucraina în NATO, de facto sau de iure… De a aduce NATO aproape de Ucraina, de a aduce NATO la granița cu Rusia, orice asemenea încercare, ne-a spus-o cu cuvintele astea, va însemna dispariția Ucrainei sau dezmembrarea Ucrainei.”, afirmă Severin.
Un general american îndeamnă NATO să aibă mai multe rachete cu rază lungă de acțiune pentru a descuraja Rusia
Într-un interviu pentru agenția Reuters, generalul maior John Rafferty a scos în evidență că pasul pe care NATO trebuie să-l facă în privința rachetelor cu rază lungă de acțiune vine în contextul în care „armata rusă este mai mare astăzi decât era atunci când au început războiul în Ucraina”. „Știm că [rușii] vor continua să investească în rachete și rachete cu rază lungă de acțiune și în sisteme sofisticate de apărare aeriană. Prin urmare, o capacitate mai mare a alianței este foarte, foarte importantă”, a spus generalul american în cadrul interviului. Potrivit estimărilor, în prezent, SUA furnizează aproximativ 90% din capacitățile NATO de rachete cu rază lungă de acțiune. Unele țări europene au propriile rachete cu rază lungă de acțiune, însă numărul și raza lor de acțiune au capacitate limitată. Franța, Germania, Italia, Polonia, Marea Britanie și Suedia participă în prezent la un program de achiziționare de rachete convenționale cu rază lungă de acțiune, lansate de la sol, cunoscut sub numele de European Long-Range Strike Approach (ELSA). Ca parte a acestui program, Marea Britanie și Germania au anunțat la mijlocul lunii mai că vor începe să lucreze la dezvoltarea unei rachete cu o rază de acțiune de peste 2.000 km.
Analiza Institutului Robert Lansing: Ce avem de reținut din discursul premierului ungar, Viktor Orban, în Transilvania – Budapesta revendică subtil teritoriile pierdute la Tratatul de la Trianon
Recentele declarații ale premierului ungar Viktor Orban în Transilvania pe tema relației dintre România și Ungaria ar indica faptul că Budapesta revendică într-un mod subtil teritoriile pierdute la Tratatul de la Trianon. Este ideea principală a unei analize amănunțite a Institutului Robert Lansing, care a caracterizat recentul discurs al lui Orban în România drept „controversat”. În discursul său, premierul ungar a reiterat sprijinul neclintit al Budapestei pentru etnicii maghiari din afara granițelor – un limbaj de tip „soft power”, dar care, în realitate, ascunde binecunoscutul narativ iredentist: glorificarea autonomiei, autodeterminării și a identității etnicilor maghiari din străinătate și, în același timp, critica tentativelor de „asimilare” a acestora în corpul identitar al țărilor vecine. Nu sunt noi aceste idei, însă experții Insitutului Robert Lansing spun că este necesară o analiză atentă a fiecărei idei din discursul lui Orban, în care se identifică „o politică paralelă de patronaj etnic informal și iredentism soft: Discursul lui Orbán întărește suspiciunea că Ungaria își reafirmă subtil pretențiile asupra fostelor teritorii pierdute prin Tratatul de la Trianon din 1920, fără a recurge la revizionism oficial. Acesta reflectă o ambiguitate strategică menită să mențină mobilizată baza naționalistă de acasă, subminând în același timp suveranitatea statelor vecine din interior”. În analiză sunt identificate moduri prin care Ungaria ar putea opera în România, în acest sens: 1) informațional – amplificarea narativului discriminării minorității maghiare în presă și în forurile internaționale, 2) interferență politică – susținerea partidelor pro-maghiare (UDMR) cu scopul de a promova agende agresive privind autonomia, 3) penetrare economică – direcționarea de fonduri prin consulate maghiare, precum și prin