Studiu. Adolescenții dorm tot mai puțin. Care sunt efectele asupra sănătății
Adolescenții din Statele Unite dorm mai puțin ca niciodată, potrivit unui nou studiu realizat de Școala de Sănătate Publică a Universității din Minnesota. Cercetarea, publicată în revista Pediatrics, arată o scădere constantă a timpului de somn în toate grupele de vârstă analizate, scrie The Guardian. Cele mai recente date arată niveluri record de lipsă de somn, iar doar 22% dintre adolescenții mai mari spun că dorm cel puțin șapte ore pe noapte. „Unele bariere în calea somnului cu care se confruntă adolescenții au existat de-a lungul generațiilor, cum ar fi creșterea temelor și a cerințelor extracurriculare care vin odată cu liceul, presiunile sociale de a sta treaz până târziu cu colegii și locurile de muncă”, a declarat Rachel Widome, autoarea principală a studiului și profesoară la Școala de Sănătate Publică a Universității din Minnesota. Aceasta a explicat că în ultimii ani au apărut și alte probleme, precum utilizarea excesivă a ecranelor și rețelelor sociale, dar și stresul generat de pandemie, tulburările sociale sau „poliția militarizată”. Studiul arată și diferențe tot mai mari între grupuri sociale. Adolescenții de culoare și latino, dar și cei care provin din familii cu un nivel mai scăzut de educație, au șanse mai mici să doarmă suficient comparativ cu alți tineri. Cel mai afectat grup este cel al adolescenților mai mari. Pe măsură ce înaintează în vârstă, durata somnului scade constant, iar sentimentul că sunt odihniți se reduce. Pentru realizarea studiului, cercetătorii au analizat datele din Monitoring the Future, un sondaj național desfășurat între 1991 și 2023, la care au participat peste 400.000 de elevi americani din clasele a VIII-a, a X-a și a XII-a. Participanții au fost întrebați cât de des dorm cel puțin șapte ore pe noapte și cât de des simt că se odihnesc suficient. Potrivit cercetătorilor, lipsa somnului afectează funcționarea zilnică și este asociată cu probleme de sănătate mintală și boli cronice mai târziu în viață. Deși timpul petrecut în fața ecranelor pare o cauză evidentă, cercetătorii spun că problema poate avea legătură și cu izolarea socială și epuizarea. Un studiu realizat de elevi de liceu din California a arătat că aproximativ două treimi dintre adolescenți se confruntă cu anxietate și epuizare. Aceeași cercetare a arătat că aproape un sfert dintre elevi consideră că au suficient timp pentru nevoi de bază precum somnul, mâncatul și igiena doar de două ori pe săptămână sau chiar mai rar. Jolie Delja, director executiv al Aim Youth Mental Health, a spus că elevii „au legat acest lucru direct de presiunea academică neobosită”. „Au cerut timp pentru a încetini ritmul și șansa de a învăța și practica abilități de adaptare, cum ar fi respirația și atenția conștientă, în momentele de calm, nu doar în cele de criză”, a declarat Delja. Ea a mai spus că școlile și comunitățile nu trebuie să inventeze soluții noi, ci să ofere elevilor mai mult timp și spațiu pentru activitățile și instrumentele care îi ajută deja să gestioneze stresul. Este demonstrat că nu există o soluție unică la nivel național, însă una dintre măsurile recomandate este începerea cursurilor de liceu după ora 08:30. „Începuturile mai devreme sunt în conflict direct cu ritmurile prestabilite ale biologiei circadiene a adolescenților”, a spus Widome. „O națiune de adolescenți privați de somn nu este inevitabilă. Ar trebui să îmbrățișăm o cultură a somnului, în care somnul este cu adevărat apreciat și în care ne angajăm să adoptăm politici și alte intervenții care promovează un somn sănătos pentru toată lumea.”, a adăugat ea.
