Răzvan Nedu, o poveste de succes în paraclimbing! În cățărat trebuie să ajungi să te miști natural și să fii fluid
Răzvan Nedu este un sportiv renumit în para escaladă – paraclimbing – și unul dintre cei mai valoroși sportivi nevăzători la nivel mondial. Deși vede doar 1 la sută din capacitatea normală, ceea ce înseamnă că percepe lumea în lumini și umbre, Răzvan a transformat limitarea vizuală într-o motivație permanentă. Iar pozitivismul său e ceva care te face fericit. Din 2016, când a început să practice escalada, și până astăzi, a acumulat un palmares impresionant: medalii la Cupele Mondiale, podiumuri la Campionatele Mondiale și performanțe de referință pentru România. În 2021, la Moscova, a devenit vicecampion mondial, iar în 2025 a câștigat titlul suprem – campion mondial – confirmând un parcurs de excepție. ProSport a stat de vorbă cu Răzvan Nedu, care ne-a povestit multe dintre ideile lui despre viață și cum sportul te poate transforma ca om. –––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––– Acum 9 ani jumate, pe la finalul liceului, era o perioadă în care voiam să mă apuc să fac sport și făceam mișcare Jucam șah, îmi lucra mult mintea, dar nu și corpul. M-am apucat să fac exerciții fizice, iar cei de la Asociația Climb Again au venit cu un panou mobil la liceu unde eu învățam. Și m-au invitat să merg la sală, să văd cum e. M-a atras mult faptul că atunci când m-am urcat pe acel panou, două trasee au ieșit, dar a mai fost unul surplombat, ceea ce înseamnă că e ușor lăsat pe spate. Și acela nu a ieșit din prima, și cumva chestia asta, că am văzut că e distractiv, că e frumos, dar și că trebuie să muncești și că lucrurile nu ies neapărat din prima. Iar apoi undeva pe la două-trei luni de când am început, am mers și la stâncă și m-am îndrăgostit de sportul ăsta complet. Articol susținut de BETANO! (Nu te-ai gândit și la un alt sport la vremea respectivă?) La vremea aceea voiam doar să fac mișcare gen pentru corpul meu, așa ca idee de fitness. Și am văzut că escalada e mult mai distractivă față de seriile alea repetitive pe care le facem toți. 4 din 10 flotări cu ganteră cu nu știu ce… La escaladă traseele se schimbă și la competiții traseele mereu sunt altele, sunt noi și tu trebuie să te adaptezi la nou. Și tu îți folosești tot corpul, dar mereu într-un context nou și atunci ai nevoie de mai mult și nu mai ai monotonia a zilei. Răzvan Nedu: „ Sportul ăsta e destul de nou, a apărut în 2012” (Ai câștigat foarte multe competiții, ai participat. Ce te mână în luptă să continui sportul ăsta la alte competiții?) O întrebare destul de grea. (Adică mai ai motivație și pentru altceva? Și de unde vine?) Sunt în primele generații. Sportul ăsta e destul de nou, a apărut în 2012. În 2028 va fi prima dată la Jocurile Paralimpice. Sunt printre primele generații și primul român care a mers la un campionat mondial sau la o competiție în exterior. Dorința e de a vedea cât de sus pot ajunge ca și nivel. Când am început eu se spunea că un anumit nivel este maximul pe care îl pot atinge cei cu dizabilități de vedere, ca și mine. Între timp s-a cam spart bariera aia și s-a văzut că putem face mai mult. Acum dorința asta e să vedem cât de sus putem duce ștacheta Competițiile sunt o formă de a vedea, de a te testa, de a te evalua. Clar e dorința de a ajunge și la Los Angeles în 2028. Să reprezint țara cu mândrie, dar și de a face trasee cât mai dificile, cât mai complicate. „Să te expui la stimuli noi te ajută” (Spune-mi, ca să ajungi la Los Angeles drumul ăsta bănuiesc că e foarte complicat, nu e atât de simplu) Clar nu e un drum simplu. Vor fi competiții de calificare în 2027. Eu trebuie să mă antrenez în continuare. Și dacă ajung acolo, după ce o să ajung și după ce se termină, eu tot o să continui să mă antrenez. Și acum, după ce am ieșit campion mondial, m-am întors în țară. M-am trezit în aceeași sâmbătă, duminică, dar luni eram la antrenament. (Există și zile libere la tine?) Există și zile libere. Mă duc la cățărat, la stâncă, inclusiv de Sărbători. Nu știu, am zile libere și alerg cu prietena mea sau fac alte sporturi. Pentru că te ajută. Tu în cățărat trebuie să ajungi să te miști natural și să fii fluid. Și să te expui la stimuli noi te ajută. Chit că e vorba