Un somn de calitate într-o societate dependentă de ecrane. Misiune imposibilă?
Cu ocazia Ziua Mondială a Somnului, mai mulți experți în neurofiziologie și medicină de familie au analizat, în declarații pentru EFE Salud, situația somnului. În România, unu din trei, sau chiar unul din doi români, se confruntă cu probleme de somn, stresul fiind principala cauză, afectând peste 70% dintre aceștia. Tulburările includ dificultăți de adormire și somn agitat, intensificate de anxietate, conform unui studiu Spring Farma. Impactul este major asupra calității vieții și sănătății Agende interminabile și ecrane, dușmanii somnului Coordonatoarea grupului medical din cadrul Alianza por el Sueño, neurofiziologul Odile Romero, consideră că oamenii sunt tot mai conștienți de importanța unui somn bun, deoarece acesta se traduce „printr-o calitate bună a vieții”. Totuși, spune ea, multora le este dificil să respecte anumite reguli care favorizează odihna. „De ce? Pentru că există obiceiuri profesionale și mai ales sociale foarte răspândite. Avem agende interminabile. Vrem să facem totul, pentru că suntem conectați la internet și la rețele sociale până târziu în noapte, atenți la ele până în ultimul moment”, afirmă Romero, care coordonează și unitatea multidisciplinară de somn a Hospital Vall d’Hebron. În același sens se pronunță și Lorenzo Armenteros, membru al grupului de lucru pentru sănătate mintală din cadrul Sociedad Española de Médicos Generales y de Familia și al Alianza por el Sueño. El subliniază că problemele de somn reprezintă un motiv „foarte frecvent” de consultație medicală, din cauza disconfortului pe care îl provoacă lipsa odihnei. Totuși, el atrage atenția că există „un procent foarte mare” de persoane care consideră că somnul este un act pasiv și „o pierdere de timp”. „Nu sunt conștienți de ce înseamnă somnul din punct de vedere al sănătății”, afirmă Armenteros. Ce face creierul în timp ce dormim Neurofiziologul Elena Ameyugo, coordonatoarea unității de somn a spitalelor Hospital Vithas Aravaca și Hospital La Milagrosa, explică faptul că în timpul somnului activitatea cerebrală se reorganizează. Se activează sisteme foarte eficiente care optimizează energia creierului, refac conexiunile sinaptice, iar creierul realizează chiar „o curățare literală” a produselor toxice care se acumulează în perioada de veghe. Somnul nu ajută doar la reglarea activității cerebrale. „Ne ajută și la procesarea emoțiilor, la consolidarea memoriei și la reglarea biologică generală a funcțiilor imunitare și hormonale. În final, somnul este starea care permite organismului să se pregătească pentru a face față zilei următoare”, explică Ameyugo. Problema, insistă Odile Romero, este că lumina emisă de ecranele telefoanelor mobile și ale tabletelor, aflate foarte aproape de ochi, întârzie secreția de melatonină și deplasează faza somnului. „Dacă nivelul nostru de stres este deja ridicat și curba cortizolului este mai mare sau întârziată, nu mai lipsește decât ca și secreția de melatonină să fie amânată. Toate acestea fac ca adormirea să devină mai dificilă, nu doar din cauza grijilor pe care le avem”, spune Romero, subliniind că „nu mai știm să ne deconectăm”. Cele mai frecvente tulburări de somn sunt, potrivit expertei de la Vall d’Hebron, „fără îndoială” sindromul de apnee în somn și insomnia. Insomnia, rezultatul unei lupte interne Într-o societate hiperconectată și hiperproductivă, spune Ameyugo, insomnia apare și pentru că creierul nu mai are momente de liniște și rămâne într-o stare de „hiperalertă”. Starea de veghe și somnul sunt ca o „contrapunere de forțe”. Există sisteme cerebrale de alertă care mențin organismul treaz și care „se luptă” cu altele care favorizează somnul. Într-un creier sănătos există un echilibru dinamic stabil între aceste două stări, însă în cazul insomniei predomină sistemele care mențin starea de veghe. Consecințele asupra sănătății sunt numeroase. Experții sunt de acord că o igienă slabă a somnului nu provoacă doar oboseală a doua zi sau iritabilitate, ci crește și riscul unor tulburări metabolice precum obezitatea și diabetul, hipertensiunea arterială sau problemele de colesterol. Când trebuie să mergem la medic De aceea, somnul trebuie tratat ca un pilon al sănătății, iar anumite simptome ar trebui să ducă la o consultație medicală. Armenteros explică faptul că trebuie mers la medic atunci când calitatea proastă a somnului afectează viața de zi cu zi. „Toți ne dăm seama când lipsa somnului ne afectează, pentru că nu mai avem randament, suntem irascibili, ni se schimbă comportamentul. Sau când petrecem mult timp în pat, dar nu reușim să dormim bine”, spune specialistul. El recomandă consultul medical dacă o tulburare de somn durează mai mult de trei luni. Armenteros spune că medicina de familie suportă de mulți ani „stigmatul” de a fi considerată responsabilă, deși această practică există în toate specialitățile medicale. „Nu există pacient internat în spital căruia să nu i se dea un lorazepam pentru a dormi, indiferent dacă are nevoie sau nu”, spune medicul. El adaugă că uneori există și o presiune mare din partea pacienților pentru „o rețetă rapidă care să rezolve problema imediat”. Lipsa