Etichetă: preventie

Plămânii nu intră în vacanță. Avertismentul medicilor: ce greșeli trebuie să eviți în concediu

Medicii Spitalului de Pneumoftiziologie Sibiu le recomandă celor care pleacă în concediu să nu întrerupă tratamentele pentru afecțiunile respiratorii, să evite schimbările bruște de temperatură, fumatul și expunerea prelungită la alergeni. De asemenea, trebuie să acorde atenție simptomelor precum tusea persistentă sau dificultățile de respirație. Vara, călătoriile la mare, la munte sau în străinătate pot aduce beneficii pentru sănătate, însă schimbările de temperatură, drumurile lungi, aerul condiționat și expunerea la diferiți alergeni pot afecta sănătatea aparatului respirator, în special în cazul persoanelor cu boli pulmonare cronice. Medicii atrag atenția că pregătirea concediului ar trebui să includă și măsuri pentru protejarea sănătății plămânilor. „Concediul trebuie să fie o perioadă de relaxare, nu un motiv pentru întreruperea tratamentului. Pacienții cu astm bronșic, BPOC sau alte afecțiuni respiratorii trebuie să își ia cu ei toate medicamentele prescrise și să respecte schema de tratament chiar dacă se simt bine. O întrerupere aparent lipsită de importanță poate duce la agravarea bolii tocmai în timpul vacanței”, explică dr. Darius Dăncilă, medic specialist pneumolog în cadrul Spitalului de Pneumoftiziologie Sibiu. Aerul de mare, benefic dacă expunerea este echilibrată Potrivit medicilor, aerul marin, caracterizat prin umiditate ridicată și o concentrație mai redusă de alergeni față de mediul urban, poate fi benefic pentru unele persoane cu afecțiuni respiratorii. Totuși, expunerea prelungită la soare, temperaturile ridicate și trecerile frecvente de la căldura de afară la spațiile puternic climatizate pot favoriza apariția sau accentuarea unor simptome respiratorii. „Plimbările pe malul mării, în special dimineața și seara, pot fi benefice pentru respirație. În schimb, recomandăm evitarea expunerii îndelungate în intervalul cu temperaturi foarte ridicate și limitarea trecerilor repetate din căldură în spații foarte răcite. Diferențele mari de temperatură pot irita căile respiratorii și pot accentua simptomele la persoanele sensibile”, mai spune medicul pneumolog. Specialiștii recomandă turiștilor aflați la mare să opteze pentru plimbări dimineața sau după apus, să se hidrateze corespunzător și să evite fumatul și expunerea la fumul de țigară. De asemenea, medicii recomandă ca aerul condiționat din mașină sau din camera de hotel să nu fie direcționat direct către față sau torace. În cazul apariției unor dificultăți de respirație, a unei tuse persistente sau a febrei, specialiștii recomandă solicitarea unui consult medical. Atenție la călătoriile lungi Drumurile lungi cu mașina, autocarul sau avionul pot favoriza deshidratarea și apariția disconfortului respirator, mai ales în cazul persoanelor cu boli pulmonare cronice. Medicii recomandă, în astfel de cazuri, hidratarea corespunzătoare și efectuarea unor pauze regulate pentru mișcare, atunci când acest lucru este posibil. „Pacienții care utilizează inhalatoare trebuie să le aibă întotdeauna asupra lor, nu în bagajele depozitate. De asemenea, dacă apar tuse persistentă, senzația de lipsă de aer sau durere toracică după întoarcerea din concediu, este important ca simptomele să nu fie puse doar pe seama oboselii și să fie evaluat un consult de specialitate”, subliniază dr. Darius Dăncilă. Pentru un concediu fără probleme respiratorii, pneumologii recomandă respectarea tratamentului prescris pe toată durata vacanței și transportarea medicamentelor și a dispozitivelor inhalatorii necesare. Totodată, este recomandată evitarea fumatului activ și pasiv, hidratarea suficientă, utilizarea responsabilă a aparatelor de aer condiționat și evitarea diferențelor foarte mari de temperatură. Medicii recomandă și limitarea expunerii la praf, fum și alte surse de poluare, precum și prezentarea la medic atunci când simptomele respiratorii persistă sau se agravează.

