Etichetă: razboi

Economia Rusiei, tot mai afectată de sancțiuni. Marile companii intră într-un colaps gestionat

Sectorul corporativ din Rusia a intrat în 2026 într-o stare descrisă drept „colaps gestionat”, pe fondul sancțiunilor internaționale și al creșterii taxelor, potrivit Serviciului de Informații Externe al Ucrainei. Instituția susține că „trei sferturi dintre cele mai mari companii din Rusia au raportat o scădere a veniturilor și a profitului sau pierderi directe la sfârșitul anului 2025. Dividendele au devenit un lux pe care majoritatea nu și-l mai pot permite.” Potrivit Ukrinform, datele prezentate arată că 53% dintre companiile rusești se confruntă acum cu probleme de flux de numerar, iar pentru 27% dintre ele aceasta este o situație complet nouă. Cele mai afectate domenii sunt petrolul și gazele, industria materiilor prime, comerțul și industria grea. Gazprom, care este simbolul puterii economice a Kremlinului, nu va plăti dividende pentru al doilea an consecutiv. Ultima plată către acționari a fost făcută în prima jumătate a anului 2022. Situația este similară și la Rusal și Alrosa, companii importante din industria aluminiului și diamantelor. Rusal nu a mai acordat dividende din 2022 și nici nu-și propune să facă acest lucru în primul trimestru din 2026. Aceeași situație în industria metalurgică Probleme mari sunt și în industria metalurgică. NLMK și MMK, cei mai mari producători de oțel din Rusia, le-au transmis acționarilor că nu vor exista plăți pentru anul 2025. Pe piața imobiliară, dezvoltatorul Samolet a trecut de la un profit de 8,2 miliarde de ruble la o pierdere netă de 2,3 miliarde de ruble. În același timp, retailerul pentru copii Korablik este aproape de faliment, din cauza datoriilor. Concedierile au început și în alte companii mari. Rostelecom a redus personalul cu 20.000 de angajați, iar holdingul United Confectioners și-a diminuat forța de muncă cu un sfert. Profitul companiei Bork-Retail s-a prăbușit cu 90% față de anul 2024. Una dintre cele mai afectate firme este Volga Avtodor, unde veniturile au scăzut cu 96%. Datoriile au ajuns la 3 miliarde de ruble, de cinci ori mai mult decât venitul anual total al companiei. Mai multe companii importante, printre care Magnit, Uralkali, Fix Price, Eurotrans, Unipro, Europlan și serviciul de car-sharing Whoosh, nu vor mai acorda dividende acționarilor. Whoosh a raportat pierderi de peste 2,9 miliarde de ruble. Holdingul VK, controlat de Vladimir Kiriyenko, fiul adjunctului șefului administrației prezidențiale rusești, nu a publicat date privind profitul sau pierderile în ultimul raport financiar, ceea ce înseamnă că rezultatele sunt din nou negative.

Reuters: Un comandant ucrainean anunță că un moment de cotitură e iminent în războiul cu Rusia

