ASIGURĂRI medicale vs. ABONAMENTE. Alegerea care te poate ajuta în caz de îmbolnăvire sau accident: Nu se poate reformă fără asiguratori
„Fiecare dintre noi avem un risc de îmbolnăvire. În termeni tehnici, se numește risc de morbiditate. Aceast risc de îmbolnăvire este fie pentru îmbolnăvire cronică, o îmbolnăvire acută sau în caz de accident care rezultă cu o afecțiune acută. Riscul de a te îmbolnăvi, riscul de a avea un accident sunt riscuri pe care o companie de asigurări le poate prelua și le poate mitiga, adică le poate face să fie compensate, în momentul când evenimentul se întâmplă, scrie Gândul. Rolul unei asigurări, oricare ar fi ea, dar și de sănătate nu este să te îmbogățească. Nu poți să faci venituri suplimentare în urma întâmplării riscului. Trebuie să te readucă în situația dinaintea evenimentului, fie că e îmbolnăvire, fie că este accident. Deci, cu banii pe care îi primești de la asigurator, primești servicii medicale care te ajută să ajungi cât mai aproape sau dacă nu chiar în situația de sănătate pe care ai avut-o înainte de eveniment. Asta asta este o definiție simplă a asigurărilor. Abonamentele medicale reprezintă un contract comercial prin care eu, ca și SRL sau SA, îți promit comercial că îți ofer un număr de servicii, nu-ți spun când, nu spun exact ce, îți spun în mare. Îți spun că îți dau o consultație medicală, îți spun că îți fac un set de analize, dar nu îți spun când îți fac aceste servicii și nu preiau niciun risc. Dacă te îmbolnăvești, îți dau serviciul, dacă îl am disponibil”, a detaliat Theodor Alexandrescu. „Când ești bolnav sau accidentat, nu poți să stai să aștepți” Theodor Alexandrescu a vorbit, cu argumente, despre diferențele dintre o asigurare medicală și un abonament, diferențe care se văd cel mai bine în situația în care pacientul are o problemă de sănătate urgentă, care necesită intervenție imediată. „Asigurarea medicală, pe de altă parte, este obligată prin lege. Există o lege specială, Legea asigurărilor, care obligă entitatea avizată de către Autoritatea de Supraveghere Financiară să pună niște bani deoparte, pe care să-i folosească în momentul când pacientul, asiguratul îi cere în urma evenimentului – îmbolnăvire sau accident. Diferența majoră dintre cele două este că una este reglementată și are bani puși deoparte. Și, în plus, este obligată să presteze, să dea bani contra serviciului, atunci când i se cer imediat. Bineînțeles, există un termen de zile. Abonamentul medical nu este reglementat. Este reglementat numai prin Legea societăților comerciale, Legea 31. Nu este o obligație să-l prestezi atunci când ți se cere și nu este provizionat, adică nu are niște bani puși deoparte, pentru ca în caz de eveniment să poată presta serviciul. În general, furnizorii de servicii medicale merg pe modelul primul venit, primul servit. Cei cu abonamente, pe măsură ce își cer serviciul, intră în așteptare, până când se eliberează furnizorul de servicii. De aceea există acea temporizare a abonamentelor în momentul solicitării serviciului. În cazul unei afecțiuni, acest lucru face o diferență majoră, pentru că oamenii au nevoie de serviciul medical atunci când sunt bolnavi sau când au un accident, un eveniment care le afectează starea de sănătate. Abonamentul nu poate fi prestat întotdeauna sau, de cele mai multe ori, atunci când ai nevoie, ci când există disponibilitate, ceea ce este o mare diferență. Când ești bolnav sau accidentat, nu poți să stai să aștepți. Deci, pentru a avea un serviciu de calitate în cazul unui eveniment, trebuie să alegi o asigurare care nu întâmplător este și reglementată, pentru a putea avea cele mai mari șanse să fii repus în starea de sănătate dinaintea evenimentului.” „Dacă asigurările nu au mulți asigurați, ele sunt foarte costisitoare” Theodor Alexandrescu a mai punctat că abonamentele medicale reprezintă un fel de surogat de asigurare, dar în care nu există nicio obligație față de pacient. Cu alte cuvinte, susține fostul CEO