ANRMPSG respinge prelungirea cerută de Lukoil Overseas a acordului de concesiune pentru perimetrul Trident din Marea Neagră
Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Minier, Petrolier și al Stocării Geologice a Dioxidului de Carbon (ANRMPSG) a respins solicitările Lukoil Overseas privind prelungirea acordului de concesiune pentru perimetrul offshore Trident din Marea Neagră, potrivit Mediafax. Lukoil ceruse atât prelungirea cu trei ani a unei etape din perioada de evaluare, cât și prelungirea cu 15 ani a valabilității acordului de concesiune, potrivit informațiilor Mediafax. Loading … Acordul pentru perimetrul Trident expiră în 2041 Hotărârea nr. 1.055 din 19 octombrie 2011 privind aprobarea Acordului petrolier de concesiune pentru explorare-dezvoltare-exploatare petrolieră în perimetrul EX – 30 Trident, încheiat între Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale şi Lukoil Overseas Atash B.V. împreună cu Vanco Internaţional Ltd., publicată în Monitorul Oficial pe 4 noiembrie 2011, are o valabilitate de 30 de ani, respectiv până în noiembrie 2041. Decizia ANRMPSG a fost transmisă vineri titularului concesiunii, iar confirmarea oficială a venit luni din partea Lukoil Overseas și a autorității de reglementare din domeniu. Perimetrul EX-30 Trident se află în zona economică exclusivă a României, la aproximativ 170 de kilometri de țărm. Lukoil deține aproximativ 88% din proiect, iar Romgaz este partenerul minoritar. Până în prezent, în perimetru nu au fost confirmate rezerve comerciale de gaze. „Rămânem deschiși cooperării cu autoritățile statului român și cu partenerul nostru” Lukoil spune că regretă decizia și că analizează argumentele ANRMPSG și implicațiile asupra proiectului. Compania susține că rămâne deschisă dialogului cu autoritățile române și cu partenerul lor în proiectul offshore EX-30 Trident, Romgaz. „LUKOIL Overseas Atash B.V. – Sucursala București a luat act de comunicarea Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Minier, Petrolier și al Stocării Geologice a Dioxidului de Carbon privind neaprobarea solicitărilor de prelungire aferente Acordului de concesiune pentru explorare-dezvoltare-exploatare petrolieră din perimetrul offshore EX-30 Trident. Compania regretă această decizie și analizează în prezent argumentele prezentate de autoritatea de reglementare și implicațiile acestora asupra proiectului. LUKOIL Overseas Atash respectă atribuțiile instituțiilor statului român și își menține disponibilitatea pentru un dialog deschis și constructiv cu autoritățile competente și cu partenerul român al proiectului. Compania consideră că o cooperare instituțională bazată pe transparență, predictibilitate și respectarea cadrului legal poate contribui la identificarea unor soluții care să permită valorificarea investițiilor realizate și evaluarea completă a potențialului perimetrului”, au declarat reprezentanții LUKOIL Overseas Atash B.V. – Sucursala București pentru Mediafax. Investiții de peste 700 de milioane de euro în proiect Potrivit companiei, investițiile realizate până acum în proiect depășesc 700 de milioane de euro. Lukoil a solicitat în iulie prelungirea acordului, invocând necesitatea continuării proiectului de explorare. Compania a invocat anterior și existența unui caz de forță majoră și a deschis o acțiune la Tribunalul București în acest sens. În paralel, Lukoil a negociat vânzarea activelor sale internaționale, în contextul sancțiunilor impuse după invazia Rusiei în Ucraina.
G7 își întărește poziția față de Ucraina și controlul asupra resurselor cheie în contextul presiunilor Rusiei
Miniștrii de finanțe din G7 au avut luni o discuție alături de reprezentanți ai FMI, Băncii Mondiale, OCDE și Consiliului pentru Stabilitate Financiară. Întâlnirea s-a încheiat cu o declarație comună legată de hotărârea statelor membre de a proteja stabilitatea economică a grupului și de a susține Ucraina în războiul cu Rusia. Textul emis la finalul zilei a inclus două puncte foarte relevante, mai exact, protejarea lanțurilor de aprovizionare pentru minerale critice și intensificarea presiunii financiare și diplomatice asupra Moscovei, relatează Kyiv Post. Oficialii au declarat că simt o „profundă îngrijorare” în privința intervențiilor non-piață și a restricțiilor la export care afectează circulația globală a mineralelor. G7 a prezentat aceste lanțuri de aprovizionare ca niște elemente vitale pentru „creșterea economică și securitatea”. S-a demonstrat, de fapt, că tema resurselor nu mai ține doar de economie, ci și de siguranță națională. Ucraina în centrul atenției Deși subiectul resurselor critice a fost unul principal, accentul cel mai puternic s-a aflat asupra Ucrainei. Declarația încheiată confirmă „sprijinul neclintit” al G7 pentru independența Ucrainei și menționează acordul de lucru dintre Kiev și FMI, dar și angajamentul de a analiza „o gamă largă de opțiuni de finanțare” pentru necesitățile ucrainene. Miniștrii au făcut referire și la posibilitatea folosirii unor active suverane rusești înghețate în statele G7 pentru a acoperi costurile de reconstrucție și reparații.