CNAS schimbă abordarea și vrea mai puțină spitalizare și mai mult ambulatoriu

Autoritățile sanitare pregătesc o schimbare de abordare în sistemul medical românesc, care să pună accent pe consultațiile în policlinici, medicina de familie și serviciile acordate fără internare în demersul de a reduce costurile și de a folosi mai eficient resursele din sănătate. Președinta Casei Naționale de Asigurări de Sănătate (CNAS), Valeria Herdea, a declarat că sistemul trebuie să se concentreze mai mult pe serviciile medicale acordate în ambulatoriu, iar internarea ar trebui să rămână soluția pentru cazurile care au într-adevăr nevoie de tratament în spital. Mutare către medicii de familie și ambulatoriile de specialitate Potrivit acesteia, obiectivul este creșterea accesului la consultații și investigații înainte ca afecțiunile să se agraveze. Schimbarea face parte din reforma sistemului de sănătate, care urmărește mutarea unei părți importante din activitatea medicală din spitale către cabinetele medicilor de familie și ambulatoriile de specialitate. Autoritățile susțin că multe internări pot fi evitate dacă pacienții beneficiază la timp de consultații, investigații și tratament în afara spitalului. Plata medicilor de familie va depinde mai puțin de numărul pacienților înscriși și mai mult de servicii medicale oferite Reforma prevede și modificarea modului în care sunt finanțați medicii de familie. Plata va depinde într-o măsură mai mare de serviciile medicale efectuate și mai puțin de numărul pacienților înscriși pe liste. Astfel, cabinetele vor fi încurajate să ofere mai multe consultații, investigații și activități de prevenție. În același timp, ambulatoriile de specialitate vor beneficia de o finanțare mai consistentă, iar pacienții cu afecțiuni grave vor avea acces mai ușor la analize și investigații decontate. Pachetul de măsuri urmărește și extinderea accesului la tratamente inovatoare și reducerea timpului de așteptare pentru unele servicii medicale. Reforma urmează să fie implementată etapizat Autoritățile spun că noul model este deja utilizat în multe state europene, unde accentul cade pe prevenție și tratamentul în ambulatoriu, iar spitalele sunt rezervate cazurilor complexe sau urgențelor. „Această orientare către asistenţa pre-spitalicească îşi propune nu o imediată debalansare a serviciilor către sectorul pre-spitalicesc şi o tranziţie într-o prima etapă de cinci-zece ani spre prevenţie şi depistarea stadiului precoce al bolilor. Începând cu 1 ianuarie 2026, structura fondului destinat asistenţei medicale primare a fost balansată mai mult chiar decât anul 2023 către servicii”, a spus directorul general Direcţia Reglementări şi Norme de Contractare CNAS, dr. Elisabeth Brumă la rra. În opinia reprezentanților CNAS, această abordare poate reduce aglomerarea din unitățile sanitare și poate folosi mai eficient fondurile disponibile pentru sănătate. Reforma urmează să fie implementată etapizat, iar modificările vor viza atât modul de finanțare a furnizorilor de servicii medicale, cât și organizarea activității în medicina de familie, ambulatoriu și spitale.

Analiză: Crește interesul pentru controalele oftalmologice. Cazurile de cataractă depistate le-au depășit pe cele din 2025

Consultațiile oftalmologice realizate în primele trei luni ale anului 2026 în rețeaua OPTIblu, se apropie deja de nivelul raportat pentru întreg anul 2025, arată o analiză realizată pe baza datelor interne ale companiei. În perioada ianuarie–martie 2026, consultațiile efectuate au reprezentat 89% din totalul înregistrat pe parcursul întregului an 2025. Totodată, cazurile de cataractă identificate în primele cinci luni din 2026 au depășit deja cu aproximativ 15% totalul raportat anul trecut. Cazurile de cataractă identificate în primele trei luni din 2026 au depășit deja cu aproximativ 15% totalul raportat pentru întreg anul trecut Evoluția indică un interes mai mare pentru sănătatea vederii și prevenirea problemelor oftalmologice, susținut și de accesul gratuit la consultații în cabinetele specializate. Datele interne arată că pacienții de peste 44 de ani reprezintă aproape jumătate din totalul consultațiilor analizate: 48% în 2025 și 48,7% în primele luni din 2026. Deși datele pentru 2026 sunt parțiale, consultațiile realizate pentru pacienții de peste 44 de ani au ajuns deja la aproximativ 90% din totalul înregistrat pentru această categorie pe parcursul întregului an 2025. Această situație confirmă importanța evaluărilor oftalmologice regulate după vârsta de 40 de ani, etapă în care pot apărea schimbări precum dificultatea de a vedea clar la apropiere, oboseala oculară sau nevoia de actualizare a corecției optice. Cu toate acestea, datele arată că evaluările complete pot contribui la identificarea timpurie a unor probleme de vedere care, în stadii incipiente, pot fi ușor confundate cu disconforturi firești asociate vârstei. Prezbiopia, cel mai frecvent diagnostic Cel mai frecvent diagnostic observat în rândul pacienților de peste 44 de ani este prezbiopia, care reprezintă 39,3% din diagnosticele raportate pentru această categorie în 2025 și 36,9% în perioada analizată din 2026. Prezbiopia este una dintre cele mai comune modificări ale vederii după 40 de ani și se poate manifesta prin dificultăți la citit, nevoia de a îndepărta telefonul sau cartea pentru a vedea mai clar ori oboseală oculară în timpul activităților care presupun vederea de aproape. Consultația realizată pentru o problemă aparent simplă, precum dificultatea de a vedea clar la apropiere, poate ajuta la identificarea unor afecțiuni care necesită monitorizare. Crește numărul cazurilor de cataractă Un astfel de semnal este important în cazul cataractei. În perioada analizată din 2026, au fost înregistrate deja un număr de cazuri mai mare comparativ cu întreg anul 2025, iar o parte dintre acestea au fost identificate la pacienți sub 65 de ani, cu o creștere notabilă comparativ cu anul precedent, potrivit analizei. „Unul dintre semnalele importante din analiza noastră este numărul mai mare de cazuri de cataractă observate la persoane cu vârsta sub 65 de ani în perioada analizată din 2026. Deși cataracta este asociată, în mod obișnuit, cu înaintarea în vârstă, datele noastre arată că astfel de modificări pot fi observate și la persoane mai tinere decât ne-am aștepta. Acest lucru arată cât de important este consultul complet, chiar și atunci când pacientul vine pentru o problemă aparent simplă, cum ar fi vederea de aproape. Depistarea timpurie le oferă pacienților șansa unei monitorizări corecte și a unei decizii medicale luate la momentul potrivit”, a declarat Alina Bistreanu, CEO Optical Investment Group. Multe cazuri de astigmatism și hipermetropie la persoane peste 44 de ani Pe lângă prezbiopie și cataractă, analiza arată o pondere importantă a astigmatismului și hipermetropiei în rândul pacienților de peste 44 de ani. Hipermetropia a crescut ca pondere de la 22% în 2025 la 25,9% în primele luni din 2026. Grupa 44–54 de ani este cea mai numeroasă categorie de pacienți în ambele perioade analizate. Această etapă coincide frecvent cu debutul prezbiopiei și poate reprezenta un moment potrivit pentru ca pacienții să includă controlul oftalmologic în rutina lor de prevenție, nu doar ca reacție la apariția unor simptome evidente.