timpului și presiunea asupra sistemului medical pot duce la prescrierea acestor medicamente, dar stigmatizarea medicinei de familie este, spune el, o greșeală. Pastila nu este „butonul de oprire” Elena Ameyugo atrage atenția că există multe modalități de a obține un somn de calitate, însă „oamenii tind să recurgă prea ușor la pastile”. „Este terifiant. Oamenii cred că somnul funcționează ca un buton de «on» și «off», iar acel «off» pentru a adormi este o pastilă.” Odile Romero subliniază și dificultatea de a trimite pacienții către unități specializate de somn, deoarece acestea nu pot primi toate cazurile. Din acest motiv, ea consideră că medicina de familie ar trebui să primească mai multe resurse pentru a trata mai eficient tulburările de somn și pentru a reduce dependența de benzodiazepine. Armenteros afirmă că tratamentul cel mai eficient pentru insomnie este terapia cognitiv-comportamentală, care presupune consultații regulate și schimbări în stilul de viață, deoarece insomnia are cauze multiple. „Uneori tratamentele cele mai eficiente sunt o combinație. Benzodiazepinele sunt medicamente foarte bune și utile, problema apare atunci când sunt luate perioade lungi. De atunci începe riscul de dependență.” Sfaturi pentru un somn mai bun Cei trei experți sunt de acord că, pentru o igienă bună a somnului, este recomandat ca ecranele să fie folosite cât mai puțin în orele de dinaintea culcării.
Ce este terapia de șoc folosită în psihologie și psihiatrie timp de zeci de ani. Cum s-a schimbat modul de aplicare
În prezent, metoda continuă să fie utilizată, însă aplicarea ei este diferită, adaptată la standardele actuale și concepută pentru a fi sigură pentru pacient. În acest articol de pe Psicología‑Online explicăm ce este terapia de șoc și la ce este folosită, scrie Psihologia-online.com. Terapia de șoc presupune inducerea artificială și controlată a unui șoc fiziologic la o persoană, ca tratament pentru tulburări psihice severe. De obicei, se administrează un curent electric controlat la nivelul creierului pacientului, care provoacă o convulsie. Această convulsie durează în general câteva minute și procedura se realizează sub anestezie generală. Tratamentul se efectuează sub supravegherea unei echipe medicale specializate, inclusiv a unui medic psihiatru. Metoda se bazează pe ipoteza că stările de șoc pot îmbunătăți starea mentală a persoanei după recuperarea de la tratament. Terapia de șoc de-a lungul istoriei Cele mai cunoscute terapii de șoc din istorie sunt următoarele: 1. Terapia cu insulină Manfred J. Sakel, neurofiziolog și psihiatru, a observat că unii pacienți cu dependențe sau psihoze își îmbunătățeau starea mentală după o criză hipoglicemică. Pe baza acestei observații, el a decis să provoace în mod artificial și controlat astfel de crize. Pentru aceasta administra pacienților o supradoză de insulină, ceea ce scădea nivelul glicemiei până la apariția convulsiilor asemănătoare celor dintr-un atac epileptic. Pentru a controla situația, după ce pacientul intra în comă din cauza crizei, medicii îi administrau o soluție de glucoză care restabilea nivelul zahărului din sânge. Rezultatele păreau să arate îmbunătățiri ale stării mentale ale pacienților, iar efectele se mențineau în timp. După publicarea studiului în 1933, mulți psihiatri au început să folosească metoda. Tratamentul a avut un impact atât de mare încât, în 1940, majoritatea spitalelor din Statele Unite îl foloseau. Existau chiar secții speciale pentru „șocul insulinic”. Sakel estima o rată de îmbunătățire de 88 %, însă studii ulterioare au redus acest procent. Unii pacienți au murit, iar alții au descris tratamentul ca fiind înfricoșător. 2. Terapia cu cardiazol În 1933, medicul Ladislaus von Meduna a pornit de la ideea că epilepsia ar fi incompatibilă cu schizofrenia și a încercat să provoace epilepsie pentru a trata această boală. El a testat mai multe substanțe și în final a folosit cardiazolul, care provoca crize epileptice. Aproximativ 50 % dintre pacienți prezentau îmbunătățiri, însă aproximativ 42 % suferau fracturi din cauza convulsiilor puternice. Psihiatrul A. E. Bennett a propus utilizarea unui sedativ pentru a controla convulsiile. În unele tulburări, precum depresia maniacală sau psihoza, cardiazolul avea o rată de îmbunătățire de 80 %. În cazul schizofreniei, terapia cu insulină s-a dovedit mai eficientă. 3. Terapia electroconvulsivă Ulterior, aceste metode au fost înlocuite de Terapia electroconvulsivă. La început, această terapie se baza pe aceeași idee că epilepsia și schizofrenia ar fi incompatibile. Histologul Ugo Cerletti a considerat că poate provoca convulsii prin descărcări electrice și astfel ar putea trata schizofrenia. Observând rezultatele bune ale metodei, cercetătorul a presupus că în timpul electroșocului creierul produce o substanță care ar combate boala mentală. El a numit această substanță acroagonină, însă ea nu a fost niciodată identificată sau izolată. Terapia electroconvulsivă a fost utilizată ulterior în forme diferite. Astăzi se administrează descărcări electrice mai slabe și localizate, iar pacientul se află sub anestezie. Procedura este folosită mai ales în tratamentul depresiei