la AIG, MetLife și Zurich Asigurări, abonamentul nu îți asigură nimic, ci doar accesul la un serviciu, cu condiția ca serviciul respectiv să fie disponibil atunci când pacientul are nevoie. Însă, pentru ca asigurările de sănătate să fie eficiente și să ți le poți permite, este nevoie ca accesul asiguraților să fie unul mare și relevant la nivelul populației. Mai exact, „să asigure dispersia, pentru că riscul concentrat face ca asigurarea să fie foarte costisitoare”, susține Theodor Alexandrescu. Acesta a adus un discuție și un subiect îngrijorător pentru sănătatea din România, și anume că frauda, abuzul și risipa în sistemul de stat se ridică undeva la 40-50%. „De exemplu, dacă numai cei care câștigă peste 10.000 RON net au acces la asigurare pentru că își permit și cei care au sub 10.000 nu-și permit și nu cumpără asigurare, riscul nu este diseminat pe toată populația, ci numai pe un anumit segment de populație, ceea ce face o concentrare. Această concentrare se traduce în costuri semnificativ mărite pentru persoana asigurată care plătește, pentru că banii vin de la mulți și sunt plătiți celor care au nevoie. În general, cam din 100 de lei primiți pe asigurare, se întorc cam 70-80 lei către furnizorii de servicii medicale, cei care prestează serviciul medical pentru asigurați. Restul de 20 – 30 de lei sunt costurile operaționale, costurile de achiziții și costul cu toate reglementările, inclusiv partea de solvabilitate, care are și ea un cost, impusă de Legea europeană pentru asigurări în general, dar și pentru asigurări de sănătate. Dacă asigurările nu au mulți asigurați, ele sunt foarte costisitoare. În România, de mai mulți ani se dorește ca această penetrare să crească, dar sunt două impedimente. Un impediment relevant este că există un surogat care canibalizează asigurarea, respectiv abonamentul. Și al doilea este reprezentat de fraudă, abuz și risipă, care în sistemul de stat – mai puțin în sistemul privat de servicii medicale – se ridică undeva la 40-50%. Deci, 40-50% din ceea ce se cheltuie în serviciul public și serviciul privat – bineînțeles mai mult în serviciul public decât în privat – sunt abuz, risipă și fraudă. În orice sistem există această deficiență, chiar și în cele mai avansate sisteme controlate și digitalizate, unde se ridică în jur de 10 -15%.
De ce procesul de îmbătrânire accelerează la 44 și 60 de ani și cum îl poți încetini
Nu e o noutate că sănătatea noastră se deteriorează odată cu vârsta. Dar un studiu realizat de Universitatea Stanford contrazice ideea clasică potrivit căreia îmbătrânirea are loc treptat, relatează The Telegraph. Echipa de cercetare a monitorizat în detaliu modificările moleculare pe o perioadă de până la șapte ani, la persoane cu vârste între 25 și 75 de ani, și a descoperit două momente-cheie în accelerarea îmbătrânirii: în jurul vârstei de 44 și din nou la 60 de ani. „Este esențial să ai mai multă grijă de tine când te apropii de aceste perioade. O alimentație mai sănătoasă te poate ajuta în momentul în care metabolismul lipidic scade, în jurul vârstei de 40 de ani. Iar exercițiile de forță sunt importante mai ales în jurul vârstei de 60 de ani, când începi să pierzi masă musculară. Este important să-ți monitorizezi constant starea de sănătate, prin analize și controale specifice”, spune Profesorul Michael Snyder, expert în genetică și autor principal al studiului. Nimeni nu își dorește un declin odată cu vârsta, așa că intervențiile la timp sunt esențiale. Când vine vorba de sănătate, timpul chiar contează. Ce se întâmplă în jurul vârstei de 40 de ani Deși menopauza este adesea considerată vinovată pentru problemele de sănătate la femeile de vârstă mijlocie, raportul Stanford a arătat că și bărbații trec printr-o creștere a problemelor legate de vârstă după 40. Confirmă ceea ce mulți simt deja: toleranța la alcool scade, pielea și mușchii își pierd din elasticitate, iar organismul procesează mai greu cofeina, grăsimile și zahărul. Procesarea