Medicul de familie, primul filtru al pacientului: cum ajungi corect la analize, specialist și servicii CAS (P)

Pentru mulți pacienți, problema nu este doar accesul la servicii medicale, ci alegerea punctului corect de pornire. Apar simptome, analize modificate sau o stare generală proastă, iar pacientul nu știe dacă trebuie să înceapă cu medicul de familie, să caute direct un specialist sau să facă mai întâi analize. Această confuzie duce frecvent la programări greșite, investigații făcute în ordine nepotrivită, costuri neprevăzute și întârzieri în stabilirea diagnosticului. În multe situații, medicul de familie este primul filtru care poate orienta pacientul către traseul corect. Rolul medicului de familie nu se limitează la rețete, concedii medicale sau adeverințe. În sistemul de asigurări de sănătate, medicina de familie acoperă consultații pentru probleme acute, monitorizarea unor afecțiuni cronice, servicii de prevenție, recomandări pentru analize și bilete de trimitere către specialiști, atunci când este necesar. Medicul de familie cunoaște istoricul pacientului, bolile cronice, tratamentele în curs și factorii de risc. Această imagine de ansamblu este importantă mai ales atunci când simptomele sunt vagi: oboseală, amețeală, dureri nespecifice, tulburări digestive, dureri de cap, palpitații ușoare sau valori ușor modificate la analize. Un simptom general poate avea cauze diferite. Oboseala poate fi legată de anemie, tiroidă, diabet, infecții, tulburări de somn, stres cronic sau boli cardiovasculare. Durerea abdominală poate avea cauze digestive, metabolice sau chiar ginecologice, în funcție de context. Fără o evaluare inițială, pacientul poate ajunge la specialitatea greșită. Medicul de familie poate decide dacă problema poate fi rezolvată în cabinet, dacă sunt necesare analize sau dacă pacientul trebuie direcționat către un specialist. În acest fel, consultul inițial poate reduce riscul de drumuri inutile. Prevenția începe înainte să apară boala Un alt rol important al medicului de familie este prevenția. Consultațiile preventive pot identifica factori de risc înainte ca pacientul să dezvolte simptome importante. Tensiunea arterială crescută, glicemia modificată, colesterolul crescut sau excesul ponderal pot fi descoperite și urmărite în timp. Pentru pacient, prevenția nu înseamnă doar un set de analize făcut o dată pe an. Înseamnă evaluarea riscului, interpretarea rezultatelor, recomandări privind stilul de viață, monitorizarea valorilor și, atunci când este cazul, trimiterea către specialitatea potrivită. Această abordare este importantă mai ales pentru persoanele cu istoric familial de boli cardiovasculare, diabet, boli oncologice sau afecțiuni cronice. Cu cât riscurile sunt identificate mai devreme, cu atât traseul medical poate fi mai bine organizat. Când ai nevoie de bilet de trimitere Pentru multe consultații de specialitate acordate în regim CAS, pacientul are nevoie de bilet de trimitere. Acesta poate fi eliberat de medicul de familie sau, în anumite situații, de un medic specialist, în funcție de problemă și de regulile aplicabile serviciului respectiv. Biletul de trimitere nu este doar un document administrativ. El indică specialitatea către care este direcționat pacientul și justifică medical accesul la consultația sau investigația respectivă. Dacă biletul este expirat, emis pentru altă specialitate sau lipsește, serviciul poate să nu poată fi acordat în regim decontat. De aceea, înainte de programare, pacientul trebuie să verifice dacă are bilet de trimitere, dacă acesta este valabil și dacă este emis pentru specialitatea corectă. Analizele trebuie recomandate și interpretate în context Mulți pacienți încep cu analizele, din dorința de a obține rapid o explicație. În unele cazuri, acest lucru poate fi util. Totuși, analizele nu înlocuiesc consultul medical și nu ar trebui alese la întâmplare. Un set standard de analize poate rata problema reală, dacă nu este adaptat simptomelor și istoricului pacientului. În același timp, o valoare ușor modificată poate speria inutil pacientul dacă este interpretată fără context medical. Medicul poate recomanda analizele potrivite în funcție de vârstă, simptome, afecțiuni cunoscute, tratamente și factori de risc. După recoltare, interpretarea rezultatelor este la fel de importantă ca efectuarea analizelor. Când mergi direct la specialist Există situații în care pacientul poate avea nevoie de consult de specialitate fără a amâna. Simptomele clare, repetate sau asociate cu o boală cunoscută pot indica necesitatea unei evaluări țintite. De exemplu, palpitațiile repetate, durerea în piept, lipsa de aer la efort sau tensiunea arterială crescută pot necesita evaluare cardiologică. Tusea persistentă sau respirația dificilă pot necesita pneumologie. Durerile abdominale recurente, refluxul sever sau modificările persistente ale tranzitului pot necesita gastroenterologie. În cazurile severe, pacientul nu trebuie să aștepte o programare obișnuită. Durerea puternică în piept, lipsa majoră de aer, pierderea cunoștinței, slăbiciunea bruscă pe o parte a corpului, tulburările de vorbire sau confuzia pot indica o urgență medicală și necesită apel la 112. Ce înseamnă servicii CAS în ambulatoriu Serviciile CAS în ambulatoriu pot include consultații la medicul de familie, consultații la specialiști, analize și anumite investigații, în condițiile prevăzute de contractele cu casele de asigurări și de reglementările în vigoare. Pentru pacient, este important să înțeleagă că un furnizor medical poate lucra atât în regim CAS, cât și în regim privat. Faptul că o clinică are contract CAS nu înseamnă automat că toate serviciile sunt decontate, în orice moment și fără documente. Diferența depinde de specialitate, tipul serviciului, indicația medicală, biletul de trimitere, calitatea de asigurat și disponibilitatea serviciilor contractate. Cum arată un traseu medical mai clar Un traseu medical corect începe cu stabilirea naturii problemei: este o urgență, o problemă acută care poate fi programată sau o situație cronică ce trebuie monitorizată? Dacă simptomele sunt generale, medicul de familie poate fi primul pas. Dacă simptomele sunt specifice și repetate, specialistul poate fi mai potrivit. Dacă există o boală cronică, traseul trebuie stabilit în funcție de istoricul pacientului și de recomandările medicale anterioare. În București, Clinica Prevencia dezvoltă un traseu medical în care pacientul poate porni de la evaluarea inițială, poate primi orientare pentru prevenție și poate fi direcționat, când este cazul, către servicii de specialitate în regim CAS sau privat. Pentru pacienții care au nevoie de orientare medicală, prevenție, monitorizare sau bilete de trimitere, serviciile de medicină de familie CAS în București pot reprezenta primul pas într-un traseu medical mai clar. Greșeli frecvente care complică accesul la servicii Prima greșeală este alegerea specialistului doar pe baza unei presupuneri. Un simptom poate avea mai multe cauze, iar pacientul poate ajunge la o specialitate nepotrivită. A doua greșeală este prezentarea fără