rezistente la tratament sau al tulburării bipolare, atunci când alte metode nu au avut rezultate. Pentru ce este folosită terapia de șoc Rolul terapiilor de șoc s-a schimbat de-a lungul timpului, însă au avut întotdeauna un element comun: tratarea problemelor psihologice sau a tulburărilor mentale. Inițial, metoda era folosită mai ales pentru tratarea schizofreniei, pornind de la ipoteza greșită că aceasta ar fi incompatibilă cu epilepsia. Astăzi, terapia electroconvulsivă este indicată în special pentru depresie severă sau tulburare bipolară atunci când alte tratamente nu au funcționat. Deși terapia electroconvulsivă s-a dovedit eficientă în multe cazuri, ea rămâne un subiect controversat din cauza unor posibile efecte secundare, precum pierderea temporară a memoriei, confuzia sau unele tulburări cognitive. Studiile recente arată însă că aceste efecte sunt, de regulă, temporare, iar mulți pacienți își revin fără probleme cognitive de durată. În plus, progresele tehnice au redus intensitatea acestor efecte. Terapia de șoc în prezent În prezent, termenul de „terapie de șoc” este uneori folosit și pentru terapia de expunere. În acest caz, schimbările fiziologice nu sunt provocate de substanțe sau electricitate, ci de expunerea la stimuli. Tehnica presupune expunerea pacientului, într-un mediu controlat și supravegheat, la situația sau stimulul care îi provoacă frică. Pacientul este pus în contact cu situația temută și experimentează inițial senzații neplăcute, mai ales înainte de expunere. Pe măsură ce expunerea continuă, aceste senzații scad. Starea de bine și încrederea pacientului cresc, deoarece acesta observă că temerile sale nu se confirmă. Această tehnică este utilizată în tratamentul fobiilor, al unor tulburări de anxietate și al tulburării obsesiv‑compulsive. Exemple de terapie de șoc în psihologia actuală 1. Expunerea prelungită în fobii sau tulburări de anxietate În acest tip de intervenție, terapeutul expune pacientul în mod controlat și direct la stimulul temut. De exemplu, o persoană cu fobie de lift poate fi rugată să stea într-un lift o perioadă mai lungă de timp. Scopul este reducerea reacției de anxietate prin obișnuire. Deși la început impactul emoțional poate fi puternic, eficiența metodei este susținută de numeroase studii. 2. Terapia de aversiune în dependențe Această tehnică presupune asocierea unui comportament nedorit, cum ar fi consumul de alcool, cu o senzație neplăcută, de exemplu greață provocată de medicamente. În prezent este înlocuită de metode mai respectuoase, precum terapia cognitiv-comportamentală sau întărirea pozitivă, dar rămâne un exemplu istoric de intervenție de tip șoc. 3. Intervenții în crize emoționale acute În situații precum tentative de suicid, pierderi traumatice sau episoade psihotice, specialistul poate folosi strategii verbale sau situaționale puternice pentru a întrerupe o stare de blocaj emoțional sau de disociere. Scopul nu este provocarea suferinței, ci restabilirea contactului cu realitatea și conștientizarea imediată a situației. 4. Terapia de grup cu confruntare emoțională În unele programe de grup, cum ar fi comunitățile terapeutice, se folosește confruntarea directă între membrii
Un test de sânge poate prezice riscul de demență la femei cu zeci de ani înainte de apariția simptomelor, arată un nou studiu
Un studiu realizat de o echipă formată din instituții din SUA arată că un test de sânge inovator ar putea prezice riscul de demență la femei cu până la 25 de ani înainte de apariția simptomelor. Potrivit Science Alert, nivelurile ridicate de p-tau217, o proteină asociată cu modificările cerebrale care sunt observate în boala Alzheimer, sunt cele care prezic cu exactitate viitoarele probleme cognitive și demența. În cadrul studiului au fost analizate probe de sânge prelevate de la 2.766 de femei cu vârste cuprinse între 65 și 79 de ani. Probele au prelevate la sfârșitul anilor 1990, dar și ani mai târziu. Femeile participante la studiu au fost monitorizate pe o perioadă de până la 25 de ani, toate neprezentând tulburări cognitive la începutul studiului. Potrivit The Independent, pe parcursul celor 25 de ani de monitorizare, cercetătorii au identificat femeile care au dezvoltat probleme de memorie sau de gândire, inclusiv demență. În cazul celor care prezentau niveluri mai ridicate de p-tau217 în sânge la începutul studiului, riscul de a dezvolta demență ulterior era mult mai mare. Autorii studiului au mai constatat că pe măsură ce nivelurile biomarkerului creșteau, creștea și riscul de demență. Totuși riscul de demență nu era la fel pentru toată lumea, observându-se diferențe în rezultate în funcție de vârsta femeilor, etnia, dar și alți factori. Dr. Aladdin Shadyab, autorul principal al studiului, a declarat: „Studiul nostru sugerează că am putea identifica femeile cu risc crescut de demență cu zeci de ani înainte de apariția simptomelor. Un astfel de interval de timp îndelungat deschide calea către strategii de prevenire mai timpurii și o monitorizare mai țintită, în loc să așteptăm până când problemele de memorie afectează deja viața de zi cu zi”. Studiul, care a fost publicat în JAMA Network Open, necesită cercetări suplimentare.