alte entități, pentru loializare și încurajarea dependenței economice, 4) război cibernetic / propagandistic – promovarea de conținut iredentist și naționalist pe rețelele sociale, după exemplul tacticilor folosite de Rusia în Crimeea și Donbas, 5) educație și diplomație culturală – intensificarea influenței soft power prin instituții finanțate de Ungaria și revizionism istoric în școlile din Transilvania. Cine ar avea de câștigat de pe urma degradării relațiilor dintre România și Ungaria Experții Institului Robert Lansing descriu, în analiză, scenarii posibile în care relațiile diplomatice dintre România și Ungaria se degradează – un context din care Rusia ar avea și ea de câștigat. Astfel, posibilele scenarii ar presupune, potrivit analizei: Presiune pentru autonomie – UDMR face presiuni legislative pentru autonomia Ținutului Secuiesc, Bucureștiul reacționează ferm, rezultând tensiuni diplomatice între cele două țări Criza cetățeniei – Ungaria eliberează pașapoarte maghiare etnicilor maghiari din Transilvania, România protestează și invocă încălcarea suveranității naționale și riscul unei loialități duble Interferență electorală – Ungaria spriină pe ascuns politicieni români, care susțin agenda ungară – se subminează coeziunea națională a României Simbolism de frontieră – Politicieni maghiari care comemorează public Tratatul de la Trianon, fie la granița Ungariei cu România, fie chiar în Transilvania, stârnind proteste naționaliste în România Incident de securitate – arborarea de steaguri maghiare pe frontispiciile instituțiilor românești, presupuse cazuri de hărțuire a vorbitorilor de limbă maghiară, acțiuni care să justifice „protecția” maghiarilor în România Analiza face referire la implicațiile geostrategice în regiune ale degradării relațiilor dintre România și Ungaria. Un câștigător colateral ar fi Rusia, care ar putea să folosească tema iredentistă în stimularea unor sentimente separatiste similare în Moldova (Găgăuzia, Transnistria). Serbia ar putea, de asemenea, să urmeze acest exemplu cu Republica Srbska din Bosnia și chiar Slovacia. Rezultatul – o Europă Centrală și de Est destabilizată. De asemenea, tensiunile dintre România și Ungaria ar putea, potrivit analizei, duce la o divizare și la slăbirea NATO, rezultând într-o perturbare a planificării apărării comune și a coordonării militare în regiune. Un alt avantaj ar fi fragmentarea UE – prin provocarea României, Ungaria ar putea bloca acțiuni comune privind sancțiunile, coordonarea în domeniul apărării, politica energetică. Imitând războiul hibrid, Ungaria ar putea reproduce aspecte ale exemplului rusesc în Crimeea – distribuirea de cetățenii, manipulare media, exploatarea nemulțumirilor culturale, normalizând strategiile din „zona gri” în interiorul granițelor NATO, se specifică în analiză. Concluzii În concluzii se atrage atenția că discursul lui Orban în Transilvania este mai mult decât o afirmare a identității etnice, el poate fi începutul unei campanii pe termen lung. Se atrage atenția că România trebuie să știe să recunoască tiparul și să se pregătească în consecință. România trebuie să-și consolideze reziliența internă, să intensifice monitorizarea UE asupra politicilor Ungariei privind minoritățile, serviciile de informații ar trebui să urmărească finanțările din Ungaria, încurajarea evaluărilor comune, a României și a Ungariei, pentru a elimina orice suspiciune într-o eventuală criză. La finalul analizei, experții atrag atenția că declarațiile lui Orban în România indică o strategie în evoluție, care deși soft acum, este de natură să ridice semnale de alarmă în privința stabilității în regiune.