grăsimilor și a zaharurilor scade dramatic Metabolismul lipidic suferă modificări semnificative, iar organismul procesează mai greu grăsimile – ceea ce poate duce la creșterea colesterolului. Colesterolul în exces se depune pe pereții arteriali, punând presiune pe inimă și crescând tensiunea arterială. Alimentele bogate în grăsimi saturate (carne procesată, lactate, produse de patiserie, prăjeli) sunt printre cei mai mari inamici. După 40 de ani, este indicat un control metabolic regulat. În Marea Britanie, NHS oferă un check-up gratuit la fiecare cinci ani, care include verificarea tensiunii și a colesterolului. Oasele devin mai fragile Studiul arată o creștere a problemelor musculo-scheletice după 40. Royal Osteoporosis Society menționează că masa osoasă atinge apogeul la 30 de ani, iar apoi începe un declin natural – accelerat la femei, odată cu scăderea estrogenului la menopauză. Una din două femei și unul din cinci bărbați de peste 50 de ani vor suferi o fractură din cauza osteoporozei. Mișcarea este cheia: exercițiile cu greutăți sau impact (mers pe jos, alergare, Pilates) ajută la menținerea densității osoase. Ideal e să ajungi treptat la 20-30 de minute pe zi. Vitamina D ajută la absorbția calciului – o găsim în pește gras, carne roșie, gălbenușuri. Între sfârșitul lui septembrie și începutul lui aprilie, când soarele este rar, se recomandă un supliment zilnic de 10 micrograme (400 UI). Al doilea val de îmbătrânire: vârsta de 60 de ani După 60 de ani, sistemul imunitar slăbește, carbohidrații sunt procesați mai greu, iar inima și rinichii sunt mai vulnerabili. Diabetul de tip 2 devine mai frecvent Odată cu vârsta, metabolismul încetinește, iar organismul devine mai rezistent la insulină. Douglas Pe măsură ce îmbătrânim, crește rezistența la insulină, iar capacitatea organismului de a produce insulină scade. Mișcarea este crucială – exercițiile de forță de cel puțin două ori pe săptămână pot reduce riscul. Risc crescut de afecțiuni renale după 64 de ani Rinichii filtrează zilnic 180 de litri de sânge. Odată cu vârsta, funcția renală scade cu aproximativ 1% pe an. În cazurile grave, insuficiența renală apare între 64 și 85 de ani. Diabetul și hipertensiunea sunt principalele cauze, dar și obiceiurile nesănătoase (alimente sărate, băuturi dulci, fumat, sedentarism) afectează rinichii. Semnale de alarmă: urină închisă la culoare, oboseală, greață, tensiune crescută, ochi umflați, picioare umflate. Nu există tratament pentru insuficiența renală, așa că prevenția este vitală. Boli de inimă și accidente vasculare Vârsta este principalul factor de risc. Inima se regenerează mai greu, iar arterele se pot îngusta din cauza plăcilor de colesterol. Joanne Whitmore, de la British Heart Foundation, recomandă:– 150 de minute de mișcare moderată pe săptămână– reducerea consumului de carne roșie sub 70g/zi– renunțarea la fumat și limitarea alcoolului Dr. Maeva May, Stroke Association spune că „9 din 10 accidente vasculare pot fi prevenite. Dacă factorii de risc sunt detectați și gestionați, putem reduce semnificativ incidența acestora.” Riscul de cancer crește după 60 de ani Funcția sistemului imunitar scade, iar organismul luptă mai greu cu infecțiile. Maxine Lenza, Cancer Research UK: „Odată cu vârsta, crește acumularea de celule deteriorate, care pot duce la cancer. Cu cât îmbătrânim, cu atât aceste mutații devin mai probabile.” Întărirea sistemului imunitar este esențială: somn odihnitor, alimentație sănătoasă, reducerea stresului, mișcare regulată, renunțarea la fumat, vaccinuri la zi. Sfaturi practice Încearcă să intrduci o serie de schimbări sănătoase în stilul tău de viață în fiecare săptămână.– Programează-te pentru vaccinul antigripal– Adaugă în dietă alimente bogate în vitamine A, B6, B12, C, D, cupru, fier, acid folic, seleniu și zinc (somon, ouă, legume cu frunze verzi)– Coboară cu o stație mai devreme și mergi pe jos– Cumpără-ți o mască de dormit de calitate pentru un somn profund.