China devansează Neuralink. Primul implant creier-computer aprobat înaintea companiei lui Elon Musk
Autoritatea chineză de reglementare a medicamentelor a anunțat că a acordat undă verde companiei Neuracle Technology din Shanghai pentru comercializarea unui implant cerebral destinat pacienților adulți cu paralizie parțială cauzată de leziuni ale măduvei spinării. Anunțul, relatat de Reuters și Bloomberg, reprezintă o victorie strategică pentru Beijing într-un domeniu considerat esențial pentru viitorul tehnologic. Cum funcționează implantul creier-computer aprobat în China Implantul creier-computer dezvoltat de Neuracle este un sistem complet de interfață creier-computer (BCI) care include senzori cerebrali implantați, o mănușă robotică, instrumente chirurgicale specializate, un algoritm de decodare a semnalelor cerebrale și software pentru testare medicală și management clinic. În cadrul studiilor clinice realizate pe aproximativ 36 de pacienți, tehnologia BCI a demonstrat că poate îmbunătăți capacitatea pacienților de a ține și apuca obiecte cu mâinile. Dispozitivul este însă autorizat exclusiv pentru persoane care păstrează o anumită funcție la nivelul brațului superior, ceea ce limitează aria de aplicabilitate. Aprobarea oferită Neuracle plasează China înaintea unor competitori americani importanți, precum Neuralink, compania fondată de Elon Musk. Deși Neuralink a primit în SUA aprobarea pentru teste clinice pe oameni în 2023 și a realizat primul implant uman în 2024, compania nu deține încă o licență pentru comercializare. Spre deosebire de implanturile mai avansate, capabile să ajute pacienți complet paralizați să navigheze pe internet sau să comunice digital, dispozitivul Neuracle are mai puține canale de detectare a semnalelor cerebrale și este poziționat în afara membranei externe a creierului. Tehnologia BCI, prioritate strategică pentru China Interfața creier-computer a fost desemnată de autoritățile chineze drept una dintre cele șase industrii strategice ale viitorului, conform celui mai recent plan cincinal. Startup-urile din domeniu beneficiază de finanțare publică, sprijin instituțional și acces accelerat la testare clinică, consolidând ambițiile Chinei de a deveni lider global în tehnologiile neuro-digitale.