Trump și doctrina imprevizibilității. Cum a redefinit politica externă a SUA în raport cu aliații și adversarii
Tot mai mulți analiști, inclusiv jurnaliști BBC și profesori de la London School of Economics, atrag atenția că Trump a centralizat puterea decizională în politica externă la un nivel nemaiîntâlnit din epoca Nixon, iar acest lucru face ca deciziile strategice să reflecte mai degrabă trăsăturile sale de caracter decât o linie guvernamentală coerentă. Imprevizibilitatea lui Trump – oscilând între amenințări, atacuri și gesturi de reconciliere – s-a dovedit a fi o armă cu dublu tăiș. Dacă în relația cu aliații din NATO aceasta a produs efecte vizibile, determinând creșteri istorice ale cheltuielilor pentru apărare (până la 5% din PIB), în relațiile cu adversari precum Iran sau Rusia, rezultatele sunt incerte sau chiar contraproductive. Conform experților citați de BBC, doctrina imprevizibilității ar putea eșua în fața liderilor care nu se lasă impresionați nici de farmec, nici de coerciție. Atacul recent asupra facilităților nucleare iraniene, în ciuda așteptărilor privind o reluare a negocierilor, ar putea determina Teheranul să accelereze dezvoltarea programului nuclear, întărind regimul, nu slăbindu-l. În același timp, comportamentul impredictibil al lui Trump a generat o schimbare strategică de amploare în Europa: o dorință crescândă de autonomie față de umbrela de securitate americană. Cancelarul german Friedrich Merz a subliniat nevoia unei industrii de apărare europene independente, sugerând o despărțire lentă, dar constantă de dependența față de SUA. Summitul NATO de la Haga a fost descris de observatori drept un exercițiu de lingușire diplomatică, în încercarea de a-l ține pe Trump de partea alianței. Dar tocmai această nevoie de validare – vizibilă și în gesturile de curtoazie ale liderilor europeni – ar putea reprezenta slăbiciunea doctrinei: dacă adversarii înțeleg motivațiile personale ale lui Trump, impredictibilitatea devine, paradoxal, previzibilă. Doctrina imprevizibilității lui Donald Trump a modificat echilibrul geopolitic global. Deși pare să fi funcționat în raport cu aliații, efectele asupra adversarilor pot fi contrare intenției inițiale. Și tot mai multe voci sugerează că lumea de după Trump va fi diferită – mai autonomă, dar și mai nesigură.
America rămâne la conducerea NATO
Generalul american Alexus Grynkewich a preluat vineri comanda supremă a forțelor NATO, în cadrul unei ceremonii desfășurate la Mons, în Belgia. El a transmis un mesaj de reasigurare aliaților europeni, îngrijorați de posibile reduceri ale trupelor americane în Europa, potrivit Reuters. Deși Statele Unite dețin această funcție din timpul celui de-al doilea război mondial, Trump a pus sub semnul întrebării tradiția chiar la summitul NATO de la Haga, cerând Europei să-și asume mai multă responsabilitate pentru propria apărare. Abordarea i-a neliniștit pe liderii europeni, care se bazează pe cei aproximativ 80.000 de soldați americani staționați pe continent și așteaptă sprijin american suplimentar în cazul unui conflict, și a stârnit îngrijorări chiar în rândul unor membri ai Congresului SUA. În cele din urmă, Washingtonul l-a desemnat pe generalul Alexus Grynkewich ca succesor al generalului Christopher Cavoli, recunoscut pentru sprijinul acordat Ucrainei după invazia rusă din 2022 și pentru coordonarea unei ample reforme a apărării NATO. „Suntem pregătiți să ne apărăm națiunile” „Trăim vremuri decisive”, a declarat noul comandant la ceremonia de predare-primire din Belgia, care a avut loc chiar de Ziua Independenței, în prezența ofițerilor și oficialilor din întreaga alianță. Generalul american a adăugat că: „Amenințările cu care ne confruntăm sunt din ce în ce mai interconectate, dar nu se pot compara cu unitatea, hotărârea și scopul comun pe care le văd adunate pe acest câmp astăzi”. „Suntem pregătiți să ne apărăm națiunile și nu vom face decât să devenim mai buni!” După ceremonia de preluare a comenzii, generalul Grynkewich a stat de vorbă cu jurnaliștii, precizând că este prea devreme pentru a anticipa rezultatele analizei despre dislocarea forțelor americane. Liderii europeni insistă ca tranziția responsabilităților să se facă treptat și coordonat, pentru a nu vulnerabiliza apărarea continentului, chiar dacă s-au angajat să crească cheltuielile militare ale țărilor pe care le reprezintă. Ucraina „poate câștiga” războiul împotriva Rusiei, consideră șeful NATO În cadrul audierii de confirmare în Senatul SUA, desfășurată săptămâna trecută, generalul Alexus Grynkewich a declarat că Ucraina „poate câștiga” războiul împotriva Rusiei și a susținut necesitatea continuării sprijinului acordat Kievului. Noul comandant NATO este specializat în operațiuni aeriene de luptă, având peste 30 de ani de experiență în Forțele Aeriene ale SUA. Înainte de preluarea celei mai înalte funcții în Alianța Nord-Atlantică, generalul Alexus G. Grynkewich a condus Air Forces Central și a fost director de operațiuni la Statul Major Inter-arme al SUA. Odată cu noua funcție, el a preluat și conducerea Comandamentului European al SUA.
