Canada: ministrul Justiției suspendă pe termen nelimitat extinderea eutanasiei pentru persoanele cu boli mintale
Guvernul federal a anunțat miercuri că va suspenda pe termen nelimitat extinderea programului de eutanasiere, după ce nu a fost găsit un consens suficient cu privire la criteriile de eligibilitate, potrivit BBC. Măsura înseamnă că persoanele cu boli mintale ca singură afecțiune nu vor putea avea acces la procedură în martie 2027, așa cum prevedea planul anterior. Guvernul va prezenta în următoarele săptămâni un proiect de lege care va elimina acest termen fără să stabilească o nouă dată pentru extindere. Ministrul canadian al Justiției, Sean Fraser, a recunoscut că nu există un consens deplin pe această temă, dar a spus că guvernul consideră că aceasta este decizia potrivită în acest moment. „Când aud că există o lipsă de consens în comunitatea medicală cu privire la caracterul iremediabil al anumitor boli mintale, acest lucru îmi ridică motive serioase de îngrijorare”, a declarat Fraser. O decizie care împarte opinia publică și comunitatea medicală Canada a legalizat moartea asistată medical în 2016 pentru persoanele cu boli terminale. În 2021, în urma unui proces din Quebec, legislația s-a extins și la persoane cu afecțiuni incurabile, chiar dacă moartea nu era iminentă. Extinderea pentru persoanele cu boli mintale ca singura afecțiune ar fi trebuit să intre în vigoare în 2023. Guvernul a amânat însă de două ori aplicarea, pentru a permite mai multe studii și pregătiri privind modul în care ar urma să funcționeze procedura. Un grup parlamentar a recomandat în acest an ca extinderea să nu aibă loc Susținătorii măsurii spun că persoanele cu boli mintale severe și persistente ar trebui să beneficieze de aceleași drepturi ca pacienții cu afecțiuni fizice. Ei susțin că excluderea lor poate încălca drepturile constituționale și accesul egal la servicii medicale. Organizația Dying with Dignity Canada a calificat decizia guvernului drept „profund dezamăgitoare”. Helen Long, directoarea executivă a organizației, a spus că este probabil ca doar un număr foarte mic de persoane cu boli mintale severe și persistente să îndeplinească eventualele criterii de eligibilitate, dar suferința lor nu este mai puțin reală decât cea a persoanelor cu boli fizice. Un caz ajunge în instanță Decizia guvernului nu închide însă disputa. În instanțele canadiene există deja un proces federal prin care este contestată amânarea accesului la moarte asistată pentru persoanele cu boli mintale. Fraser a recunoscut că, în viitor, Curtea Supremă a Canadei ar putea analiza problema. Claire Brosseau, o femeie cu tulburare bipolară de tip 1, rezistentă la tratament, face parte din dosarul aflat în instanță. Ea a declarat pentru BBC la începutul acestui an că moartea asistată i-ar oferi „o moarte sigură”. Avocatul ei, Michael Fenrick, a spus miercuri că se așteaptă la o luptă juridică de durată. „Oamenii vor continua să sufere în mod intolerabil în timp ce cazul trece prin instanțe”, a declarat el. Canada schimbă și regulile pentru cererile anticipate În același proiect de lege, guvernul intenționează să permită pacienților cu o boală incurabilă și progresivă să își dea acordul pentru moartea asistată înainte ca starea lor de sănătate să se agraveze până la punctul în care nu mai pot lua singuri această decizie. Decizia finală va aparține însă provinciilor. Cererile anticipate nu sunt permise în prezent de legislația federală, dar Quebec le permite în anumite situații pentru persoanele cu boli grave și incurabile.