Alexandru Rogobete, participare la dezbaterea din Parlamentul European despre sănătatea mintală: Expunerea constantă la conţinut online, presiunea socială şi lipsa unor mecanisme eficiente de protecţie generează efecte reale”
Ministrul Sănătății, Alexandru Rogobete, a declarat marți că efectele mediului digital asupra sănătății mintale reprezintă o provocare urgentă, în special pentru tineri. „Expunerea constantă la conţinut online, presiunea socială şi lipsa unor mecanisme eficiente de protecţie generează efecte reale – anxietate, depresie, izolare”, a transmis Alexandru Rogobete, care a mai menționat în postarea de pe Facebook că este nevoie de o intervenție rapidă. Ministrul Sănătății a precizat că își propune integrarea sănătății mintale în Strategia Națională de Screening și Prevenție. „Am participat astăzi, în Parlamentul European, la o dezbatere esenţială despre sănătatea mintală alături de Ştefan-Muşoiu, Roxana Mînzatu, vicepreşedintele executiv al Comisiei Europene şi de Victor Negrescu, vicepreşedintele Parlamentului European. Tema centrală a discuţiei a fost una care nu mai poate fi ignorată: impactul mediului digital asupra sănătăţii mintale, în special în rândul tinerilor”, a scris ministrul pe Facebook. Mai mult, Rogobete a explicat că inacțiunea are consecințe directe pentru că asta „înseamnă costuri directe asupra sănătăţii unei generaţii. Iar sănătatea mintală este parte integrantă a siguranţei şi echilibrului unei societăţi”. „În intervenţia mea am prezentat nu doar provocările, ci şi direcţia clară în care mergem: integrarea sănătăţii mintale în Strategia Naţională de Screening şi Prevenţie, ca politică publică asumată la nivel de stat”, a spus Rogobete. Strategia include dezvoltarea unei rețele de centre de sănătate mintală, inclusiv pentru copii și adolescenți; intervenție timpurie și programe de prevenție în școli și comunități; întărirea rolului medicilor de familie și al ambulatoriilor în identificarea precoce a problemelor; reducerea stigmatizării și creșterea accesului la servicii specializate; utilizarea responsabilă a tehnologiei pentru screening și suport, fără a înlocui actul medical. „Tehnologia trebuie să fie un instrument, nu un substitut. Relaţia directă dintre pacient şi specialist rămâne esenţială. Lucrurile au început să se schimbe. Dar este important să spunem clar: reforma în sănătatea mintală nu se face peste noapte. Este un proces care cere consecvenţă, investiţii şi decizii ferme”, a adăugat Alexandru Rogobete.
Ce spun psihologii despre oamenii care nu postează pe rețelele sociale
Într-o lume dominată de distribuirea constantă a experiențelor, alegerea de a nu posta pe rețelele sociale poate părea neobișnuită. Totuși, psihologia sugerează că persoanele care își documentează rar viața online nu sunt antisociale. Mai degrabă, ele ar fi descoperit că a trăi pe deplin un moment și a-l pregăti pentru consum public sunt două activități mentale care concurează între ele, scrie GlobalEnglishEditing. A trăi versus a documenta Cercetătorii subliniază tot mai des limitele atenției umane. Atunci când oamenii se gândesc la descrieri, unghiuri sau reacțiile publicului, o parte din atenție se mută de la experiența reală. Creierul nu poate rămâne complet ancorat în prezent atunci când editează mental momentul pentru public. Psihologii descriu acest fenomen ca o tensiune între prezență și performanță. A trăi presupune implicare directă în imagini, sunete și emoții. A documenta presupune distanțare și evaluarea modului în care experiența