REVIEW: Blood of the Dawnwalker
De când le-am văzut standul la Gamescom mi-au atras atenția și abia așteptam să testez și eu jocul, chiar dacă eram puțin reticentă pe considerentul că eu nu am jucat niciun joc Witcher până acum. De multă vreme le am pe listă și mulți fani fantasy îmi recomandă seria Witcher fiindcă știu că mie îmi plac în general poveștile mai întunecate și brutale, dar mereu am zis că aștept să citesc, când oi avea timp, toate cărțile și abia apoi o să dau play și la jocuri. Ei bine, m-am încumetat până la urmă să încep Blood of the Dawnwalker în speranța că este totuși un joc distinct, care nu are legătură cu universul din Witcher, chiar dacă are în comun o parte din echipa care a lucrat la jocuri, și care poate fi tratat și analizat ca un produs de sine stătător, fără comparații sau paralele nedrepte cu fostul proiect la care au lucrat. Deci am zis să le dau un fair shot și că poate, din aceste considerente, e chiar mai bine că nu am avut experiența vreunui joc Witcher până acum căci voi putea să analizez mai corect și o idee mai obiectiv lucrurile. O să intru imediat în detalii și o să vă explic întocmai de ce sunt așa nehotărâtă să dau un verdict clar la Dawnwalker. Review-ul ăsta este gândit în special pentru cei care iau serios în considerare să cumpere acest joc, dar încă nu s-au hotărât dacă să aștepte o reducere sau să aloce mai degrabă banii ăia pe un alt joc, că știm deja că septembrie-octombrie sunt arhipline de jocuri până să apară GTA, deci clar avem multe opțiuni din care să alegem. Tocmai de asta am zis că e important să povestesc ceva mai în detaliu despre combat și gameplay, dar și despre cum se simte jocul în general, ce mi s-a părut bine executat și ce mi s-a părut că ar fi meritat îmbunătățit. Încerc să nu dau spoilere, dar o să vorbesc mult mai amănunțit despre joc, nu doar la nivel general, ca să faceți o alegere cât mai informată și în cunoștință de cauză. Așa că hai să intrăm direct în pâine! World Building O să încep cu elementul cel mai de impact și mai bine realizat din acest joc, și anume world buildingul. Dawnwalker spune povestea lui Coen, un tânăr obișnuit dintr-un sătuc fictiv numit Laslea, despre care știm doar că se află pe undeva în Carpați, care traversează împreună cu familia și consătenii săi o serie de schimbări într-o perioadă istorică tumultoasă. Acțiunea are loc în perioada medievală, prin secolul al 14-lea, într-o reproducere aproape complet fidelă a istoriei Europei, în special a popoarelor est-europene (adică Polonia, Cehia, fosta Iugoslavie și România), reinterpretată într-un context fantasy. Practic, imaginați-vă tot ceea ce ați învățat voi în clasele 5-8 despre cele 3 mai principate: Țara Românească (sau Valahia în anumite lucrări), Transilvania și Moldova, la care se mai adaugă istoria de la aceeași vreme a celorlalte popoare vecine din aceeași regiune a Europei, și întrebați-vă cum ar fi arătat această istorie dacă ar fi existat cu adevărat vampiri și magie pe tărâmurile noastre. Cam asta au făcut și developerii Blood of the Dawnwalker și au făcut-o cu atâta migală și grijă pentru istoria și cultura reală a acestei regiuni încât e imposibil să nu rămâi surprins, ca să nu zic chiar mândru și măgulit. Pe parcursul jocului găsești texte vechi, cronici ale unor momente istorice importante din istoria noastră, cum ar fi Bătălia de la Posada, spre exemplu, sau anumiți conducători și voievozi de seamă, cărora le este atribuit un iz magic sau o legătură directă cu elementele fantasy ale jocului. Dacă ești pasionat de istorie sau ți-a plăcut mult perioada asta temporală de la lecțiile de Istorie, nu are cum să nu îți placă settingul din Dawnwalker. Pe lângă toate aceste referințe istorice extrem de bine și atent documentate, developerii includ chiar și mențiuni culturale cât se poate de relevante. Iar aici menționez faptul că nu toată lumea știa să citească și personajele uneori te mai întreabă înainte să îți dea câte un mesaj dacă știi să îl citești, faptul că se menționează anumite superstiții care erau foarte prezente în viața de zi cu zi de atunci, cum este de exemplu deochi-ul, că oamenii din zona respectivă aveau anumite tipuri de mâncăruri sau băuturi alcoolice pe care le preferau sau consumau frecvent atunci, până și hainele lor de zi cu zi sau uneltele pe care le foloseau la cosit sau în agricultură în general sunt foarte veridic ilustrate în viața la sat din acest joc. Dacă ți-ai petrecut mai mult de 5 zile la țară la vreunul din bunici, poți să recunoști repede multe dintre aceste elemente, iar majoritatea numelor personajelor sunt și ele nume românești, precum Anca, Mihai, Mircea, Alin, Iulian, Crina și multe altele, sau eventual nume cu influențe slave, maghiare sau poloneze. O să ziceți că am luat eu analiza asta prea în serios, dar dacă avem pasionați de botanică sau grădinărit pe aici, îi invit și pe ei să arunce un ochi pe câteva trailere, pentru că până și vegetația pe care o reproduc developerii este cea specifică Carpaților, nu avem stejarii ăia semeți cu frunziș bogat și perfect de un verde intens cum vedem adesea în majoritatea jocurilor fantasy, nu, avem fix arbuștii clasici cu crengi subțiri, tufele sălbatice mai degrabă cu multe rămurele decât frunze, meri sălbatici în curțile caselor din sat și eventual conifere în zonele mai muntoase. Cel mai mare plus al jocului este, fără îndoială, lumea în care are loc, pentru că este o lume extrem de veridică din punct de vedere istoric, cultural, arhitectural, botanic, din o grămadă de perspective diferite. Este foarte vizibilă și impresionantă atenția și efortul enorm de documentare și observație care a stat în spatele acestui joc. Și, da, sigur că au avut un headstart dacă au lucrat înainte și la Witcher, care are loc în Polonia medievală dacă nu mă înșel,
Review ASUS ROG Rapture GT-BN98: primul router de gaming cu Wi-Fi 8
Acum mai puțin de două luni, am citit un raport publicat de Ookla, compania din spatele Speedtest.net, care arăta că adopția Wi-Fi 7 rămâne modestă. În Statele Unite, una dintre piețele cu cea mai bună rată de adopție, doar 7,2% din traficul Wi-Fi analizat vine de pe rețele Wi-Fi 7. De asemenea, spectrul de 6 GHz generează doar 13,8% din trafic. Nici la nivel global situația nu este grozavă: în Singapore, liderul adopției Wi-Fi 7, cota de piață abia depășește 25%, în timp ce în Europa se oprește la aproximativ 2,5%. De aceea, apariția unui router precum ASUS ROG Rapture GT-BN98 ridică o întrebare firească: dacă Wi-Fi 7 nu a ajuns la un nivel de adopție semnificativ, cât de pregătită este piața pentru Wi-Fi 8? Cert este că acest model se adresează celor care vor o rețea pregătită pentru viitor și preferă să adopte noile tehnologii înaintea tuturor. Dar să lăsăm teoria deoparte și să vedem ce are de oferit ASUS ROG Rapture GT-BN98. ASUS ROG Rapture GT-BN98: pentru cine este o alegere potrivită? Acest router wireless este o alegere grozavă pentru: Persoanele interesate de standardul Wi-Fi 8 și beneficiile viitoare ale acestuia Apartamentele de trei sau patru camere sau casele cu etaj Conexiunile la internet de 2,5 Gbps Utilizatorii care au nevoie de porturi LAN de mare viteză (10 Gbps și 2,5 Gbps) Pasionații de jocuri online care vor cea mai mică latență posibilă Rețelele cu un număr mare de dispozitive conectate simultan Pro și contra Iată