Singurătatea și izolarea socială pot fura până la 6 ani de viață
Singurătatea și izolarea socială ar putea reduce numărul anilor fără boli pe care îi mai are de trăit o persoană, iar bărbații și femeile nu sunt afectați în același mod. Izolarea socială se referă la contactul și participarea limitată la interacțiunile cu ceilalți, în timp ce singurătatea este o experiență subiectivă de deconectare față de lumea din jur. Deși cele două nu sunt același lucru, un nou studiu publicat în revista Nature Communications a constatat că ambele sunt asociate cu mai puțini ani de viață sănătoasă, scrie Euronews. Loading … În medie, singurătatea și izolarea socială îi costă pe oameni aproximativ șase ani fără boli, afectând atât sănătatea fizică, cât și pe cea mintală, au constatat cercetătorii după ce au analizat date de la peste 270.000 de adulți cu vârste cuprinse între 40 și 69 de ani. „În general, studiul a constatat că izolarea socială și singurătatea pot avea un impact semnificativ asupra speranței de viață fără boli”, a declarat autorul principal, Lu Qi, profesor la Universitatea Tulane. Studiul a constatat că asocierile au fost mai puternice în cazul pierderii anilor fără tulburări mintale – depresie și anxietate – decât în cazul anilor fără boli fizice, precum diabetul de tip 2, bolile cardiovasculare, bolile respiratorii cronice, bolile neurodegenerative și cancerul. Vestea bună este că menținerea unui stil de viață sănătos poate atenua impactul negativ al izolării sociale. Vestea proastă este aceasta nu pare să compenseze daunele provocate de singurătate. La vârsta de 50 de ani, persoanele care se confruntau atât cu singurătatea, cât și cu izolarea socială au trăit mai puțini ani fără boli cronice majore, comparativ cu cele care nu se confruntau cu niciuna dintre acestea. Sursă foto: Shutterstock Cum sunt afectați diferit bărbații și femeile? Bărbații și femeile nu suferă de singurătate și izolare socială în același mod, iar acest lucru se reflectă și în impactul pe care acestea îl au asupra sănătății lor. Deoarece femeile pot acorda prioritate conexiunii emoționale, problemele lor de sănătate mintală sunt mai strâns asociate cu singurătatea. În schimb, sănătatea mintală a bărbaților prezintă o asociere mai puternică cu izolarea socială. În rândul femeilor, singurătatea și izolarea socială au însemnat 2,4 ani trăiți cu o stare de sănătate fizică mai precară și 3,7 ani cu o stare de sănătate mintală mai precară. Pentru bărbați au însemnat pierderea a 1,7 ani de viață fără boli fizice și a 5,8 ani de viață fără tulburări mintale. Bărbații au fost mai predispuși să experimenteze atât singurătatea, cât și izolarea socială, au avut o lipsă de resurse sociale, materiale și economice și au obținut un scor mai scăzut în ceea ce privește un stil de viață sănătos. Autorii au remarcat că această diferență între sexe ar putea fi explicată prin modul în care bărbații și femeile obțin sprijin și ating starea de bine psihologică, bărbații având tendința de a se baza mai mult pe prezența fizică și pe interacțiuni sociale frecvente, iar femeile mai mult pe sprijinul emoțional.
Eurobarometru: UE face mai mult sport ca acum 4 ani, dar România iese din nou în față. Prin sedentarism
Miercuri, 23 septembrie, începe la Dublin Săptămâna Europeană a Sportului, ocazie cu care Comisia Europeană a publicat marți al șaselea Eurobarometru privind sportul și activitatea fizică. În general, europenii stau destul de bine la acest capitol dar românii ies din nou în față. Prin sedentarism. 38% dintre europeni fac sport de mai multe ori pe săptămână Potrivit noului Eurobarometru, 38% dintre europeni spun că fac sport sau exerciții fizice de mai multe ori pe săptămână. Procentul este cu 6 puncte procentuale mai mare decât în 2022. Și numărul celor care fac mișcare aproape zilnic a crescut. 9% dintre europeni declară că fac sport aproape în fiecare zi, cu 3 puncte procentuale mai mult decât în urmă cu patru ani. În același timp, ponderea europenilor care spun că nu fac niciodată sport sau exerciții fizice a scăzut de la 45% în 2022 la 39% în 2026. Comisia Europeană vorbește, astfel, despre o creștere generală a nivelului de activitate fizică în UE. De ce fac europenii mișcare Cel mai important motiv este sănătatea fizică. 