Generalul de brigadă Andriy Biletsky, care comandă Corpul III al Armatei Ucrainene, a acordat un interviu agenției Reuters, în care a declarat că el este de părere că armata Rusiei este epuizată și incapabilă să realizeze progrese majore. În aceste condiții, el a subliniat că dacă forțele ucrainene vor reuși să-și mențină avântul pe parcursul a câteva luni, va putea prelua și inițiativa pe câmpul de luptă, determinând Rusia să renunțe la o parte din planurile sale privind regiunea Donețk. „Cred că următoarele șase până la nouă luni vor fi un moment de cotitură. Mai precis, cred că următoarele șase luni sunt cele mai critice”, a spus Biletsky pentru Reuters. Regiunea Donețk, punct de blocaj în negocierile de pace Controlul asupra regiunii Donețk a fost un punct de blocaj în negocierile susținute de SUA. În timp ce Rusia vrea să controleze întreaga regiune, deși nu a ocupat-o complet, Ucraina refuză să se retragă din zonele în care încă să află trupele sale. „Trebuie să stabilim direcțiile în care ne putem îmbunătăți pozițiile, să cucerim câteva puncte strategice și apoi să discutăm cu rușii dintr-o poziție de forță – nu de slăbiciune – despre un armistițiu cu adevărat stabil. Din punct de vedere militar, acest lucru este realist”, a declarat Biletsky pentru sursa citată. Oboseala, o problemă pentru forțele ruse Remarcile lui Biletsky privind epuizarea trupelor rusești sunt reiterate și de către John Helin, de la grupul de analiză a conflictelor Black Bird. Acesta a subliniat că oboseala este o problemă pentru forțele ruse, în timp ce Ucraina se confruntă cu o lipsă de efective militare. „Se pare că, la patru sau cinci luni de la începutul acestui an, este mult mai probabil ca soldații ruși să devină epuizați înainte ca problemele Ucrainei să ajungă la un punct critic”, a declarat el pentru Reuters. Pe de altă parte, Biletsky subliniază că asalturile de pe câmpul de luptă au contribuit la epuizarea forțelor ruse și au dus la pierderi grele de comandanți de pe teren, descriind acest lucru drept o degradare profesională a armatei de la Moscova. „Lipsa de personal nu le mai permite să avanseze așa cum o făceau, de exemplu, acum un an”, a spus Biletsky. Declarațiile comandantului ucrainean de rang înalt vin în contextul în care Rusia a înregistrat mici progrese pe câmpul de luptă în ultimul an, în timp ce trupele ucrainene depune eforturi pentru a respinge inamicul. În prezent, Rusia controlează aproximativ o cincime din teritoriul ucrainean.

Lumea se schimbă, Europa privește de la margine. Noua ordine mondială

Temele economice domină summit-ul Trump-Xi, confirmat și de cortegiul de oameni de afaceri care îl însoțește pe președintele american. Istoria arată că relațiile dintre state au întotdeauna două motoare: identitatea și interesul economic. Cele două sunt inseparabile, notează La Stampa. Trump a transformat deficitul comercial american într-un simbol al unui complot global împotriva Statelor Unite. A declanșat războiul tarifelor, în special împotriva Chinei. Beijingul a răspuns blocând exporturile de pământuri rare, componente esențiale ale industriei americane. Prima întâlnire Trump-Xi, acum șase luni, a redus tensiunea fără să o rezolve. Diagnosticul greșit al Washingtonului Dezechilibrul american în balanța de plăți este real și acut. Problema este că americanii economisesc mai puțin decât investesc. Atrag capital din restul lumii, consumă mult și absorb importuri masive. Rezultatul: datorii în creștere continuă. Un astfel de dezechilibru va exploda mai devreme sau mai târziu, avertizează analiștii. Taxele vamale nu rezolvă nimic. Dimpotrivă, cresc inflația și lovesc propriii alegători ai lui Trump. Europa, la capătul unei lumi confortabile Decenii la rând, Europa s-a dezvoltat economic și social sub protecția militară americană. Acea lume dispare. Creșterea Chinei, agresivitatea Rusiei și criza politică americană au zguduit vechea ordine. Trump o accelerează, dar procesul a început înainte de el. Chiar dacă administrația actuală ar fi înlăturată, transformarea relațiilor internaționale va continua. Europa va trebui să-și reorienteze politicile economice către apărare și competitivitate tehnologică. Politicile industriale, odată criticate, revin pe agendă. „Confruntarea sino-americană va fi lungă. Aceasta este lecția pe care trebuie să o învățăm”, conchide autorul analizei.