de sportul tău că e în escaladă, chit că e vorba de alte sporturi pentru că înveți să-ți cunoști corpul. De cele mai multe ori cei cu dizabilitate de vedere se mișcă mai sacadat, mai crispați. Pentru că dacă tu nu vezi ce urmează, atunci ai o frică și o teamă de a te deplasa și te miști cu frică. Însă cu cât te expui la mai multe sporturi și la mai multe situații, cu atât ajungi să fii mai fluid și să te miști mai natural. (Există și altceva în afară de acest sport în familie? Să ai un hobby, să mergi la teatru, să citezi, să ai o profesie. Mai faci ceva în timpul liber? Există și timpul ăsta liber pentru tine?) Eu practic sunt antrenor de escaladă. Asta mi-ocupă majoritatea timpului, 8 ore. Apoi partea de performanță încă 4 ore, deci 12. Și apoi mai rămâne timpul liber mâncat, spălat și mai am timp să mai joc un șah, mai merg cu prietena mea la operă sau la alte concerte, mai călătoresc. „Am un impact asupra copiilor și tinerilor cu dizabilități” (Ți-ar plăcea să inspiri și alți oameni din povestea ta, din sportul tău?) Deja fac asta prin faptul că iau contact cu foarte mulți copii, tineri, care vin la noi la sală, la Climb Again, unde eu antrenez și care se inspiră și care spun că vor să fie ca mine campioni sau care mă întreabă
Eduard Novak se poate mândri cu o cifră impresionantă în ciclism: Am parcurs peste 300.000 de kilometri ca sportiv de performanță”
Dacă ar fi să defalcăm activitatea sportivă a lui Eduard Novak în calitatea sa de ciclist de performantă la paralimpici, la capitolul cifre, multiplul medaliat paralimpic ar bate multe recorduri în România. De pildă, în cei 20 de ani de activitate sportivă Carol Eduard Novak a parcurs pe bicicletă un număr impresionant de kilometri. Novak este campion paralimpic la ciclism şi fost preşedinte al Federaţiei Române de Ciclism. „Fără a mă lăuda aș putea spune că am la activ peste 300.000 de kilometri. Și asta cu decență. Probabil că sunt mult mai mulți. Au fost mii de ore de antrenamente, multe dintre ele foarte grele. Este normal că s-au adunat atâția kilometri parcurși”, a declarat singurul campion paralimpic al României, la ciclism . Performanțe de top așa cum a obținut Edurad Novak, care pe lângă medalia de aur din 2012 a mai cucerit alte două medalii de argint, tot la Jocurile Paralimpice, nu se puteau face și fără cheltuieli foarte mari. Spre exemplu, cea mai scumpă bicicletă cu care Novak a concurat la marile competiții a costat 30.000 de euro. Ca număr de biciclete pe care le-am tot avut acestea au fost, în medie, cam trei pe an. În cei douăzeci de ani s-au strâns ceva”, a spus el zâmbind. Novak a dezvăluit că la fiecare dintre cele 5 ediții paralimpice la care a participat a avut cu el câte 6 biciclete. „Au fost câte două pentru fiecare probă”, a adăugat el. În vârstă de 49 de ani, Eduard Novak a fost până anul trecut singurul campion paralimpic din istoria României, medalie obținută la ciclism la Londra în 2012. El mai are în palmares alte trei medalii, de argint la Beijing 2008, Londra 2012 și Tokyo 2020. Fost ministru al Sportului între 2020 și 2023, Novak a candidat fără succes la alegerile parlamentare din 2024 la Camera Deputaților din partea Uniunii Democrate Maghiare din România (UDMR). Acum este președinte al Comitetului Paralimpic Român. Are o lege care-i poartă numele În perioada în care a îndeplinit funcția de ministru al sportului Novak a lansat un proiect devenit ulterior lege în România, care prevedea ca toate echipele sportive să aibă în teren, în timpul competițiilor interne, sportivi autohtoni. Iar procentual, obligatoriu, trebuiau să fie de minimum 40 la sută. „Chiar dacă mulți contestă această lege, eu cred că numai așa echipele naționale ale României, la jocuri, vor avea șansa să crească din punct de vedere valoric iar România să redevină acea țară care să conteze din nou în acest segment de activitate sportivă”, a admis fostul ministru. Cota de 40% sportivi români a fost introdusă inițial printr-un ordin de ministru, emis de fostul ministru al Tineretului și Sportului, Eduard Novak, în 2022. Măsura, care a avut ca scop creșterea bazei de selecție a sportivilor români în perspectiva convocării la loturile naționale, nu a fost însă respectată decât în mică măsură de cluburile sportive.
