Pompei, cartografiat digital după opt luni de analiză cu drone și radar. Datele vor ghida viitoarele restaurări
Noile date ar urma să ajute autoritățile să decidă mai eficient ce zone trebuie restaurate cu prioritate. Echipe formate din arhitecți, ingineri, restauratori și arheologi au analizat aproximativ 1.200 de structuri din orașul antic. Acestea includ locuințe, ateliere și alte construcții care conțin peste 13.000 de încăperi. Pentru fiecare element important – pereți, pardoseli, fresce sau mozaicuri – experții au întocmit o fișă tehnică privind starea de conservare. În total, au fost realizate aproximativ 70.000 de astfel de fișe, mai arată Il Post. Restaurările vor fi stabilite pe baza datelor Până acum, multe intervenții de restaurare erau decise în principal pe baza experienței specialiștilor. Noul sistem permite stabilirea priorităților folosind date precise despre deteriorarea fiecărui element arhitectural. În fiecare fișă sunt notate defectele identificate, dimensiunea acestora și impactul asupra stării de conservare. Pe baza acestor informații sunt calculați indicatori precum nivelul general de degradare sau riscul de deteriorare. Ruinele orașului Pompei. Sursa foto: captură video Toate datele au fost introduse într-un sistem informatic dezvoltat în colaborare cu Universitatea din Salerno și compania Visivalab. Platforma include și o aplicație web care permite specialiștilor să raporteze în timp real eventuale probleme observate în sit. Aceștia pot adăuga fotografii și actualiza starea clădirilor sau a elementelor arhitecturale. Plan de intervenții pentru următorii ani Pe baza informațiilor colectate, autoritățile au elaborat un plan de lucrări pentru următorii trei ani. Programul include atât intervenții de întreținere curentă, cât și restaurări mai complexe. Scopul sistemului este de a face intervențiile mai eficiente și mai sustenabile din punct de vedere economic. Proiectul de monitorizare va continua și în anii următori. Evaluările detaliate realizate de specialiști ar urma să fie repetate anual. În paralel, dronele și sistemele radar vor analiza situl lunar pentru a detecta schimbări precum infiltrații de apă, apariția vegetației, fisuri în structuri sau eventuale tasări ale terenului. Compararea imaginilor colectate în timp va permite identificarea rapidă a zonelor în care apar deteriorări noi.
O parte a Colosseumului a fost restaurată: de ce stârnește controverse proiectul lui Stefano Boeri
Noua amenajare vizează partea sudică a Colosseumului, unde în Antichitate existau așa-numitele „ambulacri” – coridoare exterioare acoperite folosite de spectatori pentru circulație. Proiectul a readus nivelul solului la cota originală și a înlocuit vechii „sampietrini” cu travertin, materialul original. Totodată, a fost reconstruit simbolic traseul cu urmele coridoarelor dispărute, mai arată Il Post. Blocurile de travertin, provenite din zona Tivoli, au fost montate după amprentele structurilor originale, descoperite în urma săpăturilor. Investiție de milioane și cercetare arheologică Lucrările au fost finanțate cu aproximativ 2,2 milioane de euro, din fonduri asociate proiectului metroului din Roma și din surse europene și naționale. Înainte de amenajare, arheologii au realizat studii stratigrafice care au scos la iveală pavajul original și urme ale structurii dispărute. Practic au folst analizați peste 2.000 de ani de istorie comprimați într-un strat de un metru. Noua suprafață acoperă circa 1.300 de metri pătrați dintr-un total istoric de aproximativ 3.000. Arhitectul Stefano Boeri a descris proiectul ca pe o încercare de a reda publicului percepția reală asupra dimensiunilor și formei originale a Colosseumului. Zona a fost gândită ca un spațiu deschis pentru vizitatori, cu locuri de odihnă integrate în design și marcaje care sugerează structuri dispărute. S-au realizat și numerotări refăcute ale intrărilor, inspirate din cele antice. Critici și controverse Proiectul nu a fost primit unanim pozitiv. Criticii susțin că travertinul alb schimbă aspectul istoric al zonei iar intervenția este prea modernă pentru un sit antic. Unele voci au reclamat faptul că restaurarea nu aduce un plus real valorii istorice și au descris proiectul drept „inutil”, în timp ce altele îl consideră o reinterpretare necesară. Arheologul Andrea Carandini a apărat intervenția, subliniind că elementele dispărute sunt esențiale pentru înțelegerea monumentului. Noua amenajare a Colosseumului reflectă o dezbatere mai amplă din domeniul patrimoniului: cât de mult trebuie restaurat și cât de mult reinterpretat. Pentru unii, proiectul aduce mai aproape trecutul de publicul modern. Pentru alții, reprezintă o intervenție prea îndrăzneață asupra unuia dintre cele mai importante monumente ale lumii.