În căutarea vieții veșnice: ce este medicina longevității și ce promite aceasta

Interesul pentru acest domeniu a explodat după pandemia de Covid. Văzând atât de mulți vârstnici murind din cauza unui sistem imunitar slăbit, oamenii și-au dat seama că nu sunt nemuritori. „De douăzeci de ani mă ocup de medicina longevității, dar interesul pacienților a apărut abia odată cu Covid”, spune Alberto Beretta, director științific al clinicii milaneze SoLongevity. Organizația Mondială a Sănătății a definit deceniul 2020–2030 drept cel al „îmbătrânirii în sănătate”. Medicina longevității încearcă să transpună acest obiectiv în practică, scrie La Stampa. Ce se întâmplă concret în aceste clinici Totul pornește de la o evaluare detaliată a pacientului. Clinicile oferă pachete de check-up care variază de la câteva sute de euro la peste patru mii de euro. Evaluările includ teste clasice, precum VO2 max – cantitatea maximă de oxigen folosită de organism pe minut pe kilogram de greutate, în efort intens, dar și analize epigenetice avansate. „Afecțiunile legate de îmbătrânire sunt multigenice, deci sunt necesari algoritmi care să poziționeze persoana în raport cu curba populației”, explică Beretta. Altfel spus, testele indică dacă un pacient prezintă un risc mai mare sau mai mic față de populația de referință de a dezvolta infarct, demență sau diabet. Nu sunt examene diagnostice, dar oferă o imagine de ansamblu utilă pentru prevenție. „Cu instrumentele de astăzi, este posibil să stabilim pentru o persoană de 35–40 de ani un program de viață care să o ajute să ajungă la 90 de ani în deplină sănătate”, spune Beretta. Declinul cognitiv, grija cea mai mare Dincolo de sănătatea fizică, pacienții sunt tot mai preocupați de capacitățile mentale. „Toată lumea vrea să aibă un creier sănătos, să combată îmbătrânirea cerebrală. Aceasta înseamnă gestionarea stresului și combaterea declinului memoriei”, subliniază Damiano Galimberti, președintele International Longevity Science Association. Există tehnici specifice de „gimnastică pentru creier”, suplimente și terapii intravenoase care vizează celulele zombie – acele celule care, odată cu vârsta, își pierd funcția și produc inflamații. Galimberti atrage însă atenția: „Aceste parcursuri trebuie să urmeze protocoale bine personalizate. Nu trebuie să existe abuz de terapie preventivă”. Capcana monitorizării obsesive Smartwatch-urile și inelele inteligente care măsoară somnul și activitatea fizică sunt utile, dar au limite. „Controlul continuu nu este sinonim cu sănătatea”, avertizează Alberto Cerasari, director medical al SoLongevity. „Dimpotrivă, poate genera anxietăți inutile cu efecte dăunătoare la persoanele predispuse.” Concluzia experților este simplă: elixirul longevității nu este un produs, ci un echilibru. Să-ți cunoști corpul, să previi problemele din timp, fără să devii sclavul cifrelor și al dispozitivelor.

