Valentin Stan: Măsurile lui Bolojan sunt împotriva populației pe care o silește să se auto-excludă din condiția umană
În cadrul unei ediții transmise live de Gândul a emisiunii „Marius Tucă Show”, prof. univ. dr. Valentin Stan, istoric, jurnalist și analist român, a vorbit despre cum măsurile lui Bolojan sunt împotriva populației. Urmăriți aici, integral, emisiunea lui Marius Tucă. Valentin Stan: Bolojan te omoară fără să-ți spună că te omoară. Doar îți ia medicamentul de la gură, mâncarea de la gură și te silește să te auto-excluzi din condiția umană… Transformându-te în ce? Acest individ fără conștiință, fără rușine, fără verticalitate și condiție morală, este personajul în jurul căruia noi discutăm astăzi ceva? Ăsta este subiect de discuție într-o comunitate civilizată europeană? Invitat la Marius Tucă Show, Valentin Stan a vorbit despre cum măsurile Guvernului Bolojan sunt împotriva populației. Acesta a început prin a spune că merită să analizăm măsurile din România având perspectiva Iranului. Istoricul susține că actuala guvernare a luat mai multe măsuri neconstituționale. Acesta subliniază că măsurile lui Bolojan se pot asemăna cu cele din Iran, din punct de vedere al efectelor devastatoare asupra populației. Trebuie să încerci să îți ieși din cămașa lui Nesus și să plutești puțin într-o secvență peripatetică de înțelepciune socratică. Așa și am vorbit de Iran. O să te rog să fii foarte atent la ce o să îți arăt acum. Este un moment din 24 februarie 2026. Hai să ne uităm și în timp ce ne uităm să ne și gândim la Iran. Documentul ăsta este oficial, da? Preluat de pe site-ul Guvernului. Celălalt fragment este un extras din Constituția României, preluat de la Nicușor… Ce ne interesează pe noi de la Ilie (n.r. Ilie Bolojan, Premierul României) este oficial de la Guvern. Hai să citim puțin din Constituție, dacă nu vă supărați. Deci astea sunt lucrurile pe care nu le poți face prin Ordonanță de Urgență. Ce este asta? Ordonanță de Urgență privind adoptarea unor măsuri pentru creșterea capacității financiare a unităților administrativ-teritoriale. Ai putea să crezi, băi, e tare. Și pentru modificarea și completarea unor acte normative… Măsuri pentru descentralizare și creștere a capacității administrative. Bravo… Poftim? Modificări privind ce? Drepturile persoanelor cu dizabilități? Ne ocupăm de persoanele cu dizabilități? Adică umblăm la drepturile lor? Da, ok… Se instituie posibilitatea executării silite a indemnizației prin ordonanța de urgență? Nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietatea publică, spune Constituția. Deci, stai că noi vorbim despre Iran sau despre ce? Da? Păi, stai puțin… Ăla spunea să fie condamnați mai repede la moarte. Păi și ăsta îi condamnă la foame, mă Marius, ție ți se pare că aici… La foame… Dar la boală? Stai puțin. Bolojan te omoară fără să-ți spună că te omoară. Doar îți ia medicamentul de la gură, mâncarea de la gură și te silește să te auto-excluzi din condiția umană… Transformându-te în ce? Acest individ fără conștiință, fără rușine, fără verticalitate și condiție morală, este personajul în jurul căruia noi discutăm astăzi ceva? Ăsta este subiect de discuție într-o comunitate civilizată europeană?