Judecata de Apoi din Capela Sixtină a lui Michelangelo intră într-un nou proces de restaurare
Intervenția a debutat luni, prin instalarea schelelor în fața peretelui altarului din Cappella Sistina. Vaticanul estimează că acestea vor rămâne pe poziție aproximativ trei luni, timp suficient pentru finalizarea restaurării. Vizitatorii vor putea în continuare să intre în capelă, deoarece restauratorii vor lucra în spatele unui panou mare, imprimat cu o reproducere de înaltă rezoluție a frescei, mai precizează Il Post. Cea mai amplă intervenție după 1994 Actuala restaurare este cea mai importantă de la proiectul major încheiat în 1994, care a durat 14 ani. Acesta, a vizat atât „Judecata de Apoi”, cât și bolta Capelei Sixtine. Atunci, culorile frescelor au fost redescoperite în nuanțe mult mai vii decât se credea, după îndepărtarea depunerilor de fum, praf și murdărie acumulate timp de secole. Paolo Violini, coordonatorul laboratorului de restaurare a picturilor și obiectelor din lemn al Muzeelor Vaticanului, explică faptul că pe suprafața frescei s-a format o „peliculă albicioasă difuză”. Cauza ar fi microparticule purtate de curenții de aer din interior. Aceste depuneri au redus contrastul luminii și umbrei și au alterat intensitatea culorilor, îngreunând percepția detaliilor. Impactul turismului asupra frescei din Capela Sixtină Capela Sixtină primește zilnic zeci de mii de vizitatori, iar prezența lor influențează microclimatul interior. Căldura corporală, umiditatea și dioxidul de carbon provenite de la public contribuie la degradarea frescelor. Pentru protecție, Vaticanul menține temperatura între 22–24°C, umiditatea sub 60%. Se utilizează sisteme de ventilație și monitorizare a aerului și se efectuează anual lucrări de curățare în perioada de închidere a muzeului. Schelele permit ca până la 12 specialiști să lucreze simultan. Proiectul este finanțat de organizația non-profit Patrons of the Arts in the Vatican Museums. Aceasta sprijină conservarea patrimoniului prin donații private. Pe lângă restauratori, în proces sunt implicate departamentele de cercetare, conservare și documentare fotografică ale muzeului. Capodopera Renașterii „Judecata de Apoi” a fost comandată în 1533 de papa Clement al VII-lea, iar lucrările au început sub pontificatul lui Paul al III-lea. Finalizată în 1541, fresca acoperă peste 180 m² și include 391 de personaje. Această restaurare urmărește păstrarea fidelă a intenției originale a lui Michelangelo, combinând protecția patrimoniului cu accesul publicului, și marchează o nouă etapă în conservarea uneia dintre cele mai importante creații artistice din lume.
