Străinii ajung pe drumurile morții din România. Țara noastră, campioană la morți din accidente rutiere și codașă la numărul de kilometri de autostradă
România rămâne una dintre cele mai periculoase țări din Uniunea Europeană în ceea ce privește siguranța rutieră, iar tragedia produsă în județul Timiș, în care șapte cetățeni greci și-au pierdut viața, a readus în prim-plan vulnerabilitățile majore ale infrastructurii rutiere. Titi Aur, expertul în conducere defensivă, a explicat, pentru Gândul, că principala cauză a acestor tragedii este lipsa educației și prudenței șoferilor. Acesta a vorbit și despre insuficineța autostrăzilor din România. Accidentul s-a produs pe DN6 / E70, în județul Timiș, într-o zonă cunoscută pentru traficul intens de autoturisme. Un microbuz care transporta suporteri ai echipei PAOK Salonic spre Franța, pentru un meci din Europa League, a fost implicat într-o coliziune frontală cu un TIR. Titi Aur: ”România este pe primul loc la accidente și la tot ce înseamnă sânge pe șosea” Potrivit informațiilor furnizate de autorități, microbuzul ar fi intrat într-o depășire periculoasă, a acroșat o autocisternă și a fost proiectat pe contrasens, unde impactul cu autotrenul a fost devastator. Șapte persoane au murit pe loc, iar alte trei au fost rănite și transportate la spital. În urma accidentului grav produs în Timiș, 7 cetățeni greci și-au pierdut viața. Titi Aur, expertul în conducere defensivă, a explicat pentru Gândul că dacă România ar avea mai multe autostrăzi, probabilitatea ca astfel de accidente să aibă loc ar fi mai mică, însă, chiar și în acest context, acesta susține că principala problemă este lipsa educației și prudenței. ”Într-adevăr, dacă ar fi mai multe autostrăzi, probabilitatea ca astfel de accidente să aibă loc ar fi mai mică. Din păcate, în România avem multe accidente cu morți și răniți, inclusiv pe autostradă. Când spun „multe și pe autostradă”, spun mult mai multe decât în alte țări, adică decât în lumea civilizată. Avem de 10 ori mai mulți morți pe autostrăzi decât în Danemarca și de 4,5 ori mai mulți decât în Franța. Adică, chiar și pe autostrăzi, noi nu știm să circulăm. Într-adevăr, România este pe primul loc la accidente și la tot ce înseamnă sânge pe șosea. Autostrăzile sunt bune, dar fără o educație și fără o conștientizare corespunzătoare nu ne salvează de tot. Vom circula doar mai repede, dar tot cu mai multe victime, comparativ cu alte țări”, a explicat Titi Aur, pentru Gândul. România, în topul negru al Uniunii Europene Dincolo de circumstanțele în care se produc accidentele, datele statistice arată o realitate îngrijorătoare. Potrivit Eurostat, România se află în continuare printre statele cu cea mai ridicată rată a mortalității rutiere din Uniunea Europeană. În 2023, media UE a fost de 46 de decese rutiere la un milion de locuitori. În schimb, România și Bulgaria au raportat câte 81 de decese la un milion de locuitori, aproape dublu față de media europeană. La polul opus se află Suedia (22), Danemarca (27) și Malta (30), state care beneficiază de infrastructură modernă și politici coerente de siguranță rutieră. Deși numărul total al victimelor la nivel european a scăzut ușor față de anul precedent, România continuă să ocupe un loc fruntaș într-un clasament negativ care persistă de ani buni. Un bilanț publicat în luna ianuarie 2026 de Inspectoratul General al Poliției Române arată că aproape 4.000 de accidente grave au avut loc anul trecut la nivel naţional. Aproape 1.300 de persoane au murit şi peste 3.100 au fost rănite grav. Puține autostrăzi și trafic greu pe drumuri naționale La sfârșitul anului 2025, România înregistra o rețea de autostrăzi și drumuri expres cu o lungime totala de 1.418 Km. Dacă însă luăm în calcul şi densitatea, adică numărul de km de autostradă raportaţi la suprafaţă, țara noastră stă și mai prost, cu doar 6 km de autostradă la 1.000 km pătrați, printre cele mai scăzute din Uniunea Europeană. Olanda se clasează cel mai bine la acest capitol, cu 64 km la 1.000 km pătrați. Luxemburg, 57 km/ 1.000 km pătrați, Germania, 35 km/ 1.000 km pătrați, Spania, între 90 și 100 km/ 1.000 km pătrați, Italia, 22,4 km / 1.000 km pătrați. ”În România știm problema autostrăzilor și am avut norocul a două ghinioane: ghinionul cu COVID-ul și ghinionul cu războiul, care pentru noi s-au transformat într-un noroc, în sensul că a apărut PNRR-ul și strategia numită „mobilitate militară”, adică cât de repede ajungem cu mașinile de război la granița cu rușii. Adică: hai să facem