lucrurile care-mi plac la ASUS ROG Rapture GT-BN98: Performanța excelentă pentru conexiuni la internet de 2,5 Gbps Compatibilitatea cu standardul Wi-Fi 8 Multe porturi LAN de mare viteză (10 Gbps și 2,5 Gbps) Cel mai avansat firmware pe care îl poți găsi pe un router Port USB foarte rapid pentru dispozitive de stocare Există și unele aspecte mai puțin pozitive: Standardul Wi-Fi 8 nu este finalizat și nu există dispozitive compatibile Prețul ridicat al routerului (cel mai probabil în intervalul 4.000 – 4.500 lei) Acest model nu are orificii pentru montarea pe perete Verdict Acest router reprezintă, înainte de toate, o demonstrație a faptului că ASUS rămâne unul dintre cei mai importanți inovatori de pe piața routerelor Wi-Fi. ROG Rapture GT-BN98 este primul model de gaming cu Wi-Fi 8 și impresionează prin designul său impunător, hardware-ul puternic și selecția de porturi de mare viteză. Dar există și un asterisc de neignorat: standardul Wi-Fi 8 nu este încă finalizat. Asta înseamnă că routerul depinde de actualizări periodice de firmware pentru a beneficia de toate îmbunătățirile care vor apărea până la finalizarea standardului și că, în prezent, nu există dispozitive care să poată valorifica pe deplin ceea ce are de oferit. Nici măcar cele mai scumpe laptopuri și telefoane lansate în 2026 nu oferă suport pentru Wi-Fi 8. Din acest motiv, ASUS ROG Rapture GT-BN98 este o alegere potrivită doar dacă îndeplinești simultan următoarele condiții: ai un buget generos, folosești o conexiune la internet de 2,5 Gbps, care reprezintă viteza optimă pentru acest model, și îți dorești o rețea wireless pregătită pentru viitor, chiar dacă beneficiile aduse de Wi-Fi 8 se vor materializa pe deplin abia după ce vor apărea noi generații de dispozitive compatibile. Ce este Wi-Fi 8? Standardul Wi-Fi 8, cunoscut și sub denumirea 802.11bn, se află încă în dezvoltare. Lansarea versiunii finale este planificată pentru prima jumătate a anului 2028. Ceea ce găsim pe routerele cu Wi-Fi 8 din prezent, inclusiv pe ASUS ROG Rapture GT-BN98, este o versiune în dezvoltare, care pune accent pe creșterea fiabilității, îmbunătățirea coordonării între dispozitive și utilizarea mai eficientă a resurselor rețelei. Deși în acest moment nu sunt documentate avantaje în ceea ce privește viteza maximă oferită, așteptările sunt ca Wi-Fi 8 să depășească viteza maximă teoretică de 46 Gbps oferită de Wi-Fi 7. Sursa imaginii: Qualcomm Un alt aspect important este faptul că își păstrează compatibilitatea cu standardele Wi-Fi 6, Wi-Fi 6E și Wi-Fi 7 și, cel puțin deocamdată, nu introduce o nouă bandă de frecvență. Din acest motiv, ASUS ROG Rapture GT-BN98 și routerele cu Wi-Fi 8 care urmează a fi lansate vor folosi aceleași benzi de 2,4 GHz, 5 GHz și 6 GHz. În forma sa actuală, noul standard vine cu următoarele funcționalități: Fiabilitate mai bună, prin reducerea fluctuațiilor de latență, a pierderilor de pachete și a întreruperilor de conexiune. Coordonarea mai eficientă a punctelor de acces dintr-o rețea pentru distribuția traficului și evitarea interferențelor. Management energetic mai avansat, care optimizează ciclurile de repaus și activare ale dispozitivelor compatibile. Utilizarea mai eficientă a spectrului radio, prin introducerea unor mecanisme mai inteligente de alocare a canalelor și de anticipare a traficului din rețea. Suport îmbunătățit pentru soluțiile Extended Reality (VR și AR), securitate îmbunătățită și o coexistență mai bună cu alte tehnologii wireless, inclusiv Bluetooth și UWB (Ultra-WideBand). Lista de schimbări nu se oprește aici, dar nu vreau să intru în prea multe detalii tehnice și mă rezum la cele mai semnificative noutăți. Așa că hai să trecem mai departe. Caracteristici hardware și design Atunci când am despachetat Rapture GT-BN98, m-am gândit imediat la ASUS ROG GT-BE19000AI, primul router cu funcții AI pe care l-am testat acum câteva luni pentru Digital Citizen România. Cele două modele împărtășesc aceeași filosofie de design: un corp masiv, cu formă pătrată, realizat din plastic, și opt antene externe nedetașabile pe care le poți orienta în funcție de spațiul în care amplasezi routerul, pentru a obține o acoperire cât mai bună. Dimensiunile lui Rapture GT-BN98 sunt de 350,41 x 350,41 x 220,60 mm, iar greutatea este semnificativă, la 2,07 kg. Pe partea superioară se află logoul ROG cu iluminare RGB, LED-urile care indică starea de funcționare și două butoane fizice: unul dedicat funcției WPS și altul care oprește sau pornește toate LED-urile routerului, inclusiv iluminarea logoului. Colegii din redacție au apreciat și zona din plastic transparent, care creează impresia că poți vedea componentele din interiorul routerului. În realitate, este doar un efect vizual. ASUS a montat sub panoul transparent un capac decorativ pe care sunt imprimate diverse
HUAWEI Watch D3, smartwatch-ul medical, s-a întors mai subțire și mai complet (review)
Ceasul medical al HUAWEI a ajuns la a treia generație, iar primul lucru pe care l-am observat la el este nu doar că s-a subțiat și că arată destul de asemănător cu un Watch Fit 5, ci și că, spre deosebire de predecesorii săi, nu mai pare butucănos. S-a transformat într-un smartwatch chiar frumos. Desigur, brățara este în continuare masivă și motivul este că în interiorul ei se află sistemul care ajută la măsurarea tensiunii. Practic, HUAWEI Watch D3 ascunde într-o curea de smartwatch o manșetă pneumatică în miniatură, care se umflă în jurul încheieturii atunci când faci o măsurătoare. Aici este, de fapt, partea tare a acestui ceas. Nu vorbim despre un smartwatch care doar estimează tensiunea cu ajutorul senzorilor optici. HUAWEI Watch D3 are integrat un „mini-tensiometru”: o micropompă umflă o manșetă gonflabilă din brățară, iar senzorii de presiune din carcasa ceasului fac măsurarea. Manșeta are două straturi și este mult mai îngustă decât cea a unui tensiometru clasic, care acoperă aproape toată partea superioară a brațului. Și Watch D3 încearcă să rezolve tocmai problema evidentă a unui asemenea produs, portabilitatea. Ce faci dacă nu vrei să porți în geantă sau în rucsac un tensiometru clasic care cântărește cât un iPhone Duo. Da, pliabilul Apple cu 250 de grame a devenit de referință pe piața de tehnologie consumer. E un fel de glumă involuntară. Dacă vrei să monitorizezi sănătatea permanent, dispozitivul trebuie să fie suficient de comod încât chiar să-l porți permanent. Construcție, ecran și comparație cu primele două generații Dacă pui cele trei generații una lângă alta, se vede clar direcția în care a mers HUAWEI. Primul Watch D, lansat în 2022, măsura 51 × 38 × 13,6 mm și cântărea 40,9 grame fără brățară. Watch D2, din 2024, a coborât la 48 × 38 × 13,3 mm și 40 de grame, iar noul Watch D3 ajunge la 46,5 × 41 × 11,3 mm, păstrând corpul în jurul a 40 de grame. Am pus și eu ceasul pe cântar, ca să verific cifrele HUAWEI. Corpul are 40 de grame, iar brățara 35 de grame, deci ajungem la 75 de grame în total. Cu alte cuvinte, datele din fișa tehnică sunt perfect corecte. Așadar, cea mai mare schimbare nu este greutatea corpului, ci grosimea. Seria a coborât de la 13,6 la 11,3 mm, ceea ce contează pentru un ceas în care HUAWEI trebuie să înghesuie nu doar electronica obișnuită a unui smartwatch, ci și senzorii de presiune pentru măsurarea tensiunii. Celelalte diferențe sunt că, de