Omenirea a depășit capacitatea planetei: consumul actual nu mai poate fi susținut, potrivit unui studiu recent
Oamenii au depășit cu mult numărul de indivizi care ar putea trăi prosperi pe Pământ. Suntem cu aproape 6 miliarde de suflete mai mulți decât poate Terra să suporte. Homo sapiens forțează limitele exploatând frenetic resursele limitate, în mod special apa și hrana. Inegalitățile accesului la bogățiile planetei poate duce lucrurile într-o direcție înspăimântătoare. O echipă condusă de Corey Bradshaw a constatat că omenirea trăiește cu mult peste limitele pe care planeta noastră le poate susține pe termen lung. Cercetarea se bazează pe date demografice strânse timp de peste două decenii, potrivit Science Alert. Ecologii descriu capacitatea unui mediu de a susține populația unei specii drept „capacitate de suport”. Este o estimare a numărului de indivizi dintr-o specie care pot supraviețui pe termen lung, în funcție de resursele disponibile și de ritmul în care acestea se refac, preia Adevărul. Homo sapiens a împins lucrurile prea departe Specia noastră, Homo sapiens, este deosebit de pricepută în a împinge aceste limite. Are tendința de a găsi soluții tehnologice pentru a depăși restricțiile naturale ale regenerării resurselor, în special prin exploatarea combustibililor fosili. Trecerea la combustibili fosili în transport și în alte industrii a permis, în mod fundamental, creșterea rapidă a populației în secolul al XX-lea. Acest lucru devine din nou evident în contextul tensiunilor globale ce afectează aprovizionarea cu energie. Populația actuală a Pământului este de aproximativ 8,3 miliarde de oameni. „Economiile actuale, bazate pe creștere continuă, par să nu recunoască limitele de regenerare care constrâng expansiunea populației. Combustibilii fosili compensează artificial această diferență”, arată echipa de cercetare. Pământul nu poate ține pasul cu noi Bradshaw și colegii săi au realizat o estimare bazată pe dovezi a capacității de suport a omenirii, folosind modele de creștere ecologică . Sunt urmărite modificările dimensiunii populației și ale ratelor de creștere în ultimele două secole, atât la nivel global, cât și regional. Cercetătorii fac distincția între capacitatea maximă de suport – limita teoretică absolută, indiferent de foamete, boli sau războaie – și capacitatea optimă de suport. În care dimensiunea populației este sustenabilă și asigură un nivel minim de trai. „Pământul nu poate ține pasul cu modul în care folosim resursele. Nu poate susține nici măcar cererea actuală fără schimbări majore. Rezultatele noastre arată că împingem planeta dincolo de ceea ce poate suporta”, spune Bradshaw. Potrivit studiului, până în anii 1950 populația umană creștea într-un ritm tot mai accelerat.Însă la începutul anilor 1960 acest ritm a început să încetinească, chiar dacă numărul total de oameni a continuat să crească. „Această schimbare marchează începutul a ceea ce numim o fază demografică negativă”, explică Bradshaw. „Înseamnă că adăugarea de noi oameni nu mai duce la o creștere mai rapidă. Analizele arată că populația globală ar putea atinge un vârf între 11,7 și 12,4 miliarde de persoane spre sfârșitul anilor 2060 sau în anii 2070, dacă tendințele actuale continuă.” Capacitatea maximă a fost depășită Aproximativ 12 miliarde reprezintă capacitatea maximă estimată, însă este departe de nivelul optim în condițiile actuale de consum. Cercetătorii estimează că nivelul optim ar fi de circa 2,5 miliarde de oameni. Acesta este primul studiu care analizează relația dintre rata de schimbare a populației pe cap de locuitor și dimensiunea medie a populației pe termen lung. Rezultatele arată că societățile umane au trecut de la un model în care mai mulți oameni însemnau o creștere mai rapidă, la unul în care această creștere începe să se plafoneze: pe măsură ce populația crește, ritmul de creștere