44% dintre respondenți spun că fac sport pentru a-și îmbunătăți sau menține sănătatea fizică. Pe locul următor se află relaxarea, menționată de 39% dintre respondenți. Alți 26% spun că fac sport în mod special pentru sănătatea mintală. Dacă relaxarea este inclusă în categoria mai largă a sănătății mintale și a stării de bine, rezultă că 65% dintre europeni indică bunăstarea psihică drept una dintre motivațiile importante pentru activitatea fizică. Cu alte cuvinte, pentru majoritatea europenilor sportul nu mai este privit doar ca o modalitate de a fi în formă. Este asociat tot mai mult cu sănătatea, reducerea stresului și starea de bine. Unde fac europenii mișcare Parcurile și spațiile în aer liber rămân principalul loc pentru activitate fizică. 47% dintre europeni spun că fac sport sau mișcare în parcuri ori în alte spații exterioare. Procentul este practic neschimbat față de 2022. În schimb, utilizarea centrelor de sănătate și fitness a crescut semnificativ: 39% în 2026, față de 33% în 2022. Cea mai mare creștere este însă înregistrată la ceea ce Comisia numește „deplasare activă” – mersul pe jos sau cu bicicleta către serviciu, școală, magazine sau alte destinații. Procentul celor care includ astfel de deplasări în activitatea lor fizică a crescut de la 24% la 37%, adică cu 13 puncte procentuale. Este cea mai mare creștere dintre categoriile analizate. Cum stă România România are un istoric slab în ceea ce privește participarea populației la sport. În ultimul Eurobarometru disponibil anterior, cel din 2022, doar 20% dintre români spuneau că fac sport regulat sau cu o anumită regularitate, în timp ce 62% declarau că nu fac niciodată sport sau exerciții fizice. La nivelul UE, în același sondaj, proporțiile erau de 38% pentru cei care făceau sport cel puțin săptămânal și 45% pentru cei care nu făceau niciodată. Datele din 2022 arătau, astfel, un decalaj foarte mare între România și media europeană. Un studiu academic publicat în 2026, care a analizat datele Eurobarometrelor din mai multe ediții, confirmă această tendință de lungă durată: România a avut una dintre cele mai ridicate ponderi de persoane sedentare, iar între 2009 și 2022 ponderea celor care nu făceau sport a crescut de la aproximativ 53% la 64% în setul de date analizat de cercetători. Pentru moment, comunicatul oficial al Comisiei publicat marți prezintă rezultatele agregate la nivelul UE, iar tabelul detaliat pe fiecare țară trebuie consultat înainte de a atribui României o valoare exactă pentru 2026. Cine face cel mai mult sport? Diferențele nu sunt doar între țări. Ele apar și între grupuri sociale. Potrivit Comisiei Europene, tinerii sunt mai activi decât persoanele în vârstă. Persoanele cu nivel de educație mai ridicat declară, de asemenea, mai frecvent că fac sport. Același lucru se observă în cazul situației financiare: oamenii care întâmpină mai puține dificultăți financiare raportează niveluri mai ridicate de participare la sport. La polul opus se află, în special, persoanele în vârstă și pensionarii, care fac mișcare mai rar. Diferențele dintre femei și bărbați există, dar Comisia le descrie drept în general moderate: bărbații declară ceva mai frecvent o participare regulată la sport și activitate fizică. Sportul depinde și de bani Datele arată că accesul la activitate fizică nu este distribuit egal în societate. Comisia Europeană subliniază că participarea este mai ridicată în rândul persoanelor cu educație mai multă și cu mai puține dificultăți financiare. Problema nu înseamnă însă doar accesul la săli de fitness sau la cluburi sportive. Mersul pe jos, bicicleta, alergarea și activitățile în parcuri pot fi forme de mișcare fără costuri importante. Tocmai de aceea, infrastructura de proximitate – parcuri, piste pentru biciclete, alei pietonale, terenuri și spații sportive accesibile – poate avea un rol important în creșterea activității fizice. Săptămâna Europeană a Sportului începe miercuri Publicarea Eurobarometrului are loc cu o zi înainte de Săptămâna Europeană a Sportului, care se desfășoară între 23 și 30 septembrie 2026. Campania din acest an are mesajul „#BeActive Your Way” și urmărește să încurajeze oamenii să facă mișcare în orice formă le este accesibilă. Săptămâna Europeană a Sportului începe miercuri, 23 septembrie, la Dublin.