la o generație la alta, ceasul a devenit mai scund și mai lat. Primul Watch D măsura 51 × 38 mm, D2 a coborât la 48 × 38 mm, iar D3 ajunge la 46,5 × 41 mm. Proporțiile s-au schimbat și carcasa nu mai este atât de înaltă și îngustă, ci mai apropiată de forma unui smartwatch obișnuit. Și asta contribuie mult la impresia de produs mai elegant și mai puțin medical. Materialele din care e făcut Watch D3 nu s-au schimbat: ecran de sticlă, carcasă de aluminiu și plastic pe spate. Huawei oferă trei variante de curea: piele compozită pentru Sand, White și HNBR negru, fiecare asortată cu culoarea carcasei. Ceasul păstrează certificarea IP68, dar nu te lăsa păcălit de ea. Compania recomandă să nu faci duș și să nu înoți cu el. Explicația e că certificarea acoperă doar corpul ceasului, nu și brățara, iar la D3, cum o să vezi mai târziu, brățara e importantă. Pe partea dreaptă HUAWEI Watch D3 are două butoane. Sus e o rotiță zimțată care are mai multe funcții: cu o apăsare scurtă deschide lista de aplicații, tot cu apăsare scurtă dai back, ieși din meniuri și aplicații cu două apăsări scurte ajungi în fețele ceasului, de unde ți-o poți seta pe cea favorită cu o apăsare lungă ajungi la meniul pornit-oprit și repornire se rotește pentru derularea meniurilor. Jos e un buton alungit care printr-o apăsare scurtă te duce direct la măsurarea tensiunii. Pe același buton trebuie să ții degetul pentru măsurarea ECG-ului. O apăsare lungă deschide asistentul AI Celia. Între cele două butoane e microfonul, iar pe partea stângă a carcasei e difuzorul, cu trei orificii mici. Împreună le folosești pentru apeluri pe ceas, prin Bluetooth. Modelul testat de Watch D3 e în versiunea Mocha Gold cu o curea din piele compozită în nuanța Sand. Celelalte variante de ceas sunt auriu (Gold), cu curea albă, și negru (Black), cu curea neagră din cauciuc. Avem o evoluție și la ecran. Prima generație avea un AMOLED de 1,64 inchi, Watch D2 a crescut la 1,82 inchi, iar Watch D3 ajunge la 1,92 inchi. Rezoluția a trecut de la 456 × 280 pixeli pe primul model la 480 × 408 pe D2 și D3. Pe noua generație avem și rame mai înguste, iar luminozitatea maximă a crescut la 3.000 de niți, dublu față de cei 1.500 de niți ai modelului precedent, D2. Au evoluat și lucrurile mai puțin evidente, dar importante în utilizarea cotidiană. Primul Watch D nu avea difuzor, în timp ce D2 și D3 permit apeluri Bluetooth direct de la încheietură. Bluetooth-ul a trecut, la rândul lui, de la 5.1 pe Watch D la 5.2 pe D2 și 6.0 pe Watch D3. Lista senzorilor s-a extins și ea, noua generație adăugând inclusiv busolă pe lângă accelerometru, giroscop, puls, SpO2, temperatură cutanată, senzor diferențial de presiune și barometru. Brățara minune și măsurarea tensiunii Brățara e foarte lată, mai lată decât la multe alte smartwatch-uri și are textura pielii. Manșonul care se umflă pentru măsurarea tensiunii e în interior, iar sistemul de prindere este mai complex decât la un ceas obișnuit. Un mic țâmburuș metalic unește două tije și fixează brățara astfel încât ceasul să stea foarte bine lipit de încheietură. Revin la manșetă mecanică cu două straturi, care se umflă în jurul încheieturii. Huawei spune că zona de compresie are aproximativ o cincime din lățimea manșetei unui tensiometru convențional. Sistemul folosește senzori de presiune de mare precizie și metoda oscilometrică pentru măsurare. Se simte destul
Steelseries Sensei Pro – O legendă revine (review)
Picture this, după cum zice englezul. S-ar traduce în „imaginează-ți acest scenariu”. Este anul 2004, iar SteelSeries, un brand Danez a dovedit lumii încă din 2001 că poate aduce o contribuție reală în bine tocmai în zona de high-end, profesionistă a gamingului cu un mousepad din … sticlă. IceMat a demonstrat că inovația poate veni de oriunde și că Danezii au idei chiar bune și interesul lor este să ducă gamingul la următorul nivel. Am început cu 2004 pentru că a marcat asediul Steelseries asupra industriei de periferice de gaming. În acel an au lansat Steelseries Siberia, o pereche de căști excelentă care a rupt nori și care a popularizat ideea căștilor cu tot cu microfon incorporat, special pentru gaming. Mai punem peste și ultra popularul mousepad QCK, ceva ce la noi s-a adoptat în masă și era deja sinonim cu gamingul. Știai când vezi pe birou un QCK că ai în față un gamer. Și nu s-au oprit aici pentru că a urmat Siberia V2, probabil cea mai populară cască de gaming vândută în România ever, Xai care a demonstrat că se pricep și la mouși șiiiii, unde voiam să ajung de fapt, Sensei în 2011. Sensei a venit și a dus la un alt nivel această formă simetrică, ambidextră, bună pentru aproape orice fel de grip și a rămas foarte popular multă vreme după, cu toate versiunile care au urmat. Mi se pare interesant că deja sunt 15 ani de când s-a lansat primul Steelseries Sensei și parcă ieri rupeam StarCraft 2-ul înarmat cu acest mouse. Sensei a fost unul din modelele acelea care au prins aproape instant, în mare parte pentru că senzorul din componența sa era extrem de precis, iar forma ambidextră se mula pe preferințele multor gameri. Pentru ceilalți a apărut ulterior și asimetricul Rival, dar despre acela vom vorbi într-un material separat, desigur. SteelSeries însă a cam explorat alte designuri în ultimii ani. De la Aerox-urile cu carcasă fagure până la Rivali care și-au cam pierdut forma originală. Dar parcă nimic nu a prins la fel de bine la public precum a făcut-o primul Sensei. Am avut ocazia să vizitez tocmai sediul Steelseries și să discut cu o parte din echipa care a lucrat tocmai la acest nou Sensei Pro, printre alte dispozitive, iar abordarea lor a fost de la început, cum putem să facem nu doar un mouse excelent, dar să tratăm câteva din problemele cel mai des întâlnite de gameri. Cu tot cu explicațiile de rigoare pentru fiecare alegere făcută, desigur. Iar datoria mea este să testez pe cât posibil tot ce au anunțat ca să stabilesc dacă mouse-ul de pe bancul de probe de astăzi, nume complet Sensei Pro, merită să poarte numele legendar Sensei. Sensei Pro, Sensei Pro Mini, Rival Pro, Rival Pro Mini Aici puteți observa atât noul Steelseries Sensei Pro în variantă normală cât și Mini dar și noul Rival Pro la fel, în variantă normală cât și Mini. Design/Construcție Sensei Pro arată în mare parte aproape la fel cu originalul, ba chiar am reușit să găsim fix un original în sediul Steelseries ca să pot face poză împreună, OG vs New and improved. Originile Senseiului versus următorul nivel, Sensei Pro. Și bineînțeles că trebuie să împărtășesc această poză. Sensei Pro lângă originalul Sensei din 2011. Nu multe s-au schimbat Revenind la design, în mare parte a rămas același cu mici retușuri pe ici pe colo. Mai mult de atât, inclusiv dimensiunile sunt aproape identice. Vorbim de 125.5 x 68.3 x 38.7mm pentru Sensei 2011 versus 125.6 x 66.5 x 38.6mm pentru noul Sensei Pro. A slăbit 2mm și multe grame, mai exact 50. Butoanele nu mai fac parte dintr-o singură bucată care este top shell-ul, în mare parte pentru că plasticul folosit pare că se comportă mai bine așa ca și componentă separată. Ce e interesant de menționat este faptul că versiunile albe ale tuturor moușilor au în general 1 gram peste cele negre. Bine de știut, dacă pentru tine contează să ai cel mai ușor Sensei Pro posibil, atunci va trebui să fie negru. Dacă e să fim