autostradă spre Moldova, hai să trecem munții, hai să facem și pe sus, de la Iași la Târgu Mureș, hai să facem și din București spre Suceava. Și atunci, cele două ghinioane, cele două nenorociri mondiale, aș putea spune, pandemia și războiul din Ucraina, s-au transformat, din acest punct de vedere, într-un avantaj pentru România: bani prin PNRR, vreo 4 miliarde de euro, dacă știu bine, pentru autostrăzi. Ceea ce a ajutat din acest punct de vedere, dar asta nu ne ajută foarte mult fără educație și fără conștientizarea șoferilor, pentru că este imposibil să ai doar autostrăzi peste tot. Nu există nicio țară în lume care să aibă doar autostrăzi. Dar și pe autostrăzi trebuie să știi să circuli, altfel murim, ca să spun așa, ca proștii, chiar și pe autostrăzi”, a mai explicat Titi Aur. România devine tot mai des o zonă de risc pentru șoferii străini care tranzitează țara, fie că sunt turiști, suporteri sportivi sau transportatori. Cazul celor șapte cetățeni greci decedați în Timiș nu este unul izolat, ci se înscrie într-un tipar care se repetă. AUTORUL RECOMANDĂ
„Banatu-i fruncea”. Orașul în care merită să trăiești în România, conform unui clasament european
Platforma globală Numbeo.com, utilizată de companii și cercetători din întreaga lume drept reper pentru clasificarea calității vieții, a publicat recent topul orașelor din lume unde merită să trăiești la începutul anului 2026. Clasamentul ia în considerare 114 localități relevante din Europa, preia Libertatea. Timișoara, Capitala Banatului, a ieșit pe primul loc în România. Primul oraș românesc din clasament este Timișoara, plasat pe locul 58 dintr-un total de 114 localități europene relevante, analizate în cadrul indicelui calității vieții 2026. Capitala Banatului a primit un scor general de 169,82 de puncte. Pe locul 63 este plasat Cluj-Napoca (164,9), în timp ce Iași (141,3) este al 90-lea. București este pe locul 95, cu un indice de 134,4. În prima jumătate, în lume În clasamentul dat publicității de Numbeo în 2025, Timișoara se afla pe locul 53, iar Cluj-Napoca pe 55. Indicele estimează calitatea generală a vieții într-un oraș sau țară, luând în considerare factori precum puterea de cumpărare, poluarea, accesibilitatea locuințelor, costul vieții, siguranța publică, calitatea asistenței medicale, timpul de navetă și clima. „Acest indice se bazează pe date și sondaje efectuate de Numbeo, reflectând percepțiile și experiențele vizitatorilor site-ului și se străduiește să furnizeze informații exacte și actualizate, filtrând potențialul spam și asigurând un număr suficient de colaboratori pentru fiecare locație. Indicele este calculat folosind o formulă empirică care atribuie ponderi fiecărui factor în funcție de importanța sa. Deși formula specifică poate varia în timp, aceasta combină în mod consecvent datele colectate pentru a produce o reprezentare numerică a calității vieții”, susțin reprezentanții platformei. La mustață cu Praga Timișoara se află la aproximativ același nivel cu orașele Antwerp din Belgia, Birmingham – Marea Britanie, puțin peste Trieste din Italia și foarte aproape de capitala Cehiei, Praga. Orașul din Banat a primit calificative mari în ceea ce privește puterea de cumpărare a locuitorilor, siguranța publică și indicele de sănătate, respectiv un scor foarte bun în privința regimului climatic. Orașul stă bine și în ceea ce privește costul vieții și timpul de deplasare în trafic și are probleme „moderate” în ceea ce privește poluarea și raportul dintre prețul locuințelor și veniturile locuitorilor. Toate acestea fac din Timișoara, potrivit datelor statistice publicate de platforma citată, un oraș cu un index al calității vieții „foarte ridicat”. Cluj-Napoca, peste Manchester și Genoa Cluj-Napoca este plasat în clasament peste Manchester (Marea Britanie) și Genoa (Italia) și la mai puțin de un punct de Lyon (Franța). Orașul din Ardeal are scoruri ridicate la indicii privind sănătatea, clima, criminalitatea și nivelul puterii de cumpărare. Clujenii resimt un nivel moderat al poluării și stau relativ bine și în ceea ce privește costul vieții și timpul pe care îl petrec în trafic. Criteriul care coboară semnificativ scorul general al orașului este raportul dintre prețul locuințelor și venituri, care îl plasează pe locul 88 între cele 114 analizate, respectiv pe ultimul loc în România. Cu alte cuvinte, Cluj-Napoca înregistrează una dintre cele mai mari diferențe, la nivel european, între veniturile locuitorilor și prețul locuințelor. Orașul este recunoscut în