va fi percepută. Studiile despre atenție și mindfulness sugerează că focalizarea divizată reduce profunzimea emoțională. Atunci când experiențele sunt filtrate prin validare socială, ele pot părea mai puțin autentice. Ce arată cercetările despre cei care nu postează Contrar stereotipurilor, persoanele care postează rar despre ele însele nu sunt neapărat retrase social. Cercetările indică faptul că acestea pot valoriza mai mult intimitatea, autonomia și satisfacția interioară decât feedbackul public. Limitarea utilizării rețelelor sociale a fost asociată cu reducerea anxietății și îmbunătățirea stării de bine. Fără presiunea de a distribui sau reacționa imediat, mulți oameni declară că se simt mai liniștiți și mai centrați. Specialiștii observă că nevoia frecventă de a posta poate ascunde nevoi mai profunde, precum validarea, recunoașterea sau conexiunea, care pot fi împlinite mai bine în viața offline. Puterea tăcerii digitale Alegerea de a nu face publice momentele personale poate consolida relațiile și poate aprofunda experiențele. Realizările private sunt adesea mai semnificative atunci când nu sunt măsurate în aprecieri sau comentarii. Psihologii subliniază că problema nu este tehnologia în sine, ci obiceiul documentării constante, care poate dilua prezența. Pași mici, precum păstrarea unor experiențe doar pentru sine, pot restabili echilibrul. Mulți dintre cei care nu postează spun că au amintiri mai bogate și o conștientizare emoțională mai puternică. Pe măsură ce rețelele sociale continuă să modeleze viața modernă, psihologia evidențiază un adevăr simplu: a trăi autentic și a distribui constant trag atenția în direcții diferite. Cei care postează mai puțin nu sunt deconectați de lume. S-ar putea să fie, pur și simplu, mai conectați la moment.
Avantajele de a nu posta pe social media. De ce oamenii fericiți nu caută validare online
Specialiștii în psihologie susțin că avantajele de a nu posta pe social media includ dezvoltarea unui puternic simț al validării interne. Atunci când oamenii nu caută constant aprecieri și comentarii online, ei își bazează stima de sine pe realizările personale și valorile proprii. Astfel, proiecte simple precum grădinăritul sau activitățile creative pot aduce satisfacție fără nevoie de confirmare externă. Un alt beneficiu major este capacitatea de a menține limite sănătoase. Persoanele care nu postează pe rețelele sociale își protejează viața privată, evitând ceea ce psihologii numesc „tulburări ale granițelor personale”. Aceasta se traduce printr-un echilibru între viața publică și cea intimă, fără presiunea de a împărtăși totul online. Autenticitatea și acceptarea de sine sunt caracteristici definitorii ale celor care renunță la postări constante. Ei nu simt nevoia de a-și construi o versiune idealizată online, evitând astfel comparațiile sociale care pot provoca anxietate și nemulțumire. În plus, studiile arată că aceste persoane prioritizează relațiile reale, investind timp în conversații și experiențe offline. Abținerea de la social media contribuie și la protecția sănătății mintale. Persoanele care nu postează se feresc de stresul provocat de cyberbullying, competiția pentru „like-uri” și presiunea constantă a comparațiilor sociale. Ele se concentrează pe prezent, bucurându-se de momente autentice fără a căuta validare externă. Psihologia confirmă ceea ce mulți observă în viața reală. Avantajele de a nu posta pe social media nu sunt doar despre discreție, ci și despre încredere, autonomie și bunăstare emoțională.