exacți: Sensei Pro Negru – 53g Sensei Pro Alb 54g Sensei Pro Mini Negru – 49g Sensei Pro Mini Alb – 50g Portul de încărcare este dispărut complet, nu este pe sub ca la Apple, nu este ascuns sub vre-un panou secret, e scos complet. Din 2 motive, baterii hotswappable și interferențe, vom discuta imediat despre acestea îndată ce trecem la testarea de performanță. Ar mai fi de menționat rotița de scroll cu pași destul de light, aici mi-ar fi plăcut să opună marginal mai multă rezistență, dar asta ține foarte mult de preferințele personale. Acum să nu vă imaginați că pur și simplu au trântit un senzor nou, au șurubărit pe la interior, adăugat un chip wireless mai potent și bam… noul Sensei Pro, pentru că nu este cazul. Dacă tot am fost direct la sursă, ei bine am putut vedea câteva din iterațiile de formă și design prin care au trecut ca să ajungă la versiunile finale. Tot acolo am putut privi și sub capotă ca să observ că până și switch-urile principale sunt puse la un unghi aproximativ identic cu panta butoanelor principale ale mouse-ului. De ce au făcut asta? Pentru că au vrut ca forța necesară apăsării butonului să fie cât mai uniform distribuită pe toată suprafața acestuia. Dacă testezi pe alt mouse, în general extremitățile butonului de plastic se apasă considerabil mai greu. Încă sunt diferențe, nu le-au eliminat complet, dar plaja este mult mai redusă cu siguranță. După cum am hint-uit mai sus, atât Sensei Pro cât și Rival Pro vor fi disponibile și în variantă Mini, pentru cei cu mâini mai mici. Diferențele nu sunt foarte mari, dar dacă ești curios, Sensei Pro Mini măsoară 118.0 x 62.5 x 36.2mm. Un nou mod de a transmite datele – Ultra WideBand Un mare atu atât al noului Sensei Pro cât și al lui Rival Pro, fratele său asimetric din aceiași generație
ROG Kithara – căști de audiofili, acum și pentru gameri (review)
Căștile de gaming sunt un subiect destul de sensibil pentru mine, din mai multe motive. În primul rând pentru că personal am considerat întotdeauna superioară experiența pe care ți-o oferă căștile open back, iar cam toate gaming headsets sunt închise, dar în principal pentru că majoritatea modelelor de pe piață sunt de fapt un compromis. Așadar rareori sunt mulțumit de calitatea sunetului reprodus de aceste modele, inclusiv căști care se plasează în zona de high end. OK, sigur, auzi pașii clar în CS2 și te ajută să poziționezi mai bine inamicii, dar în rest fac o treabă în general mediocră la orice altceva. Nu suntem doar gameri, mai băgăm și noi un serial, un film, o muzică sau un concert live ceva și-mi plâng timpanele de multe ori când văd cât de limitate sunt multe modele de pe piață. Și nici nu vreau să intru în discuția aia de 7.1 fake surround simulat care mai mult rău face. Nu poți bate fizica, dacă nu ai 7 difuzoare nici o magie software nu te va păcăli. Prima dată am văzut ROG Kithara în cadrul standului Asus de la CES 2026. Acolo din păcate erau doar puse orientativ, le puteai pipăi și cam atât. Dar am fost intrigat de o construcție ușor atipică și te termenul de planar magnetic asociat unei căști de gaming. Tot ce am putut face la CES, pe lângă să admir Kithara a fost să le probez pe cap și să constat că par foarte comode. Ei bine, azi e ziua în care vă împărtășesc experiența mea alături de Kithara, pentru că au ajuns în sfârșit și în redacția Zona. Pe scurt… mă gândesc serios să-mi înlocuiesc Sennheiserele de acasă cu ele. Hai să vă explic și de ce: Cum se simte pe cap ROG Kithara Kithara are o mică problemă pe care tu ca și purtător nu o vei observa neapărat. Breteaua principală, acest headband metalic elastic care asigură gripul și prinderea pe cap are o curbură foarte înaltă și pronunțată. Atât de înaltă și pronunțată încât privit third person pare de-a dreptul comic. Efectiv ai o gaură de 6-8 cm deasupra capului până ajungi la headbandul metalic. Arată puțin aiurea. Înțeleg că este parte a designului acesta cu headband care se bazează și pe un strap elastic care intră în contact direct cu capul tău iar partea metalică este acolo pentru a ține forma căștii și ca să nu-ți cadă de pe cap, am mai avut astfel de căști începând cu Siberia V2 a celor de la SteelSeries, dacă mai țineți minte, dar niciodată nu am avut atât de mult spațiu deasupra capului. Pentru mine nu este o plângere masivă, puțin mă interesează cum arată din exterior, dar sunt sigur că vor fi destui utilizatori deranjați de asta pentru că pun preț prea mare pe aspect. Da, poți ajusta înălțimea și prinderea pe cap cu ajutorul a 2 scripeți din plastic care urcă pe lateralul brațelor, dar trebuie să fii atent și la poziția urechilor. Kithara pe cap Trecând peste, odată probate, greutatea de 420 de grame, ușor mare ținând cont că sunt căști pe fir deci nu avem nevoie de baterie, chipset wireless și altele, se simte mult mai puțin decât mă așteptam. Acest lucru se datorează atât distribuirii acesteia foarte eficient prin headbandul elastic care se lipește uniform de cap dar și prin cupele imense care crează o suprafață de contact mare cu lateralul capului. Deci apăsare chiar mică = confort mare în sesiuni îndelungate de gaming. Iar senzația asta s-a menținut pe toată durata testării. Și aș merge și mai departe cât să recomand acest model inclusiv pentru gaming intens vara, nu numai pentru cât de comode sunt. Open back-urile sunt în general mult mai breathable versus closed backs, deci nu ți se vor încinge la maxim urechile pentru că respiră. Dacă te deranjează pernițele foarte moi care au pe margine piele sintetică ei bine ai în pachet încă un set de pernițe dintr-un fel de catifea care pare că izolează mai bine sunetul dar, mai important, se simte ceva mai bine pe urechi. Recomand. Schimbarea pernițelor însă este dificilă prima dată până prinzi mișcarea, după totul devine mai ușor. În rest Kithara arată ca o pereche de căști normală, chiar și cu breteaua centrală ieșită din comun, cu o mică excepție. Are niște cupe înguste și foarte drepte, neobișnuit de drepte iar cauza este fără îndoială tehnologia Planar Magnetic despre care vom vorbi imediat. Ce înseamnă Planar Magnetic Drivers? Bun, hai să deschidem manualele la pagina 17 ca să încerc să explic cât pot eu cam care e diferența asta și de ce sunt atât de interesante difuzoarele Planar Magnetic sau planar-magnetice cum se zice în limba dacică. Difuzoarele dinamice tradiționale funcționează printr-o bobină cilindrică atașată de o membrană în formă de cupolă, care este împinsă dintr-un singur punct central la trecerea curentului electric. În schimb, difuzoarele planar-magnetice folosesc o diafragmă plată și extrem de subțire, pe suprafața căreia sunt imprimate circuite conductoare fine, suspendată între două matrice de magneți permanenți. Atunci când semnalul audio trece prin aceste circuite, întreaga suprafață a membranei este mișcată uniform pe toată întinderea ei, eliminând mișcarea neuniformă specifică difuzoarelor clasice. Această diferență de construcție influențează direct modul în care cele două tehnologii redau sunetul și gestionează distorsiunile. Deoarece membrana planar-magnetică se mișcă ca un tot unitar, ea evită efectul de deformare a conului (cone breakup) întâlnit la căștile dinamice la volum ridicat sau la frecvențe extreme. Rezultatul constă într-o viteză de răspuns mult mai rapidă la tranzienți (atacul scurt și precis al instrumentelor), o claritate superioară a detaliilor fine și distorsiuni armonice semnificativ mai scăzute pe întreaga plajă de frecvențe. Deci ai putea spune că un planar magnetic este un difuzor ceva mai agil, un fel de OLED al televizoarelor care a venit cu frecvența de răspuns de 0,03 milisecunde când toate celelalte tehnologii se chinuiau să atingă 1ms. Pe zona frecvențelor joase, difuzoarele planar-magnetice oferă un bas în general foarte liniar, bine controlat și