Războiul schimbă strategia globală pentru centrele de date: infrastructurile AI devin ținte sensibile

Țările din Golf, precum Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite, mizau pe transformarea regiunii într-un hub global pentru AI, atrăgând investiții masive de la giganți precum Amazon, Microsoft și Nvidia. Poziția geografică și costurile reduse ale energiei le-au oferit un avantaj strategic. Însă izbucnirea conflictului a schimbat rapid calculele, mai arată Il Post. Atacurile au pus centrele de date în mijlocul războiului În martie, Iran a lansat atacuri asupra unor centre de date din Golf, inclusiv infrastructuri operate de Amazon Web Services în Emirate și Bahrein. Deși pagubele au fost limitate, impactul asupra serviciilor – inclusiv bancare – a fost semnificativ. La rândul lor, Statele Unite au vizat un centru de date al băncii iraniene Bank Sepah, afectând inclusiv plățile către structuri militare. În doar câteva zile, aceste infrastructuri digitale au devenit ținte directe într-un conflict militar. Experții avertizează că multe centre de date găzduiesc simultan servicii civile și aplicații sensibile pentru securitatea națională, ceea ce le transformă în obiective strategice. Modelul „mega-centrelor” este pus sub semnul întrebării Industria IT a fost construită în jurul unor centre uriașe, operate de mari furnizori de cloud. Acest model, eficient economic, devine însă vulnerabil: un singur atac poate afecta servicii la scară regională. Ca alternativă, specialiștii propun o rețea distribuită de centre mai mici, replicate între ele. Această soluție ar crește reziliența, dar vine cu costuri mai mari și riscuri suplimentare pentru populația civilă, prin multiplicarea punctelor expuse. O altă direcție analizată este separarea clară a infrastructurilor civile de cele militare. Totuși, acest lucru ar implica investiții considerabile și ar crea noi ținte în caz de conflict. În paralel, câștigă teren conceptul de „ambasade digitale”. Acestea sunt servere care stochează datele unui stat pe teritoriul altuia, dar rămân sub jurisdicția țării de origine. Estonia a fost pionierul acestui model, mutând date în Luxemburg, iar inițiativa începe să fie replicată. Soluții extreme: buncăre și mine subterane Pe fondul riscurilor crescute, unele companii analizează mutarea centrelor de date în locații protejate. Sunt căutate inclusiv buncăre subterane sau mine abandonate. Oracle a propus deja construirea unui data center în Israel la 50 de metri sub pământ. Astfel de soluții pot reduce riscurile, dar nu sunt suficiente pentru a acoperi cererea uriașă generată de dezvoltarea accelerată a inteligenței artificiale. Războiul a evidențiat faptul că centrele de date nu mai sunt doar componente ale economiei digitale, ci infrastructuri critice, comparabile cu rețelele energetice sau instalațiile strategice. Pe măsură ce AI devine tot mai importantă, protejarea acestor centre va deveni o prioritate majoră. Modul în care sunt construite și distribuite ar putea suferi transformări definitorii în anii următori.

Studiu Al Jazeera: Pe ce loc se situează România în clasamentul cheltuielilor pentru apărare, educație și sănătate

