Telefonul afectează mai mult psihicul adolescenților decât lipsa de mișcare
Un studiu finlandez realizat pe 500 de copii urmăriți 8 ani demonstrează că ecranele, mai ales telefoanele mobile, au un impact mai mare asupra depresiei și stresului decât activitatea fizică redusă. Părinții care se întreabă ce dăunează mai mult copiilor lor – prea puțin sport sau prea multe ecrane – au acum un răspuns științific. O cercetare amplă din Finlanda sugerează că ecranele câștigă la categoria „efecte negative”. Studiul PANIC a urmărit 504 copii finlandezi timp de opt ani, de la 6-9 ani până la aproximativ 16 ani. Cercetătorii au măsurat cu precizie atât activitatea fizică, cât și timpul petrecut în fața ecranelor, apoi au evaluat sănătatea mintală în adolescență, potrivit Psypost. Telefoanele mobile sunt cele mai păcătoase Surpriza a fost că timpul de ecran avea o legătură mai puternică cu depresia și stresul decât activitatea fizică. Mai exact, adolescenții care petreceau mai mult timp la televizor, computer și telefon raportau mai mult stres și simptome depresive. Efectul era cel mai pronunțat pentru telefoanele mobile. Sportul organizat – echipe, antrenor, programe structurate – avea într-adevăr efecte benefice asupra sănătății mintale. Dar când cercetătorii au comparat direct cele două influențe, ecranele „câștigau” în sensul negativ. „Părinților le-aș spune că ar trebui să echilibreze comportamentul copiilor lor între joaca activă și timpul petrecut în fața ecranului”, recomandă Eero Haapala de la Universitatea din Jyväskylä. Studiul a găsit și diferențe între sexe: băieții beneficiau mai mult de activitatea fizică, dar atât băieții, cât și fetele erau afectați similar de timp excesiv de ecran.
Studiu: Părinții care privesc lumea în termeni de ierarhie strictă reduc nivelul de empatie al copiilor lor
Părinții care cred puternic în ierarhii sociale și autoritate strictă își pot afecta involuntar copiii într-un mod surprinzător: le reduc capacitatea de a înțelege emoțiile și perspectivele altora. Un studiu din Noua Zeelandă arată că modul în care părinții văd lumea – cine merită să conducă și cât de important este să asculți de autorități – influențează capacitatea copiilor de a înțelege emoțiile și gândurile celorlalți. Cercetătorii de la Universitatea din Otago au urmărit 79 de perechi mamă-copil din Noua Zeelandă pentru a vedea cum convingerile sociale ale părinților afectează dezvoltarea unei abilități esențiale: capacitatea de a înțelege că alții au gânduri și sentimente diferite de ale tale. Testele au evaluat două tipuri de atitudini parentale: orientarea spre dominanța socială (convingerea că unele grupuri merită să domine asupra altora) și autoritarismul de dreapta (ideea că oamenii trebuie să se supună autorităților și normelor sociale). Experimentul a fost simplu: mamele au primit fotografii cu copii europeni sau chinezi și au fost rugate să le descrie propriilor copii, ca și cum ar citi o poveste. Mamele cu atitudini mai autoritare foloseau mult mai puține cuvinte despre emoții și gânduri când descriau copiii chinezi, dar nu și când vorbeau despre copiii europeni, potrivit Psypost. Astfel, copiii acestor mame autoritare au obținut scoruri mai slabe la testele care măsurau capacitatea de a înțelege perspectiva altora – indiferent de ce imagini descriseseră mamele lor. „Există lucruri pe care le poți spune copilului tău, să îi vorbești despre stările mentale și sentimentele altora, care îl vor ajuta să devină un om cooperant și înțelegător”, explică Ted Ruffman, autorul principal al studiului. Descoperirea sugerează că părinții care văd lumea în termeni de ierarhie strictă vorbesc mai puțin despre emoții și gânduri, privând copiii de șanse importante de a exersa înțelegerea altora.