Orbirea temporală în ADHD. De ce întârzierea nu este întotdeauna o scuză
Alice Lovatt, muziciană și lucrătoare într-un centru de plasament din Liverpool, s-a confruntat ani la rând cu întârzieri constante. Situația i-a afectat viața profesională și relațiile personale, provocând stres și sentimente de rușine. „Nu am acel ceas interior care să-mi spună cât timp a trecut”, a explicat ea. Abia la vârsta de 22 de ani, după diagnosticarea cu ADHD, a aflat că problema ei are un nume: orbire temporală în ADHD. Explicația neuropsihologică Conceptul de orbire temporală în ADHD a fost descris încă din 1997 de neuropsihologul Russell Barkley, care a folosit termenul de „miopie temporală”. Dificultatea este legată de funcțiile executive ale creierului, controlate de lobii frontali, responsabili de planificare, organizare și gestionarea timpului, arată Euronews. Psihoterapeuta Stephanie Sarkis subliniază că diferența majoră constă în impactul funcțional. „Oricine poate întârzia ocazional, dar în ADHD vorbim despre o afectare care influențează munca, viața de familie, relațiile sociale și gestionarea banilor”, explică ea. Orbirea temporală în ADHD este, așadar, parte dintr-un tablou mai larg de simptome. Diagnostic sau comportament învățat? Specialiștii avertizează că orbirea temporală în ADHD nu trebuie confundată cu alte cauze ale întârzierii. Terapeutul Jeffrey Meltzer explică faptul că unele persoane evită să ajungă prea devreme din cauza anxietății sociale sau a disconfortului provocat de conversațiile superficiale. Altele folosesc întârzierea ca o formă de recâștigare a controlului asupra propriei vieți. Există însă și situații în care latența este legată de un sentiment de superioritate sau de lipsă de respect față de timpul celorlalți. În aceste cazuri, comportamentul nu are legătură cu orbirea temporală în ADHD, ci cu trăsături de personalitate și atitudini problematice. Soluțiile recomandate Indiferent de cauză, experții subliniază că responsabilitatea față de impactul asupra celorlalți rămâne. Instrumentele folosite pentru gestionarea orbirii temporale în ADHD pot fi utile oricui are dificultăți de organizare a timpului: utilizarea ceasurilor inteligente, alarme multiple, fragmentarea sarcinilor și evitarea supraîncărcării programului. Alice Lovatt a descoperit că rutina ei de dimineață, estimată inițial la 20 de minute, dura în realitate 45. Deși metodele nu funcționează perfect de fiecare dată, ea spune că a devenit mult mai fiabilă. Orbirea temporală în ADHD poate fi gestionată, chiar dacă nu complet eliminată.
Cifre îngrijorătoare: 1 din 4 adolescenți apelează la inteligența artificială pentru sprijin privind sănătatea mintală
Cercetarea a fost realizată de organizația caritabilă Youth Endowment Fund (YEF), pe un eșantion de 11.000 de copii cu vârste cuprinse între 13 și 16 ani din Anglia și Țara Galilor. Rezultatele arată că mai mult de jumătate dintre adolescenți au folosit o formă de sprijin online pentru sănătate mintală în ultimul an, iar 25% dintre ei au declarat că au folosit chatbot-uri cu inteligență artificială în acest caz, scrie The Independent. De asemenea, datele evidențiază faptul că tinerii afectați de violență gravă erau și mai predispuși să caute ajutor online. Aproximativ 38% dintre copiii care au fost victime ale violenței grave au declarat că au apelat la chatbot-urile cu inteligență artificială pentru a primi sprijin. 44% dintre copiii care au fost autori de violență gravă au declarat că au făcut același lucru. Conversațiile cu chatbot-urile AI, considerate de tineri mai sigure Studiul mai arată faptul că tinerii consideră că este mai sigur și mai ușor să vorbească cu un chatbot AI în mod anonim, la orice oră din zi, decât să vorbească cu un profesionist. Liderii organizațiilor caritabile au avertizat că acest lucru s-ar putea întâmpla din cauza lipsei de sprijin disponibil pentru sănătatea mintală a adolescenților, subliniind că „ei au nevoie de un om, nu de un robot”, potrivit The Guardian. De asemenea, un alt factor în utilizarea acestor instrumente de inteligență artificială constă în presupusa confidențialitate. La începutul acestui an, serviciul național de sănătate din Regatul Unit a îndemnat tinerii să nu mai folosească chatbot-urile cu inteligență artificială ca substitut pentru terapie, avertizând că acestea pot oferi sfaturi „dăunătoare și periculoase” pentru sănătatea mintală.