În 2025, cheltuielile globale pentru război au ajuns la 2,88 trilioane de dolari. Țările investesc mult mai mulți bani în armate, dar ce se întâmplă cu alte domenii care ar putea rămâne neglijate, precum învățământul?  Cum rămâne cu sistemul medical după ce în 2020, lumea a fost devastată de pandemia de COVID-19, rezultând peste 7 milioane de decese? Armatele lumii au cheltuit 2,88 de trilioane de dolari în 2025. Potrivit Institutul Internațional de Cercetare a Păcii din Stockholm, reprezintă o creștere cu 2,9% față de 2024. Într-un infografic, Al Jazeera  explică creșterea militarizării globale, precum și cheltuielile pentru educație și sănătate. În 2025, cei mai mari cinci cheltuitori militari au fost SUA (954 miliarde $), China (336 miliarde $), Rusia (190 miliarde $), Germania (114 miliarde $) și India (92 miliarde $). Urmează Marea Britanie cu 89 miliarde de dolari și Ucraina, cu 84 de miliarde de dolari, țară aflată în război cu Rusia din 2022. SUA cheltuiesc pe apărare cât șase țări la un loc Cheltuielile lor reprezintă  58% din cheltuielile globale pentru apărare. SUA a rămas în contuare, de la an la an, cel mai mare cheltuitor militar de la cel de-al Doilea Război Mondial.  SUA cheltuiesc anual pe apărare cât China, Rusia, Germania, Marea Britanie, India și Ucraina la un loc. Din 1949, SUA au cheltuit 53,5 trilioane de dolari pe armată. SUA a crescut bugetul de  la 284 de miliarde de dolari în 1950 la 788 miliarde de dolari în 1953, ca urmare a pierderilor suferite în Războiul din Coreea. Cheltuielile anuale au crescut la 1 trilion de dolari în anii 1960, după trimiterea trupelor americane în Vietnam. Și bugetul pentru apărare a continuat să tot crească când cursa înarmării nucleare dintre SUA și URSS s-a intensificat la mijlocul anilor 1980, ajungând la 1,7 trilioane de dolari. Finalul Războiului Rece a făcut ca SUA să scadă cheltuielile pentru apărare pentru prima oară în 1991, la 1,4 trilioane de dolari.  După atacurile de la 11 septembrie 2001 și războaiele din Orientul Mijlociu, SUA au crescut cheltuielile pentru apărare la 2 trilioane de dolari în 2009. Țara care a crescut cel mai mult bugetul pentru apărare per capita este Qatar. În 2006, bugetul pentru apărare per capita era 2.000 de dolari. În 2025, a ajuns la 5.000 de dolari. În timp ce secolul 20 a fost definit de armate mobilizate în masă din înrolări chiar forțate, blindate grele și putere aviatică, apărarea de azi presupune mai degrabă aeronave fără pilot (drone comandate de la distanță), inteligență artificială, infrastructură digitală și sisteme autonome. Departamentul Apărării din SUA și Pentagon deja au încheiat contracte cu companii de inteligență artificială, precum OpenAI și încearcă să convingă și Anthropic, în timp ce Israel are parteneriat cu Palantir. În 2025, Ucraina a devenit țara care cheltuiește cel mai mult pe apărare din bugetul guvernamental după ce a fost invadată de Rusia în 2022: 39,6%. În raport cu alte țări investește considerabil în sănătate din cauza numărului mare de răniți rezultați de pe urma bombardamentelor: 8,2%. Numai 5,1% ajung în educație. Israel, țară aflată în războaie pe fronturi multiple cu Hamas în Fâșia Gaza, cu Hezbollah în sudul Libanului, cu rebelii Houthi în Marea Roșie și cu Iranul, a devenit a treia țară care investește în apărare: 7,8%. 5,9% se duc în educație și 7,1% în sănătate. Țara adversară, Iranul, a investit 6% în sănătate, 2,8% în educație și 2,1% în apărare. Rusia, țara care a invadat Ucraina din 2022,  este pe poziția a patra: 7,5% în apărare, 7% în sănătate, dar numai 4,2% în educație. Este de remarcat cât de mult investește Danemarca în sănătate: 9,5%. Însă, în apărare investește la nivelul cerut de Donald Trump în primul mandat, numai 3,3%. SUA, cea mai mare putere militară de pe planetă, investește 3,1% din PIB în cheltuielile militare (care înseamnă ENORM, cât șase puteri militare la un loc), 5,4% în educație și 17,4% în sănătate, enorm de mult, deși mulți cetățeni americani  se plâng de costurile enorme din sănătate dacă nu dispun de asigurările medicale „Obamacare”.  Administrația Trump a solicitat Congresului să-i acorde 1,5 trilioane de dolari pentru bugetul de apărare în 2027.  SUA se află în război cu Iran din februarie 2026. Finlanda, Suedia și Regatul Unit sunt considerate „repetenții clasei” din perspectiva președintelui Donald Trump. Acestea investesc enorm în educație (6-7%) și sănătate (în jur de 9-12%), dar foarte puțin în apărare (sub 2,6%). Franța investește 11,8% în sănătate, dar 2% în apărare. România este pe locul 42 în clasament la cheltuieli pentru apărare în 2025, în situația în care se învecinează cu o țară aflată în război cu Rusia de 4 ani. În 2025 a investit 5,8% în sănătate, cu mult sub Ucraina și alte state vestice. Bugetul pentru educație este foarte mic  în comparație cu alte state: 3,3%. Iar la apărare, România a cotizat numai 2,3%, cu mult sub cerințele lui Trump. Republica Moldova, condusă de Maia Sandu,  a investit 6,7% în sănătate, 6,6% în educație, dar numai 0,6% în apărare. Sursa Foto: Al Jazeera Autorul recomandă: Costul războaielor Statelor Unite din ultimii 76 de ani, în bani cheltuiți și militari pierduți: De la Coreea la Iran