Ce este abuzul psihologic și cum îl poți dovedi. Cinci sfaturi de la experți

Spre deosebire de abuzul fizic, acest tip de maltratare nu lasă urme vizibile, dar consecințele sale sunt la fel de devastatoare. Psihologie-Online explică ce este abuzul psihologic și cum să îl recunoașteți. Înțelegerea și conștientizarea acestei probleme reprezintă un pas esențial în combaterea ei și în oferirea de sprijin celor care suferă de pe urma ei. Abuzul psihologic este o formă de violență silențioasă care afectează profund sănătatea emoțională și mintală a unei persoane. Acest abuz include comportamente precum umilința, manipularea, insultele, izolarea socială și amenințările constante. Spre deosebire de violența fizică, abuzul psihologic nu este însoțit de vătămări fizice. Deși fiecare caz este unic, există un model general de abuz psihologic care escaladează treptat. Mai jos, vom examina cele mai frecvente etape: Faza inițială: În această etapă, agresorul manifestă iritabilitate, critică subtilă sau comportament de control. Victima simte disconfort sau anxietate și încearcă să evite conflictul. Faza critică: Aici are loc cel mai evident abuz psihologic, cum ar fi insultele, umilința, manipularea sau amenințările. Este momentul de cea mai mare afectare emoțională și epuizare a victimei. Faza de reconciliere: Abuzatorul își cere scuze, promite să se schimbe sau afișează un comportament afectuos pentru a minimiza răul sau a-și justifica acțiunile. Acest lucru o derutează pe victimă și o poate determina să rămână în relație. Acest ciclu se poate repeta și poate deveni din ce în ce mai intens, prinzând-o într-o dinamică dificil de rupt. Cum să dovedești abuzul psihologic Dovedirea abuzului psihologic poate fi complexă datorită naturii sale intangibile, dar este posibilă prin colectarea de dovezi și mărturii care demonstrează abuzul. Principalele strategii sunt următoarele: Înregistrări scrise: Salvarea mesajelor text, e-mailurilor sau notițelor cu conținut ofensator, manipulator sau amenințător. Înregistrări vocale sau video: Documentează incidentele în care agresorul insultă, umilește sau exercită control, întotdeauna în limitele legale ale țării. Mărturii ale unor terțe părți: Obținerea de declarații de la persoane care au fost martore la abuz. Jurnal personal: Consemnați incidentele de abuz, descriind datele, situațiile și emoțiile trăite, ca dovezi ale tiparului de maltratare. Evaluări psihologice: Consultați un profesionist care poate documenta daunele emoționale suferite prin intermediul rapoartelor. Reclamații formale: Adresați-vă instituțiilor sau serviciilor specializate pentru a raporta abuzul, creând o evidență oficială. Combinarea acestor instrumente crește șansele de a dovedi abuzul psihologic față de terți sau în cadrul procedurilor judiciare. Când și cum să raportezi abuzul psihologic Violența fizică și psihologică nu ar trebui niciodată normalizată în nicio relație socială. Este important să raportați abuzul atunci când acesta vă afectează semnificativ bunăstarea, sănătatea mintală sau vă pune în pericol siguranța. Aceasta include situații de insulte constante, amenințări sau izolare, mai ales dacă le experimentați în mod repetat. Pentru a raporta abuzul psihologic, faceți următoarele: Adună dovezi: Înainte de a raporta, adună dovezi precum mesaje, înregistrări, mărturii sau rapoarte psihologice care să susțină cazul tău. Solicitați sprijin: Consultați profesioniști, precum psihologi, avocați sau servicii sociale, care vă pot ghida pe parcursul procesului. Explicați toate detaliile abuzului de care ați suferit, fără a omite informații relevante sau a falsifica faptele. Mergeți la autorități: Mergeți la secția de poliție, la instanță sau la instituția relevantă din țara dumneavoastră pentru a depune o plângere oficială. Explicați clar evenimentele, furnizați orice dovezi pe care le-ați adunat și detaliați impactul asupra vieții dumneavoastră. La notificarea din partea unei agenții statale, autorul violenței se va confrunta cu restricții și consecințe legale dacă încalcă legea. Contactați servicii specializate: Organizațiile care ajută victimele violenței sau abuzului oferă sprijin juridic, psihologic și emoțional. Protecție suplimentară: Dacă simțiți că sunteți în pericol, solicitați măsuri de protecție, cum ar fi ordine de restricție, în timpul procesului de raportare. Raportarea este un pas crucial pentru a rupe ciclul abuzurilor și a primi ajutorul necesar. Ce sprijin juridic este disponibil și cum poate fi prevenit abuzul psihologic Legile care alcătuiesc constituția fiecărei țări conțin informații despre cum se poate preveni abuzul emoțional. Mai exact, principalele măsuri legale împotriva abuzului psihologic sunt următoarele: Raportarea către autorități: Puteți depune plângeri la secțiile de poliție, parchete sau instanțe specializate în violență bazată pe gen, violență domestică sau abuz psihologic. Ordine de protecție: În cazuri grave, se poate solicita un ordin de restricție sau măsuri de precauție pentru a garanta siguranța victimei. Asistență juridică gratuită: Multe jurisdicții oferă avocați gratuiți victimelor, în special în cazurile de violență domestică sau bazată pe gen. Legea privind protecția: În funcție de țară, există legi specifice care definesc și pedepsesc abuzul psihologic, permițând acțiuni în justiție împotriva agresorului. Centre de sprijin pentru victime: Instituții publice sau private care oferă sprijin juridic, psihologic și social. Cum să previi abuzul psihologic Prevenirea abuzului psihologic este esențială pentru a împiedica relațiile personale să cadă în tipare de abuz emoțional. Strategii practice și eficiente includ: Învață despre tipurile de violență: Ascultând opiniile specialiștilor la conferințe sau învățând despre acestea, vei înțelege mai bine tipurile de situații care ar putea deveni abuz psihologic. Consolidează-ți stima de sine: Lucrează la încrederea în sine pentru a identifica și respinge comportamentul abuziv. În loc să cauți aprobarea cuiva violent, adoptă o atitudine încrezătoare și sigură pe tine. Stabilește limite clare: Nu ceda la fiecare cerere doar pentru a evita o reacție nepoliticoasă din partea celorlalți. Recunoaște și nu tolera comportamentul dăunător încă de la începutul relației. Cultivă relații sănătoase: Înconjoară-te de oameni care promovează respectul, empatia și comunicarea asertivă. Lucrează la emoțiile tale: Învață să gestionezi emoțiile, identifică dinamicile toxice și cere ajutor atunci când este nevoie. Solicitați sprijin din timp: La primele semne de abuz, adresați-vă unor profesioniști sau rețele de sprijin care vă pot oferi îndrumare și resurse. Promovarea conștientizării sociale: Diseminarea informațiilor despre abuzul psihologic pentru a-l preveni în comunitate. Prevenirea începe cu conștientizarea și acțiunea pentru a evita normalizarea sau creșterea abuzului emoțional.