Depresia de vară există și poate fi la fel de gravă ca cea din sezonul rece. Ce spun specialiștii
Depresia sezonieră este asociată, de cele mai multe ori, cu lunile reci de iarnă, însă specialiștii atrag atenția că această afecțiune poate apărea și în timpul verii. Valurile de căldură, nopțile tropicale, dar și temperaturile ridicate pot declanșa simptome care, în unele cazuri, devin la fel de severe ca cele întâlnite în depresia sezonieră din sezonul rece, potrivit Euronews. Dacă ne-am gândi din punct de vedere al sănătății mintale, la nivel mondial, peste un miliard de persoane se confruntă cu probleme din această sferă, iar numărul acestora continuă să crească, în special din cauza anxietății și depresiei. Tulburarea afectivă sezonieră (TAS) este o formă de depresie care apare într-o anumită perioadă a anului și este considerată o afecțiune medicală serioasă, îngrijorătoare. Deși este întâlnită mai ales iarna, când zilele sunt mai scurte iar oamenii petrec mai puțin timp în aer liber, există și cazuri în care simptomele apar vara. Cum se manifestă depresia de vară Un studiu recent arată că depresia sezonieră de vară este un subtip mai rar, care afectează în jur de 0,57% din populația globală, comparativ cu depresia sezonieră de iarnă, care afectează aproximativ 5% dintre oameni. Potrivit cercetătorilor, temperaturile extreme și nopțile foarte călduroase pot favoriza apariția simptomelor supărătoare. Acestea pot varia de la o stare accentuată de tristețe până la manifestări severe, precum insomnie, pierderea poftei de mâncare, anxietate și agitație. Psihologul clinician Adam Borland, de la Cleveland Clinic, recomandă menținerea unei rutine zilnice, evitarea expunerii prelungite la căldură și acordarea unei atenții sporite odihnei. În situațiile în care simptomele devin severe sau persistă, acesta recomandă consultarea unui specialist. În același timp, datele privind sănătatea mintală la nivel mondial sunt tot mai îngrijorătoare. O analiză publicată în revista The Lancet, bazată pe Studiul Global privind Povara Bolilor, arată că aproximativ 1,2 miliarde de persoane, adică aproape 15% din populația lumii, trăiau cu o afecțiune psihică în 2023. Comparativ cu anul 1990, numărul cazurilor a crescut cu 95%, iar tulburările mintale au urcat de pe locul 12 pe locul 5 în clasamentul principalelor cauze de pierdere a sănătății la nivel mondial. Cele mai mari creșteri au fost înregistrate în cazul depresiei majore și al tulburărilor de anxietate, care au crescut cu 131%, respectiv 158%, devenind cele mai răspândite afecțiuni de sănătate mintală.
Singurătatea poate fi la fel de periculoasă ca fumatul. Cercetătorii spun de ce medicii nu o pot vindeca singuri
Lipsa legăturilor sociale are un impact asupra sănătății comparabil cu fumatul a 15 țigări pe zi. Este una dintre concluziile citate într-un nou studiu al Universității din Michigan, publicat în revista Social Problems. Izolarea socială și singurătatea cresc riscul de deces prematur cu aproximativ 30 la sută, potrivit cercetărilor citate în studiu, citat de medicalxpress.com. Îngrijirea vârstnicilor afectați de singurătate costă sistemul american Medicare circa 6,7 miliarde de dolari anual. Cercetătoarea Sofia Hiltner a analizat peste zece ani de rapoarte media, reviste medicale și lucrări academice pe această temă. Ce greșeală arată studiul Hiltner spune că transformarea singurătății într-un diagnostic medical a produs un „salt logic” greșit. Oamenii presupun automat că, dacă o problemă afectează sănătatea, sistemul medical trebuie să o rezolve. Medicii pot evalua pacienții și îi pot îndruma către servicii de sprijin. Nu pot însă reconstrui comunități sau reduce programul de lucru al oamenilor, spune ea. Cercetătoarea a descoperit chiar studii clinice care testau o „pastilă împotriva singurătății”. De ce contează cine rezolvă problema Un grup de cercetători a împins subiectul spre sistemul medical, arată Hiltner. Riscul, spune ea, este ca resursele limitate să se ducă spre clinici. Cauzele reale rămân neatinse: comunități slăbite, program de lucru încărcat, lipsă de structură socială pentru vârstnici. Hiltner a pornit cercetarea după ce bunica ei a rămas singură și izolată, fără prieteni sau activități, după moartea soțului. Ce cere cercetătoarea factorilor de decizie Hiltner îndeamnă factorii de decizie să intervină la sursa singurătății, nu doar prin cabinete medicale. „Sistemul de sănătate poate ajuta, dar are limitele sale”, spune ea.