Problemele oftalmologice pot arăta semne ale declinului cognitiv cu 12 ani înainte de diagnosticare – studiu
Studiul a fost realizat pe un eșantion de 8.623 de persoane sănătoase din Norfolk, Anglia, care au fost urmărite timp de mai mulți ani. Până la sfârșitul studiului, 537 de participanți au dezvoltat demență, iar cercetătorii au putut vedea ce factori ar fi putut preceda acest diagnostic. La începutul studiului, cercetătorii le-au cerut participanților să facă un test de sensibilitate vizuală. Pentru acest test, ei trebuiau să apese un buton imediat ce vedeau un triunghi formându-se într-un câmp de puncte în mișcare. Persoanele care au dezvoltat demență au văzut mult mai lent acest triunghi pe ecran decât celelalte. Problemele de vedere pot fi un indicator timpuriu al declinului cognitiv, deoarece plăcile amiloide toxice asociate cu boala Alzheimer pot afecta mai întâi zonele creierului asociate cu vederea, părțile creierului asociate cu memoria fiind afectate pe măsură ce boala progresează, spun cercetătorii. Prin urmare, testele de vedere pot descoperi deficite înainte de testele de memorie. Există mai multe alte aspecte ale procesării vizuale care sunt afectate în boala Alzheimer, cum ar fi capacitatea de a vedea conturul obiectelor (sensibilitatea la contrast) și de a discerne între anumite culori (capacitatea de a vedea spectrul albastru-verde este afectată la începutul demenței). Acestea pot afecta viața oamenilor fără ca aceștia să fie imediat conștienți.
Oamenii de știință au dezvăluit câtă mișcare este necesară pentru a compensa statul pe scaun
Răspunsul este aproximativ 30-40 de minute de activitate fizică intensă pe zi. Studiul a examinat nouă cercetări anterioare, analizând datele de la 44.370 de persoane din patru țări care purtau dispozitive de monitorizare a activității fizice, notează Science Alert. Rezultatele araă că persoanele care fac 30-40 de minute de exerciții moderate până la intense au un risc de deces similar cu cel al persoanelor care nu petrec mult timp pe scaun. „La persoanele active care fac aproximativ 30-40 de minute de activitate fizică de intensitate moderată până la viguroasă, asocierea dintre timpul petrecut în poziție sedentară și riscul de deces nu este semnificativ diferită de cea a persoanelor cu un timp redus petrecut în poziție sedentară”, explică cercetătorii. Activități recomandate Activitățile recomandate includ ciclismul, mersul în ritm alert și grădinăritul. Avantajul acestui studiu față de altele este că s-a bazat pe date obiective de la dispozitive portabile, nu pe informații raportate de participanți. Cercetarea susține recomandările OMS din 2020: 150-300 de minute de activitate fizică moderată sau 75-150 de minute de activitate intensă săptămânal. Pentru cei care nu pot face imediat 30-40 de minute, experții sugerează să înceapă cu pași mici – urcatul scărilor, joaca cu copiii, yoga, dansul sau treburile casnice. „Oamenii își pot proteja în continuare sănătatea și pot compensa efectele nocive ale inactivității fizice”, spune Emmanuel Stamatakis de la Universitatea din Sydney.
Lilieci infectați cu un virus rar au fost descoperiți într-o grădină din Marea Britanie
Folosind mănuși, locuitorul casei din Shorwell, de pe Insula Wight, a ridicat liliacul și l-a ținut în siguranță într-o cutie de pantofi peste noapte. Animalul a fost preluat a doua zi de voluntarii de la Spitalul pentru lilieci din Insula Wight, a raportat BBC. Ulterior, s-a descoperit că liliacul era infectat cu un virus care provoacă rabie, cunoscut sub numele de European Bat Lyssavirus-1 (EBLV-1), a confirmat Departamentul pentru Mediu și Afaceri Rurale (Defra). Liliacul a fost eutanasiat Agenția pentru Sănătatea Animalelor, Plantelor și Sănătatea Publică (APHA) a investigat incidentul și nu a găsit urme de mușcături sau zgârieturi la oameni sau alte animale. Există două tipuri de viruși care provoacă rabie la lilieci în Marea Britanie: EBLV-1 și EBLV-2. Ambele virusuri sunt extrem de rare și se găsesc doar la un număr mic de lilieci, potrivit Independent. Deși EBLV provoacă un virus similar rabiei, acesta nu este același cu virusul rabiei asociat cu câinii, care provoacă majoritatea cazurilor la nivel mondial. Prezența virusului nu schimbă statutul sanitar al Regatului Unit, care este liber de rabie, iar alte mamifere nu sunt considerate a fi expuse riscului, potrivit Defra. Rabia poate fi transmisă dacă un animal infectat vă mușcă sau zgârie, dacă animalul vă linge ochii, nasul sau gura sau dacă aveți o rană care este linsă, potrivit