Primele rezultate ale primului studiu de genomică din România derulat de MedLife arată corelații semnificative între predispozițiile genetice identificate și analizele de sânge, precum și anamneza pacienților, confirmând valoarea testării genomice ca inst
Analiza a peste 3.000 de teste genetice procesate arată corelații semnificative între predispozițiile genetice și istoricul medical al pacienților, inclusiv cu datele din anamneză și rezultatele analizelor de laborator. Rezultatele reprezintă un prim pas important în validarea utilizării testării genetice în medicina preventivă și confirmă potențialul genomicii de a contribui la identificarea timpurie a riscurilor de îmbolnăvire. Concret, participanții identificați cu risc genetic ridicat pentru diabet zaharat de tip 2 prezintă valori ale glicemiei semnificativ mai crescute față de cei cu risc scăzut, cu șanse de până la două ori mai mari de a dezvolta boala. Relația este simetrică și la fel de relevantă: participanții cu profil de risc scăzut au de două ori mai puține șanse de a se îmbolnăvi comparativ cu cei cu risc crescut. Potrivit specialiștilor MedLife, datele au fost validate și pentru alte patologii incluse în analiză, precum boli cardiovasculare sau metabolice. Analiza genomică a evidențiat și alte asocieri relevante între predispoziții genetice pentru afecțiuni diferite. De exemplu, datele sugerează o bază genetică comună între diabetul zaharat de tip 1 și boala celiacă, ceea ce indică existența unor mecanisme imunologice similare care pot favoriza apariția ambelor afecțiuni. În același timp, analiza predispozițiilor genetice indică posibile mecanisme comune între obezitate și boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC), dincolo de factorii mecanici sau metabolici cunoscuți. Datele arată că, în medie, un individ prezintă aproximativ 2,2 predispoziții genetice crescute pentru afecțiuni comune. Aproape 80% dintre persoane au mai puțin de trei predispoziții genetice crescute, în timp ce mai puțin de 5% prezintă șase sau mai multe astfel de riscuri. Aceste rezultate reprezintă primele semnale de validare clinică ale modelului de analiză utilizat în cadrul programului de genomică, bazat pe scoruri poligenice de risc (Polygenic Risk Scores – PRS) și corelat cu informații provenite din anamneza medicală și din istoricul de analize ale pacienților. Validarea este cu atât mai valoroasă cu cât cohorta este tânără (vârstă medie de 41 de ani), ceea ce confirmă că instrumentul genetic nu reacționează la boala deja instalată, ci o anticipează, oferind o fereastră reală de intervenție preventivă. „Medicina se schimbă rapid. Viitorul medicinei nu mai înseamnă doar tratarea bolilor, ci prevenirea lor. Prin corelarea datelor genetice cu informațiile medicale paraclinice și cu stilul de viață al fiecărui pacient, putem identifica și mai bine riscurile înainte ca boala să apară. Aceasta este adevărata schimbare de paradigmă: prevenție personalizată. Rezultatele preliminare reprezintă primele semnale cuantificabile ale particularităților genetice locale și sunt extrem de încurajatoare. Faptul că asocierile dintre scorul de risc genetic și datele biologice reale ale pacienților sunt atât de consistente, ne confirmă că suntem pe drumul corect. Pe măsură ce extindem cohorta, vom putea obține concluzii robuste, utile atât medicilor, cât și decidenților din sănătate. Am convingerea că mulți români vor afla în anii următori ce e mai bine pentru ei personal: care sunt avantajele genetice cu care s-au născut și care sunt riscurile medicale de care trebuie să se ferească personal mai mult, dacă o mâncare li se potrivește, dacă nu cumva pielea lor nu le permite să stea prea mult la soare sau ce sport le este mai potrivit. Medicina va suferi mari schimbări în anii următori, medicii vor folosi din ce în ce mai multă tehnologie – de la brațe robotice în sălile de operații, la suport AI în imagistică și genomică în profilaxie. Sunt mândru că în România o companie privată are rezultate la un asemenea nivel, rezultate care ne situează în vârful piramidei trofice în profilaxia medicală din Europa și nu numai. De altfel, în aproximativ două săptămâni vom face disponibilă testarea genetică low-pass și pentru publicul larg, o premieră importantă pentru România. Chiar și așa, nu ne așteptăm la o monetizare imediată, ci mai degrabă la o adopție graduală pe măsură ce medicina preventivă va deveni tot mai integrată în practica curentă și în deciziile pacienților” a declarat Mihai Marcu, CEO & Președinte CA MedLife Group. Complexitate fără precedent: genomică, paraclinic, imagistică și lifestyle – integrate într-un singur profil, pe aplicația MedLife Studiul din cadrul programului Longevity100+ se diferențiază mai ales prin modul în care sunt analizate și integrate datele medicale. Modelul dezvoltat de MedLife nu se limitează la interpretarea informației genetice, ci permite corelarea acesteia cu anamneza pacienților și cu istoricul analizelor de laborator existente. Mai mult, în perioada imediat următoare studiul va permite și integrarea investigațiilor de imagistică prin platforma AI MedLife, precum și a datelor de lifestyle captate în timp real de pe orice ceas inteligent sau telefon mobil compatibil – toate într-un singur loc, pe aplicația MedLife. Prin reunirea acestor informații într-un singur ecosistem digital, pacienții vor beneficia de o abordare de prevenție cu adevărat proactivă, bazată pe interpretarea semnalelor de sănătate primite în timp real, în contextul individual al acestuia – clinic, paraclinic și genomic. Astfel, o persoană va putea primi recomandări personalizate pentru ajustarea unor obiceiuri zilnice și va putea