AMD Ryzen 7 5800X3D Anniversary Edition, un procesor de legendă din nou în prim-plan
AMD Ryzen 7 5800X3D este un procesor legendar pentru gameri. Lansat inițial pe 20 aprilie 2022, 5800X3D reprezenta o premieră pentru piața de PC-uri: primul procesor din lume cu memorie L3 de tip X3D, poziționată peste CPU-ul propriu-zis. Tehnologia X3D promitea performanțe substanțial mai mari în jocuri, datorită atât capacității crescute pentru memoria level 3 (96 MB față de 32MB, cât avea Ryzen 7 5800X), dar și inerentei proximități de unitatea de procesare. Performanțele excelente au fost evidente după primele benchmark-uri. Deși în sintetice precum 3DMark, procesorul nu era foarte diferit de 5800X, în jocuri 5800X3D depășea vizibil atât 5800X, cât și flagship-ul Intel de la acea vreme, i9 12900K – un procesor care costa substanțial mai mult și care avea un număr dublu de nuclee. De altfel, tehnologia X3D a dat o lovitură decisivă procesoarelor Intel, tranșând de atunci și până în zilele noastre bătălia pentru locul 1 în gaming. Intel nu a reușit să vină cu un răspuns la X3D nici trei generații de procesoare mai târziu, lăsând graficele de cadre pe secundă colorate în roșu în partea de sus. Între timp AMD nu a stat degeaba, lansând platforma AM5 și procesoare excelente precum 7800X3D și, câțiva ani mai târziu, 9800X3D, care continuă tradiția de a tăvăli orice procesor Intel în jocuri. Dar pentru platforma AM4, Ryzen 7 5800X3D a rămas perla coroanei până la ieșirea din producție pe final de 2024. Chiar în condițiile în care platforma AM5 devenea tot mai accesibilă și populară, mulți gameri au rămas pe AM4 fix din cauza sau mulțumită acestui procesor, care reușea încă să bată aproape orice Intel până la momentul ieșirii din producție. Nu vă mint, am fost un pic nostalgic atunci când AMD a anunțat ieșirea lui 5800X3D din piață. Sigur, dacă erai pe AM4 mai aveai încă opțiunea de a achiziționa Ryzen 7 5700X3D, o versiune a procesorului cu frecvențe ușor mai mici, dar pentru mulți dintre noi, dispariția lui 5800X3D a reprezentat sfârșitul unei ere. Dar, ce să vezi, din senin, „a wild AI appeared”. Revoluția AI a dat peste cap planurile pentru toată lumea, inclusiv AMD, care a fost pus în fața exploziei prețurilor la memorie la fel ca noi, muritorii de rând. Fast forward în iunie 2026 și avem o nouă premieră de la venerabilul 5800X3D: o relansare cu surle și trâmbițe Ryzen 7 5800X3D Anniversary Edition. Niciodată în istoria PC-urilor nu am avut parte de o relansare la un procesor (bine, asta daca nu iei în calcul lansările Intel pentru generația 13 și 14, procesoare ce erau aproape identice cu precursorii lor), mai ales pe o platformă cvasi-abandonată de producător. Dar aici suntem. Ryzen 7 5800X3D Anniversary Edition este disponibil și la noi, așa că l-am pus în fața celor mai reprezentative procesoare de la ora actuală, ca să răspund unei întrebări foarte importante: merită să cumpăr un Ryzen 7 5800X3D în 2026? Răspunsul nu cred că o să vă placă… AMD Ryzen 7 5800X3D Anniversary Edition – specificații și teste sintetice AMD Ryzen 7 5800X3D Anniversary Edition este un octa-core cu 16 fire de execuție și o frecvență de boost maximă de 4.5 GHz. TDP-ul este de 105W iar memoria cache totală (L1+L2+L3) este de puțin peste 100MB. Comparat cu procesoarele din generația actuală, procesul de fabricație este clar inferior, cu o combinație de 12nm cu 7nm, față de procesele de fabricație de 3 și 4 nm pentru procesoarele Zen 5 și Arrow Lake Refresh. Am introdus în comparație atât Ryzen 7 9800X3D, cât și Ryzen 7 7800X3D, pentru a vedea și sporul de performanță de la o generație la alta. Prețurile de lansare sunt, evident, cele declarate, dar voi face o analiză și pe prețurile actuale, și acolo (spoiler alert) o să se complice cu adevărat treaba pentru AMD Ryzen 7 5800X3D Anniversary Edition. Ryzen 7 5800X3D Ryzen 7 7800X3D Ryzen 7 9800X3D Core Ultra 5 250K Plus Core Ultra 7 270K Plus Preț recomandat de lansare $349 $449 $480 $200 $300 Nuclee/ Fire de execuție 8 / 16 8 / 16 8 / 16 18 / 18 (6P/12E) 24 / 24 (8P/16E) Frecvența standard 3.4 GHz 4.2 GHz 4.7 GHz 4.2 / 3.3 GHz 3.7 / 3.2 GHz Frecvența de boost 4.5 GHz 5.0 GHz 5.2 GHz 5.3 / 4.6 GHz 5.5 / 4.7 GHz Cache level 3 96 MB 96 MB 96 MB 30 MB 36 MB TDP 105 W 120 W 120 W 159 W 250W Platforma (socket) AM4 AM5 AM5 LGA 1851 LGA 1851 Procesorul AMD Ryzen 7 5800X3D Anniversary Edition vine la pachet cu un thermal pad care ar trebui să ușureze asamblarea/dezasamblarea sistemului. Din testele noastre, temperaturile au fost cu 1-2 grade sub cele obținute cu pasta termică Thermal Grizzly Duronaut pe care o utilizăm în mod normal, așa că nu am lăsat-o în sistem pentru teste. Platforma de test conține o placă de bază MSI B550-A Pro, un kit de memorie Corsair Dominator 3600 MHz CL18 1.35V, o placă video RTX 5080 16GB iar răcirea este asigurată de un cooler Corsair Nautilus 360. Testele sunt aceleași pe care le-am făcut și la recenzia pentru 250K și 270K. Am început cu Cinebench și Geekbench, apoi 7ZIP, Blender și 3DMark. Ce aș vrea să remarcați aici este diferența între procesorul AM4 și cele AM5, pentru că Intel e clar că rupe tot pe productivitate. Ryzen 7 5800X3D Ryzen 7 7800X3D Ryzen 7 9800X3D Core Ultra 5 250K Plus Core Ultra 7 270K Plus Cinebench R23 MC 14101 17918 23166 26918 39887 Cinebench R23 SC 1400 1691 2027 2319 2425 Cinebench 2024 MC 834 1080 1344 1701 2367 Cinebench 2024 SC 93 112 130 138 142 Cinebench 2026 MT 3410 4386 5599 6867 9649 Cinebench 2026 ST 371 454 504 570 587 Geekbench 6 MC 10735 14942 18231 20527 23052 Geekbench 6 SC 2184 2636 3284 3186 3348 7ZIP (GIPS) 98.273 121.451 138.007 149.243 194.182 Blender Monster 109 134 166 191 267 Blender Junkshop 68 86 105 143 200 Blender Classroom 53 64 81 98 138
Garmin Fenix 9 vs. Fenix 9 Pro: titan, cinci butoane și o curbă de învățare (review)