NHS. Simptomele rabiei pot apărea în termen de până la 12 săptămâni, dar odată ce apar, rabia este aproape întotdeauna fatală. Simptomele includ halucinații, dificultăți de înghițire și respirație, paralizie și amorțeală sau furnicături în locul în care ați fost mușcat sau zgâriat. Bat Conservation Trust (BCT) a explicat că ambele tulpini ale virusului liliecilor au fost înregistrate doar la 59 din 19.000 de lilieci testați din 1986. Doar două din 18 specii de lilieci au fost testate pozitiv: liliacul serotin și liliacul Daubenton. European Bat Lyssavirus-1 (EBLV-1) a fost detectat la liliecii serotini începând din 2018, primul caz fiind descoperit în Dorset, potrivit APHA. Ce spun specialiștii Alex Morss, de la organizația caritabilă, a avertizat că orice persoană care a intrat în contact cu un liliac, de exemplu a fost linsă, mușcată sau zgâriată de acesta, trebuie să contacteze linia națională de asistență pentru lilieci – 0345 1300 228 – și să solicite imediat asistență medicală. Un cercetător specializat în lilieci din Scoția a murit în 2002 din cauza rabiei cauzate de EBLV, motiv pentru care organizația caritabilă adoptă o abordare preventivă și recomandă ca orice persoană mușcată de un liliac să solicite asistență medicală cât mai curând posibil. NHS oferă vaccinuri care, dacă sunt administrate imediat după expunere, sunt 100% eficiente în prevenirea bolii. „Nu există niciun risc pentru sănătatea umană dacă nu manipulați liliecii britanici, chiar dacă aceștia se adăpostesc în clădirile pe care le utilizați”, a declarat domnul Morss pentru BBC. „Nu trebuie întreprinsă nicio acțiune care să deranjeze sau să dăuneze liliecilor sălbatici sau adăposturilor acestora”. Toți liliecii britanici sunt protejați legal și pot fi manipulați numai de persoane care dețin o licență. Dar dacă un liliac trebuie salvat, trebuie purtate mănuși groase și o mască de protecție.
Durere de spate sau cancer? Cum se diagnostichează gliomul difuz
Gliomele difuze, în special gliomul difuz al liniei mediane (DIPG), au o incidență variabilă și rate scăzute de supraviețuire, mai ales în rândul copiilor. Incidența DIPG în Europa este de aproximativ 300 de cazuri anual, scrie 20minutos. Gliomele de grad înalt, precum glioblastomul, au o incidență de 2-3 cazuri la 100.000 de persoane în Europa și America de Nord. Gliomul apare din cauza unei multiplicări celulare care poate începe în creier sau în măduva spinării. Pe măsură ce celulele tumorale cresc, ele exercită presiune asupra țesutului cerebral sau medular, iar atunci apar primele simptome, care variază în funcție de zona afectată. Alte simptome, pe lângă durerea de spate Problema cu acest tip de cancer este că simptomele sale inițiale se pot confunda ușor cu alte afecțiuni ușoare, motiv pentru care este nevoie de o abordare multidisciplinară pentru diagnostic. Și chiar dacă între 15% și 20% dintre cazurile de gliom al fosei posterioare sau al liniei mediane debutează cu dureri lombare sau cervicale, este important să fim atenți la simptome complementare și inexplicabile, cum ar fi greața sau tulburările cognitive. Acest tip de tumori se numesc „difuze” deoarece celulele se infiltrează în țesutul cerebral sănătos fără limite clare. Și chiar dacă, după cum s-a menționat, semnele de alarmă nu indică inițial clar o patologie canceroasă, specialiștii spun că pot fi recunoscute anumite simptome care arată că nu este vorba despre o simplă durere de spate. Este vorba despre: Durere dorso-lombară însoțită de greață matinală, fără cauze gastrointestinale; Rigiditate a gâtului și vedere încețoșată sau dublă; Durere care se agravează în poziția culcată și care este asociată cu hipertensiune intracraniană; Apariția bruscă a unei stângăcii motorii sau schimbări de personalitate. Problema întârzierii diagnosticului Prevenția este un concept esențial în domeniul sănătății în general, dar cu atât mai mult când vorbim despre boli complexe și cu prognostic incert, cum este cancerul. În acest sens, simptomele vagi ale acestei tumori explică ratele ridicate de întârziere a diagnosticului care o caracterizează. Un studiu recent a constatat că până la 30% dintre pacienții cu gliom au consultat medicul pentru dureri de spate și/sau gât și că diagnosticul final a fost întârziat cu între trei și șase luni. Aceasta înseamnă că, la prima vedere, în cabinetul medical se presupune adesea că este vorba de un efort fizic sau o postură incorectă. Un alt factor este că, în cadrul investigațiilor, semnalele provenite de la creier sunt adesea subestimate.