Un nou studiu despre atractivitatea facială relevă preferințe pentru chipurile masculine efeminate
Atractivitatea facială este un criteriu important în virtutea căruia oamenii își exprimă interesul romantic și chiar șansele în carieră. Un nou studiu realizat pe această temă relevă faptul că preferințele oamenilor pentru diverse trăsături faciale diferă în funcție de genul sau etnia persoanei. Un studiu nou, publicat în Journal of Experimental Psychology: General oferă o înțelegere mai nuanțată a modului în care back-groundul cultural și orientarea sexuală influențează preferințele oamenilor. Exista o lacună, până la acest studiu, în privința atractivității faciale. Cercetările anterioare se limitaseră la participanți heterosexuali albi, din țările occidentale. Noul studiu se extinde la participanți din două culture distincte – britanici albi și japonezi asiatici – și implică, de asemenea, persoane bisexuale, heterosexuale și gay. Sursa: Pixabay „Evaluările atractivității au consecințe importante. Atractivitatea influențează, desigur, comportamentele în contexte sexuale/romantice, dar și modul general în care oamenii sunt percepuți”, a declarat autoarea studiului, Thora Bjornsdottir, profesoară de psihologie la Universitatea din Stirling. „Acest lucru este cunoscut sub denumirea de „efectul halo” — fenomenul prin care oamenii considerați mai atractivi sunt percepuți și ca fiind mai prietenoși, mai de succes etc. Având în vedere acest lucru, este important să înțelegem ce anume consideră oamenii atractiv.” Majoritatea participanților au arătat o preferință pentru trăsături faciale mai feminine Pentru studiu, cercetătorii au recrutat peste 1 500 de participanți – 1 018 britanici albi și 574 de japonezi est-asiatici, cu vârste între 18 și 40 de ani. Eșantionul a inclus un număr aproximativ egal de bărbați și de femei, clasificați în trei grupe: heterosexuali, gay și bisexuali. Au fost folosite imagini din baza de date Chicago Data Base și au fost selectate 160 de fețe unice – câte 40 pentru bărbați și femei, atât caucazieni, cât și asiatici. Fiecare participant a avut de realizat două sarcini diferite – o alegere „forțată” (li se prezentau fețe masculine sau feminine iar ei trebuia să aleagă) și una în care participanții puteau ajusta cu ajutorul unui cursor nivelul de masculinitate/feminitate al feței, până când considerau că fața e mai atractivă. Sursa: X Această metodă interactivă le-a permis cercetătorilor să măsoare mai precis preferințele și să evite forțarea participanților să aleagă între două extreme. În general, majoritatea participanților au arătat o preferință pentru trăsături faciale mai feminine, atât în fețele bărbaților, cât și în cele ale femeilor. Această preferință a fost mai puternică în sarcina interactivă decât în cea de alegere „forțată”. Cu toate acestea, această tendință generală ascunde variații importante în funcție de cultura și orientarea sexuală a participanților, precum și de genul și etnia feței evaluate. „Ne-a surprins că nu am găsit nicio dovadă a unei preferințe pentru fețele masculine ale bărbaților”, a declarat Bjornsdottir pentru PsyPost. „Cercetările anterioare au arătat că bărbații gay preferă fețele masculinizate, de exemplu, iar uneori acest tipar a fost observat și la femeile heterosexuale. Noi nu am găsit acest tipar în niciun grup cultural sau orientare sexuală — în general, oamenii au preferat feminitatea, și în fețele femeilor, și în cele ale bărbaților. Dar gradul de feminitate considerat atractiv a