Așa cum seria Galaxy S reprezintă etalonul smartphone-urilor premium din portofoliul Samsung, seria Fenix ocupă aceeași poziție în universul ceasurilor Garmin. Diferența este că un Fenix nu se adresează neapărat oricui își permite un smartwatch scump, ci mai ales celor care privesc sportul, antrenamentele și aventura ca pe un stil de viață. Acum știu că există o anumită ironie în faptul că public acest review pe Zona. Nu sunt sigur că audiența noastră petrece prea mult timp alergând sau explorând poteci montane, iar Garmin probabil și-ar dori utilizatori ceva mai activi. Dar ăsta este și motivul pentru care seria Fenix mi se pare interesantă: este o gamă construită pentru un public foarte bine definit. Poate că nu te pregătești pentru un ultramaraton și nici nu plănuiești o traversare a Carpaților cu rucsacul în spate. Dar sunt convins că ești curios să afli ce pot oferi cele mai avansate smartwatch-uri din portofoliul Garmin. Iar dacă cu ocazia asta voi descoperi că printre cititorii Zona se numără și pasionați de triatlon, ultramaratoane sau aventuri montane pe coclauri evitate de muritorii de rând, m-aș bucura tare mult să vă citesc impresiile în social media și nu numai. Așa că hai să-i dăm bice și să discutăm în detaliu despre noile Garmin Fenix 9 și Fenix 9 Pro. Familia Fenix 9 vine în multe dimensiuni, culori și variante În ceea ce privește designul și dimensiunile, noua serie Fenix 9 pare identică cu cea de anul trecut. Dar, dacă te uiți mai atent, sesizezi mici diferențe, iar cele mai evidente sunt la nivel de culori. Garmin Fenix 9 vine în trei dimensiuni: 43, 47 și 51 mm, cu două culori pentru fiecare dimensiune. În timp ce versiunea de 43 mm vine în două nuanțe de gri (Pebble Gray și Fog Gray), celelalte două sunt disponibile în negru și gri. Sursa imaginii: Garmin Din păcate, portocaliul cu care s-a făcut remarcat Fenix 8 este acum disponibil doar pe Fenix 9 Pro. Acest smartwatch vine în trei dimensiuni (43, 47 și 51 mm), în două versiuni (Pro și Pro Solar) și cu două opțiuni de conectivitate, cu sau fără serviciul inReach. În funcție de mărimea aleasă, îl găsești în negru, gri, auriu, portocaliu și roz. Ultima nuanță este rezervată exclusiv variantei de 43 mm. În schimb, Fenix 9 Pro Solar, cu ecran transflectiv cu memory-in-pixel (MIP), se vinde doar în gri, o culoare care se potrivește cu cromatica ecranului. Sursa imaginii: Garmin O altă schimbare semnificativă este că versiunea Solar nu mai există pentru modelul “de bază”, așa cum se întâmpla în gama Fenix 8, și este disponibilă doar pentru Fenix 9 Pro. Această versiune vine însă în doar două dimensiuni, nu trei: de 47 și 51 mm. Drept urmare, autonomia maximă se obține exclusiv pe modelul Pro, ceea ce îl diferențiază mai clar de Fenix 9. Cred că este o mutare inteligentă din partea Garmin, cu mai multă logică decât segmentarea folosită pentru generația anterioară. Fenix 9 Pro este acum disponibil și pentru o audiență feminină Un aspect pe care multe publicații autohtone nu îl vor observa este faptul că Garmin a deschis gama Fenix 9 Pro către un public pe care îl ocolea până acum, cel feminin. Fenix 8 Pro venea doar în două dimensiuni, 47 și 51 mm, ambele prea mari pentru o încheietură subțire. Fenix 9 Pro are și o versiune de 43 mm cu două culori noi, auriu și roz, care nu există pe dimensiunile mai mari. În plus, Fenix 9 Pro roz de 43 mm este disponibil exclusiv pe site-ul Garmin.com. Sursa imaginii: Garmin Materialul care definește seria Fenix 9 O altă noutate este faptul că Fenix 9 Pro este primul ceas din serie cu o carcasă realizată complet din titan. Garmin a apelat la nano-molding, un procedeu care leagă metalul și plasticul la nivel molecular, și a scăzut astfel grosimea ceasului: 13,8 mm față de 16 mm la varianta de 47 mm și 15,8 mm față de 16,5 mm la cea de 51 mm. În timp ce Fenix 9 Pro are tot corpul din titan, la Fenix 9 cadrul și capacul din spate sunt din titan, iar carcasa dintre ele este din polimer ranforsat cu fibre. Mai simplu spus, Fenix 9 este ca un “sandviș” cu titan sus, titan jos și polimer armat cu fibră la mijloc. În teorie, diferența ar trebui să se traducă într-o durabilitate puțin mai bună pentru modelul Pro. Fenix 9 păstrează dimensiunile predecesorului și a renunță la versiunile cu ramă din oțel care erau disponibile pentru Fenix 8. În 2026, seria Fenix folosește un singur metal pentru construcție și acela este titanul. Din punctul meu de vedere, este o opțiune foarte potrivită pentru smartwatch-uri cu un preț cât se poate de premium. Dimensiuni Pentru a înțelege mai bine diferențele față de modelul precedent, iată o comparație între Fenix 9 Pro și Fenix 8 Pro. Carcasă Fenix 8 Pro Fenix 9 Pro Diferență 51 mm 51 × 51 × 16,5 mm 51 × 51 × 15,8 mm cu 0,7 mm mai subțire 47 mm 47 × 47 × 16 mm 47 × 47 × 13,8 mm cu 2,2 mm mai subțire 43 mm nu exista în gamă 43 × 43 × 13,3 mm dimensiune nouă Iată și diferențele de dimensiune între Fenix 9 și Fenix 9 Pro. După cum observi, nu există un trend foarte clar: în funcție de dimensiunea carcasei, grosimea ceasurilor poate fi diferită. Doar versiunea de 47 mm are aceleași dimensiuni pe ambele modele. Carcasă Fenix 9 Fenix 9 Pro Diferență 51 mm 51 × 51 × 14,7 mm 51 × 51 × 15,8 mm Fenix 9 Pro este cu 1,1 mm mai gros 47 mm 47 × 47 × 13,8 mm 47 × 47 × 13,8 mm dimensiuni identice 43 mm 43 × 43 × 13,8 mm 43 × 43 × 13,3 mm Fenix 9 Pro este cu 0,5 mm mai subțire Greutate La capitolul greutate există unele diferențe. Cea mai importantă dintre ele este faptul că Garmin Fenix 9 Pro
Intel Ultra 5 250K Plus și Ultra 7 270K Plus – doi pași în direcția bună pentru Intel
Cel mai recent sondaj Steam disponibil, cel din august 2026, arată o imagine deloc roz pentru Intel. AMD a ajuns la o cotă de piață de 45% și crește inexorabil. Sigur, vorbim aici de procesoarele pe care rulează Steam, deci de gameri în general. Totuși, situația nu este roză nici în general. Dacă luăm în calcul toate procesoarele x86, Intel scade în Q3 2026 la 65% din totalul pieței. Totuși, cele mai noi procesoare din seria 200 pentru desktop, Arrow Lake Refresh pe numele lor, sunt poate primele după foarte mult timp care reprezintă o ofertă tentantă din partea gigantului american. De ce spun asta? Pentru că procesoarele vin cu îmbunătățiri semnificative în anumite capitole, dar mai ales la un preț extrem de bun pentru ce oferă. Da, am ajuns în stadiul în care procesoarele Intel au devenit avantajoase ca preț, acolo suntem. Intel a repoziționat Core Ultra 5 245K și Core Ultra 7 265K, înlocuindu-le la pragul respectiv de preț cu Core Ultra 5 250K Plus și Core Ultra 7 270K Plus – parte din ceea ce compania numește oficial seria „Core Ultra 200S Plus”, lansată pe 26 martie 2026. Nu vorbim de o arhitectură nouă, ci de un refresh bine gândit: aceleași nuclee Arrow Lake, același soclu LGA1851, compatibilitate cu plăcile de bază seria 800 existente. Schimbările sunt însă importante, și voi începe cu adăugarea a 4 nuclee de eficiență la fiecare din modelele noi. 250K Plus urcă la 18 nuclee (6P+12E, față de 6P+8E la 245K), iar 270K Plus ajunge la 24 de nuclee (8P+16E, față de 8P+12E la 265K). Cache-ul L3 s-a mărit și el: 30 MB, respectiv 36 MB, memoria suportată oficial urcă la DDR5-7200, iar frecvența de interconectare dintre tile-uri a crescut cu aproape 900 MHz, ceea ce practic activează din fabrică ce înainte se obținea manual prin modul „200S Boost”. Core Ultra 5 245K Core Ultra 5 250K Plus Pret la lansare (SUA) $200 $200 Numar de nuclee P 6 6 Numar de nuclee E 8 12 Numar de thread-uri 14 18 Frecventa standard P/E 4.2/3.6 GHz 4.2/3.3 GHz Frecventa de boost P/E 5.2/4.6 GHz 5.3/4.6 GHz Cache level 3 24 MB 30 MB TDP 159 W 159 W Tehnologie 3 nm 3 nm Platforma (socket) LGA 1851 LGA 1851 Core Ultra 7 265K Core Ultra 7 270K Plus Pret la lansare (SUA) $280 $300 Numar de nuclee P 8 8 Numar de nuclee E 12 16 Numar de thread-uri 20 24 Frecventa standard P/E 3.9/3.3 GHz 3.7/3.2 GHz Frecventa de boost P/E 5.5/4.6 GHz 5.5/4.7 GHz Cache level 3 30 MB 36 MB TDP 250 W 250 W Tehnologie 3 nm 3 nm Platforma (socket) LGA 1851 LGA 1851 Hai să vedem cât din toate astea se traduc în performanță reală. Am testat cele două noi procesoare de la Intel împreună cu faimosul Ryzen 7 9800X3D de la AMD ca punct de referință. Obiectivele acestui material sunt două la număr: să răspund la întrebarea „ce să aleg între 250K Plus și 270K Plus” și doi, să poziționez cele