Putin și Trump, convorbire de o oră și jumătate. Războaiele din Ucraina și Iran, tema discuției

Potrivit purtătorului de cuvânt al Kremlinului, Iuri Ușakov, Vladimir Putin a apreciat decizia lui Donald Trump de a prelungi armistițiul cu Iranul, considerând că aceasta poate crea condiții pentru negocieri și poate contribui la stabilizarea situației. „Vladimir Putin consideră că decizia lui Donald Trump de a prelungi armistițiul cu Iranul este corectă; acest lucru ar trebui să ofere o oportunitate pentru negocieri și, în general, să contribuie la stabilizarea situației”, a spus Ușakov. În același timp, liderul de la Kremlin a avertizat asupra unor consecințe „inevitabile și extrem de grave” în cazul în care Statele Unite și Israelul ar recurge din nou la forță împotriva Iranului. Ușakov a precizat că aceste consecințe ar afecta nu doar Iranul și statele vecine, ci întreaga comunitate internațională. Rusia a fost cea care a inițiat convorbirea, descrisă de Kremlin drept una cu un ton „sincer și pragmatic”. Cei doi lideri au discutat și despre războiul din Ucraina. Potrivit lui Ușakov, Putin a ridicat posibilitatea unui armistițiu care să coincidă cu Ziua Victoriei, marcată în Rusia pe 9 mai, când Moscova comemorează victoria Uniunii Sovietice asupra Germaniei naziste în cel de-al Doilea Război Mondial. Donald Trump a declarat că discuția cu Putin a fost „foarte bună” La rândul său, Donald Trump a declarat că discuția cu Putin a fost „foarte bună” și a susținut că o soluție pentru conflictul din Ucraina ar putea apărea „relativ rapid”. Trump a mai afirmat că Putin s-a oferit să ajute în legătură cu războiul cu Iranul, în special în privința uraniului îmbogățit. „Ar vrea să fie de ajutor. I-am spus: înainte să mă ajuți pe mine, vreau să-ți închei războiul”, a declarat Trump pentru CNN, în Biroul Oval. Liderul american a spus că Putin i-a transmis că Rusia ar putea avea un rol în chestiunea uraniului iranian. Moscova a propus anterior preluarea controlului asupra stocului de uraniu îmbogățit al Iranului, într-un aranjament similar rolului jucat de Rusia în acordul nuclear din 2015. Trump nu a exclus explicit posibilitatea ca Iranul să trimită uraniul în Rusia, dar a sugerat că prioritatea sa rămâne încheierea războiului din Ucraina.