scade. Chiar și în aceste condiții, populația actuală depășește deja capacitatea sustenabilă estimată de cercetători. Diferența dintre nivelul optim de 2,5 miliarde și populația actuală de 8,3 miliarde poate explica problemele legate de supraconsum cu care se confruntă omenirea. De exemplu, în luna ianuarie a acestui an, Organizația Națiunilor Unite a anunțat că lumea se află într-o stare de „faliment al apei”. Populațiile de animale sunt în declin, deoarece nu pot concura cu oamenii pentru resurse și nu pot ține pasul cu nivelul nostru de consum. Situația nu este fără ieșire Dependența de combustibili fosili pentru a crește pe termen scurt capacitatea de suport a Pământului – de exemplu, pentru producerea îngrășămintelor sau pentru susținerea stilului nostru de viață – nu oferă o soluție viabilă. În același timp, acești combustibili contribuie la schimbările climatice provocate de om. Sunt afectate ecosistemele și resursele naturale la nivel global. Studiul arată, de asemenea, că variațiile temperaturii globale, amprenta ecologică și emisiile totale sunt explicate mai bine de creșterea populației decât de creșterea consumului individual. „Sistemele care susțin viața pe planetă sunt deja sub presiune, iar fără schimbări rapide în modul în care folosim energia, terenurile și hrana, miliarde de oameni se vor confrunta cu instabilitate tot mai mare”, avertizează Bradshaw. „Rezultatele noastre arată că aceste limite nu sunt teoretice, ci se manifestă deja.” Pământul nu ne mai poate susține Cu toate acestea, cercetătorii spun că situația nu este fără ieșire. „Pământul nu poate susține populația viitoare – și nici pe cea actuală, fără o schimbare majoră a modului în care folosim terenurile, apa, energia, biodiversitatea și alte resurse”, se arată în studiu. „Populațiile mai mici, cu un nivel mai redus de consum, oferă rezultate mai bune atât pentru oameni, cât și pentru planetă. Fereastra de acțiune se îngustează, dar schimbări semnificative sunt încă posibile dacă statele cooperează”, spune Bradshaw. Ca în orice modelare la scară globală, există și limite. Sunt prea multe variabile în evoluție pentru a putea fi luate toate în calcul, astfel că aceste estimări trebuie privite în contextul datelor disponibile. Conceptul de „capacitate de suport” ridică și probleme etice: nu toți oamenii au aceleași oportunități sau consumă aceleași resurse, iar discuțiile despre controlul populației sunt adesea sensibile și controversate. „Tragedia este că activitatea umană a întrerupt mecanismele naturale de corecție impuse de capacitatea de suport, fără a le înlocui cu soluții corective umane și prietenoase cu mediul”, concluzionează autorii. Studiul a fost publicat în revista Environmental Research Letters. Recomandarea autorului: Avertisment crunt al ONU. Planeta va atinge un maxim istoric de locuitori apoi se va depopula rapid
Ne rărim. Câți români au plecat din țară de la Revoluție
Vreo 4 milioane de români ar fi plecat din țară după Revoluție. Datele sunt aproximative. Pe de o parte este migrația, pe de altă parte este vorba de raportul natalitate/mortalitate. În exil, români procrează mai eficient, pe principiul, ai mâncare, faci copii. „Ubi bene, ibi patria”. Sunt orașe din Europa în care trăiesc mai mulți români decât la Mizil. Populația României s-a redus cu peste 4,16 milioane de persoane, în 35 de ani, marjă în care migrația externă a avut o contribuție de 63%, iar sporul natural negativ de 37%, reiese dintr-o analiză de specialitate, publicată în februarie, de către președintele Institutului Național de Statistică (INS), Tudorel Andrei. România se numără printre țările cu cel mai accentuat declin demografic din lume în ultimii 25 de ani. Populația a scăzut cu 16,1% din 2000 până în 2025, ceea ce plasează țara pe locul 176 din 183 la nivel global, potrivit datelor FMI, preia ProTV Europa de Est, contracție demografică