Cartea gigantică de piatră / Catedrala Notre-Dame e mai vie ca niciodată la un an de la redeschidere
Anul trecut, pe 7 decembrie, catedrala Notre-Dame din Paris se redeschidea, după cinci ani de lucrări de renovare și restaurare ce au urmat incendiului uriaș din 15 aprilie 2019. De atunci, peste 11 milioane de vizitatori i-au trecut pragul, chiar mai mulți decât înainte de incendiu. Imensul șantier deschis după incendiu a coagulat donații nu doar de la întreaga Franță, ci din lumea întreagă. 843 de milioane de euro s-au strâns relativ repede, iar lucrările au putut începe. Acum, catedrala, construită între 1163 și 1345, e mai frumoasă ca oricând. Stilul ei gotic străpunge cerul Parisului, propunând umanității întregi un pariu îndrăzneț, pe care nu are cum să-l piardă – pariul pe Fecioara Maria, căreia îi este dedicată. Mai mult decât un obiectiv turistic Acest monument care transcende timpul a fost locul unor evenimente istorice extrem de importante: încoronarea lui Napoleon (1804), beatificări, funeralii de stat, ceremonii naționale. Însă singura problemă cu această catedrală sunt cozile foarte lungi ale vizitatorilor, care au acces gratuit, în ciuda unei taxe de intrare de 5 euro pe care, la un moment dat, Rachira Dati, o ceruse, spre exasperarea totală a clerului, care a respins-o vehement. Au fost celebrate 1600 de slujbe în acest an și s-a observat, de asemenea, o creștere însemnată a pelerinajelor – peste 650 – dintre care o treime din afara Franței. Responsabilii catedralei sunt încântați și doresc să mențină această componentă spirituală și culturală. Mai e nevoie de 140 de milioane de euro În ce privește coroana de spini a Mântuitorului, adusă în 1239 de regele Ludovic al IX-lea, și care, înainte de incendiu, era expusă în mod obișnuit doar în prima vineri a fiecărei luni, acum aceasta e expusă în fiecare vineri, între 15.00 și 18.30. Vitraliile realizate de artista Claire Tabouret vor fi instalate la sfârșitul lui 2026. Ele vor înlocui șase dintre cele șapte ferestre de pe laterala sudică. Mai e nevoie de 140 de milioane de euro pentru a finaliza restaurarea catedralei, care, oricum, nu era într-o stare bună nici înaintea incendiului, după cum specifică „Rebâtir Notre-Dame de Paris”, instituția publică responsabilă de restaurare, care a lansat un apel nou la donații.
O mașină parcată într-un garaj timp de 53 de ani a fost scoasă și spălată. Cum arată, de fapt, automobilul
O mașină care era parcată într-un gara de aproximativ 53 de ani a fost scoasă la lumină și a fost spălată, iar cei care au readus la viață automobilul au rămas uimiți când au văzut cum arăta. Este vorba despre un autoturism marca Chevrolet Corvette, din anul 1962, care era într-o stare avansată de degradare și care a fost achiziționat de către ultimul proprietar în 1972. Au readus la „viață” un Chevrolet Corvette din 1962 Autoturismele ascund, de multe ori, povești impresionante, care așteaptă să fie descoperite de cei pasionați. Uitate în garaje de zeci de ani, așa cum este și cazul unui Chevrolet Corvette fabricat în 1962, acestea așteaptă să fie scoase la lumină și să fie restaurate și puse, din nou, în circulație. Povestea automobilului, care este prezentată de cei de la autoevolution.com, este cu adevărat impresionantă. Mașina, fabricată în anul 1962, a fost cumpărată de ultimul proprietar în anul 1972 și a fost dusă acasă, parcată într-un garaj, după care nu a mai fost condusă niciodată. Motivul a fost descoperit de cei de la WD Detailing, care au primit sarcina de a restaura autoturismul abandonat într-un garaj de peste cinci decenii. Povestea spune că al doilea proprietar al acestui Corvette a rămas fără benzină în timp ce îl conducea înapoi spre casă. A trebuit să-l împingă până în garaj, iar atunci a fost prima și ultima dată când l-a condus. Asigurarea era prea mare pentru a o conduce, mai relatează sursa menționată anterior. La vremea respectivă era vorba despre aproximativ 1.200 de dolari, echivalentul a aproximativ 10.000 de dolari în 2025. Astfel, după peste 50 de ani în care a îngrămădit diverse lucruri peste Corvette, proprietarul a decis să vândă autoturismul. A găsit un cumpărător și a încheiat înțelegerea, dar totul s-a s-a schimbat când fiul său a spus că își dorește mașina. Astfel, înțelegerea a fost anulată, iar cei de la WD Detailing au interveni pentru a curăța mașina, pentru prima dată din 1972. În momentul în care a fost scos din garaj, autoturismul era acoperit în totalitate de un strat gros de praf, având cuiburi de șobolani atât în interior cât și sub capotă. După multe eforturi, autoturismul a fost curățat în totalitate. Mai multe imagini puteți vedea AICI. Vrea să refacă partea mecanică Noul proprietar nu vrea să se oprească aici. După ce a curățat autoturismul, acesta vrea să pună la punct și partea mecanică. Astfel, a comandat deja primele piese și își dorește ca, până în luna octombrie, mașina să circule, din nou, după peste cinci decenii, pe străzi. Totodată, conform sursei menționate anterior, proprietarul ia în calcul și o revopsire a autoturismului.