Ministrul italian al Apărării: Rusia, o amenințare militară tot mai mare pentru membrii NATO în decurs de 5 ani
El s-a adresat parlamentarilor cu privire la rezultatul summitului NATO de săptămâna trecută, când alianța militară a convenit să crească cheltuielile pentru apărare și securitate, potrivit Reuters. „Aliații și-au împărtășit îngrijorarea cu privire la amenințarea crescândă din partea Rusiei”, a spus el. Crosetto a mai spus că sprijinul intern al Rusiei pentru războiul din Ucraina, început în 2022, pare să fie intact. Fără a cita o sursă pentru datele sale, el a spus că Rusia a pierdut peste un milion de soldați, inclusiv 200.000 în primele șase luni ale acestui an. „Cu toate acestea, Rusia a reușit să mobilizeze încă 300.000 în șase luni, fără nicio erodare a consensului intern”, a spus el. Referindu-se la obiectivele stabilite săptămâna trecută de membrii NATO de a crește cheltuielile de apărare și securitate ca procent din PIB, Crosetto a declarat că Italia a făcut deja unele prevederi în buget și nu va deturna resurse din sănătate sau pensii.
Reacția premierului Pedro Sanchez după ce Trump a amenințat că va impune taxe vamale mai mari Spaniei
Premierul Pedro Sanchez și-a apărat decizia de a fi în dezacord cu aliații din NATO cu privire la creșterea cheltuielilor militare și a numit amenințarea președintelui SUA Donald Trump de a impune taxe vamale mai mari Spaniei „nedreaptă de două ori”. „Europa și lumea au suferit de pe urma unui război comercial, a unor măsuri tarifare pe care le-am considerat – cel puțin în Spania – din primul minut ca fiind nedrepte și, de asemenea, unilaterale”, le-a declarat Sanchez reporterilor joi la Bruxelles. „În cazul Spaniei, acestea sunt de două ori nedrepte”. Sanchez a subliniat că Spania are un deficit comercial cu SUA, spre deosebire de excedentele comerciale pe care multe alte țări le au cu SUA, care au determinat politica tarifară a lui Trump. Spania își va crește cheltuielile pentru apărare la 2,1%, „nimic mai mult, nimic mai puțin” În cadrul unui summit desfășurat miercuri la Haga, membrii Organizației Tratatului Atlanticului de Nord au convenit să își majoreze cheltuielile pentru securitate la 5% din Produsul Intern Brut. Cu toate acestea, Sanchez a refuzat să fie de acord cu noul obiectiv, afirmând că Spania își va crește cheltuielile pentru apărare doar la 2,1% din PIB, „nimic mai mult, nimic mai puțin”. După summitul de la Haga, Trump l-a criticat pe Sanchez, după ce restul membrilor alianței au fost de acord cu noua țintă de cheltuieli. „Sunteți singura țară care nu plătește. Nu știu care este problema”, a spus Trump. „Vom remedia asta. Știți, vom face asta, negociem cu Spania un acord comercial. Îi vom face să plătească de două ori mai mult. Și chiar vorbesc serios despre asta”. Sanchez a declarat că Spania va îndeplini noile obiective ale NATO în materie de armament și trupe, dar fără să se angajeze să plătească prețul pe care NATO îl impusese. Sanchez a atras critici dure din partea altor membri NATO, conform Bloomberg. Uniunea Europeană, din care face parte și Spania, face în prezent eforturi să încheie un acord comercial cu Washingtonul înainte ca taxele