Se antrenează cu David Popovici în același bazin! Povestea campionului mondial la înot care s-a accidentat grav la rugby și visează la paralimpiadă
Arian Notrețu este una dintre marile revelații ale sportului paralimpic românesc. După amputarea piciorului la vârsta de 10 ani, a ales să continue în disciplina sportivă numită natație, inspirat fiind de idolul său, Michael Phelps. Este acum campion mondial la înot (2022), dar strălucește și în triatlon, unde spune că îl atrage complexitatea și provocarea interdisciplinară. Povestea lui Arian Notrețu, cel care vrea să calce pe urmele lui David Popovici Este cunoscut pentru un mindset extrem de matur: gestionează simultan două sporturi, urmează cursurile UNEFS pentru a deveni antrenor și își vede cariera sportivă ca pe un instrument de inspirație pentru alte persoane cu dizabilități. Povestea e una care vine din trecut și l-a împins înainte: și-a pierdut piciorul stâng la 10 ani, după un accident la rugby urmat de complicații medicale. Iar pentru că voia să revină în sport și ca să treacă peste momentul greu s-a apucat de inot pentru recuperare. Acum deja face performanță. Și o face la nivel foarte înalt. Articol susținut de BETANO! Într-un interviu pentru ProSport, Arian Notrețu și-a spus povestea care e una tulburătoare. „Am început să practic înotul la vârsta de 12 ani, în urma unui accident tării la rugby. În principal a fost vorba doar de recuperare fizică, după care am progresat destul de rapid și am început să fac performanță. Am fost la câteva concursuri internaționale, unde am și obținut niște locuri importante și de acolo a început parcursul meu în înot. Ulterior, când am reușit să obțin o proteză de alergat, am început și triatlonul. Și pot să zic că m-a atras foarte mult această disciplină. Iarăși am concura la niște competiții, unde am obținut inclusiv la triatlon niște locuri importante. Am practicat foarte multe sporturi când eram mic. Am făcut de la karate, la tenis, la fotbal, la handbal, baschet. Rugby-ul a fost disciplina care m-a atras, fiindcă era ceva ca o provocare pentru mine. Un sport de contact, de echipă. Aveai nevoie de foarte multe abilități ca să poți să ai o performanță bună în timpul jocului și chestia asta m-a atras. Din păcate, tot în acea perioadă am avut o accidentare, unde din nefericire mi-am pierdut un picior. „Doctorul mi-a recomandat să practic înotul pentru că începeam să am o ușoară deformare a coloanei” În apă m-am simțit foarte bine. Am învățat să înot foarte rapid. Am reușit să particip la prima mea competiție la un an după ce am învățat să înot. Era o competiție mare, era cu totul și cu tot o altă lume față de ce eram eu obișnuit cu sporturi mai mult sau mai puțin de amatori. Nu am ajuns la un nivel notabil la niciunul dintre ele, în afară de ce practic în prezent. Doctorul mi-a recomandat să practic înotul pentru că începeam să am o ușoară deformare a coloanei. Și prin această recuperare am descoperit că îmi place foarte mult și am decis să mă dedic total”, spune calm Arian. Gândul, după toate obstacolele depășite, îi zboară mai departe. Spre viitor, spre noi performanțe. „Obiectivul meu este obiectivul oricărui sportiv de performanță și anume să ajungă la cel mai înalt nivel. Vorbim de paralimpiadă, de medalii, de locuri foarte importante la competiții mari. Obiectivul meu personal este să ajung cât mai departe cu putință. Nu vreau să-mi setez niște targeturi ireale, dar atâta timp cât știu că dau tot ce pot. Tot timpul am reușit să maximizez eforturile pe care le-am depus în acest sens. Sunt mulțumit cu orice fel de rezultat. Ș Sunt un om echilibrat și atâta timp cât știu că am dat tot ce am putut. Sunt mulțumit cu absolut orice fel de rezultat aș scoate, pentru că asta înseamnă că eu am dat maximul și chestia asta mă face fericit. „N-am făcut nicio cursă cu David, dar mi-ar plăcea chiar dacă aș mânca bătaie” David Popovici este colegul nostru practic. Ne antrenăm la același bazin. Ne cunoaștem, într-adevăr. E un băiat extraordinar, o modestie ieșită din comun și l-am apreciat tot timpul fiindcă eu-l cunoșteam și înainte să aibă succesele pe care le-a avut și nu mi-a fost deloc mică mirarea să văd că omul care vorbea și care socializa înainte să aibă succesul, a rămas la fel. Pur și simplu a rămas același om și pentru asta îl felicit și îl stimez N-am făcut nicio cursă cu David, dar mi-ar plăcea chiar dacă aș mânca bătaie. Totuși e campion olimpic și mondial. Toată lumea să știe că ea bătaie în fața lui. E o relație de colegialitate și o apreciere din partea amândurora”, a declarat Ariel Notrețu pentru ProSport. Cine este Arian Notrețu? • Data nașterii: 09.02.2005 • Vârsta: 20 ani • Club: ACS Paralimpic Salvia 2000 • Dizabilitate: Amputare membru inferior stâng (accident la rugby la 10 ani) ––––––-Palmares–––––––––––– Triatlon • Locul 2 – World Triathlon Para, categoria PTS2 • Locul 1 – Campionatul Național de Supersprint, Tulcea 2024 Înot / Para Swimming • Locul 2 – 200 m spate S9, Lignano World Series 2024 • Locul 6 – 100 m spate S9 • Locul 2 – 50 m spate S9 Înot în ape deschise • Locul 29 la general și locul 5 la Seniori 20+ la Campionatul Național 2025 (competiție contra sportivi fără dizabilități)