Tendința reflectă un fenomen mai ampl la nivelul Europei de Est, unde cele mai abrupte scăderi de populație sunt concentrate. Ucraina înregistrează cel mai sever declin (-32,5%), urmată de Bulgaria (-23,2%), Letonia (-21,6%), Lituania (-17,5%) și Republica Moldova (-18,8%). În acest context regional, România se înscrie în același tipar de contracție demografică, notează Visual Capitalist. Nu este luată în calcul Rusia. Datele arată că, în ultimele două decenii și jumătate, evoluția populației la nivel global s-a împărțit în două direcții distincte: pe de o parte, state cu creșteri accelerate, pe de altă parte, țări aflate în declin constant. Aproape una din șapte țări a pierdut populație în această perioadă. Zona arabă și Africa subsahariană își refac șeptelul La polul opus, cele mai rapide creșteri sunt concentrate într-un număr restrâns de state, în special din zona Golfului și din Africa subsahariană. Qatar conduce detașat clasamentul, cu o creștere de peste 400% a populației față de anul 2000. Alte state din Golf au înregistrat, de asemenea, avansuri semnificative: Emiratele Arabe Unite (+249,7%), Bahrain (+153,9%), Kuweit (+139,1%), Oman (+129,1%) și Arabia Saudită (+98,5%). În afara acestei regiuni, mai multe state africane au consemnat creșteri puternice, între care Guineea Ecuatorială (+166,6%), Niger (+157,0%), Angola (+139,7%) și Ciad (+126,9%). SUA, India și China pe trend crescător-moderat În cazul marilor economii ale lumii, creșterea populației a fost mai moderată. India a înregistrat un avans de 38,4%, Statele Unite de 21%, China de 10,9%, iar Brazilia de 22,1%. Canada și Australia au avut ritmuri mai ridicate, de 35,6%, respectiv 44,9%. Per ansamblu, harta evoluției populației între 2000 și 2025 evidențiază un contrast puternic: expansiune accelerată în statele cu migrație intensă sau demografie tânără și declin susținut în Europa de Est, regiune din care face parte și România. Europa, în mare mișcare Populația României s-a redus cu peste 4,16 milioane de persoane, în 35 de ani, marjă în care migrația externă a avut o contribuție de 63%, iar sporul natural negativ de 37%, reiese dintr-o analiză de specialitate, publicată în februarie, de către președintele Institutului Național de Statistică (INS), Tudorel Andrei. Potrivit sursei citate, în prezent, populația Uniunii Europene (UE) include aproximativ 43 de milioane de persoane care trăiesc într-o altă țară decât cea de domiciliu, fie aceasta din UE sau din afara spațiului comunitar, după cum relevă datele Eurostat din 2025. „Acest număr reprezintă circa 10% din populația rezidentă a Uniunii Europene. Dintre cele 43 de milioane de persoane, 32,6% (aproximativ 14 milioane) au domiciliul într-un alt stat membru al UE, în timp ce 67,4% (circa 29 de milioane) provin din țări din afara Uniunii. La polul opus se situează statele cu ponderi reduse ale acestei categorii de populație, printre care se numără România, alături de Polonia și Slovacia, fiecare înregistrând valori de aproximativ 1%. Este de remarcat faptul că atât România, cât și Polonia se numără printre țările cu unele dintre cele mai ridicate fluxuri anuale de migrație externă, precum și cu stocuri importante de emigranți la nivel european”, precizează Andrei. În ceea ce privește România, datele centralizate de INS arată că, în perioada 1990 – 2024, peste 808.000 de persoane au emigrat definitiv din țară, în timp ce 646.000 de persoane și-au stabilit domiciliul în România. Recomandarea autorului: Diaspora nu mai face bani ca înainte. Cât timp durează acum să poți să îți permiți o casă în România
Tabel orașe | Câți locuitori vor avea marile orașe din România în anul 2050, 2100, 2500 și în 3000