Ministrul de Externe polonez vrea forță de reacție rapidă finanțată de UE pentru crizele de vecinătate

„UE ar trebui să fie mai capabilă să acționeze în vecinătatea sa imediată”, a declarat Sikorski, conform postării Ministerului de Externe de pe platforma de socializare X, după o conferință de presă cu ministrul irlandez de externe, Helen McEntee. „Fie în Balcani, fie, de exemplu, dacă situația din Libia s-ar înrăutăți”, a spus el. Sikorski a declarat că dorește ca forțele de reacție rapidă „pe care teoretic le avem deja” să fie finanțate din bugetul UE, să poată fi desfășurate conform unor reguli de angajament convenite și să fie deschise voluntarilor din statele membre, scrie Anadolu. De asemenea, el a susținut că Europa ar trebui să poată gestiona operațiuni de securitate limitate fără a se baza excesiv pe aliați. „Statele Unite au dreptate să spună că, în imediata lor vecinătate, descurajarea lui Putin este o sarcină a NATO în ansamblu, dar în operațiuni la scară mai mică, ar trebui să fim capabili să ne asigurăm propria securitate fără a ne impune constant altora sau a cere ajutor”, a declarat Sikorski într-o altă postare a ministerului. El a spus că niște capacități de apărare europene mai puternice ar face din bloc „un aliat mai credibil pentru SUA și un continent mai credibil pentru concurenții și prietenii noștri”.

Merz: „Iranienii sunt, în mod clar mai puternici, decât s-a crezut

„Iranienii negociază, evident, foarte abil. Iranienii sunt în mod clar mai puternici decât s-a crezut. În prezent, nu văd ce strategie de ieșire aleg americanii. Iranienii sunt în mod clar mai puternici decât ne-am așteptat și americanii, evident, nu au o strategie cu adevărat convingătoare în negocieri. O întreagă națiune este umilită de conducerea iraniană, în special de aș numitele Gărzii Revoluționare. Problema cu conflicte este întotdeauna că nu trebuie doar să intri, ci și să și ieși. Am văzut asta foarte dureros în Afganistan timp de 20 de ani. Am văzut-o în Irak”, a declarat astăzi, cancelarul Germaniei, Friedrich Merz. „În acest moment, nu văd ce ieșire strategică vor alege americanii, mai ales că iranienii negociază în mod clar foarte abil — sau foarte abil nu negociază”, a spus el. Merz a declarat că situația complicată din Orientul Mijlociu are acum un puternic efect economic negativ asupra Germaniei.  „În acest moment este o situație destul de încâlcită”, a spus Merz. „Și ne costă o sumă mare de bani. Acest conflict, acest război împotriva Iranului, are un impact direct asupra producției noastre economice.” Cancelarul a declarat că Germania își menține oferta de a desfășura dragoare de mine pentru a ajuta la redeschiderea Strâmtorii Ormuz , prin care trece o mare parte din aprovizionarea globală cu petrol. Totuși, a spus Merz, o condiție prealabilă pentru aceasta era ca ostilitățile să înceteze mai întâi. Declarațiile au fost făcute de cancelar la școala Carolus-Magnus-Gymnasium, care a făcut parte din Ziua Proiectelor UE, în cadrul căreia școlile din Germania organizează evenimente axate pe Uniunea Europeană.

The Economist | Retorica războiului s-a schimbat, dar în sens rău: de la discursuri istorice la mesaje inspirate din filme