Pericolul insolației: Care sunt primele simptome și cum poți acționa la timp
În general, simptomele insolației sunt variate și apar pe mai multe niveluri. Acestea sunt cauzate de o creștere a temperaturii corporale, determinată de expunerea prelungită la soare, la temperaturi ridicate, de lipsa hidratării sau de un efort fizic intens, scrie EFE. În astfel de situații, corpul pierde cantități mari de apă și întâmpină dificultăți în reglarea temperaturii prin mecanismele obișnuite, cum ar fi transpirația, ceea ce duce la creșterea temperaturii interne, explică specialiștii de la Institutul de Cercetare a Apei și Sănătății. Când temperatura corpului depășește 40°C (pentru perioade de 10-15 minute), mecanismele de reglare a temperaturii sunt depășite și organismul intră în șoc, producându-se temuta insolație. Trei niveluri de simptome ale insolației Simptomele insolației pot apărea imediat sau la câteva zile după expunerea la risc și sunt împărțite în trei niveluri, în funcție de gravitatea lor: Primul nivel: Sunt simptomele de avertizare timpurii, iar pierderea de apă din organism este între 1 și 5% din greutatea corporală: Piele roșie, fierbinte și uscată. Senzație intensă de sete și uscăciune a gurii. Transpirație excesivă. Senzație de căldură sufocantă. Temperatură corporală peste 40ºC. Al doilea nivel: Organismul a pierdut între 6 și 8% din greutatea corporală: Slăbiciune musculară și crampe. Dureri de cap și amețeli. Cantitate redusă de urină. Anhidroză (lipsa transpirației). Puls puternic și accelerat. Dureri de stomac și lipsa poftei de mâncare. Al treilea nivel: Organismul a pierdut între 9 și 11% din greutatea corporală: Hiperventilație. Epuizare. Greață sau vărsături. Stare de confuzie și dezorientare. Pierderea cunoștinței, delir sau convulsii. Leșin sau chiar comă.
Cercetătorii francezi identifică un nou tip de sânge – Gwada negativ – aparținând unei femei din Franța
Oamenii de știință francezi au identificat un nou tip de sânge, denumit „Gwada negativ”, aparținând unei femei din Franța, originare din insula caraibiană Guadeloupe. Această femeie este singura purtătoare cunoscută a ceea ce este acum recunoscut ca al 48-lea sistem de grupă sanguină identificat în lume, a anunțat Agenția Franceză a Sângelui (EFS). Anunțul a fost făcut la 15 ani după ce cercetătorii au primit o probă de sânge de la o pacientă care efectua analize de rutină înainte de o operație, a precizat vineri EFS. Descoperirea a fost recunoscută oficial de Societatea Internațională de Transfuzie Sanguină „EFS tocmai a descoperit al 48-lea sistem de grupă sanguină din lume!”, a declarat instituția într-un comunicat pe rețeaua LinkedIn.„Această descoperire a fost recunoscută oficial la începutul lunii iunie, la Milano, de către Societatea Internațională de Transfuzie Sanguină (ISBT).” Până acum, această organizație științifică recunoscuse 47 de sisteme de grupe sanguine. Identificarea corectă a tipului de sânge este un pas crucial pentru ca pacienții să poată primi transfuzii salvatoare de la donatori compatibili. Secvențierea ADN de mare viteză a făcut posibilă descoperirea Thierry Peyrard, biolog medical în cadrul EFS implicat în descoperire, a declarat pentru AFP că un anticorp „foarte neobișnuit” a fost detectat pentru prima dată la pacientă în 2011. Totuși, la acel moment, resursele nu au permis continuarea cercetărilor. Abia în 2019, datorită secvențierii ADN de mare viteză („high-throughput DNA sequencing”), oamenii de știință au reușit să dezlege misterul, identificând o mutație genetică, a precizat Peyrard. Pacienta, care avea 54 de ani la momentul testării și locuia la Paris, făcea analize preoperatorii de rutină când a fost detectat anticorpul necunoscut, a mai spus el. „Este singura persoană din lume compatibilă cu ea însăși” Această femeie „este, fără îndoială, singurul caz cunoscut din lume”, a spus expertul.„Este singura persoană din lume compatibilă cu ea însăși.” Peyrard a explicat că femeia a moștenit tipul de sânge de la ambii părinți, care aveau fiecare aceeași genă mutată. Numele „Gwada negativ”, care face referire la originile pacientei și „sună bine în toate limbile”, a fost bine primit de către experți, a adăugat Peyrard.