România ca având cea mai scumpă piață imobiliară, cu o medie de 3.000 de euro pentru un metru pătrat de spațiu locativ. Cu toate acestea, Cluj-Napoca este plasat la limita inferioară a calificativului „foarte ridicat”, în privința calității vieții, subliniază Numbeo.com. Iași, aproape de Budapesta. Bucureșțiul este descalifiat de poluare Iași se află la aproximativ același nivel cu orașul Novi Sad din Serbia, respectiv cu un punct peste Minsk (Belarus) și cu un punct sub Budapesta (Ungaria). Orașul din Moldova are scoruri bune în ceea ce privește indicii de sănătate, climă, costul vieții și timpul petrecut în trafic, respectiv „moderate” în privința poluării, puterii de cumpărare, sănătății și raportului dintre venituri și valoarea imobilelor. Toate acestea fac ca Iașiul să aibă un scor general „moderat”. În același cadru este plasat și București. Capitala României are indici ridicați la puterea de cumpărare, rata criminalității, clima și costul vieții și scoruri echilibrate la sănătate și la raportul venituri/preț locuințe. Cel mai mare oraș al țării stă prost la capitolele poluare (locul cinci din 114 orașe europene) și timpul petrecut în trafic (locul opt din 114 orașe europene). Olanda vs Ucraina și Rusia Olanda este țara europeană cu cele mai performante orașe din punct de vedere a calității vieții. Haga, Eindhoven, Utrecht și Rotterdam ocupă primele patru locuri în clasamentul realizat de platforma Numbeo. Între primele zece se mai regăsesc Copenhaga (Danemarca), Luxemburg, Goteborg (Suedia), München (Germania), Groningen (Olanda) și Frankfurt (Germania). Ultimele cinci locuri sunt ocupate de Odesa și Dnipro din Ucraina, Ekaterinburg și Novosibirsk din Rusia, respectiv capitala Albaniei, Tirana, orașul relevant considerat ca având cea mai slabă calitate a vieții din Europa. Recomanndarea autorului: Orașul din România care intră în topul creșterilor de prețuri la locuințe, cu 21%. E surpriza anului pe piața imobiliară
Țoiu, despre criticile referitoare la reprezentația României la Davos: Nu te duci la Davos ca ministru să închizi acorduri
„Eu nu am văzut aceste critici – nu neg că ar fi existat – însă este foarte ușor pentru oricine urmărește conferința să vadă că România a fost prezentă cu rol de vorbitor în câteva paneluri foarte importante, unde noi am prezentat perspectiva noastră împreună, am avut mai multe discuții și cu mediul de afaceri. Sigur că nu te duci ca ministru la Davos ca să închizi acolo acorduri comerciale, pentru că astea, până la urmă, sunt niște acorduri care privesc acorduri între companiile de acasă, dar, trebuie să fie foarte clar că noi suntem și într-o competiție globală de atenție, într-o competiție globală de încredere”, a declarat Oana Țoiu la B1. Ministra de Externe a precizat că este foarte important ca România să fie poziționată în mediul de afaceri internațional, pentru că există multe semne de întrebare cu privire la destinația mediului de afaceri. Țoiu a mai punctat și că multe țări vor să fie „din ce în ce mai atractive pentru investiții” și să-și prezinte avantajele. „Creșterea economică pe care România a avut-o de-a lungul timpului este una, dar și reziliența noastră în perioade complicate. Poziționarea noastră geografică de asemenea este foarte importantă”, a declarat Ministra de Externe. Ministra a punctat că România încearcă să aibă o poziție cât mai activă pe plan internațional, afirmând totodată și că îndeamnă companiile românești să abordeze misiunile MAE în străinătate. „Încercăm să fim din ce în ce mai prezenți în mediul internațional, încercăm să fim din ce în ce mai prezenți și în conferințele cu miză economică. O discuție pe care o am cu fiecare dintre ambasadorii noștri, când stau de vorbă cu ei, ține de planul pe acest an și anii viitori, de sprijin al companiilor care vor să abordeze țările în care aceștia sunt prezenți și cu această ocazie și încurajez companiile din România să abordeze misiunile noastre din străinătate, cerându-le, practic – ceea ce este în datoria lor – să le fie alături în acest proces”, a declarat Oana Țoiu. Reamintim că delegația României la Davos a fost formată din ministra de Externe, Oana Țoiu, ministrul Investițiilor și Proiectelor Europene, Dragoș Pîslaru, ministrul Energiei, Bogdan Ivan, precum și consilierul prezidențial Radu Burnete, fiind și cea mai mare delegație guvernamentală din ultimii ani. Cu toate acestea, voci din politică, precum Sorin Grindeanu sau Mihai Fifor, au acuzat că România este slab reprezentată pe plan internațional.