variat în funcție de cultură și orientare sexuală.” Participanții japonezi au optat trăsături faciale mai feminine în comparație cu cei britanici, în special în evaluarea fețelor masculine – un efect cultural care s-a manifestat în toate orientările sexuale și în ambele tipuri de sarcini. Lesbienele – preferință redusă pentru feminitatea chipului feminin, dar bisexualele au preferat mai multă feminitate a chipului și la femei, și la bărbați În privința femeilor, acestea au variat semnificativ, în funcție de orientarea sexuală și de contextul cultural. Astfel, în Regatul Unit, femeile heterosexuale au preferat mai ult feminitatea în fețele feminine decât lesbienele sau bisexualele. Sursa: X Femeile lesbiene și bisexuale au avut o preferință redusă pentru feminitatea în fețele feminine, iar femeile bisexuale — spre deosebire de cele heterosexuale — au preferat mai multă feminitate și în fețele masculine. În rândul femeilor japoneze, participantele lesbiene au avut un tipar similar cu cele britanice: preferință redusă pentru feminitatea în fețele femeilor și o preferință crescută pentru feminitatea în fețele bărbaților. Cu toate acestea, femeile bisexuale japoneze s-au remarcat printr-o preferință mai scăzută pentru feminitate în ambele tipuri de fețe, comparativ cu femeile heterosexuale japoneze. Acest lucru sugerează că preferințele femeilor bisexuale nu se află pur și simplu la mijloc între cele heterosexuale și lesbiene, ci pot reflecta un tipar unic, influențat de identitatea culturală și sexuală. Bărbații au preferat și ei trăsăturile feminine atât în chipurile femine, cât și în cele masculine Și participanții bărbați au avut tipare diferite. Bărbații heterosexuali din ambele culturi au preferat trăsături feminine atât în fețele masculine, cât și în cele feminine, în timp ce bărbații gay nu au arătat nicio preferință clară pentru feminitate sau masculinitate în fețele masculine. Bărbații bisexuali au avut o preferință mai scăzută pentru feminitatea în fețele feminine, dar nu s-au deosebit mult de bărbații heterosexuali în evaluarea fețelor masculine. Preferințele au variat și în funcție de etnia fețelor evaluate. La nivel general, fețele femeilor albe au fost considerate mai atractive atunci când erau făcute mai feminine, comparativ cu fețele femeilor asiatice. În schimb, fețele bărbaților asiatici au fost considerate mai atractive atunci când erau femininate, în comparație cu cele ale bărbaților albi. Concluzii și limitări În general, oamenii au preferat mai multă feminitate în fețele femeilor decât în cele ale bărbaților. Dar câtă feminitate era considerată atractivă în fețele masculine depindea puternic de identitatea celui care evalua. Femeile atrase de bărbați (heterosexuale și bisexuale) au avut preferințe mai variate, în funcție de cultură, vârstă și atractivitate personală. Femeile lesbiene și bisexuale au fost mai înclinate să considere atractive fețele masculine efeminate, comparativ cu femeile heterosexuale. Cercetătorii au remarcat că fețele asiatice din eșantionul lor erau, în general, mai feminine ca formă decât cele albe, ceea ce poate fi un factor în modul în care participanții le-au ajustat sau evaluat. „Am constatat că atât cultura, cât și orientarea sexuală influențează simultan gradul de feminitate/masculinitate facială considerat cel mai atractiv”, a declarat Bjornsdottir pentru PsyPost. „Asta înseamnă că nu putem generaliza ce
Studiu: Cu cât ești mai ranchiunos, cu atât tinzi să crezi mai tare în teoriile conspirației!