observa mai rapid efectele acestor schimbări, contribuind la amânarea sau reducerea riscului de apariție a unor simptome. “Această integrare simultană a patru tipuri distincte de date, de la genomică, analize de sânge, la imagistică și informații biometrice ne va permite să construim cel mai complet profil de risc individual disponibil astăzi în România. Din informațiile noastre, un astfel de model nu a mai fost implementat la această scară nicăieri în Europa și posibil chiar în lume. Practic, această abordare face posibilă validarea timpurie a unor asocieri între riscurile genetice identificate și indicatori biologici sau antecedente medicale reale. De altfel vom veni în lunile următoare cu informații mult mai ample, avem câteva rezultate spectaculoase pe care sperăm să le validăm în cel mai scurt timp. Suntem surprinși de numărul mic de rezultate disponibile în multe dintre statele europene cu tradiție medicală” a precizat Mihai Marcu. Dincolo de tehnologia și complexitatea modelului de analiză din spate, valoarea programului Longevity100+ este dată de echipa multidisciplinară de specialiști MedLife care a dezvoltat proiectul integral de la zero. Programul integrează geneticieni, biologi moleculari, bioinformaticieni, biostatisticieni și medici din mai multe specialități care analizează datele obținute prin testare
Ce recomandă Inteligența Artificială celor care cer sfaturi medicale: să-și bage usturoi în anus și să bea lapte rece
Chatboții cu Inteligență Artificială sunt păcăliți frecvent de dezinformarea transmisă online, ceea ce îi determină să ofere sfaturi potențial periculoase pentru oameni, potrivit Live Science. Experții avertizează asupra afirmațiilor false despre sănătate care sunt transmise într-un limbaj încrezător. Mai multe studii au evidențiat pericolul mare la care se expun oamenii care apelează la sfaturile IA pentru îngrijirea sănătății. Este vorba despre un studiu din ianuarie publicat în revista The Lancet Digital Health și despre altul din februarie, care a apărut în revista Nature Medicine. Concluzia experților a fost că chatboții nu sunt mai buni decât o căutare obișnuită pe internet, în special în cazul publicului larg, fără cunoștințe medicale. „Un medic care nu este sigur va ezita, va evita și va comanda un alt test. Un LLM oferă răspunsul greșit cu exact aceeași încredere ca și cel corect”, a avertizat Mahmud Omar, cercetător la Centrul Medical Mount Sinai și coautor al studiului The Lancet Digital Health. Zeci de milioane de oameni solicită zilnic sfaturi medicale în mediul online Studiile arată că oamenii folosesc pe scară largă IA pentru sfaturi medicale: Deși majoritatea chatboților au un avertisment conform cărora utilizatorii nu ar trebui să aplice sfaturile medicale oferite de IA, peste 40 de milioane de oameni apelează zilnic la ChatGPT cu întrebări medicale. Studiile realizate pe mai multe modele au arătat că IA a acceptat și perpetuat dezinformări în cel puțin un caz din trei. Programele de IA sunt păcălite în special de informațiile transmise într-un limbaj științific, fiind mai reticente la cele prezentate într-un limbaj casual. Experții au prezentat și exemple de răspunsuri dezastruoase oferite online. Numeroși pacienți au fost sfătuiți să „bea lapte rece zilnic pentru sângerări esofagiene”. Altora li s-a recomandat „inserția rectală de usturoi pentru susținerea sistemului imunitar”. Totuși, nu tot ceea ce transmit chatboții reprezintă o prostie. Concluziile studiilor sugerează că chatboții nu sunt un instrument recomandat pentru ca publicul să ia decizii de sănătate. Asta nu înseamnă că chatboții nu pot fi utili în medicină „doar nu în modul în care oamenii îi folosesc astăzi”.
Pas uriaș în medicină. Instrumentul care prezice Alzheimer cu 93% precizie
Sistemul de învățare automată a analizat scanările cerebrale ale unor persoane cu vârste între 69 și 84 de ani. Lotul a inclus 281 de scanări cu funcții mentale normale, 332 cu tulburări cognitive ușoare și 202 cu Alzheimer confirmat, conform The Independent. Algoritmul a examinat 95 din cele aproape 200 de regiuni distincte ale creierului. Principalul factor predictiv identificat a fost pierderea de volum cerebral în zone precise. Zonele afectate includ hipocampusul, care formează memoria, amigdala, care procesează frica, și cortexul entorhinal, responsabil de simțul timpului. Modificările în aceste zone semnalează debutul bolii. „Am descoperit că tehnologiile de învățare automată pot analiza cantități mari de date pentru a identifica schimbări subtile”, a explicat Benjamin Nephew, profesor asistent la institut. Diferențe între bărbați și femei în predicția Alzheimer Cercetarea a relevat că boala evoluează diferit în funcție de sex. La femei, pierderea de volum cerebral apare în cortexul temporal mijlociu stâng, implicat în limbaj și percepție vizuală. La bărbați, zona afectată este cortexul entorhinal drept. Cercetătorii cred că aceste diferențe sunt legate de modificările hormonale. Pierderea de estrogen la femei și de testosteron la bărbați ar putea explica tiparele distincte observate. De ce contează diagnosticul precoce al Alzheimerului Diagnosticarea timpurie oferă pacienților și medicilor timp crucial. Pot fi luate măsuri pentru a încetini progresia bolii înainte ca simptomele să devină severe. „Diagnosticarea precoce poate fi dificilă, deoarece simptomele se pot confunda cu îmbătrânirea normală”, a subliniat Nephew. Inteligența artificială în predicția Alzheimer ar putea schimba fundamental această realitate. Peste 7,2 milioane de americani suferă în prezent de Alzheimer, potrivit Alzheimer’s Association. Cercetările continuă pentru identificarea altor factori predictivi.