Acel martie, thrillerul româno-spaniol al lui Iura Luncașu, intră în cinematografe din 4 martie, cu Esther Acebo și Costas Mandylor în distribuție
Filmul a fost turnat în 24 de zile, la Cluj-Napoca și pe domeniul Castell de Peñíscola, în Spania, și reunește o distribuție internațională: Esther Acebo (cunoscută din „La Casa del Papel”), Costas Mandylor (franciza „Saw”), Luke Roberts (apariții în „Game of Thrones”, „Ransom”, „Batman”) și Didi Anderson („The Hitman’s Wife”, „Ransom”). Fostul fotbalist Gică Craioveanu are o apariție specială. Rolurile principale sunt interpretate de Mădălina Bellariu Ion și Eduard Trică. „Sunt foarte bucuros că am avut ocazia să lucrez cu o echipă extraordinară și să dăm viață unei povești atât de bine scrise de Olivia Odăianu. A fost un film plin de provocări, dar și de satisfacții enorme. Cred foarte mult în acest proiect și îi invit pe toți să îl descopere în cinematografe”, a declarat regizorul Iura Luncașu. Pentru Olivia Odăianu, „Acel martie” este prima ecranizare a unui roman semnat de ea. „Din prima clipă am simțit o conexiune puternică, iar acest lucru ne-a condus firesc până la realizarea filmului. Sunt mândră că romanul meu a prins viață și că povestea va ajunge la un public cât mai larg”, a transmis autoarea. Povestea o urmărește pe Anabel Albu (Mădălina Bellariu Ion), agentă a serviciilor de informații românești, însărcinată să-l supravegheze pe Vlad Bratu (Eduard Trică), cercetător implicat într-un proiect științific de importanță strategică. În încercarea de a împiedica folosirea descoperirii sale de către un stat dispus să o transforme într-un instrument de control și manipulare, Vlad declanșează o serie de evenimente care o prind pe Anabel între loialitatea față de misiune și adevărul pe care începe să îl descopere. Mădălina Bellariu Ion, cunoscută și din „The Young Pope” și proiecte internaționale precum „Grace” sau „Take Cover”, semnează și ca producătoare, iar filmul marchează primul ei rol principal într-un lungmetraj românesc. Eduard Trică, cu formare la USC School of Dramatic Arts din Los Angeles, a descris proiectul drept „o experiență extrem de specială”, filmată în România și Spania. Distribuția include și actori români precum Bob Rădulescu, Diana Sar, Vlad Marin și Cătălin Herlo. „Acel martie” este o producție KSM Production, realizată de Nicu Claudiu Moldovan, Iura Luncașu, Mădălina Bellariu Ion, Sorin Lungu și Bogdan Mărginean. Producția a beneficiat de sprijinul mai multor parteneri și sponsori, precum și de parteneriate instituționale cu Primăria Cluj-Napoca și Primăria Peñíscola. KSM Production, fondată în 2024 la Cluj-Napoca, își propune să dezvolte producții cinematografice cu deschidere internațională, iar „That March / Acel martie” este prezentat ca un pas important în această direcție.
Petrișor Peiu (AUR): România înregistrează cea mai mare creștere a datoriei guvernamentale din UE
Potrivit declarațiilor lui Petrișor Peiu, România a înregistrat o creștere a datoriei guvernamentale de 5,5% din PIB, cea mai ridicată din Uniunea Europeană pentru perioada trecută în analiză. „România are cea mai mare creștere a datoriei guvernamentale din întreaga Uniune Europeană în trimestrul III din 2025 față de trimestrul III din 2024: 5,5% din PIB”, a declarat Petrișor Peiu. Comparațiile făcute de Petrișor Peiu Liderul senatorilor AUR a pus în context aceste cifre, comparând nivelul îndatorării cu principalele cheltuieli publice ale statului: „România cheltuiește, într-un an, 3,3% din PIB pentru educație, dar face datorii suplimentare de 5,5% din PIB.” „România cheltuiește, într-un an, în jur de 5,6% din PIB pentru sănătate, dar face datorii suplimentare de 5,5% din PIB.” Peiu a atras atenția și asupra costurilor viitoare ale împrumuturilor actuale: „Fiecare miliard de euro împrumutat acum se va dubla în următorii 10 ani, din cauza dobânzilor.” „La datoria publică pe care o avem azi (cam 61% din PIB), numai dobânzile plătite anual reprezintă 3% din PIB.” Angajamente pentru cheltuieli militare În declarațiile sale, liderul AUR a menționat și angajamentele recente ale guvernului: „România tocmai ce s-a angajat să își crească cheltuielile pentru înarmare la 5% din PIB.” „Guvernul PSD PNL USR UDMR tocmai a mai luat un împrumut de peste 4% din PIB pentru a cumpăra armament din Franța și Germania.” În final, Petrișor Peiu a formulat mai multe întrebări legate de sustenabilitatea modelului economic actual: „Cum poate avansa o țară care cheltuie pentru educație la fel de mult ca pentru plata dobânzilor la niște împrumuturi obscen de mari? Cum poate avansa o țară care are creștere economică sub 1% din PIB, dar creștere de datorie de 5,5% din PIB? Cum poate avansa o țară care își propune să cheltuiască pentru armament învechit mai mult decât pentru educație?”