Ce înseamnă semnul verde de circulație pe care șoferii români îl văd tot mai des pe drumurile din Vest

Semnul verde de circulație pe care șoferii români îl văd tot mai des pe drumurile din Vest are o însemnătate importantă în contextul în care numărul accidentelor rutiere se menține în continuare unul ridicat la nivelul Uniunii Europene. Deși seamănă cu semnul de limitare a vitezei, cel nou, cu cerc verde, nu reprezintă vreo obligație, ci are mai mult un rol preventiv. Media anuală în blocul comunitar este de 45 de decese în urma accidentelor rutiere, dar România ocupă primul loc în acest clasament, cu aproape 75% față de medie. În plus, principala cauză a accidentelor rutiere din România este nerespectatarea vitezei legale, notează Mediafax, citând date ale Poliției Române. Viteza excesivă este urmată de indisciplina pietonilor și neacordarea priorității de trecere vehiculelor. Șoferii români care circulă pe drumurile din Vest s-au întâlnit tot mai des cu un semn verde de circulație, acesta fiind amplasat în zone în care este indicată o limitare a vitezei, locuri precum în apropierea școlilor, a spitalelor, a parcurilor sau a locurilor de joacă, ori în pe anumite tronsoane de drum unde există un risc crescut. În plus, scopul acestor noi semne de circulație, care seamănă cu cele clasice pentru limitatea vitezei, dar este înlocuită culoarea roșie cu cea verde, nu este sancționarea șoferilor, ci prevenția. Iar verdele s-a dovedit a avea o influență psihologică mai mare asupra șoferilor, notează sportal.blic.rs. Astfel, noile semne indică o recomandare în locul unei interdicții, iar mesajul este mai puțin represiv și mai degrabă unul preventiv. În plus, depășirea vitezei de pe semnul verde nu atrage automat o amendă, dar este o recomandare care ar trebui luată în serios, având în vedere că viteza excesivă este principala cauză a accidentelor rutiere. Noile semne de circulație au fost deja adoptate în mai multe țări din Uniunea Europeană, precum și în Marea Britanie. Care sunt cele mai sigure drumuri din Europa La nivelul Uniunii Europene, numărul deceselor în urma accidentelor rutiere se menține ridicat, deși a fost înregistrată o scădere în ultimul deceniu, de la 24.358 de decese pe an în 2015 la 19.940 de decese în 2024, potrivit site-ului oficial al Parlamentului European. Numărul deceselor a avut o scădere bruscă în 2020, pe fondul resticțiilor de circulație din timpul pandemiei,  în 2021 și 2022 acesta a crescut, însă nu la nivelurile dinaintea pandemiei. Cele mai sigure drumuri sunt cele din Suedia (20 de morți la un milion de locuitori) și Danemarca (24 de decese la un milion de locuitori), în timp România a raportat cea mai mare rată a deceselor rutiere (78 de decese la un milion de locuitori). Conform datelor oficiale, media europeană a deceselor în urma accidentelor rutiere este de 45 de morți la un milion de locuitori.

Ministrul Sănătății, la lansarea Registrului Neonatal: Zona de prevenție nu este acolo unde ar fi putut să fie”

Ministerul Sănătății a lansat vineri Registrul Național de Screening Neonatal, la Palatul Cotroceni, în cadrul proiectului „România în Lumină”. Ministrul Alexandru Rogobete a recunoscut că România are întârzieri în acest domeniu. „Zona de screening, zona de prevenție nu este acolo unde ar fi putut să fie”, a declarat el. Rogobete a adăugat că registrul „deschide calea către digitalizarea sănătății și către o monitorizare completă și atentă încă din primele zile de viață”. Mirabela Grădinaru despre ideea registrului Mirabela Grădinaru, partenera președintelui Nicușor Dan, a explicat că registrul s-a născut dintr-o promisiune făcută în urmă cu trei luni, la o întâlnire despre situația copiilor prematuri. „Am promis că nu vom rămâne doar la nivelul discuțiilor. Iată-ne astăzi aici, după trei luni, cu o soluție concretă”, a spus ea. Grădinaru a subliniat scopul registrului: „Niciun copil să nu fie pierdut din vedere”, astfel încât „fiecare nou-născut să aibă acces la prevenție, diagnostic, intervenție și tratament adecvat încă din primele zile de viață”. Rogobete a anunțat că vor urma și alte registre și programe naționale. „Împreună cu profesioniștii din sănătate putem recupera acest timp prețios pentru sănătatea tuturor”, a adăugat ministrul.