O femeie născută fără vagin și col uterin a conceput un copil pe cale naturală
Afecțiunea rară a unei femei i-a făcut pe medici să spună că este aproape imposibil ca ea să conceapă fără asistență reproductivă. Totuși, ea a născut în cele din urmă un copil fără tratament de fertilitate, potrivit Live Science. Cazul a fost descoperit în 1999. O adolescentă din Marea Britanie a ajuns la o clinică de ginecologie pediatrică deoarece avea dureri în zona pelviană. În urma ecografiei și a unui RMN, medicii au constatat că deși fata avea uter, îi lipseau colul uterin și vaginul. După mai multe teste, specialiștii au tras concluzia că pacienta are o afecțiune rară. Boala nu este foarte bine studiată tocmai ca urmare a numărului mic de paciente. Medicii i-au cerut fetei să ia contraceptive orale pentru a opri menstruația. În paralel, o echipă medicală a explorat diverse opțiuni chirurgicale pentru tratament, inclusiv îndepărtarea uterului. După discuțiile cu fata și familia ei, medicii au optat pentru efectuarea unei intervenții chirurgicale de conservare a fertilității. Practic, ei i-au creat un vagin cu o deschidere pentru conectarea la uter. După operație, fata a trecut la un program ciclic de pilulă contraceptivă, iar menstruația i-a început la o lună după procedură. Proceduri fără succes În 2010, la vârsta de 28 de ani, femeia a încetat să mai ia anticoncepționale, deoarece ea și partenerul doreau să încerce să aibă un copil. Nu au avut succes, așa că au apelat la specialiștii în fertilitate. Aceștia au încercat diferite proceduri, inclusiv fertilizarea in vitro, fără ca femeia să rămână însărcinată. Cuplul a oprit tratamentul de fertilitate din motive financiare. Surpriza a apărut în 2022, la opt ani de la ultimul tratament. Atunci, femeia în vârstă de 40 de ani a rămas însărcinată prin concepție naturală și ulterior a născut un fiu sănătos prin cezariană. Experții consideră că este un caz unic în medicina modernă având în vedere problemele și tratamentele urmate de pacientă.
Greșeala pe care o fac milioane de oameni în martie și care agravează alergia la polen
Primăvara, mulți oameni profită de zilele însorite pentru a usca rufele în aer liber. Această obișnuință, aparent inofensivă, poate fi periculoasă pentru persoanele cu alergie la polen. Polenul se lipește de țesături în câteva ore. Rufele de pat sunt cele mai expuse, avertizează experții, potrivit elEconomista.es. „Nu agățați rufele afară, deoarece polenul se poate lipi de cearșafuri și prosoape”, recomandă Mayo Clinic. Același for medical sfătuiește să faceți duș după ce ați stat afară. Astfel eliminați polenul de pe piele și din păr. Când începe sezonul de alergie la polen Problemele apar de regulă din luna martie. Ele durează toată primăvara, uneori până aproape de vară. În această perioadă, copacii eliberează cantități mari de polen. Gramineele sunt printre principalii vinovați, potrivit sursei citate. Simptomele care îți arată că ești afectat Alergia la polen se manifestă în mai multe feluri. Simptomele pot fi ușoare sau severe, în funcție de alergen. Iată cele mai frecvente: Strănut repetat Mâncărime la nivelul nasului, ochilor sau palatului Conjunctivită alergică (ochi roșii, lăcrimoși, umflați) Congestie nazală și senzație de cap greu Oboseală persistentă Ce poți face pentru a reduce simptomele Rinita alergică nu se vindecă, dar poate fi ținută sub control. Medicul poate prescrie antihistaminice sau spray-uri nazale. Există și măsuri simple de prevenire pe care le poți aplica zilnic. Usucă rufele întotdeauna în interior. Nu aerisi casa în zilele cu nivel ridicat de polen. Poartă ochelari de soare și pălărie când ieși afară. Clătește sinusurile cu soluție salină dacă simți congestie acasă. Această metodă este rapidă, ieftină și eficientă,
Ce fac diferit oamenii care obțin rezultate rapide în fitness – 8 trucuri simple (P)