Boala poate fi o șansă la o viață mai bună? Cercetătorii spun că da
Boala poate deveni un punct de cotitură, nu doar o suferință, arată un nou proiect italian. „Boala ca oportunitate” reunește psihologi și medici oncologi din Milano. Ce arată psihologia pozitivă despre boală Nu este nevoie să fii sănătos pentru a avea o stare de bine, arată studiile recente. Un eveniment precum boala poate fi perceput ca amenințare sau ca provocare de dezvoltare. Psihologul Antonella Delle Fave spune că boala poate scoate la iveală reziliență și resurse pozitive. Medicul pediatru Giuseppe Masera o descrie drept „o monedă cu două fețe”. Prima fază, a diagnosticului, este dureroasă. A doua poate aduce o nouă perspectivă asupra vieții. Proiectul invită pacienții să povestească Cotidianul italian Corriere a deschis un blog dedicat proiectului. Cititorii sunt invitați să trimită propriile experiențe cu boala, prin e-mail. Accentul cade pe schimbarea pe care boala o produce în viața oamenilor. Organizatorii spun că boala transformă definitiv persoanele afectate. Familiile pot fi și ele afectate pozitiv Oncologul Alberto Scanni atrage atenția că, în spatele fiecărui bolnav, există o familie care suferă. Boala unei persoane dragi poate consolida legăturile de familie, spune el. Poate aduce și noi roluri sau valori redescoperite, adaugă medicul. Nu este însă mereu așa, recunoaște Scanni. Relația medic-pacient, în centrul proiectului Proiectul vrea să mute atenția medicilor de la boală la pacient. Modelul propus ia în calcul nevoile psihologice și sociale ale bolnavului. Medicul trebuie să devină „un promotor al speranței”, spune Masera. Speranța nu înseamnă optimism naiv, ci convingerea că problema poate fi gestionată. La proiect au aderat cercetători și medici din mai multe spitale italiane.
Gabriel Diaconu acuză statul de complicitate la cazul din Bihor
Psihiatrul Gabriel Diaconu acuză statul român că tratează un milion de oameni cu probleme medicale și psihice în fiecare an, însă soluțiile oferite de asociații precum cea patronată de Viorel Pașca sunt false. Așadar, faptul că statul a recurs la astfel de soluții discutabile dovedește complicitatea sa. Psihiatrul relatează din propria experiență cum funcționează sistemul de sănătate mintală în România. Cunoscutul psihiatru Gabriel Diaconu a descris pe larg, într-un mesaj postat pe contul său de Facebook, disfuncționalitățile sistemului. Astfel, azilelele gestionate de Viorel Pașca în Bihor nu pot corija problemele grave sistemice, cauzate de lipsa personalului suficienr și a locurilor specializate care ar trebui să trateze astfel de pacienți cu o situație complexă. Sistemul de sănătate mintală este unul profund disfuncțional Gabriel Diaconu avertizează că sistemul de sănătate mintală este unul profund disfuncțional, iar normele metodologice, ordinele, mecanismele de organizare pe anumite componente nu sunt actualizate de 15 ani. „Statul român a fost complice, prin instituții și oameni. Nu statul l-a „creat” pe Pașca, dar cu siguranță l-a instrumentalizat. ȘI de aici începe o tristă ironie a protestului. Sistemul de sănătate mintală în România e învechit și profund disfuncțional. Sistemul de protecție, în România, e subdimensionat și disfuncțional. Normele metodologice, ordinele, mecanismele de organizare pe anumite componente nu au mai fost revizuite de peste 15 ani. E o paragină. Până aici suntem toți de acord. De peste 4 ani, din pozițiile ocupate, discut cu comunitatea medicală în primul rând despre complicitate. Și despre rezistența la schimbare. Dar și despre realitatea că nu putem arunca, odată cu apa din cădiță, și copilul pe care-l spălăm. 