Tenismenul sponsorizat de Ion Țiriac a lăsat România pentru Franța, dar a fost învins de un român la Australian Open
Yannick Alexandrescu, tânărul minune în vârstă de 18 ani care și-a schimbat cetățenia sportivă, iar acum evoluează pentru Franța, a suferit o înfrângere total neașteptată, chiar împotriva unui român. Yannick Alexandrescu, fiul fostului comentator de Formula 1 Miki Alexandrescu, a reprezentat România până la vârsta de 18 ani, fiind sponsorizat de Fundația lui Ion Țiriac. Văzut drept o mare speranță a tenisului și comparat cu Ilie Năstase, tânărul a renunțat la steagul României la începutul lunii decembrie 2025, iar acum reprezintă Franța. Alexandrescu a mers, astfel, la primul turneu de Grand Slam din postura de jucător al Franței, intrând în concursul juniorilor de la Australian Open ca favorit principal. Favorit principal la Australian Open, tânărul care a renunțat la România pentru Franța a fost învins chiar de un român În mod paradoxal, Yannick Alexandrescu a întâlnit un jucător român, pe Matei Todoran, în runda inaugurală de la Australian Open, rezultatul meciului fiind neverosimil. Yannick a fost învins duminică în minimum de seturi de fostul său conațional, scor 7-6(5), 6-2. Eliminarea lui Alexandrescu de către Todoran a fost cu atât mai surprinzătoare cu cât între cei doi este o diferență de 30 de locuri în clasamentul mondial al juniorilor. Yannick Alexandrescu este clasat pe locul 2 mondial, în timp ce Matei Todoran ocupă poziția 32. Matei este singurul român prezent pe tabloul de simplu al concursului juniorilor de la Australian Open. A început să joace tenis la 6 ani, iar suprafața sa preferată este hardul, pe care se desfășoară și turneul de la Melbourne. Todoran se va duela în faza următoare cu germanul Oliver Majdandzic (17 ani, locul 63 mondial, la juniori). Matei Todoran (foto dreapta) l-a învins pe Yannick Alexandrescu în primul tur la Australian Open, în concursul juniorilor. Sursă foto: Matei Todoran Instagram. De ce a renunțat Yannik Alexandrescu să mai reprezinte România Yannick Alexandrescu a surprins pe toată lumea anunțând că renunță la România în favoarea Franței. Principalul motiv a fost faptul că Federația Franceză de Tenis (FFT) îi oferă condiții mult mai bune decât cele din țara noastră: „Sigur că ne pare foarte rău pentru că am pierdut un jucător de excepție, cu performanțe deosebite la nivel de juniori. În al doilea rând, el are și pașaport francez de mai mult timp. Iar în al treilea rând, nu trebuie să omitem faptul că Federația Franceză de Tenis a avut buget pentru 2024, atenție, 460 de milioane de euro, în timp ce întreg Ministerul Sportului din România (n.r. – Agenția Națională pentru Sport) a avut vreo 25 de milioane de euro, pentru toate cele 73 de federatii. În timp ce Federația de tenis a avut 0 lei și, să nu uităm, în ultimii 8 ani, finanțarea sistată. Nu mi-a zis nimic personal. N-am știut absolut nimic, a fost o surpriză și pentru noi. Dar, având în vedere ce v-am spus, legat de buget, sigur că șansele lui de dezvoltare ca și sportiv sunt mai mari acolo. Îi doresc mult succes și în primul rând trebuie să fie sănătos pentru a putea obține performanțele pe care și le dorește”, a precizat George Cosac, președinte Federației Române de Tenis (FRT), pentru ProSport.