Semne timpurii ale declinului cognitiv: modul în care șofăm poate indica riscuri viitoare
Concluziile sugerează că monitorizarea obiceiurilor la volan ar putea deveni un instrument important în identificarea timpurie a riscurilor asociate bolii Alzheimer sau accidentelor rutiere, scrie Science Alert. Cum se schimbă comportamentul la volan Echipa de cercetare a analizat datele de mobilitate rutieră pentru 56 de persoane diagnosticate cu tulburare cognitivă ușoară (MCI), comparându-le cu 242 de participanți fără probleme cognitive, având vârsta medie de 75 de ani. Într-un interval de monitorizare de până la 40 de luni, dispozitivele GPS instalate în vehicule au înregistrat automat rutele și frecvența deplasărilor. Studiul arată că persoanele cu MCI: conduc mai rar, aleg mai puține destinații, preferă rute familiare și simple, depășesc viteza mai rar. Chiar și după ajustarea datelor în funcție de vârstă, nivel de educație și risc genetic pentru Alzheimer, diferențele s-au menținut constant. Doar analiza datelor GPS a identificat corect persoanele cu MCI în 82% dintre cazuri, iar combinarea lor cu evaluările cognitive standard a ridicat acuratețea la 87%. Un instrument de monitorizare non-invaziv Potrivit neurologului Ganesh Babulal, unul dintre autorii studiului, monitorizarea comportamentului rutier este „o metodă discretă, cu impact redus, care poate reflecta capacitatea cognitivă reală a unei persoane”. Cercetătorii subliniază că șofatul implică coordonare, atenție și memorie – funcții afectate în stadiile incipiente ale declinului cognitiv. Următorul pas va fi extinderea cercetării la grupuri mai numeroase și mai diverse, incluzând factori suplimentari precum tipul de vehicul, zona geografică și alte afecțiuni medicale. În paralel, echipa accentuează nevoia de a respecta autonomia, confidențialitatea și drepturile persoanelor monitorizate, chiar dacă studiul ar putea preveni viitoare accidente prin intervenții precoce.
Pacienții cu hipersomnie idiopatică nu se simt niciodată complet treji. Un studiu dezvăluie realitatea unei tulburări rare
Cercetătorii au analizat sute de mărturii online ale pacienților și au descoperit că mulți dintre ei nu se simt niciodată complet treji, trăind mereu într-o stare intermediară între somn și veghe. Pacienții cu hipersomnie idiopatică descriu senzația de a trăi „sub apă” Pentru a înțelege mai bine viața celor afectați, cercetătorii au analizat 346 de conținuturi online publicate de 123 de persoane din mai multe țări, între 2012 și 2022. Materialele – postări, bloguri și podcasturi – au fost colectate de pe platforme precum Facebook și Reddit, folosind termeni precum „povestea pacientului cu hipersomnie idiopatică” sau „impactul hipersomniei asupra relațiilor”. Rezultatele au arătat că pacienții suferă de somn neodihnitor, lipsă totală de energie și episoade de comportament automat – realizarea de acțiuni fără amintirea lor ulterioară. Mulți descriu viața cu hipersomnie idiopatică ca pe o existență „sub apă”, din care nu se pot trezi complet niciodată. Impact emoțional și social al hipersomniei idiopatice Dincolo de epuizarea fizică, hipersomnia idiopatică are consecințe profunde asupra relațiilor personale, a activităților zilnice și a sănătății mintale. Multe persoane se confruntă cu anxietate, depresie și izolare. Un pacient a declarat: „Este un testament al unui terapeut excelent și al propriei mele voințe că am învățat să trăiesc cu hipersomnia idiopatică suficient de bine încât să vreau să rămân în viață.” Cercetarea despre hipersomnie idiopatică poate îmbunătăți tratamentele Deși studiul se bazează pe experiențele celor care și-au împărtășit public poveștile, concluziile oferă o perspectivă autentică asupra provocărilor zilnice cu care se confruntă pacienții. Cercetătorii subliniază că aceste informații pot contribui la îmbunătățirea îngrijirii medicale, la dezvoltarea unor tratamente mai eficiente și la creșterea conștientizării despre hipersomnia idiopatică în rândul medicilor și al publicului.