Țara europeană care a reușit să reducă violența și crimele: strategia națională din care s-ar putea inspira și România

Aceasta este concluzia raportului anual privind progresul Violence Prevention Framework for Scotland (2024–2025), o abordare comprehensivă lansată în 2023 și susținută cu peste 6 milioane de lire sterline pentru a sprijini activități de reducere a violenței în comunități, se arată într-un document publicat de Guvernul Scoției. O strategie multidimensională, centrată pe prevenție La baza efortului scoțian stă Violence Prevention Framework (VPF), primul plan strategic de acest tip din Scoția, care își propune nu doar să reducă acte de violență, ci să schimbe modul în care societatea răspunde la cauzele acestora. Acest plan strategic se întinde pe trei ani și pune accent pe patru obiective majore: siguranța comunităților, reziliența socială, relațiile sănătoase și sprijinul pentru persoanele vulnerabile. Raportul din 2024–2025 subliniază importanța eforturilor coordonate între guvern, poliție și organizații nonguvernamentale, precum Scottish Violence Reduction Unit (SVRU), Medics Against Violence și YouthLink Scotland’s No Knives Better Lives. Aceste grupuri lucrează împreună pentru a implementa programe concrete care vizează reducerea violenței înainte ca aceasta să se întâmple. Intervenții inovatoare în comunitate Unul dintre exemplele concrete de intervenție este inițiativa Street Guardians, lansată în 2025 în zonele aglomerate din Glasgow, unde există un risc mai mare de comportamente antisociale și violență în prima parte a serii. Programul implică patrule de adulți „de încredere” care oferă sprijin tinerilor, creează contact pozitiv și previn escaladarea conflictelor prin implicare directă și dialog. Până acum, peste 1.000 de tineri au fost implicați în astfel de activități. Alte programe sprijinite includ inițiative pentru tinerii din comunități defavorizate, intervenții în școli pentru a gestiona conflictele și ateliere de formare pentru profesioniști (polițiști, lucrători sociali, educatori) care îi ajută să recunoască și să răspundă la semnele timpurii ale violenței. Rezultate măsurabile și indicatori de progres Conform raportului de monitorizare, Scoția se bucură de o reducere pe termen lung a violenței non‑sexuale: infracțiunile de acest tip sunt cu aproximativ 18% mai puține decât în 2008–09, iar numărul de crime cu rezultat de omor este la cel mai scăzut nivel înregistrat din 1976. Indicatorii arată, de asemenea, o scădere a spitalizărilor cauzate de atacuri violente și o reducere a victimelor repetate ale violenței. Raportul subliniază faptul că majoritatea adulților nu raportează violența, iar sentimentul de siguranță în comunitate a crescut, mulți locuitori declarând că se simt în siguranță mergând singuri pe stradă după lăsarea întunericului. Cu toate acestea, există inegalități, de exemplu femeile se simt în general mai puțin în siguranță decât bărbații. Sprijin pentru victime și implicarea tinerilor Un alt pilon al strategiei este asigurarea de sprijin pentru victimele violenței și pentru familiile afectate, precum și implicarea tinerilor în programe de prevenire și educație. Programe precum Violence Anonymous, o inițiativă comunitară de tip 12‑step, oferă un cadru susținut de membri care au trecut prin experiențe similare, contribuind la diminuarea stigmatului și la sprijinul participanților. Pentru tineri, SVRU și partenerii săi au dezvoltat programe educaționale despre riscurile violenței și despre modalități de a interveni sigur ca martor sau sprijin, contribuind la construirea unei culturi care respinge violența și promovează soluții nonviolente. Raportul recunoaște că, deși progresul este clar și semnificativ în multe zone, rămâne mult de lucrat pentru a implementa toate acțiunile prevăzute în planul de trei ani. Scoția continuă să investească în prevenție și intervenție timpurie, iar următorul raport anual din 2026 va detalia evoluțiile viitoare.