România suflă-n ciorbă / Cele mai iubite ciorbe ale românilor / Cât costă cea mai scumpă ciorbă din România
Toată lumea știe că termenul „ciorbă” vine din turcescul çorba, care înseamnă, pur și simplu, supă. Termenul a fost preluat în limba română în perioada dominației otomane din secolele XV – XVIII, alături de altele, însă e de reținut un lucru: turcii au venit doar cu substantivul, românii au venit cu identitatea culinară. Înainte de dominația otomană, aveam niște fierturi, zeamă sau borș, în strict sensul său de „fiertură”: mâncăruri apoase făcute la disperare, că eram săraci, cu ce mai găseam prin curte: legume, ierburi, cereale, rareori, carne. Vine un moment pentru orice ciorbă Se obișnuia acrirea, chiar dacă nu era un standard gastronomic, iar pentru asta se folosea zer, oțet, aguridă, zeamă de varză. Dar vine un moment în istoria fiecărei ciorbe și momentul ăla se numește acrire. Restul Europei mergea pe ciorbe îngroșate, cu gust cumva neutru, fără pitoresc, dar la români se merge tare pe acrire. Așa se introduce și borșul fermentat, oțetul, zeama de varză și, mult, mult mai târziu, lămâia. Compromisul dintre sărăcie și gastronomie Ciorba devine un ceva elaborat, bun, menit să împace, cumva, resursele limitate ale țăranului român cu munca fizică, grea, care cere calorii multe, suficiente. Ciorba capătă funcție culturală – ea e atât de densă, că ține de foame și nu-ți mai trebuie nimic altceva, timp de multe ore. Ciorba e compromisul natural între „sărăcie și nevoi și neam” – cu legume și ingrediente fără pretenții (oase, organe, resturi), hrănești guri multe, ține mult timp și se reîncălzește bine. Nu e ciorbă, e capodoperă Plus că anotimpul și pământul îți pun la dispoziție o varietate de ingrediente. Doar creativitate să ai. În timp, ciorba devine o capodoperă: de lobodă, de salată, de ștevie, de fasole, de cartofi… „după posibilități”. Prin secolele XVIII – XIX ciorba capătă specificități în funcție de regiuni. În Moldova se merge pe acrire cu borș și pe verdețuri, în Muntenia – pe legume și oțet, în Ardeal – pe smântână și afumătură, pe model maghiar și în Dobrogea – pe ciorba de pește, acră și limpede. Comunismul a ajutat ciorba, dar și ciorba i-a ajutat pe români În perioada interbelică, ciorba își câștigă locul de onoare în meniurile restaurantelor. Ea este introdusă în cărți de bucate și apar forme, dacă vreți, „canonizate”: ciorba de perișoare, ciorbă rădăuțeană, ciorbă de burtă, ciorbă de văcuță. Starea economică precară din perioada comunismului a ajutat-o pe ciorbă să reziste timpului, căci era hrănitoare și sățioasă, personalizabilă și ieftină. Ciorba e cicăleala mamei („trebuie să mănânci ciorbă”), vorbă de spirit de la bunica („ciorba e sănătoasă”), trecută în Constituție de tata („toată lumea mănâncă ciorbă – este o stare de fapt”). Europa și ciorba Așa cum „nimeni nu ajunge la Tatăl decât numai prin Mine”, tot astfel, nimeni nu ajunge la desert decât numai prin ciorbă. Dar nu numai România iubește ciorba, toată Europa iubește ciorba și, așa cum noi am regionalizat-o și am pus-o în canoane gastronomice, tot astfel au făcut și grecii, și sârbii, și francezii, spaniolii. Francezii excelează la supe simple, pur și simplu perfecte, ireproșabile. Supa cu ceapă caramelizată, concentrată și cu brânză gratinată e decadență pură. Bouillabaisse este o supă de pește, complexă, atât de atent construită, că zici că-i ritual. Żurek – o lingură de ciudățenie, trei de genialitate Spaniolii au dezvoltat o supa castellana, cu usturoi, boia și ou – o chestie rustică, simplă și profundă. Aici nu mai e despre gastronomie, aici e despre identitate culturală, să ne-nțelegem! Italienii fac așa niște supe, că zici că-i tocăniță ceva mai fluidă, dar sunt sățioase și satisfăcătoare – Minestrone – un echilibru cosmic între legume, fasole, paste. Ribolitta din Toscana e atât de densă, că poți s-o mănânci cu furculița. În Ungaria, Gulyásleves e o adevărăciune densă, intensă, cu carne gătită lent și boia – probabil una dintre supele cu cea mai puternică personalitate – ușor de recunoscut dintr-o mie. Polonia are Żurek – e făcută cu maia fermentată, cârnați și ou – o ciudățenie la prima lingură, genială la a treia. Grecia are supe vindecătoare. Ele tămăduiesc și alină, te învie și din morți. Avgolemono – cu ou și cu lămâie are un gust de proaspă-acru de mori și înviezi la loc. România e foarte bine reprezentată la capitolul ciorbe. La români, ciorba e de bază, un protocol sfânt al mesei tihnite. Nu e fiță, e bază și nu e declarație identitară, e comandă. Unele restaurante din București au dus-o până mai departe. Până acolo unde românii săraci din secolul al XVI-lea nici cu gândul nu s-ar fi gândit. Un restaurant de fine-dining din București a reinventat, vezi Doamne, ciorba de vită, numai că în loc de vita banală, folosește vita Wagyu, preferată pentru marmorație și frăgezimea superioară, măritată cu legume bio, din ferma proprie a localului. Ciorba este împachetată fancy și prietenos cu snobii, cu un preț calculat și satisfăcător pentru clientela cu pretenții: 110 lei.