2.000 de psihiatri la 1 milion de bolnavi La orice moment, sistemul de sănătate mintală, respectiv cel de protecție, gestionează oriunde între 500 de mii și 1 milion de oameni pe an calendaristic. De soarta lor se ocupă un contingent de undeva la 2000 de psihiatri, respectiv 200 de psihiatri de copii. Tot de ei se ocupă undeva la un 15 mii de asistenți sociali. Deși sunt mulți psihologi în România (undeva la peste 35 de mii!!!), serviciile nu sunt corect integrate, și notoriu subfinanțate. Avem undeva la 16 mii de paturi de psihiatrie (aproximativ), și circa 45 de mii de locuri în cămine și centre rezidențiale. Soluțiile de tip Pașca sunt o valvă de prea-plin. Nu sunt sustenabile, iar dacă te uiți „sub capotă” sunt un teren fertil de rele tratamente, și eșecul acordării de îngrijiri. Soluții de tip „Pașca” există și în sistemul public. Una din realitățile crude e că în sistemul sanitar public psihiatric undeva la 20% din cazuri sunt de fapt cazuri sociale, trans-instituționalizate, adică nu se justifică internarea pe termen lung”, scrie Diaconu pe Facebook. România doar a cârpit sistemul „Unul din principalele motive pentru care lucrurile au trenat, 20 de ani, e că la „cârma” sănătății mintale, ca programe, proiecte, inițiative, schimbarea cadrului regulator, s-au succedat oameni care înțelegeau doar parțial instituțiile europene. Am reușit, în ultimii 4 ani, să legăm România de un mecanism inconturnabil și robust. Aceasta este mulțumirea mea. Cu mine sau fără mine, cu scandal sau fără scandal, lucrurile se vor schimba. Ce nu știu e în cât timp se vor schimba. Pentru că o situație precum cea de acum ține lucrurile pe loc, sau riscă să le deraieze. Nu poți face reformă profundă fără o justiție funcțională și echitabilă. Nu poți face reformă fără o decizie sprijinită in corpore de profesioniști cu privire la sancționarea complicității. Și nu poți face reformă fără participarea societății civile și sprijin comunitar. Or, oamenii dimprejurul lui Pașca și alții ca el – cel puțin în aparență – pare că vor perpetuarea ACELOR practici. Acele practici nu sunt foarte distincte de ce face și statul, de fapt. Negustorie de oameni, lipsa predictibilității, o alcătuire vicariantă care nu servește scopului. Sistemul nu se va schimba cât „merge și așa” Ca să înțelegeți relevanța cazului Bihor, dacă prin „casele” lui Pașca au trecut 3000 de oameni în 20 de ani, prin sistemul național, în aceeași perioadă, au trecut 3 milioane. Adică de 1000 de ori mai mult. Aceasta este miza. Până în 2030 contingentul de vârstnici va deveni categoria demografică predominantă. Aceasta este miza. Avem milioane de români care trăiesc cu probleme de sănătate mintală. Aceasta este miza. Cu ce mă ajută, sau îmi strică, mie decizia justiției în cazul Pașca? Una din realități e că niciodată, dar niciodată, sistemul complice nu se schimbă câtă vreme oamenii susțin credința că „merge și așa”. Sistemul e făcut din oameni. Din polițiștii care știau că încalcă legea când duc persoane vulnerabile în așezăminte ne-acreditate și ne-monitorizate. E făcut din asistenți sociali care dădeau dispoziții. E făcut din ambulanțe și manageriate de spitale care invocau „neputință dobândită” și abandonul autorităților ca să facă aceleași lucruri. „O babilonie de cârpeli. Asta e România pe care o lăsăm copiilor” O babilonie de soluții ersatz, de cârpeli. Asta e România pe care o lăsăm copiilor noștri, România bătrâneții noastre, o țară de cârpeli? Obsesia asta a lui Pașca de a „salva câți mai mulți” e simptomatică. Poate că emoțional prinde bine, dar ca arhitectură e de fapt patologică. Statul român n-are luxul samariteanismului, de-a-și justifica eșecul prin dorința de-a ajuta „cât mai mulți”. Pentru că statul român are obligații, prin Constituție, pentru toți. Deci e simplu. Toți. Reflectați la lucrurile acestea. Și spor la înjurături”, a scris Diaconu pe Facebook.