O serie de studii recente, publicate în Journal of Social Issues, arată că dorința de a-i răni pe ceilalți – chiar și cu prețul propriei suferințe – adică, literalmente, „răutatea gratuită”, poate juca un rol important în atracția unor persoane față de teoriile conspirației. Cercetarea a fost realizată de psihologi de la Universitățile Staffordshire și Birmingham. Studiile au constatat că sentimentul de dezavantaj competitiv poate declanșa o mentalitate răzbunătoare, care la rândul ei face ca oamenii să fie mai receptivi la teoriile conspiraționiste, în special cele care neagă știința. În cadrul a trei studii, desfășurate pe eșantioane reprezentative de adulți din Regatul Unit, cercetătorii au confirmat că motive psihologice cunoscute – cum ar fi incertitudinea, lipsa de putere sau sentimentul de subapreciere socială – sunt asociate cu o gândire conspiraționistă crescută. Însă rezultatele sugerează că ranchiuna poate fi firul comun care leagă aceste motive între ele. De ce sunt unii oameni conspiraționiști Teoriile conspirației sunt larg răspândite și pot avea consecințe grave – de la subminarea încrederii în știință, până la accentuarea diviziunilor sociale sau blocarea acțiunii colective în probleme esențiale, precum schimbările climatice sau sănătatea publică. „Teoriile conspirației mă fascinează de multă vreme – de la X-Files, pe care-l urmăream la 10 ani, până la explozia teoriilor de după 11 septembrie. Ca psiholog, am ținut pasul cu cercetările din domeniu și am predat despre acest subiect ani la rând. De aici a pornit și ideea acestei cercetări”, a declarat David Gordon, lector universitar la Universitatea Staffordshire și autorul principal al studiului. Studiile anterioare identificaseră deja trei mari tipuri de motive care îi pot împinge pe oameni spre teorii conspiraționiste: motive epistemice (nevoia de a înțelege evenimente complexe), motive existențiale (nevoia de siguranță sau control) și motive sociale (nevoia de a se simți valorizați sau respectați în societate). Sursa: Pixabay De obicei, aceste motive sunt analizate separat. Gordon și colegii săi au vrut să afle dacă nu cumva există o origine psihologică mai profundă, comună tuturor. Ipoteza lor a fost că sentimentul de dezavantaj – fie el cognitiv, social sau politic – poate genera o stare de spirit resentimentară, care predispune la gândire conspiraționistă. În acest context, ranchiuna este definită ca dorința de a-i face rău altuia, chiar și atunci când costul este personal. Deși aparent irațional, unii teoreticieni ai evoluției susțin că acest comportament poate avea o funcție competitivă – reducerea avantajului rivalilor sau a grupurilor cu statut înalt. Conform ipotezei autorilor, teoriile conspirației pot reprezenta o formă simbolică de „răzbunare culturală”: prin respingerea autorităților sau a experților, persoanele devin capabile să „egalizeze terenul de joc”. În primele două studii, cercetătorii au recrutat peste 700 de participanți, folosind platforma Prolific. Eșantioanele erau reprezentative pentru populația britanică în funcție de vârstă, gen și etnie. Participanții au completat mai multe chestionare psihologice, măsurând: Credința generală în teorii conspiraționiste Credința în conspirații legate de COVID-19 Nivelul de răutate (măsurat cu scala de 17 itemi pentru „sentimentul de ciudă”) Intoleranța față de incertitudine (motiv epistemic) Sentimentul de neputință politică (motiv existențial) Narcisismul de grup și percepția unei amenințări reale (motive sociale) Rezultatele au arătat că scoruri mai ridicate pentru toate cele trei tipuri de motive erau corelate cu o credință mai mare în teorii conspiraționiste. Mai mult, sentimentul de ranchiună mediază semnificativ aceste relații. Cu alte cuvinte, persoanele care se simțeau nesigure, lipsite de putere sau amenințate social aveau tendința de a manifesta atitudini răzbunătoare, care la rândul lor preziceau o credință mai mare în teorii conspiraționiste. Legătura dintre intoleranța față de incertitudine și credințele conspiraționiste păre să fie în mod special mediată de răutate. Sursa: Pixabay Aceasta sugerează că, în momente de confuzie sau lipsă de control, respingerea versiunilor oficiale devine o formă de revalorizare de sine. Chiar dacă manipularea experimentală folosită în al doilea studiu (prezentarea unor scenarii post-COVID amenințătoare) nu a avut efectul scontat, modelele statistice au continuat să susțină ipoteza că