Jaful tezaurului dacic a provocat daune de un sfert de milion de euro Muzeului Drents din Olanda
Jaful tezaurului dacic de la Muzeul Drents din Assen a produs pagube de aproximativ 250.000 de euro și instituției în sine, relatează presa olandeză, care evocă un an de la tristul eveniment ce a cutremurat nu doar România, ci și Olanda, prin anvergura sa. Prejudiciul a însemnat nu doar furtul în sine, ci și distrugerea pe care a provocat-o explozibilul. Acesta include ușa spartă, virtinele sparte, podeaua distrusă din cauza explozibilului, pereții și tavanul, de asemenea. Muzeul a fost închis o săptămână după jaf Chiar și costurile pentru curățenie au ridicat cuantumul pagubelor aduse muzeului la un sfert de milion de euro. Un purtător de cuvânt al Muzeului Drents a declarat că la toate acestea se adaugă onorariile de consultanță și pierderea veniturilor aduse de vizitatori: „Pe lângă pagubele materiale, există alte două componente: onorariile de consultanță și pierderea veniturilor vizitatorilor”. Furtul tezaurului dacic alcătuit din Coiful de la Coțofenești și cele trei brățări au obligat muzeul să se închidă timp de o săptămână. Spațiul expozițional a fost inutilizabil o perioadă de timp Spațiul expozițional unde erau expuse coiful și brățările a fost inutilizabil pentru o perioadă lungă de timp. Daunele aduse Muzeului Drents au fost parțial acoperite de provincia Drenthe. „Suntem foarte recunoscători provinciei pentru acest lucru”, au declarat reprezentanții muzeului. Provincia deține, de altfel, clădirile Muzeului Drents și colecția păstrată în depozit. Mucegai și carii în depozitul muzeului Au fost transferați 250.000 de euro, dar nu toți acești bani sunt pentru daunele cauzate de furtul de artă. Muzeul se luptă de o bună bucată de vreme cu mucegaiul și cariile din depozit. Administratorul provinciei Drenthe apreciază că „O contribuție financiară nu numai că ajută la repararea daunelor, dar contribuie și la conservarea pe termen lung a patrimoniului cultural al provinciei Drenthe”.
Austria reduce TVA-ul la alimente, România îl crește. Năsui compară politicile fiscale: Taxe duble pe mâncare, la venituri de trei ori mai mici
Austria a anunțat că reduce TVA-ul la alimentele de bază, ca să mai ia din presiunea prețurilor și să protejeze puterea de cumpărare. România, în schimb, a mers în direcția opusă și a crescut TVA-ul la alimente, deși inflația rămâne mult mai mare decât în Austria. Diferența de strategie a fost subliniată de Claudiu Năsui, fost ministru al Economiei, care spune că statul român a ales cea mai simplă variantă: a pus costul direct pe populație. În Austria, guvernul a decis ca, din iulie 2026, TVA-ul pentru anumite alimente de bază să scadă sub pragul de 5%, iar măsura vine pe fondul unei inflații aflate în jurul a 4%. Autoritățile spun că vor să țină prețurile sub control și să reducă povara de pe consumatori într-o perioadă în care costurile rămân ridicate. Lista exactă de produse urmează să fie stabilită. „Austriecii, cu un PIB pe cap de locuitor de aproximativ 60.000 de euro, plătesc taxe pe alimente sub jumătate din cât plătesc românii, cu un PIB de ~20.000 euro. Guvernul României pare să-și prioritizeze reducerile de deficit și schemele de ajutor de stat pentru firme de partid în detrimentul populației”, spune Claudiu Năsui. Năsui atrage atenția și asupra faptului că Austria nu este într-o situație bugetară perfectă. Țara are un deficit mai mare, iar datoria publică se apropie de 80% din PIB, însă guvernul austriac a ales să reducă presiunea fiscală exact acolo unde oamenii simt cel mai direct costurile: la alimente. România crește TVA-ul la alimente la 11% În România, majorarea TVA-ului la alimente până la 11% a intrat în vigoare din 1 august 2025, după ce cotele reduse anterioare au fost reorganizate, iar măsura a venit în contextul unui val de scumpiri. Mai multe analize din toamna lui 2025 au arătat că alimentele au fost printre cele mai sensibile la schimbările de taxare, pentru că impactul se vede