V-ați gândit vreodată câți locuitori vor avea marile orașe din România în anul 2050, 2100, 2500 și în 3000? Pentru astfel de calcule au fost utilizate ca bază populațiile oficiale, în urma recensământului efectuat în anul 2021. Mai jos, în articol, se găsește un tabel cu 15 orașe din țară. A fost utilizată o rată anuală constantă (r) diferită după dinamica recentă a fiecărui oraș. În acest sens, vor fi trei tipuri de orașe: Orașe dinamice / universitare / cu creștere relativă; Orașe cu trend uşor stabil / uşor negativ; Orașe cu declin observabil în ultimii ani. Pentru astfel de calcule s-a aplicat formula demografică: P(t) = P(0) * (1 + r)^(t − 2021). P(0) = populația actuală Constatări a) orașe dinamice / universitare / cu creştere relativă (Cluj-Napoca, Timișoara, Iași, Oradea, Brașov, Sibiu): +0.20% pe an (r = +0.002) b) orașe cu trend uşor stabil / uşor negativ: −0.10% pe an (r = −0.001) c) orașe cu declin observabil în ultimii ani: −0.20% pe an (r = −0.002) Cluj-Napoca Populație 2025 (recensământ 2021): 286.598 de cetățeni; Populație 2050: 303.695 de cetățeni; Populație 2100: 335.601 cetățeni; Populație 2500: 746.297 de cetățeni; Populație 3000: 2.026.621 de cetățeni. Iași Populație 2025 (recensământ 2021): 271.692 de cetățeni; Populație 2050: 287.899 de cetățeni; Populație 2100: 318.146 de cetățeni; Populație 2500: 707.482 de cetățeni; Populație 3000: 1.921.216 cetățeni. Constanța Populație 2025 (recensământ 2021): 263.688 de cetățeni; Populație 2050: 256.147 de cetățeni; Populație 2100: 243.649 de cetățeni; Populație 2500: 163.290 de cetățeni; Populație 3000: 99.016 cetățeni. Timișoara Populație 2025 (recensământ 250.849 de cetățeni; Populație 2050: 265.813 cetățeni; Populație 2100: 293.740 de cetățeni; Populație 2500: 653.207 cetățeni; Populație 3000: 1.773.829 de cetățeni. Brașov Populație 2025 (recensământ 2021): 237.589 de cetățeni; Populație 2050: 251.762 de cetățeni; Populație 2100: 278.212 cetățeni; Populație 2500: 618.678 de cetățeni; Populație 3000: 1.680.064 de cetățeni. Câți locuitori vor avea marile orașe din România în anul 2050, 2100, 2500 și în 3000 Orașele în care populația va scădea până în anul 3000, potrivit calculelor: Craiova: 32.982 de cetățeni; Galați: 30.687 de cetățeni; Ploiești: 67.793 de cetățeni; Brăila: 21.790 de cetățeni; Arad: 54.477 de cetățeni; Pitești: 53.049 de cetățeni; Bacău: 51.101 cetățeni. Ce se întâmplă în București? În cazul orașului București, trendul ar părea să fie în declin. De la peste 1.7 milioane de locuitori (în urma recensământului din 2021), calculele conduc către o reducere semnificativă a populației până în anul 3000. Populație 2025 (recensământ 2021): 1.716.961 de cetățeni: Populație 2050: 1.667.860 de cetățeni; Populație 2100: 1.586.478 de cetățeni; Populație 2500: 1.063.235 de cetățeni; Populație 3000: 644.723 de cetățeni. Autorul recomandă: Tabel chirii | TOP 15: Orașele din România cu cele mai mici chirii pe final de 2025. Unde e cel mai ieftin + cel mai scump Care este orașul din România, mai sigur decât Zurich, Tokyo sau Praga. România bifează o performanță notabilă în acest top
Ministrul Dezvoltării: 57 de municipii și 146 de orașe nu mai respectă criteriile minime de populație. Retrogradarea ar putea implica reduceri de posturi și salarii
Analiza este deja finalizată, iar ministrul Dezvoltării, Cseke Attila, a explicat că aceasta se bazează pe datele ultimului recensământ și pe criteriile prevăzute de legea privind Planul de Amenajare a Teritoriului Național. Potrivit ministrului, aproape jumătate dintre municipiile și o mare parte dintre orașele din țară nu mai îndeplinesc pragurile legale de populație. „La Ministerul Dezvoltării am realizat o analiză strict profesională, fără criterii politice, bazată pe Legea 351 privind Planul de Amenajare a Teritoriului Național. Din cele 103 municipii, 57 nu mai respectă criteriul de 40.000 de locuitori, iar din cele 216 orașe, 146 sunt sub pragul de 10.000 de locuitori”, a declarat ministrul vineri, la Sebeș, pentru Alba24. Numărul de locuitori dictează limitele maxime ale