Inteligența artificială, probabil cel mai mare consumator energetic la nivel global. Cum afectează planeta Pământ
Inteligența artificială este, paradoxal, tehnologia care pare să ne apropie de viitor și, totodată, să ne îndepărteze de sustenabilitate. În ciuda aparențelor virtuale – chatboturi, platforme cloud, asistenți digitali – AI consumă resurse tangibile într-un ritm care ridică semnale de alarmă serioase. Iar aceste resurse nu sunt doar energie electrică, ci și apă, minerale rare și suprafețe de teren. Impactul său devine tot mai vizibil într-o lume aflată deja în criză climatică. Această realitate este analizată tot mai des de experți internaționali, iar concluziile lor nu sunt deloc liniștitoare: AI nu este doar un instrument, ci un devorator global de resurse care pune o presiune suplimentară pe planetă. În următorii ani, se estimează că infrastructura care susține AI va consuma mai multă energie decât o întreagă țară industrializată – Japonia. De la algoritmi la excavații: ce costuri reale are AI Pentru a antrena și a opera rețelele neuronale complexe, AI are nevoie de centre de date gigantice care funcționează 24/7. Acestea necesită mii de servere, răcite permanent, alimentate cu energie non-stop. Dar până să ajungă datele în cloud, trebuie construită întreaga rețea fizică – un lanț logistic care începe cu mineritul. Componentele necesare pentru AI – cupru, cobalt, litiu, pământuri rare – sunt extrase cu costuri ecologice și sociale imense. Doar pentru litiu, cererea globală ar putea crește de șapte ori până în 2040, iar în cazul pământurilor rare, creșterea preconizată este de 80%. Aceste materiale sunt esențiale pentru procesoarele AI, bateriile de backup și sistemele de stocare energetică. În același timp, AI concurează pentru aceleași resurse cu alte domenii esențiale pentru viitorul sustenabil: energia regenerabilă și mobilitatea electrică. Fără aceste materiale, tranziția energetică ar putea fi blocată, iar obiectivele climatice – sabotate de însăși tehnologia care promite progresul. Consumul de energie și paradoxul eficienței Deși dezvoltatorii de AI vorbesc despre optimizare și eficiență, realitatea este alta. Conform expertei Kate Crawford, anul viitor AI va consuma mai multă energie decât Japonia. Iar aceasta este doar o estimare conservatoare, având în vedere extinderea rapidă a serviciilor AI și integrarea lor în industrii precum transportul, sănătatea sau educația. Paradoxul Jevons explică acest fenomen. Pe măsură ce AI devine mai eficientă, costul utilizării scade, ceea ce duce la o utilizare mai intensă. Astfel, chiar dacă noile modele sunt mai eficiente energetic, consumul global crește – pentru că sunt utilizate mai des, în mai multe domenii, pe mai multe platforme. Marile companii de tehnologie se pregătesc deja pentru acest val. OpenAI, Microsoft și alții investesc masiv în surse alternative de energie, precum nucleară, pentru a putea susține infrastructura AI fără să se bazeze exclusiv pe rețelele naționale. Viitorul resurselor și posibila criză globală Într-o lume unde fiecare națiune industrializată își face stocuri de „minerale critice”, AI riscă să amplifice tensiunile geopolitice. Deja se discută despre exploatarea pământurilor rare de pe Lună sau alte corpuri cerești – semn că resursele terestre sunt insuficiente sau prea costisitoare. Pe termen scurt, aceasta înseamnă creșteri de prețuri pentru componente electronice, baterii, energie și chiar alimente – toate afectate indirect de consumul AI. Pe termen lung, există riscul ca prioritățile climatice să fie sacrificate în favoarea progresului tehnologic accelerat. Prin urmare, este esențial ca guvernele și companiile să nu mai trateze AI ca pe o tehnologie „verde” prin definiție. Este nevoie de un cadru clar de reglementare care să includă criterii de sustenabilitate și să evite ca AI să devină un obstacol în calea echilibrului ecologic global.