rapid la raft. Fructele au înregistrat o majorare de preț de 15%, în medie, iar laptele s-a scumpit cu peste 11%. Claudiu Năsui, fost ministru al Economiei, spune că România aplică o politică fiscală care apasă mai tare pe populație, în timp ce alte state încearcă să reducă povara. „Și să nu credeți că în Austria n-au probleme. Pe lângă inflație, au deficit de ~5% și datorie publică de 80% din PIB. Deci nici la ei nu e roz. Diferența este că acolo guvernul a hotărât să nu-și rezolve problemele financiare pe seama populației, luându-le mai mulți bani. Pe când la noi populația a fost ultima grijă a guvernului care a găsit totuși bani în plus pentru scheme de ajutor de stat și pentru firme de partid, pardon „investiții””, transmite Năsui. Pe lângă lipsa unor reduceri, România introduce și creșteri de taxe. De la 1 ianuarie 2026, impozitele pe locuințe și terenuri au crescut, inclusiv pentru casele vechi.
Pfizer: România și Polonia nu și-au achitat vaccinurile din pandemie, în timp ce compania și-a îndeplinit scrupulos obligațiile / Cîți bani vrea Pfizer de la România
Compania farmaceutică Pfizer a depus săptămâna aceasta o cerere la tribunalul civil din Bruxelles pentru a obliga Polonia și România la plata a 1,8 miliarde de euro, relatează publicația belgiană demorgen.be. Compania farmaceutică a livrat milioane de doze de vaccinuri împotriva virusului SARS-CoV-2 și a variantelor sale, însă reprezentanții companiei spun că încă nu și-a încasat factura. Furnizarea vaccinurilor a fost convenită printr-un contract semnat la 20 mai 2021 între Comisia Europeană și compania farmaceutică. România are de achitat 615 milioane de euro plus dobânzi Pfizer cere Poloniei 1,248 de miliarde de euro plus dobânzi pentru 88 de milioane de doze de vaccin. De asemenea, solicită României 615 milioane de euro, plus dobânzi, pentru 40 de milioane de doze, au explicat miercuri avocații companiei farmaceutice în fața instanței de la Bruxelles, în prima dintre cele șase ședințe de judecată privind acest caz. Din perspectiva companiei, Polonia și România „și-au încălcat obligațiile contractuale”, prin neplata vaccinurilor convenite în cel de-al treilea contract dintre Comisia Europeană și Pfizer. „Consilierul juridic al companiei, Hakim Boularbah, spune că instituția pe care o reprezintă „și-a îndeplinit scrupulos obligațiile” și că, din toată Uniunea Europeană, doar Polonia și România nu și-au îndeplinit obligațiile contractuale. Potrivit publicației citate, instanța a avut o părere neclară despre livrarea vaccinurilor. Boularbah a declarat că, dacă cele două țări doresc în continuare dozele convenite, Pfizer le poate distribui pe parcursul următorilor trei ani, dar doar după efectuarea plății. Informații de context: Contractele pentru livrarea vaccinurilor anti-COVID au fost negociate de Comisia Europeană în numele statelor-membre ale UE în 2021, într-un efort de a asigura acces rapid la vaccinuri, în contextul pandemiei de COVID. Aceste acorduri stipulau cantități mari de doze (miliarde, în total), cu opțiuni de livrare pentru perioada 2022 – 2023 și posibilitatea extinderii până în 2026. Pe măsură ce cererea a scăzut și stocurile au crescut, UE și producătorii au convenit la unele modificări în contracte, inclusiv reducerea cantităților cumpărate și amânarea unor livrări. În Polonia, autoritățile au invocat surplusul de doze neutilizate și presiunile bugetare și logistice și au notificat oficial că nu vor mai primi sau plăti pentru mai multe vaccinuri contractate. În 2023, Polonia a invocat caz de forță majoră și a refuzat livrările și plățile, ceea ce a generat un conflict juridic cu Pfizer. Și România a refuzat anumite livrări, din cauza stocurilor deja existente și nefolosite. Litigiile lansate de Pfizer au generat discuții pe tema transparenței contractelor și a costurilor generate de pandemie. Există discuții publice și pe tema gestionării achiziționării de vaccinuri. Litigiile Pfizer pot avea consecințe bugetare semnificative pentru țările vizate.