Cancerul de ficat: elemente esențiale pentru depistare, tratament și prevenție

În ciuda existenței unor factori de risc modificabili, precum consumul de alcool, obezitatea sau infecțiile virale, și a beneficiilor demonstrate ale diagnosticului precoce, persistă o nevoie neacoperită de a consolida depistarea și de a crește participarea la programele de screening. Asocierea automată cu anumite comportamente sau obiceiuri anterioare face ca această tumoră să fie însoțită de un stigmat aparte, scrie Vanguardia. Acest lucru poate genera vinovăție, tăcere sau negare la nivelul pacientului și, în consecință, poate limita nu doar conștientizarea colectivă și dezvoltarea programelor de screening, ci și prezentarea persoanelor la consultațiile de depistare a cancerului hepatic. Adoptarea unor obiceiuri de viață sănătoase pentru prevenția cancerului de ficat este valabilă și pentru persoanele care suferă deja de această boală, deoarece poate contribui la un prognostic mai bun. Medicul Alba Díaz, anatomopatolog la Hospital Clínic Barcelona, explică: „Există diferite tipuri de cancer de ficat, iar acestea depind de celula din care își au originea.” Carcinomul hepatocelular este, de departe, cel mai frecvent tip, urmat de colangiocarcinom, a cărui incidență este în creștere și care reprezintă deja aproximativ 7 % dintre tumorile hepatice primare din Spania. În plus, există entități mult mai rare, precum hemangioendoteliomul sau angiosarcomul, care sunt diagnosticate de obicei la pacienți mai tineri și mai frecvent la femei. „Deși ciroza crește riscul de cancer hepatic, tumora poate fi diagnosticată și la persoane fără o boală hepatică preexistentă”, spune medicul María Reig, șefa Unității de Oncologie Hepatică de la Hospital Clínic Barcelona și a Barcelona Clinic Liver Cancer din cadrul IDIBAPS și CIBER. Cum se depistează și ce factori cresc riscul de cancer de ficat Cancerul de ficat este o tumoră foarte silențioasă, deoarece simptomele apar, de regulă, atunci când boala este deja avansată. De cele mai multe ori, este descoperit în urma unor modificări observate la investigațiile imagistice, precum ecografia, realizate din alte motive. Tumora produce simptome doar în stadii avansate sau în faza de complicații. În aceste situații, pot apărea oboseala, creșterea perimetrului abdominal din cauza retenției de lichide, colorarea galbenă a pielii, durere abdominală continuă de intensitate redusă, precum și pierderea apetitului și a greutății. Pentru depistarea precoce a bolii, programele de screening pentru cancerul de ficat sunt esențiale. Este vorba despre o procedură simplă și neinvazivă, care constă într-o ecografie abdominală efectuată la fiecare șase luni. Acest tip de monitorizare este destinat în principal persoanelor cu boli hepatice cronice. „Pacienții cu ciroză sunt cei care prezintă cel mai mare risc de a dezvolta cancer hepatic. Cu toate acestea, în 20 % dintre cazurile diagnosticate nu exista o ciroză prealabilă”, potrivit Registrului Spaniol al Tumorilor Hepatice, 2025. Acest profil este întâlnit mai ales în cazul carcinomului hepatocelular, în timp ce colangiocarcinomul poate apărea chiar și la pacienți tineri și fără factori de risc cunoscuți, ceea ce face depistarea precoce și mai dificilă. Care sunt opțiunile terapeutice pentru cancerul de ficat Tratamentul cancerului de ficat este stabilit în funcție de stadiul tumorii, clasificat conform sistemului Barcelona Clinic Liver Cancer, cunoscut sub acronimul BCLC. Acest sistem evaluează dimensiunea și numărul nodulilor, starea generală a pacientului și funcția hepatică, propunând în același timp o primă opțiune terapeutică. Opțiunea cu cel mai mare potențial curativ este cea chirurgicală, care include rezecția și transplantul hepatic. „Tratamentul chirurgical al cancerului de ficat este esențial, deoarece este singurul cu intenție curativă”,  spune Joana Ferrer, chirurg la Hospital Clínic Barcelona. Printre intervențiile cel mai frecvent utilizate se numără rezecția chirurgicală, al cărei obiectiv este îndepărtarea completă a tumorii și evaluarea existenței unor factori care pot indica un risc crescut de recidivă. Această procedură este indicată în principal pacienților care prezintă o singură leziune. „Tratamentul chirurgical și ablația sunt singurele opțiuni cu intenție curativă în cancerul de ficat, cu condiția ca pacientul să îndeplinească criteriile adecvate”, afirmă medicul Joana Ferrer, chirurg în cadrul Unității de Oncologie Hepatică a Hospital Clínic Barcelona. La pacienții aflați în stadiu incipient, atunci când rezecția chirurgicală și transplantul hepatic sunt contraindicate, se poate apela la ablația percutană, o tehnică ce distruge tumora prin introducerea de ace și utilizarea unor tehnologii care aplică energie. Alte opțiuni terapeutice includ ablația și tratamentele locoregionale, precum chimioembolizarea și radioembolizarea. Acestea constau în administrarea unui agent chimioterapic, în cazul chimioembolizării, sau a unor particule radioactive. Cele mai importante progrese au fost obținute prin combinațiile de imunoterapie și terapii antiangiogenice, precum atezolizumab, un anticorp anti PD L1, asociat cu bevacizumab, anti VEGF, dar și prin scheme de dublă imunoterapie, cum sunt tremelimumab cu durvalumab sau ipilimumab cu nivolumab. Cu aceste tratamente noi, supraviețuirea poate depăși doi ani și se deschide posibilitatea participării la studii clinice, în condițiile în care, în prezent, nu există tratamente validate de linia a doua după imunoterapie. Pentru a continua progresul, Unitatea de Oncologie Hepatică BCLC dezvoltă proiecte de cercetare și inovare cu o abordare multidisciplinară și centrată pe pacient. Printre acestea se numără studiul microbiomului și al răspunsului la imunoterapie, identificarea unor noi markeri de medicină de precizie și utilizarea inteligenței artificiale în radiologie și anatomie patologică, cu scopul de a optimiza diagnosticul, prognosticul și deciziile clinice. Toate aceste direcții converg în programul BCLC.AI, care urmărește integrarea datelor biologice, clinice și imagistice pentru personalizarea maximă a managementului cancerului hepatic. În cazul colangiocarcinomului, au fost obținute, de asemenea, progrese importante prin introducerea imunoterapiei, precum durvalumab, un anticorp anti PD L1, combinat cu chimioterapia. De asemenea, sunt utilizate terapii țintite care acționează asupra unor modificări moleculare specifice, precum pemigatinib, inhibitor FGFR, ivosidenib, inhibitor IDH1, sau pembrolizumab, anticorp anti PD 1, destinate pacienților cu biomarkeri specifici.