Este 6 iunie 1944. Al Doilea Război Mondial se află în al cincilea an. Milioane de oameni au murit. O mare parte din Europa este în ruină. Soarta războiului depinde acum de o singură întindere de apă. În Canalul Mânecii sunt concentrate 150.000 de trupe. Președintele american se adresează poporului său. În ciuda vărsării de sânge, tonul său nu este unul însetat de violență. Americanii luptă, spune el, „nu din dorința de cucerire. Ei luptă pentru a pune capăt cuceririi”. Aliatul său, Winston Churchill, va adopta același ton în lucrarea sa istorică, pe care o deschide cu o „morală”. „ÎN RĂZBOI: HOTĂRÂRE. ÎN ÎNFRÂNGERE: SFIDARE. ÎN VICTORIE: MĂRINIMIE”. Este aprilie 2026. America este implicată într-un alt război. Și acest conflict depinde de o întindere de apă, de această dată Strâmtoarea Ormuz. Președintele american se adresează poporului. Tonul este beligerant. „Deschideți dracului strâmtoarea, nenorociților, sau veți trăi în iad, uitați-vă bine!”, afirmă acesta. Secretarul Apărării, Pete Hegseth, spune că iranienii sunt „terminați și știu asta”. Nu este o „luptă corectă”: „Îi lovim când sunt la pământ, exact așa cum ar trebui”. Războiul în Occident s-a schimbat. Desigur, din punct de vedere militar, bombardierele invizibile au înlocuit avioanele Spitfire, însă schimbarea este și una oratorică. A vorbi despre oratorie în politica modernă poate părea anacronic: discursurile bugetare nu abundă în aliterații și asonanțe. Însă limbajul războiului este diferit. Până acum, atunci când Occidentul a purtat războaie, a făcut-o aproape întotdeauna cu arme moderne, dar cu un limbaj vechi. Puterea oratorică, o nestemată uitată Astfel, în timp ce țările luptau pe plaje și pe terenuri de debarcare cu arme și bombe și gloanțe, ele luptau, cu aceeași strategie, și prin texte, discursuri și transmisiuni radio. Existau aluzii la Shakespeare, referințe la Abraham Lincoln și repetiții ritmate ale cuvântului „luptă”. Oratoria conta. „Dintre toate talentele oferite oamenilor”, scria Churchill, puține sunt „atât de puternice” și „niciunul nu este atât de prețios”. Această putere pare să fi fost uitată. Un videoclip recent al Casei Albe, intitulat „Justice the American Way”, este un montaj aproape fără cuvinte, cu imagini din Gladiator, Top Gun și Transformers, intercalate cu imagini reale ale unor ținte iraniene lovite. În loc să citeze din Biblie, Hegseth a citat-o greșit. Pe 15 aprilie, el a condus o rugăciune care „reflecta” Ezechiel 25:17, dar care era, de fapt, preluată aproape cuvânt cu cuvânt din Pulp Fiction, o operă spirituală mai puțin celebră. (Versetul real din Ezechiel se referă la pedepsirea filistenilor de către Dumnezeu.) Un contraargument evident ar fi: și ce dacă? Moartea nu face diferența între un lider capabil de o formulare în stil periclean și unul care nu este. Mai mult, cuvintele memorabile, așa cum au arătat poeții din Primul Război Mondial, pot fi înșelătoare, atrăgând oamenii spre un măcel mecanizat care nu este nici „dulce” și nici decoros. După ce singurul fiu al lui Rudyard Kipling a murit în Bătălia de la Loos, acesta a scris epigrama amară: „Dacă întreabă cineva de ce am murit,/Spuneți-le că tații noștri au mințit”. Masacrul poate fi prost servit de oratorie. Cu toate acestea, este greu de ignorat sentimentul că ceva s-a pierdut atunci când un lider occidental evocă „Transformers” în loc de Churchill. Aluzia era odinioară esențială pentru oratorie. Pe bună dreptate: toți oamenii pot fi egali, dar nu toate cuvintele sunt. Este suficient să fie amintit discursul de două ore și 13.607 cuvinte rostit la Gettysburg înainte ca Abraham Lincoln să țină intervenția sa de 271 de cuvinte. Toți marii oratori au împrumutat, au invocat, au făcut aluzii. Când colonelul Tim Collins a trimis soldați britanici în Irak, le-a spus să „calce cu grijă”, deoarece pășesc pe locul Grădinii Edenului. „Cei puțini” din discursul lui Churchill despre Bătălia Angliei stăteau, în imaginație, alături de „fericiții puțini” din Henry V. Bomba atomică a fost însoțită nu doar de o lumină orbitoare, ci și de Bhagavad Gita. „Am devenit moartea, distrugătorul lumilor”, avea să spună ulterior J. Robert Oppenheimer. Nu este vorba doar despre artificii retorice Citatul potrivit mobilizează nu doar pe cei vii, ci și pe cei morți; utilizarea lui înseamnă mobilizarea nu doar a unor cuvinte, ci a unui întreg batalion de idei. Invocarea Bibliei înseamnă, implicit, apelul la cele mai bune trăsături ale naturii umane. Invocarea piesei „Henry V” presupune, de asemenea, apelul la Dumnezeu, la Anglia și la idealuri. Aproximativ o zecime din discursurile lui Churchill, potrivit biografului său Andrew Roberts, făceau referire la istorie pentru a încuraja publicul să vadă războiul „în contextul său istoric, al amenințărilor pe care Marea Britanie le-a înfruntat și învins în trecut”. Aluziile culturale oferă încurajare și întăresc moralul. Ele permit, de asemenea, unui vorbitor să „ridice tonul”, afirmă Barry Strauss. Discursul funerar al lui Pericle nu le spune atenienilor doar să lupte, ci că luptă „pentru ceva… pentru democrație”. În 1940, Franklin Roosevelt declara că „niciodată, de la Jamestown și Plymouth Rock, civilizația americană nu a fost într-un pericol atât de mare ca acum”. Statele Unite urmau să sprijine țările aliate și, prin reînarmare, să devină „marele arsenal al democrației”. Totuși, liderii trebuie să invoce aluziile culturale potrivite. William Nicholson consideră „înfricoșător” faptul că Casa Albă citează filmul, deoarece „arată că ei văd războiul ca pe un film de la Hollywood”. În realitate, nici măcar nu îl înțeleg corect. Personajul Maximus este un luptător reticent, nu un om violent, ci unul pașnic, forțat să lupte pentru familie și pentru „visul care a fost Roma”. Războiul nu este distractiv. Așa cum spunea Roosevelt: „Am văzut războiul pe uscat și pe mare. Am văzut sângele curgând din răniți… urăsc războiul”. Pentru că, așa cum știe Hollywood-ul, dar Casa Albă pare să fi uitat, cea mai bună oratorie despre război nu este, de fapt, despre război. Este despre pace. Oamenii o aud și se gândesc nu doar la viețile care ar putea fi pierdute, ci la modul de viață care ar putea dispărea: la cultură, la democrație, la decență. Emoția provocată de o oratorie puternică vine din teama nu doar de a pierde un război,