Traiul într-o societate inegala poate avea un impact negativ asupra creierului copiilor – studiu
Studiul realizat pe mai mult de 10.000 de tineri din SUA a descoperit modificări în dezvoltarea creierului copiilor din familii bogate și cu venituri mai mici din zone cu rate mai mari de inegalitate, care erau asociate și cu o sănătate mentală mai precară. Concluziile sugerează că „inegalitatea creează un mediu social toxic” care „modelează literalmente modul în care se dezvoltă mințile tinere”, au afirmat cercetătorii. Experți de la King’s College London (KCL), Universitatea din York și Universitatea Harvard au analizat imagini RMN ale creierului a 10.071 de copii cu vârste cuprinse între 9 și 10 ani din 17 state americane, care au participat la studiul Adolescent Brain Cognitive Development (ABCD). Echipa a măsurat inegalitatea prin evaluarea modului în care veniturile sunt distribuite în mod egal în societate. Statele cu rate mai mari au fost New York, Connecticut, California și Florida, în timp ce Utah, Wisconsin, Minnesota și Vermont au înregistrat diferențe de venituri mai mici, potrivit The Guardian. Folosind imagini scanate, cercetătorii au studiat suprafața și grosimea regiunilor cortexului – stratul exterior ridat al creierului – inclusiv zonele utilizate pentru memorie, atenție, emoții și limbaj. De asemenea, au analizat legăturile dintre diferite regiuni ale creierului și modificările fluxului sanguin care indicau activitatea creierului. Studiul a constatat că cei care trăiesc în zone cu rate mai mari de inegalitate aveau o suprafață redusă a cortexului și conexiuni modificate între diferite zone ale creierului, indiferent de circumstanțele individuale, cum ar fi venitul familiei și educația. Inegalitatea veniturilor, „un factor determinant” Experții au afirmat că rezultatele, publicate în Nature Mental Health, au arătat că inegalitatea veniturilor era „un factor determinant unic la nivel societal pentru dezvoltarea neurologică și sănătatea mintală, independent de statutul socio-economic individual”. Dr. Divyangana Rakesh, de la Institutul de Psihiatrie, Psihologie și Neuroștiințe de la KCL, a declarat: „Nu este vorba doar de venitul individual al familiei, ci de modul în care venitul este distribuit în societate. Atât copiii din familii bogate, cât și cei din familii cu venituri mai mici au prezentat modificări ale dezvoltării neurologice și am stabilit că acest lucru are un impact durabil asupra bunăstării”. Cercetătorii au explorat, de asemenea, modul în care aceste modificări ale creierului ar putea avea un impact asupra sănătății mintale. Echipa a utilizat date din chestionare completate când copiii aveau 10 și 11 ani și a constatat că sănătatea mintală era mai precară în cazul celor care trăiau în societăți inegale. Reducerea inegalităților „este o necesitate pentru sănătatea publică” Prof. Kate Pickett, coautoare a studiului de la Universitatea din York, a declarat că rezultatele arată că reducerea inegalităților „nu ține doar de economie, este o necesitate pentru sănătatea publică”. Ea a spus: „Modificările cerebrale pe care le-am observat în regiunile implicate în reglarea emoțiilor și atenția sugerează că inegalitatea creează un mediu social toxic care modelează literalmente modul în care se dezvoltă mințile tinere, cu consecințe asupra sănătății mintale și impacturi care pot dura o viață întreagă. Acesta este un progres semnificativ în înțelegerea modului în care inegalitatea la nivel social afectează sănătatea mintală”. Rakesh a spus: „Impozitarea progresivă, rețelele de siguranță socială sporite și asistența medicală universală ar putea contribui la atenuarea factorilor de stres care afectează în mod disproporționat copiii din societățile mai inegale. Inițiativele de construire a comunității și investițiile în infrastructura publică ar putea, de asemenea, atenua efectele negative ale inegalității prin promovarea încrederii și a coeziunii sociale”. Studiile viitoare s-ar putea concentra pe inegalitățile din Marea Britanie, a spus Rakesh. „Suntem interesați să vedem cum se compară aceste constatări la nivel mondial”, a spus ea. „De exemplu, mai multe zone din Marea Britanie se caracterizează printr-o inegalitate ridicată a veniturilor. Londra prezintă o inegalitate semnificativă, cu locuitori atât foarte bogați, cât și foarte săraci. „Cercetările viitoare ar putea examina inegalitatea veniturilor în Marea Britanie la nivel de județe și cartiere pentru a investiga dacă se observă efecte similare”.