două noi procesoare de la Intel în tabloul procesoarelor actuale, fie ele dedicate gaming-ului sau productivității. Pentru asta, am construit două configurații similare: RTX 5080, 32GB DDR5 6000 MT/s CL28, plăcile de bază fiind, evident, diferite: chipset B860 pentru Intel, respectiv B850 pentru procesorul AMD. Sigur, puteam să punem un chipset Z890 pentru Intel, dar pentru testele de față, fără overclock, nu avea rost. Toate procesoarele au fost răcite de excelentul Corsair Nautilus 360, un cooler care, pentru banii pe care îi dai pe el, performează admirabil. Intel Ultra 5 250K Plus și Ultra 7 270K Plus – rezultate în teste Am testat procesoarele folosind câteva benchmark-uri legate de productivitate, dar și jocuri și nelipsitul 3DMark. Valorile legate de putere și temperaturi le-am înregistrat folosind OCCT, o aplicație pe care v-o recomand cu căldură. Sau cu putere. Oricare pun îl preferați. Fără s-o mai lungim, iată rezultatele în testele sintetice: Intel Ultra 5 250K Plus Intel Ultra 7 270K Plus AMD Ryzen 7 9800X3D Cinebench R23 MC 26918 39887 23166 Cinebench R23 SC 2319 2425 2027 Cinebench 2024 MC 1701 2367 1344 Cinebench 2024 SC 138 142 130 Cinebench 2026 MT 6867 9649 5599 Cinebench 2026 ST 570 587 504 Geekbench 6 MC 20527 23052 18231 Geekbench 6 SC 3186 3348 3284 7ZIP (GIPS) 149.243 194.182 138.007 Blender Monster 191 267 166 Blender Junkshop 143 200 105 Blender Classroom 98 138 81 3DMark Time Spy Extreme 14486 15436 13730 Graphics 15722 15824 16135 CPU 10024 13558 7445 Începând cu Cinebench și Geekbench, deja vedem că Ultra 5 250K Plus este lejer peste 9800X3D. În testele multi-core din Cinebench, 250K Plus este în medie cu 19% mai performant, cu o medie de 7% în plus în testele single-core. 270K Plus e deja în stratosferă, cu o medie de 61% peste Ryzen 7 9800X3D în multi-core, respectiv 11% în single-core. Între cele două procesoare Intel, vedem un avantaj mediu de 35% în multi-core pentru 270K Plus și 4% în single. În testul 7ZIP, care este unul foarte „onest”, vedem același tablou: 250K Plus e cu 8% mai performant decât 9800X3D, iar fratele său mai mare reușește un scor cu 40% mai bun decât procesorul din tabăra roșie și 30% mai bun decât 250K Plus. Nici în Blender situația nu e mai roză pentru procesorul AMD. Avem în medie scoruri cu 24% mai bune pentru 250K Plus și cu nu mai puțin de 74% în plus pentru 270K Plus. Diferență consistentă e și între cele două procesoare Intel, cu un spor de 40% pentru Ultra 7. Diferența în 3DMark Time Spy Extreme este mai puțin dramatică, cel puțin la scorul general. 250K Plus are un avantaj de 5,5% față de Ryzen, în cazul lui Ultra 7 acesta crescând la 12%. Scorul pe subtestul CPU marchează încă o victorie pentru tabăra albastră, cu un avantaj de 35% pentru 250K Plus, respectiv 82,1% pentru 270K Plus. Intel Ultra 5 250K Plus și Ultra 7 270K Plus – gaming
Două zile la Gamescom alături de IKEA
Când auzi „Gamescom”, te gândești probabil la hale uriașe pline de jocuri, trailere, cosplay, hardware și oameni care aleargă de la un stand la altul, în timp ce luminile RGB ar putea alimenta un mic oraș. Pentru noi, ediția din acest an a început însă puțin diferit: cu o invitație din partea IKEA România și cu o călătorie de două zile care ne-a dus de la Düsseldorf la Köln, unde am avut ocazia să descoperim de aproape colaborarea dintre IKEA și XBOX. A fost o experiență cu mult gaming, design, socializare și, inevitabil, foarte mulți pași, în jur de 50.000 pe zi, conform smartwatch-urilor din dotare. Aventura a început în Düsseldorf, unde toate delegațiile europene IKEA s-au reunit pentru prima seară. Fiindcă aglomerația generală era concentrată mai degrabă în Köln, unde avea loc Gamescom, ne-am putut bucura liniștiți de o atmosferă relaxată și de întâlnirea cu restul jurnaliștilor și influencerilor din Europa. Cina a avut loc la Em Brass, un restaurant cu o puternică latură artistică și culturală. Aici am descoperit și o surpriză plăcută: unul dintre patroni, Eduard Dinica, este român și locuiește în Germania de peste 15 ani. Nu vă putem arăta prea multe poze cu mâncarea, pentru că nimic nu rămânea suficient de mult în farfurie pentru o sesiune foto, însă tot ce am gustat a fost excelent. Servirea a fost impecabilă, iar Eduard s-a dovedit o gazdă extrem de primitoare și veselă. La Em Brass am și văzut pentru prima dată câteva dintre produsele YXSTABY înainte de ziua oficială de Gamescom. Dacă numele YXSTABY vă sună puțin misterios, el este inspirat chiar de butoanele de acțiune ale controllerului XBOX, iar colecția este rezultatul colaborării dintre cele două echipe de design. IKEA și XBOX au încercat să găsească o zonă de mijloc între universul gamingului și cel al vieții de zi cu zi, iar rezultatul a fost această colecție de mobilier care nustrigă de la o poștă „GAMER”, ci mai degrabă încearcă să integreze jocurile în spațiul de acasă într-un mod cât mai natural. David (designer IKEA) și Elliott (designer Xbox) ne-au ajutat să înțelegem mai bine ideea creativă din spatele colecției. Unele produse sunt inspirate direct de controllerul XBOX, în timp ce altele rezolvă probleme foarte concrete pe care le întâlnești atunci când te joci în sufragerie, la birou sau chiar la masa din bucătărie. De exemplu, există un stand TV cu tot felul de accesorii pentru cable management și depozitat accesorii care este complet mobil (are roți), un suport pentru monitor cu spații de depozitare și cârlige pentru căști sau controllere, precum și o măsuță mobilă pe roți unde îți poți încărca controllerele (și nu numai) sau depozita discret consola Xbox. Unul dintre cele mai distractive produse este, fără îndoială, scaunul inspirat de thumbstick-ul unui controller XBOX, care se poate înclina asemenea unui joystick. Dimineața următoare ne-am strâns cu toții și am pornit spre Köln, pentru Gamescom. Distanța dintre Düsseldorf și Köln nu este tocmai o aventură epică, chiar dacă pui la socoteală autostrăzile nemțești pe care mașinile circulă chiar și cu 150 sau 200 km/h, dar când știi că urmează să intri la unul dintre cele mai mari evenimente de gaming din lume, drumul are un cu totul alt farmec. Prima parte a zilei a fost dedicată exclusiv colaborării IKEA și XBOX, înainte ca Gamescom să se umple de vizitatori. Am avut ocazia să explorăm standul în liniște, să vedem produsele în context și să înțelegem mai bine ideea din spatele colecției. Ideea din spatele spațiului IKEA & XBOX a fost să poți vedea produsele în context, nu doar ca obiecte expuse individual. Tocmai pentru că YXSTABY nu încearcă să transforme locuința într-un setup de gaming desprins dintr-un stream de Twitch, ci pornește de la ideea că gamingul face deja parte din viața de acasă. Poți să te joci pe aceeași canapea pe care partenerul se uită la un serial, să folosești aceeași masă pentru gaming, muncă sau alte activități, iar după ce termini sesiunea de joc, camera trebuie să rămână în continuare un spațiu normal. Cele nouă produse au fost dezvoltate tocmai în această direcție, fiecare în colaborare între câte un designer IKEA și unul XBOX. În loc să se concentreze doar pe aspect, designerii au încercat să rezolve probleme practice: unde pui controllerul, cum organizezi accesoriile, unde ascunzi cablurile sau cum poți muta lucrurile acolo unde ai nevoie de ele. Probabil cea mai interesantă parte a dimineții a fost