răutatea leagă cele trei motive de gândirea conspiraționistă. Un al treilea studiu experimental Pentru a testa dacă răutatea poate cauza gândirea conspiraționistă, cercetătorii au derulat un al treilea studiu cu 405 participanți, în care au indus sentimente de ranchiună. Participanții au fost rugați să-și imagineze un scenariu în care personajul cu care se identificau era respins în favoarea unui rival mai popular, apoi să descrie cum s-ar răzbuna fără a fi prinși. Cei care au participat activ la sarcină și au scris planuri detaliate de răzbunare au obținut scoruri mai mari pe scala răutății decât cei din grupul de control. Totuși, această creștere a răutății nu a dus direct la o creștere semnificativă a credinței în teorii conspiraționiste. Cu toate acestea, analizele de mediere au indicat o cale indirectă: ranchiuna indusă a fost asociată cu o creștere a gândirii conspiraționiste. Concluzii și limitări „Deschiderea față de teoriile conspiraționiste este adesea rezultatul unor probleme obișnuite, dar importante – în special sentimentul de dezavantaj în diferite aspecte ale vieții”, a declarat David Gordon pentru PsyPost. „De aceea, ar trebui să avem mai multă empatie față de un prieten sau membru al familiei care pare să adere la astfel de teorii. Iar cei care tind să respingă automat „varianta oficială” ar trebui să se gândească ce anume resping, de fapt, și ce le oferă acest gest la nivel emoțional.” Coautoarea Megan Birney, de la Universitatea din Birmingham, a adăugat: „Nu susținem că oamenii aleg în mod conștient să fie răuvoitori când cred sau răspândesc teorii conspiraționiste. Mai degrabă, concluziile noastre arată că sentimentele de dezavantaj în cele trei arii pot declanșa un răspuns psihologic comun – răutatea, ciuda –, care crește receptivitatea la astfel de teorii.” Deși studiile au fost bine concepute, autorii recunosc că există limitări. O mare parte din date sunt de tip transversal, deci relațiile cauzale trebuie interpretate cu prudență. Manipularea experimentală din Studiul 3 nu a avut efectul așteptat, iar mulți participanți nu s-au implicat pe deplin în sarcină. În plus, media credinței în conspirații legate de COVID-19 a fost relativ scăzută – un semnal pozitiv, potrivit lui Gordon: „Teoreticienii conspirației sunt foarte vocali, mai ales
Terapia AI devine realitate în curând: O nouă soluție pentru sănătatea mintală
Cercetătorii de la Universitatea Dartmouth din Statele Unite lucrează la dezvoltarea unui asistent AI pentru psihoterapie, numit Therabot, care ar putea deveni o alternativă mai sigură față de aplicațiile de terapie nereglementate. Aceștia doresc să răspundă astfel unei cereri din ce în ce mai mari pentru suport psihologic. „Chiar dacă am înmulţi de zece ori numărul profesioniştilor, tot nu ar fi suficient” pentru a satisface cererea actuală de sprijin psihologic, a spus Nick Jacobson, cercetător la Dartmouth. „Aşadar, avem nevoie de ceva diferit pentru a răspunde acestei cereri”. În dezvoltarea Therabot, cercetătorii au folosit atât transcrierea consultaţiilor, cât şi simulări ale conversaţiilor pentru a asigura calitatea răspunsurilor. În martie 2025, au publicat un studiu care arată cum Therabot poate ajuta pacienții cu anxietate, depresie și tulburări de comportament alimentar. Sprijinul uman și tehnologic pentru pacienți este crucial „Eu văd un viitor în chatboţii testaţi ştiinţific (…) şi dezvoltaţi în scopuri de sănătate mintală”, a spus Vaile Wright, de la Asociaţia Americană de Psihologie. Totuși, ea subliniază că majoritatea aplicațiilor disponibile nu sunt dezvoltate de experți și nu au aceleași standarde de siguranță. Într-un alt colț al industriei, Herbert Bay, CEO al platformei Earkick, susține că aplicația sa AI, Panda, este „super sigură” și că a implementat alerte în caz de criză. „Cazurile foarte grave nu sunt potrivite pentru un asistent AI. Noi suntem aici pentru sprijinirea pacienţilor în viaţa de zi cu zi”, a explicat Herbert Bay. „Dacă această tehnologie poate fi utilizată în siguranţă sub supravegherea unui profesionist, atunci văd în asta un mare potenţial”, a adăugat Darlene King, de la Asociaţia Americană de Psihiatrie. Cu toate acestea, preocupările rămân legate de riscurile utilizării acestor tehnologii. „Aceste produse sunt dezvoltate pentru a obţine profit”, a subliniat Vaile Wright, avertizând asupra faptului că modelele AI ar putea manipula utilizatorii pentru a îi ține pe platformă mai mult timp.