Pericolele ascunse ale pedichiurii și manichiurii: ce greșeli să eviți
Manichiura: cuticula are un rol important Experții avertizează că nu ar trebui să îndepărtăm cuticulele atunci când ne facem manichiura sau pedichiura și trebuie să fim foarte atenți atunci când pilim unghiile sau călcâiele. Dermatologul Inés Escandell, din cadrul Grupului Spaniol de Dermatologie Estetică și Terapeutică (Gedet) al Academiei Spaniole de Dermatologie și Venerologie (AEDV), explică pentru EFEsalud că această peliculă subțire de piele are mai multe funcții. „Una dintre ele este să producă unul dintre straturile cele mai superficiale ale unghiei, iar dacă o îndepărtăm, subțiem ușor unghia și îi eliminăm un strat protector, ceea ce o face mai vulnerabilă”, afirmă Escandell. Elena Carrascosa, reprezentantă a Consiliului General al Colegiilor Oficiale de Podiatri, subliniază că cuticulele protejează zona matricei unghiei și previn infecțiile. „În multe saloane de înfrumusețare se îndepărtează cuticula, iar apoi apar pielițe sau spicule. Acestea pot agrava o infecție și duce la complicații. Cel mai bine e să nu fie atinsă cuticula, să se aplice oja doar pe partea vizibilă a unghiei”, spune Carrascosa. Instrumentar sterilizat Ambele specialiste atrag atenția și asupra riscului reprezentat de instrumentele nesterilizate. Dacă se produce o rană, riscul de infecție este real. Centrele de estetică ar trebui să aibă autoclave pentru sterilizarea echipamentului folosit. În cazul pilelor folosite pentru a îndepărta pielea moartă de pe călcâie, acestea sunt adesea refolosite, ceea ce poate duce la transmiterea de papiloame sau negi. „Aceste instrumente ar trebui să fie de uz personal. În unele saloane am văzut pile cu suprafețe adezive care se schimbă. Dacă sunt metalice, trebuie neapărat sterilizate cu autoclave”, subliniază dermatologul. Estetica nu înseamnă tratament Președinta podologilor atrage atenția că un specialist în estetică nu ar trebui să folosească instrumente tăietoare sau înțepătoare pentru a elimina calozități sau pentru a trata probleme podologice. Ea face o distincție clară între pedichiura estetică și îngrijirea podologică, care implică îndepărtarea calozităților, tratarea unghiilor și evaluarea sănătății picioarelor. „Vara, pacienții își doresc să își arate picioarele, după ce au fost ascunse luni de zile. Acesta e un moment bun pentru o vizită la podolog. Acolo primesc și sfaturi despre hidratarea pielii și alegerea încălțămintei”, spune Carrascosa. Riscurile pilirii excesive a călcâielor Nu este recomandată pilirea excesivă a călcâielor în saloanele de estetică, deoarece dacă sunt deja crăpături sau răni, pot apărea complicații. „Pielea de pe călcâie este de 50 de ori mai groasă decât cea de pe față. În timpul verii, vedem frecvent călcâie cu hipercheratoze. Trebuie îndepărtate, dar cu măsură”, avertizează ea. Granulația pilei este, de asemenea, importantă: dacă este prea dură, poate slăbi pielea mai mult decât este nevoie. Pilirea unghiilor și oja În ceea ce privește pilirea unghiilor, dermatologul spune că la mâini nu e atât de importantă forma, dar la picioare este esențial ca unghiile să fie pilite drept, pentru a preveni apariția unghiilor încarnate (onicocriptoză). De asemenea, este recomandat ca oja să nu fie menținută pe unghii perioade prea lungi. Unele particule pot păta unghia, iar îndepărtarea cu acetonă este de evitat, deoarece este un compus toxic. De asemenea, ideal ar fi ca manichiura sau pedichiura să nu fie realizată cu ojă semipermanentă sau permanentă. „Pentru a o îndepărta, se pilește unghia sau se folosesc freze rotative, ceea ce este destul de agresiv”, avertizează dermatologul.