Anxietatea de vară există și este mai frecventă decât crezi. Semnele pe care nu trebuie să le ignori
Vara este percepută, în general, ca un anotimp lipsit de griji, cu zile însorite și vacanțe. Realitatea poate fi diferită, pentru că vara poate genera la fel de multă anxietate precum alte perioade ale anului. Meredith Hettler, directoarea unui program de anxietate, explică faptul că anxietatea apărută într-un anotimp asociat cultural cu fericirea poate fi interpretată greșit de oamenii care o trăiesc. Aceștia pot crede că ceva nu este în regulă cu ei, pentru că cei din jur par relaxați și fericiți. Acest contrast poate face ca discuțiile despre stres să fie mai dificile vara, conform Real Simple. Persoanele afectate se pot simți izolate, ca și cum ar fi singurele care trec prin asemenea probleme. Cum influențează căldura nivelul de stres Temperaturile ridicate pot crește efectiv nivelul de cortizol din organism, ceea ce duce la iritabilitate și stres. Studiile au asociat schimbările fizice provocate de căldură cu o cerere mai mare de îngrijiri de urgență legate de sănătatea mintală. Orice perturbare a vieții de zi cu zi poate afecta sănătatea mintală, iar vara aduce, de regulă, astfel de schimbări. Zilele mai lungi, programul liber sau vacanțele copiilor pot modifica rutina obișnuită. Întrebată despre acest aspect, Hettler a explicat că schimbările legate de somn, de structura zilnică sau de responsabilitățile profesionale pot face oamenii să se simtă mai puțin ancorați. Ea a adăugat că tranzițiile sezoniere, chiar și cele pozitive, pot genera stres în procesul de adaptare. De ce contribuie rețelele sociale la anxietate Timpul petrecut pe rețelele sociale poate amplifica sentimentul de FOMO, teama de a rata experiențe. Vacanțele sau ieșirile postate de alții pot crea impresia că toți ceilalți se distrează mai mult. Referitor la acest fenomen, Hettler a spus că expunerea constantă la momentele de vârf din viața altora poate crea presiunea de a profita la maxim de fiecare moment al verii. Ea a precizat că această presiune apare chiar și atunci când așteptările nu sunt realiste. Cum poți să-ți protejezi starea de spirit Stabilirea unor așteptări realiste pentru vară poate reduce presiunea simțită în acest anotimp. Hettler a explicat că vara nu trebuie să fie plină de activități constante pentru a fi una plăcută și că odihna poate avea aceeași prioritate ca experiențele memorabile. Menținerea unei rutine cât mai constante, în ceea ce privește somnul, mesele și mișcarea, ajută la reglarea emoțională, potrivit specialistei. Reducerea timpului petrecut pe rețelele sociale poate, de asemenea, limita comparațiile care alimentează FOMO-ul. Hettler a subliniat că schimbarea perspectivei și a comportamentelor poate influența direct modul în care ne simțim într-o anumită situație. Concentrarea asupra cauzei reale a stresului poate ajuta la depășirea acestuia pe tot parcursul verii.
Studiu. Adolescenții dorm tot mai puțin. Care sunt efectele asupra sănătății
Adolescenții din Statele Unite dorm mai puțin ca niciodată, potrivit unui nou studiu realizat de Școala de Sănătate Publică a Universității din Minnesota. Cercetarea, publicată în revista Pediatrics, arată o scădere constantă a timpului de somn în toate grupele de vârstă analizate, scrie The Guardian. Cele mai recente date arată niveluri record de lipsă de somn, iar doar 22% dintre adolescenții mai mari spun că dorm cel puțin șapte ore pe noapte. „Unele bariere în calea somnului cu care se confruntă adolescenții au existat de-a lungul generațiilor, cum ar fi creșterea temelor și a cerințelor extracurriculare care vin odată cu liceul, presiunile sociale de a sta treaz până târziu cu colegii și locurile de muncă”, a declarat Rachel Widome, autoarea principală a studiului și profesoară la Școala de Sănătate Publică a Universității din Minnesota. Aceasta a explicat că în ultimii ani au apărut și alte probleme, precum utilizarea excesivă a ecranelor și rețelelor sociale, dar și stresul generat de pandemie, tulburările sociale sau „poliția militarizată”. Studiul arată și diferențe tot mai mari între grupuri sociale. Adolescenții de culoare și latino, dar și cei care provin din familii cu un nivel mai scăzut de educație, au șanse mai mici să doarmă suficient comparativ cu alți tineri. Cel mai afectat grup este cel al adolescenților mai mari. Pe măsură ce înaintează în vârstă, durata somnului scade constant, iar sentimentul că sunt odihniți se reduce. Pentru realizarea studiului, cercetătorii au analizat datele din Monitoring