Războiul din Iran subminează promisiunea lui Merz privind relansarea economiei Germaniei în 2026

Creșterea prețurilor la energie, alimentată de războiul din Iran, pune presiune pe economie, accelerează inflația și afectează încrederea companiilor și a consumatorilor. În acest context, guvernul german și-a redus la jumătate prognoza de creștere economică pentru 2026, la 0,5%, notează Bloomberg. Primele date indică deja o evoluție slabă. Economiștii estimează că economia a crescut cu doar 0,2% în primul trimestru, după un avans de 0,3% la finalul lui 2025. Pentru luna aprilie este anticipată o inflație de aproximativ 3,1% în Germania și în jur de 3% în zona euro. În acest context, Banca Centrală Europeană ia în calcul posibile majorări de dobânzi, care ar putea frâna economia. Autoritățile avertizează că evoluția economiei depinde în mare măsură de durata crizei energetice și de blocajele din aprovizionarea cu petrol și gaze în zona Strâmtorii Ormuz. Pentru a limita impactul, guvernul a anunțat măsuri de sprijin pentru populație și companii. Totuși, aceste măsuri sunt considerate insuficiente pentru a susține consumul, în condițiile în care populația începe să își reducă cheltuielile. În paralel, mediul de afaceri cere reforme pentru stimularea creșterii economice, precum reducerea birocrației și a taxelor. Capacitatea guvernului de a adopta astfel de măsuri este însă limitată de tensiunile politice din coaliția de guvernare. Chiar dacă Berlinul a lansat un program amplu de investiții, inclusiv un fond de 500 de miliarde de euro pentru infrastructură, impactul acestuia riscă să fie diminuat de criza energetică.