Compania Apple recurge la o strategie pentru care a mai fost criticată: să cumpere cipuri de memorie de la companii chineze de pe lista neagră a SUA
Compania Apple care produce telefoanele iPhone doreșt să obțină aprobare de la administrația Trump pentru a cumpăra cipuri de memorie de la companii chineze. Măsura controversată este luată în considerare pentru a ușura presiunile asupra producției produselor Apple de la scumpirea semiconductorilor. De exemplu, Apple ar putea cumpăra cipuri de memorie de la compania chineză CXMT care a fost trecută pe lista neagră. Aceasta este asociată cu Armata Populară de Eliberare Chineză, susțin șase surse familiare cu subiectul. În 2022, Marco Rubio a amenințat Apple cu „examinări federale” Potrivit Financial Times, Apple s-a mai confruntat cu critici în media și în 2022, când a luat în considerare achiziționarea de cipuri de memorie de la YMTC, o altă companie chineză aflată pe lista neagră a SUA. Apple nu are interdicție să cumpere cipuri de la CXMT și YMTC. Marco Rubio, atunci senator republican, a avertizat Apple că „se joacă cu focul” și că va fi „supusă la o examinare fără precedent din partea guvernului federal”.În afara Chinei, cele mai mari companii producătoare de cipuri de memorie sunt Micron, Samsung și SK Hynix. Apple obișnuia să cumpere cipuri pentru dispozitivele sale, dar creșterea prețurilor a dus la presiuni asupra stocurilor. Penagonul a inclus CXMT și YMTC pe lista companiilor chineze considerate periculoase pentru securitatea națională a SUA. Zvonuri despre iPhone 18, noua generație de telefoane care ar urma să fie lansată în toamna 2026 Potrivit zvonurilor, Apple dezvoltă o nouă generație de telefoane: iPhone 18. Zvonurile distribuite pe site-uri ca MacRumors și MacWorld susțin că după succesul modelului iPhone 17 Pro Cosmic Orange (cu nuanța portocalie), iPhone 18 Pro ar putea fi lansat pe piață cu înveliș de culoare vișinie, albastru deschis și gri întunecat sau argintiu. Potrivit altor zvonuri, Apple ar putea lansa în septembrie primul model de iPhone pliabil pentru a concura cu Samsung și Huawei. Sursa Foto: MacRumors/MacWorld
Ce se întâmplă cu operele de artă furate: piața neagră, mafia și negocierile secrete
Potrivit organizației Association for Research into Crimes against Art, furturile de opere de artă reprezintă a treia cea mai profitabilă activitate pentru criminalitatea organizată, după traficul de droguri și cel de arme. Acest tip de infracțiune este atractiv pentru rețelele criminale deoarece multe opere sunt relativ ușor de transportat. Picturile, de exemplu, pot fi scoase din rame și rulate. La fel, obiectele din metale sau pietre prețioase, pot fi demontate și vândute pe bucăți, mai arată Il Post. Vânzarea unor capodopere – mai dificilă decât pare Paradoxal, operele foarte celebre sunt mai greu de vândut decât cele mai puțin cunoscute. Valoarea lor depinde nu doar de autor, ci și de documentele care certifică proveniența și autenticitatea. Fără aceste documente, un tablou devine practic imposibil de comercializat pe piața oficială a artei. În prezent există baze de date internaționale care monitorizează operele furate. Art Loss Register sau baza de date a Interpol sunt două dintre ele. Acest lucru face și mai dificilă revânzarea lor. În multe cazuri, lucrările de artă furate nu sunt vândute direct. Ele sunt folosite ca garanții sau monedă de schimb în tranzacții ilegale. Mai pot fi utilizate pentru plata unor transporturi de droguri sau arme sau pot servi drept garanție în tranzacții financiare între grupări criminale. Detectivul britanic Dick Ellis descria aceste opere drept „bancnote de valoare uriașă”. În anii ’80, de exemplu, mai multe picturi furate de gangsterul irlandez Martin Cahill au fost folosite drept garanție pentru tranzacții cu diamante și pentru operațiuni financiare offshore. Unele opere dispar pentru totdeauna Multe lucrări furate nu mai sunt recuperate niciodată. Un exemplu celebru este jaful din 1990 de la Muzeul Isabella Stewart Gardner din Boston, când au dispărut 13 opere de artă, inclusiv lucrări de Vermeer, Rembrandt și Degas, evaluate la aproximativ 500 de milioane de dolari. Un alt caz notoriu este furtul tabloului „Nașterea Domnului” de Caravaggio, dispărut dintr-o biserică din Palermo în 1969 și niciodată recuperat. Există și situații în care operele de artă furate sunt folosite pentru negocieri cu autoritățile. Deținuți sau membri ai rețelelor criminale pot oferi informații despre locul unde sunt ascunse lucrările în schimbul unor reduceri de pedeapsă. Un caz cunoscut este cel al traficantului italian Raffaele Imperiale, care a predat două picturi de Vincent van Gogh furate dintr-un muzeu din Amsterdam după ce a decis să colaboreze cu autoritățile. O „viață secretă” a capodoperelor După un furt, multe opere intră într-un circuit invizibil, în care pot rămâne ascunse ani sau chiar decenii. Unele ajung în colecții private clandestine, altele sunt distruse sau abandonate pentru a evita identificarea. Din acest motiv, recuperarea unor capodopere furate este adesea un proces lung și incert, iar în multe cazuri aceste lucrări nu mai revin niciodată în muzee.