the Future, un sondaj național desfășurat între 1991 și 2023, la care au participat peste 400.000 de elevi americani din clasele a VIII-a, a X-a și a XII-a. Participanții au fost întrebați cât de des dorm cel puțin șapte ore pe noapte și cât de des simt că se odihnesc suficient. Potrivit cercetătorilor, lipsa somnului afectează funcționarea zilnică și este asociată cu probleme de sănătate mintală și boli cronice mai târziu în viață. Deși timpul petrecut în fața ecranelor pare o cauză evidentă, cercetătorii spun că problema poate avea legătură și cu izolarea socială și epuizarea. Un studiu realizat de elevi de liceu din California a arătat că aproximativ două treimi dintre adolescenți se confruntă cu anxietate și epuizare. Aceeași cercetare a arătat că aproape un sfert dintre elevi consideră că au suficient timp pentru nevoi de bază precum somnul, mâncatul și igiena doar de două ori pe săptămână sau chiar mai rar. Jolie Delja, director executiv al Aim Youth Mental Health, a spus că elevii „au legat acest lucru direct de presiunea academică neobosită”. „Au cerut timp pentru a încetini ritmul și șansa de a învăța și practica abilități de adaptare, cum ar fi respirația și atenția conștientă, în momentele de calm, nu doar în cele de criză”, a declarat Delja. Ea a mai spus că școlile și comunitățile nu trebuie să inventeze soluții noi, ci să ofere elevilor mai mult timp și spațiu pentru activitățile și instrumentele care îi ajută deja să gestioneze stresul. Este demonstrat că nu există o soluție unică la nivel național, însă una dintre măsurile recomandate este începerea cursurilor de liceu după ora 08:30. „Începuturile mai devreme sunt în conflict direct cu ritmurile prestabilite ale biologiei circadiene a adolescenților”, a spus Widome. „O națiune de adolescenți privați de somn nu este inevitabilă. Ar trebui să îmbrățișăm o cultură a somnului, în care somnul este cu adevărat apreciat și în care ne angajăm să adoptăm politici și alte intervenții care promovează un somn sănătos pentru toată lumea.”, a adăugat ea.
Alexandru Rogobete, participare la dezbaterea din Parlamentul European despre sănătatea mintală: Expunerea constantă la conţinut online, presiunea socială şi lipsa unor mecanisme eficiente de protecţie generează efecte reale”
Ministrul Sănătății, Alexandru Rogobete, a declarat marți că efectele mediului digital asupra sănătății mintale reprezintă o provocare urgentă, în special pentru tineri. „Expunerea constantă la conţinut online, presiunea socială şi lipsa unor mecanisme eficiente de protecţie generează efecte reale – anxietate, depresie, izolare”, a transmis Alexandru Rogobete, care a mai menționat în postarea de pe Facebook că este nevoie de o intervenție rapidă. Ministrul Sănătății a precizat că își propune integrarea sănătății mintale în Strategia Națională de Screening și Prevenție. „Am participat astăzi, în Parlamentul European, la o dezbatere esenţială despre sănătatea mintală alături de Ştefan-Muşoiu, Roxana Mînzatu, vicepreşedintele executiv al Comisiei Europene şi de Victor Negrescu, vicepreşedintele Parlamentului European. Tema centrală a discuţiei a fost una care nu mai poate fi ignorată: impactul mediului digital asupra sănătăţii mintale, în special în rândul tinerilor”, a scris ministrul pe Facebook. Mai mult, Rogobete a explicat că inacțiunea are consecințe directe pentru că asta „înseamnă costuri directe asupra sănătăţii unei generaţii. Iar sănătatea mintală este parte integrantă a siguranţei şi echilibrului unei societăţi”. „În intervenţia mea am prezentat nu doar provocările, ci şi direcţia clară în care mergem: integrarea sănătăţii mintale în Strategia Naţională de Screening şi Prevenţie, ca politică publică asumată la nivel de stat”, a spus Rogobete. Strategia include dezvoltarea unei rețele de centre de sănătate mintală, inclusiv pentru copii și adolescenți; intervenție timpurie și programe de prevenție în școli și comunități; întărirea rolului medicilor de familie și al ambulatoriilor în identificarea precoce a problemelor; reducerea stigmatizării și creșterea accesului la servicii specializate; utilizarea responsabilă a tehnologiei pentru screening și suport, fără a înlocui actul medical. „Tehnologia trebuie să fie un instrument, nu un substitut. Relaţia directă dintre pacient şi specialist rămâne esenţială. Lucrurile au început să se schimbe. Dar este important să spunem clar: reforma în sănătatea mintală nu se face peste noapte. Este un proces care cere consecvenţă, investiţii şi decizii ferme”, a adăugat Alexandru Rogobete.