Sfaturi de hidratare în mijlocul valurilor de căldură periculoase: Consumă apă înainte ca setea să apară
Având în vedere că se așteaptă temperaturi ridicate, cuprinse între 35 și 38 de grade Celsius, atât în SUA, cât și în România, emisiunea „Good Morning America” a invitat-o pe dr. Liz Weinandy, dietetician șef la Centrul Medical Wexner al Universității de Stat din Ohio, pentru a explica ce trebuie să aveți în vedere în cazul deshidratării, precum și cele mai bune lucruri pe care le puteți bea și mânca pentru a vă menține corpul hidratat. Simptomele deshidratării „Există mai multe semne care indică faptul că o persoană ar putea fi deshidratată”, a spus ea. „Dureri de cap sau confuzie, sete extremă, urină foarte închisă la culoare, urinare rară, oboseală, crampe musculare și amețeli. În cazuri extreme de deshidratare, aceasta poate duce la insolație sau hipertermie (căldură corporală anormal de ridicată)”. În ceea ce privește măsurile preventive și menținerea hidratării, Weinandy a spus: „Cel mai bun mod de a evita deshidratarea este să bei înainte de a-ți fi sete”. „În unele situații, este mai ușor să te deshidratezi, cum ar fi atunci când ești activ la temperaturi ridicate”, a continuat ea. Cele mai eficiente băuturi pentru hidratare, în afară de apă Deși unele suplimente, cum ar fi pachetele de hidratare care se adaugă în apă, pot fi utile pentru unii, Weinandy a spus că apa rămâne în continuare cea mai bună soluție pentru hidratare. „Apa este de obicei cea mai bună și potrivită pentru majoritatea oamenilor, cu excepția cazului în care transpiră excesiv, atunci înlocuirea electroliților, cum ar fi potasiul și sodiul, începe să devină mai importantă”, a explicat Weinandy. „Băuturile sportive și soluțiile de înlocuire a electroliților sunt foarte potrivite în această situație, deși trebuie să rețineți că majoritatea oamenilor nu au nevoie de ele”. „În ceea ce privește alimentele, majoritatea fructelor și legumelor au un conținut de apă mai mare în comparație cu alte alimente”, a spus ea. „Pepenii, căpșunile, ananasul, castraveții, roșiile și salata verde au un conținut ridicat de apă și pot ajuta la prevenirea deshidratării”. Nutriționista și dieteticiana Maya Feller s-a alăturat miercuri emisiunii „GMA” cu mai multe sfaturi despre alimentele cu conținut ridicat de apă. Castravetele, care conține 95% apă, este, de asemenea, o sursă bună de fibre, vitamina K și vitamina A, a spus Feller. Alte alimente cu conținut ridicat de apă includ roșiile, merele, țelina, salata verde, pepenele verde, piersicile și dovleceii. Cine este expus riscului de deshidratare? Weinandy a spus că un alt factor de care trebuie să se țină cont este că „anumite grupuri sunt mai expuse riscului de deshidratare”. „Sugarii, persoanele în vârstă și persoanele care nu pot comunica clar” pot fi mai predispuse la deshidratare, a spus ea. „De asemenea, deshidratarea crește riscul de apariție a pietrelor la rinichi, deoarece urina este mai concentrată”. Câtă apă trebuie să bei pentru a fi hidratat Dr. Jennifer Ashton, corespondent medical șef al ABC News, a spus că măsura de apă pe care ar trebui să o consumi zilnic depinde de vârsta, înălțimea și locul în care locuiești. Majoritatea recomandărilor indică faptul că o femeie medie ar trebui să bea aproximativ 2.7 litri pe zi, iar un bărbat 3.7 litri. „Sistemele proprii ale corpului tău îți vor spune când ai nevoie de mai multă apă, iar acest lucru se numește sete”, a spus Ashton. „De multe ori, oamenii cred că le este foame, dar de fapt le este sete. Vezi cum funcționează în cazul tău”.