salariilor O reclasificare administrativă, conform numărului real de locuitori – prin care unele municipii ar putea fi reîncadrate ca orașe, iar o parte dintre orașe ca comune – are efecte directe asupra organigramelor din primării și asupra nivelului salariilor, acolo unde acestea nu au fost deja corelate cu populația actuală. Potrivit Legii-cadru privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, indemnizațiile primarilor și viceprimarilor se calculează prin aplicarea unui coeficient stabilit în funcție de numărul de locuitori ai localității la salariul de bază minim brut pe țară. În același timp, salariile angajaților din aparatul de specialitate al primarului nu pot depăși nivelul indemnizației viceprimarului, conform prevederilor legale în vigoare. Cu alte cuvinte, numărul de locuitori dictează limitele maxime ale salariilor. În cazul unei reclasificări administrative – de exemplu, atunci când un municipiu este reîncadrat ca oraș – salariile și indemnizațiile personalului din aparatul administrativ se ajustează corespunzător noii categorii de localitate, în limitele maxime stabilite de lege, dacă primăria nu a operat anterior actualizările în funcție de numărul real de locuitori. Dar există și localități care, în urma creșterii populației, ar putea fi promovate la rang de oraș sau municipiu, cu efect invers. Analiza, bazată pe recensământ De asemenea, reclasificarea are impact și asupra numărului maxim de posturi din aparatul de specialitate al primarului, întrucât normativul de personal se stabilește în funcție de populația unității administrativ-teritoriale, conform prevederilor Codului administrativ și actelor subsecvente. Cseke Attila a subliniat că, în prezent, analiza este „strict profesională, realizată fără a lua în considerare niciun alt criteriu decât cele tehnice și legale”, fiind efectuată în principal pe baza datelor din Recensământul Populației. Totuși, oficialul a recunoscut că există „o diferență semnificativă între statutul administrativ actual și realitatea demografică reflectată în datele oficiale”. Schimbarea rangului localităților se face doar prin lege Trecerea unei localități la un rang superior se realizează doar la inițiativa autorităților locale, în condițiile prevăzute de Legea nr. 351/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național. Procedura presupune adoptarea unei hotărâri a consiliului local, organizarea unui referendum local pentru consultarea populației, transmiterea solicitării către Guvern, care analizează îndeplinirea criteriilor prevăzute în anexa legii (număr de locuitori, infrastructură, servicii publice, dezvoltare economică etc.), și adoptarea unei legi speciale de către Parlamentul României, prin care se aprobă noul statut administrativ. Retrogradarea unei localități la un rang inferior se poate realiza, însă, atunci când se constată că aceasta nu mai îndeplinește criteriile legale pentru menținerea statutului actual, numărul de locuitori fiind unul dintre principalele criterii. Deși legea nu prevede un mecanism automat de schimbare a rangului, Ministerul Dezvoltării monitorizează periodic indicatorii locali (număr de locuitori, dotări, infrastructură etc.) și poate propune inițierea unui proiect de lege de reclasificare atunci când se constată neîndeplinirea condițiilor legale. O decizie cu miză politică și economică Constatările ministrului Attila Cseke arată că un număr semnificativ de orașe și municipii nu mai respectă de mult timp criteriile demografice minime prevăzute de lege, însă nu au fost inițiate demersuri legislative de reclasificare. Motivele sunt în principal politice, dar și economice. Retrogradarea unui oraș la statut de comună, de exemplu, este o decizie sensibilă, percepută de populație ca o pierdere de statut, iar pierderea rangului urban ar putea afecta accesul la programe de finanțare guvernamentală sau europeană.