Moștenitorul imperiului de 1 miliard de euro creat de tatăl său trage un serios semnal de alarmă după moartea subită a campionului
Tatăl său a ridicat un imperiu de peste 1 miliard de euro, însă decesul tragic al lui Ricky Hatton l-a dat cu totul peste cap. Eddie Hearn a vorbit despre sănătatea mintală după moartea subită a celebrului pugilist, care dovedește încă o dată că imaginea de duri a boxerilor este doar o mască. Semnal de alarmă după moartea fulgerătoare a campionului Ricky Hatton Tatăl său Barry a construit un adevărat colos de peste 1 miliard de euro, însă decesul intempestiv al lui Ricky Hatton l-a bulversat total. Eddie Hearn, președintele Matchroom, în vârstă de 46 de ani, a adus în discuție sănătatea mintală, după moartea subită a celebrului pugilist, care dovedește că imaginea de duri a boxerilor este doar o mască și că „toată lumea cedează la un moment dat”, scrie thesun.co.uk. „Nu sunt deloc ca tatăl meu când vine vorba de gânduri despre sănătatea mintală. Trăim într-o societate, în special în cazul bărbaților, care nu vorbesc suficient de mult, iar acum vedem luptători care se chinuiesc. Ricky Hatton, care a decedat recent, este un bun exemplu de a arăta o față curajoasă. Uneori este doar o mască. În sport, în general, este dificil să nu-ți arăți masculinitatea, dar mai ales în box, pentru că oamenii îl văd ca pe o slăbiciune sau o vulnerabilitate dacă nu ești macho sau dur, iar mulți dintre ei nu sunt, mai ales când un luptător este învins sau cariera sa se încheie. Oamenii nu își dau seama că, atunci când Anthony Joshua a pierdut în fața lui Daniel Dubois, i-a luat mult timp să se recupereze emoțional după aceea. Este genul de tip care, nici măcar pentru mine sau pentru cei mai apropiați prieteni ai lui, nu ar da semne că va ceda, dar în adâncul sufletului, l-a durut foarte mult, l-a durut foarte mult”, a spus Eddie Hearn într-un nou episod din serialul „The Greatest Showmen”, difuzat pe Netflix. Discuția bulversantă avută cu tatăl său. „Tot ce trebuie să faci este să te uiți în oglindă și să spui: Sunt fericit” Eddie a vorbit în serialul de pe cunoscuta platformă despre stresul și presiunea din industrie, dar și despre cum a fost taxat extrem de dur, pentru că a trăit din numele și averea tatălui său. Acesta dezvăluie o conversație avută cu tatăl său despre fericire și ce răspuns șocant a primit din partea acestuia. „Îmi amintesc că am avut o conversație cu tatăl meu despre cum să fii fericit și mi-a spus: «Tot ce trebuie să faci este să te uiți în oglindă și să spui: Sunt fericit». M-am gândit «Uau, nu pot să cred că spui asta cu adevărat». Sănătatea mintală este, desigur, reală, dar trebuie să fii dur și cu ea, dar el este doar pe un alt spectru. Nu văd nimic greșit în a merge la terapie, dar asta e o evoluție a mea, pentru că poate acum 10 ani nu aș fi mers la terapie. Mulți oameni vor spune: «Eddie nu arată nicio emoție, e rece», dar așa am fost crescut. Deși am fost extrem de iubit de părinții mei. Nu erau genul de părinți care să mă încurajeze să stau în poala lor ore întregi. Mi s-a arătat multă dragoste, dar și dragoste dură. Deși am crezut că educația mea a fost foarte normală în anumite privințe, de fapt nu a fost normală în altele”, a concluzionat Eddie Hearn.