vamale la aproape toate exporturile europene către SUA să crească la 50% pe 9 iulie. Comisia Europeană, ramura executivă a UE, gestionează chestiunile comerciale pentru blocul celor 27 de membri – statele membre nu negociază singure acordurile comerciale. Foto: Profimedia CITIȚI ȘI: Trump semnalează că SUA ar putea relaxa SANCȚIUNILE aplicate Iranului privind vânzarea petrolului, pentru a ajuta la reconstrucția statului Adrian Sabău, originar din București, a absolvit studiile de licență la Universitatea din București. Aflat la începutul carierei la “Gândul”, a mai lucrat anterior ca traducător. Este pasionat … vezi toate articolele
Summit NATO | Trump întreține disputa privind fondurile pentru apărare /Liderul SUA compară bugetele alocate de țările membre, inclusiv de România
Președintele american Donald Trump a prezentat, cu ocazia summitului NATO de la Haga, bugetele alocate pentru apărare de țările membre, liderul de la Casa Albă exprimând nemulțumire asupra diferențelor foarte mari în raport cu Statele Unite. Donald Trump a prezentat, pe platforma Truth Social, un tabel cu fondurile alocate pentru apărare de cele 32 de state membre ale Alianței Nord-Atlantice. ”Statele Unite se apropie de 1.000 de miliarde de dolari. Este incredibil. Vom discuta acest lucru în scurt timp cu statele membre NATO!”, a scris Donald Trump. Afirmațiile par să confirme că Donald Trump va refuza să aloce 5,0% pentru apărare și investiții în infrastructura militară, deși îndeamnă restul statelor membre să se conformeze. Trump încearcă să argumenteze că procentul de 3,38% din PIB alocat de Statele Unite apărării este, la valoarea de 967,7 miliarde de dolari, cu mult peste fondurile puse la dispoziție de celelalte țări membre NATO. Polonia alocă 4,12% pentru apărare, ceea ce înseamnă 35 de miliarde de dolari. România figurează în tabelul prezentat de Trump cu un procent de 2,25, respectiv 8,6 miliarde de dolari. Marea Britanie alocă 82 de miliarde de dolari pentru apărare, Franța 64 de miliarde, iar Germania 97,7 miliarde de dolari. Donald Trump tocmai a ajuns în Olanda, pentru a participa la summitul Alianței Nord-Atlantice de la Haga. Pe fondul disputelor privind bugetele apărării, președintele SUA a părut să emită dubii asupra respectării angajamentelor privind apărarea colectivă. Întrebat dacă va respecta clauza apărării colective prevăzută la Articolul 5 al Tratatului Nord-Atlantic, Donald Trump a răspuns: ”Depinde de definiție. Există numeroase definiții ale Articolului 5. Eu mențin angajamentele de a fi prieteni, sunt prieten cu mulți dintre liderii europeni, mențin angajamentul de a-i ajuta. Eu mențin angajamentele de a salva vieți, angajamentele pentru viață și siguranță, vă voi da o definiție exactă când ajung acolo”, a subliniat Trump. Foto: Profimedia Citește și: VIDEO Guvernul Franței, vizat de MOȚIUNE de cenzură din cauza sistemului pensiilor /„Respectarea cuvântului dat este baza sistemului nostru democratic” Licențiat în Jurnalism, Științe Politice și Teologie Ortodoxă, Mihail Drăghici este activ în presa centrală din 2002, având o activitate de peste 20 de ani ca editor de știri externe la una … vezi toate articolele