faptul că am putut să discutăm direct chiar cu designerii care au lucrat la ele. Am avut interviuri exclusive cu reprezentanții echipelor de design IKEA și XBOX și am aflat mai multe despre procesul prin care ideile au ajuns să devină produsele prezentate la Gamescom. XBOX a venit cu aproximativ 25 de ani de experiență în gaming și cu o înțelegere foarte bună a modului în care oamenii se joacă, în timp ce IKEA a adus peste 80 de ani de experiență în ceea ce privește modul în care oamenii își folosesc locuințele. Echipele au lucrat împreună la fiecare produs pentru a găsi soluții care să funcționeze atât pentru gameri, cât și pentru ceilalți oameni din aceeași casă. Iar asta se vede în multe dintre produse, se vede clar că și-au pus multe întrebări cât se poate de practice: unde pui controllerul, unde ascunzi cablurile, cum îți organizezi accesoriile, cum faci să nu arate televizorul ca un centru de comandă după ce ai terminat cu joaca și cum poți muta lucrurile acolo unde ai nevoie de ele. După interviuri, discuții și o primă explorare serioasă a standului IKEA & XBOX, a venit momentul pentru partea pe care orice pasionat de gaming o așteaptă: târgul propriu-zis. Gamescom este genul de eveniment pe care este greu să-l descrii fără să sune puțin exagerat. Sunt foarte multe hale, foarte mulți oameni, foarte multe jocuri și, inevitabil, foarte multe lucruri pe care ai vrea să le vezi în aceeași zi. Din momentul în care intri, începi să faci calcule mentale despre cum să ajungi dintr-o parte
Razer Huntsman V3 HE – Magnetic TKL – Viteză și versatilitate (review)
Trăim o perioadă foarte bună pentru periferice, se fac avansuri serioase în ultimii ani atât în senzorii de la mouse și acuratețea acestora dar și în cazul tastaturilor. Știu că sunt mulți oameni care se gândesc același lucru: E o tastatură, apeși butonul și apare pe ecran, ce naiba poate fi atât de special la ea? Mai ales la una precum modelul avut astăzi pe masa de operație, anume Razer Huntsman V3 HE – Magnetic TKL. Și de ce are nevoie de atâtea cuvinte și abrevieri în titlu dacă arată ca o tastatură normală fără Numpad? Ei bine, ca să lămurim această problemă hai să căutăm împreună sub capota lui Huntsman V3 HE. Design/Construcție La design nu sunt foarte multe lucruri de spus, tocmai pentru că Razer se axează în principal pe performanță, drept urmare nu ai extra taste, nu ai knob de volum sau orice altceva care ar putea fi în plus, în calea obținerii maximului de viteză și de precizie. Huntsman V3 HE TKL arată de la distanță ca oricare alt Huntsman TKL lansat de Razer în ultimii 8 ani, doar că schimbările importante sunt la interior, dar ajungem imediat și acolo. Varianta primită pentru review este cea neagră, deci da, se va vedea praful destul de rapid. Personal prefer aproape întotdeauna perifericele albe, dar arată bine și pe negru, cu mențiunea că dacă-ți stă pe creier fiecare firicel de praf depus pe tastatură, poate negru nu este pentru tine. Tastele profil Cherry sunt ca oricare altă tastă de la alte tastaturi Huntsman, deci dacă cumva reușești performanța să distrugi un keycap să știi că le poți schimba cu ușurință. Dar fiind DoubleShot PBT mă îndoiesc că-ți va fi prea ușor. Și apropo de rezistența în timp a tastaturii, află că top plate-ul lui Huntsman V3 HE TKL, la fel ca și în cazul surioarei mai mici Huntsman V3 HE 60%, este metalic, din aluminiu, tocmai ca să-ți inspire duritate, rezistență în timp dar și o senzație de device premium. Păcat însă că spatele lui Huntsman V3 HE nu vrea să inspire aceiași senzație pentru că este din plastic, texturat și cu sute de motto-uri Razer imprimate pe diagonală. Mi-ar fi plăcut să fie full metal, pe toate părțile, dar poate asta este preferința mea și nu a tuturor, cine știe. Keycap-urile care vin default cu Huntsman V3 HE sunt compatibile cu prinderea Cherry și axate pe un singur scop: Performanță fără compromisuri. Nu contează cât de comode sunt, nu contează cât de ușor sau greu scrii materiale, precum acest review, pe această tastatură, contează doar să performezi în gaming cu orice preț. Drept urmare Razer a luat keycapurile din DoubleShot PBT, un material și așa foarte rezistent la uzură în timp și a piperat peste și niște finisaj foarte grunjos, totul pentru a se asigura că nici în cele mai transpirate sesiuni de gaming nu vei aluneca sau apăsa greșit. Tot pentru a spori siguranța în apăsare avem și tije tip Box. Performanță Odată scoasă din cutie și trecută prin inspecția vizuală a venit momentul să o conectăm la PC, ca să vedem și cum se comportă în utilizare, mai întâi în regim de Office și după mai piperăm și niște gaming rapid pe ea. Din start pot spune că sunt mare fan al texturii keycap-urilor. Mi se pare fix ce trebuie ca să prevină apăsări stângace sau accidentale. Iar acest lucru este și mai important în cazul switch-urilor Hall Effect unde nu numai că trebuie să fii atent pe care tastă o apeși dar și cât de tare apeși respectiva tastă, iar o alunecare a degetelor poate însemna diferența între succes și înfrângere, tocmai pentru că nu s-a înregistrat ce acțiune voiai de fapt. Imaginați-vă că aveți pe W atât Walk dar și Run și tu voiai un Walk silențios, dar ți-a alunecat degetul pentru că era tasta transpirată și ai apăsat mai mult decât trebuia, iar acum personajul tău aleargă în loc să se furișeze și trezește toată harta. Neplăcut, mi s-a întâmplat asta de suficiente ori încât să apreciez maxim o textură care vine să prevină fix aceste momente. Și bine, se putea și mai rău, nu este atât de agresiv finisajul încât să-l consideri șmirghel, mi se pare exact ce trebuie. Trecem mai departe pentru că am vorbit suficient despre finisaj, chiar dacă este important, dar și mai importante sunt switch-urile în sine, pentru că un mare avans în lumea tastaturilor competitive a fost făcut în momentul în care cei de la WOOTING au lansat prima lor tastatură Wooting One, model care a dat peste cap tot domeniul de tastaturi spărgând nenumărate recorduri de viteză și precizie. Ei bine, majoritatea producătorilor au căscat ochii și iată-ne astăzi cu un model Razer în față și sincer, nu văd altă serie de tastaturi mai potrivită pentru această tehnologie decât Huntsman. Da, au în continuare o implementare de switch-uri optice pe alte modele de Huntsman, care face lucruri similare, dar la un preț considerabil mai mare, switch-urile în sine fiind mult mai scumpe versus tehnologia HE. Ce e foarte mișto în cazul switch-urilor Hall Effect este că poți, ori prin Synapse ori prin Synapse Web, să-ți pui dead zones, adică distanțe minime pentru fiecare tastă la care dacă te încadrezi cu apăsarea nu se înregistrează nimic. Este perfect pentru cei cu twitchy fingers, care din grabă tind să apese greșit destul de des. Te salvează tastatura dacă nu poți tu. Hall Effect este fără îndoială tehnologia viitorului, care pe lângă viteză și configurabilitate mai are și mai puține piese în mișcare pentru că nu necesită contacte fizice care s-ar deteriora în timp. Deci rezistă și mai bine. Mi-a plăcut timpul petrecut alături de Huntsman V3 HE, în mare parte pentru că chiar se simte ca o tastatură foarte rapidă, te împinge cumva să performezi tocmai pentru că știi că nu mai poți da vina pe mouse sau pe tastatură și că trebuie să-ți asumi orice fail dai. Vreau să tratez puțin diferit experiențele, mai întâi