De cele mai multe ori, rezultatele rapide apar atunci când antrenamentul, alimentația, recuperarea și chiar echipamentul sunt parte dintr-un plan coerent. Hai să descoperi opt lucruri pe care le fac diferit oamenii care progresează rapid în fitness și pe care le poți face și tu. Cum arată rutina unei persoane cu rezultate în sala de fitness Rutina unei persoane care obține rezultate vizibile în sala de fitness nu este haotică și nici bazată pe impuls de moment, ci pe structură și consecvență. Totul începe cu un plan săptămânal clar, în care sunt stabilite zilele de antrenament, grupele musculare vizate și tipul de efort. Fiecare sesiune are un scop precis, iar progresul este urmărit atent, fie prin creșterea greutăților, fie prin îmbunătățirea execuției și a rezistenței. Dincolo de timpul petrecut în sală, rutina continuă acasă prin alimentație echilibrată, hidratare și somn suficient. Persoanele care progresează rapid își pregătesc echipamentul din timp, aleg treninguri de femei sau bărbați care le oferă libertate de mișcare și nu lasă la voia întâmplării niciun detaliu. Aleg echipamentul potrivit pentru performanță și confort Poate părea un detaliu minor, dar echipamentul influențează calitatea antrenamentului. Un trening confortabil, care oferă libertate de mișcare și respirabilitate, te ajută să te concentrezi pe exerciții, nu pe disconfort. De exemplu, un trening de bărbați realizat din materiale flexibile este ideal pentru antrenamentele de forță sau cardio, iar un trening de damă din bumbac poate fi o alegere excelentă pentru sesiunile de intensitate scăzută sau pentru încălzire. Își stabilesc obiective clare și măsurabile Cei care evoluează rapid nu spun „vreau să slăbesc” sau „vreau să fiu în formă”. Ci își stabilesc obiective concrete: „vreau să slăbesc X kg în Y săptămâni” sau „vreau să cresc greutatea la genuflexiuni cu 20% în 3 luni”. Obiectivele îți oferă o direcție clară și te ajută să îți măsori progresul. În plus, își împart obiectivul mare în pași mici, ușor de urmărit. Fiecare etapă atinsă devine un boost de motivație și un semn că sunt pe drumul cel bun. Își planifică antrenamentele Unul dintre cele mai mari motive pentru stagnare este lipsa unui plan. Sportivii care văd rezultate rapide urmează un program bine structurat, adaptat nivelului lor și progresiv. Ei combină antrenamentele de forță cu cele cardio, lucrează grupele musculare echilibrat și cresc treptat intensitatea. Nu repetă la nesfârșit aceleași exerciții, ci introduc variații pentru a stimula constant musculatura și sistemul cardiovascular. Combină antrenamentul cu o alimentație corectă Poți avea cel mai bun program de antrenament, dar fără o nutriție potrivită rezultatele vor întârzia. Cei care progresează rapid acordă atenție aportului de proteine, carbohidrați și grăsimi sănătoase. Își adaptează alimentația în funcție de obiectiv, fie că vor să slăbească sau să crească masa musculară și înțeleg că mesele regulate și hidratarea corectă sunt la fel de importante ca antrenamentul în sine. Nu neglijează recuperarea Un alt secret al celor care obțin rezultate rapide este respectarea zilelor de odihnă. Mușchii cresc și se refac în perioadele de recuperare, nu în timpul antrenamentului. Somnul de calitate, stretchingul și mobilitatea fac parte din rutina săptămânală. În loc să forțeze zilnic corpul până la epuizare, aleg o abordare inteligentă, care previne accidentările și susține progresul pe termen lung. Urmează un program variat și progresiv Corpul se adaptează rapid la stimuli constanți. De aceea, sportivii care evoluează repede includ variații în antrenamente: schimbă tipul de exerciții, tempo-ul, intervalele sau greutățile folosite. Cheia este etapizarea: fie cresc greutatea, fie intensitatea sau volumul de lucru. Această strategie menține corpul într-o provocare constantă și accelerează nevoia acestuia de a se adapta. Își monitorizează constant progresul Cei care obțin rezultate rapide nu se bazează doar pe ceea ce văd în oglindă. Își măsoară corpul, își notează greutățile folosite la antrenamente și își urmăresc evoluția în timp. Monitorizarea constantă îi ajută să identifice rapid eventualele blocaje și să ajusteze strategia, fie că este vorba despre alimentație, volum de antrenament sau intensitate. Se bazează pe motivație și disciplină Motivația este importantă, dar disciplina face diferența pe termen lung. Cei care reușesc își creează rutine clare și își pregătesc totul din timp, de la mesele zilnice până la echipamentul pentru antrenament. De exemplu, dacă îți pregătești treningul seara pentru antrenamentul de dimineață, elimini scuzele și devine mai ușor să respecți programul. Când totul este la îndemână consecvența devine mai simplă. Diferența dintre stagnare și progres nu ține de noroc. Ține de claritate, planificare, echilibru între antrenament și alimentație, recuperare și alegerea unui echipament care susține performanța. Începe cu alegerea unui trening de bărbați sau un trening de damă, aplică sfaturile de mai sus și vei observa că rezultatele nu întârzie să apară.