Cum arată o maşină care e spălată prima dată după 34 de ani în care a fost uitată într-o fermă
După 34 de ani în care a fost abandonată într-o fermă, o mașină americană veche a avut parte de prima spălare. Timpul și-a pus amprenta, iar imaginile publicate stau mărturie. Surprinzător, acest exemplar – un Dodge Charger din 1969 – este intact, dar se observă cu ochiul liber că proprietarul a neglijat-o. Rugina reprezintă doar una dintre probleme. Astfel de modele stârnesc în continuare interesul pasionaților de automobile retro, din mai multe motive. Unii adoră, de pildă, simplitatea construcției, în timp ce alții sunt fascinați de motoarele mari, care pot fi modificate cu ușurință. O mașină de epocă a fost spălată pentru prima dată după 34 de ani Scoasă din uz tocmai în 1991, mașina respectivă și-a petrecut ultimii 34 de ani într-o fermă. Restaurarea ei a fost o adevărată provocare pentru cel care a descoperit-o. „Oriunde te uiți, dai de rugină. Din ce în ce mai multă rugină”, a spus Jamie. Și totuși, nimic nu l-a putut împiedica să-i redea strălucirea acestui clasic. Mai întâi s-a ocupat de vopsea, căci nuanța originală mai era vizibilă doar pe mici porțiuni ale caroseriei, sub capotă și portbagaj. Restul nu se mai putea vedea. De parcă rugina nu ar fi o problemă suficient de mare, Charger-ului îi lipsește și motorul, iar interiorul a avut la rândul său de suferit. Doar scaunele din față și anumite porțiuni ale bordului au „supraviețuit”, în vreme ce acoperișul din vinil a dispărut, având în vedere perioada îndelungată de expunere la intemperii. Americanul care a spălat-o pentru prima dată și-a propus s-o repună în funcțiune, dar nu în orice condiții. Potrivit spuselor sale, costurile destinate restaurării vor fi cât mai mici cu putință. Ionuț Nedelcearu, fascinat de un model similar: „Atrage toate privirile prin oraș” Nu cu mult timp în urmă, Ionuț Nedelcearu „defila” prin București la volanul unui Dodge Challenger Hellcat, fără să-i pese de rugină. Era primul autoturism cumpărat vreodată, motiv pentru care avea o semnificație specială. „Am avut multe variante, însă când am văzut-o, imediat am sunat și am spus: asta e mașina mea! Îmi doream un «muscle car». Asta a fost ceva, se vede cum arată, ruginită, atrage toate privirile prin oraș. M-am distrat puțin cu ea, am încercat să o învăț mai bine, nu este ușor, e o mașină cu 800 de cai putere. Sincer, e prima mea mașină. Are 820 de cai, am zis să iau direct ceva puternic. Îmi place personalitatea ei, când ieși cu ea pe stradă atrage toate privirile. E o mașină specială. Asta mi-am dorit, ceva special”, spunea fundașul central.