Un efect neașteptat al tatuajelor ridică îngrijorări privind sănătatea ochilor
O boală oculară inflamatorie rară, asociată tatuajelor, atrage tot mai multă atenție după ce zeci de cazuri au fost identificate în Australia. Cercetătorii au documentat 40 de cazuri de uveită asociată tatuajelor, o afecțiune care poate amenința vederea și care ar putea fi mai frecventă decât se credea anterior, scrie ZME. Cazurile au intrat în atenția medicilor după ce pacienți au început să-și piardă vederea fără o cauză evidentă. Inițial, medicii au suspectat infecții comune, însă investigațiile suplimentare au indicat o inflamație de natură imună. În cazul acesteia, declanșatorul a fost identificat într-un tatuaj realizat cu ani în urmă. Cum se dezvoltă uveita asociată tatuajelor Uveita apare atunci când sistemul imunitar provoacă inflamația uveei, stratul mijlociu al ochiului, care include irisul, corpul ciliar și coroida. Simptomele includ vedere încețoșată, roșeață, durere și sensibilitate la lumină. Fără tratament prompt, afecțiunea poate duce la glaucom sau la pierderea permanentă a vederii. Specialiștii consideră că pigmenții din tatuaje pot declanșa o reacție imună care afectează, din greșeală, țesutul ocular. Mecanismul biologic exact rămâne neclar. Cazurile raportate implică cel mai frecvent cerneala neagră, dar au fost asociate și pigmenți roșii sau roz. Simptomele apar, de regulă, la unu-doi ani după realizarea tatuajului, însă în unele situații au fost raportate chiar și după decenii. Mulți pacienți aveau tatuaje realizate în străinătate, ceea ce îngreunează identificarea compoziției pigmenților. Provocări în tratament și riscuri pe termen lung Majoritatea pacienților necesită tratament îndelungat cu medicamente care suprimă sistemul imunitar. Doar un număr redus a reușit să-și mențină vederea normală pe parcursul terapiei. Medicii semnalează dificultăți în reducerea tratamentului fără reapariția simptomelor. Deși riscul general rămâne scăzut, având în vedere numărul mare de persoane tatuate, concentrarea cazurilor ridică îngrijorări în rândul comunității medicale. Cercetătorii analizează și posibile legături cu sarcoidoza, o altă boală inflamatorie. Factorii genetici și particularitățile răspunsului imun ar putea influența susceptibilitatea la complicații. Conștientizare și diagnostic precoce Oftalmologii subliniază importanța diagnosticării timpurii la pacienții tatuați care prezintă inflamații oculare inexplicabile. În timp ce tatuajele rămân extrem de populare, experții speră că o mai bună informare și reglementare a pigmenților ar putea reduce riscurile.
Un lucru simplu ar putea face diferența în apariția simptomelor Alzheimer
Un somn profund suficient ar putea fi una dintre cele mai eficiente metode de protejare a creierului împotriva bolii Alzheimer. Un studiu realizat de cercetători de la Universitatea din California, Berkeley, Universitatea Stanford și UC Irvine sugerează că somnul profund poate menține memoria chiar și la persoanele care prezintă semne timpurii ale modificărilor cerebrale asociate cu Alzheimer, scrie ScienceAlert. Somnul profund și reziliența creierului Studiul a urmărit 62 de adulți vârstnici sănătoși din punct de vedere cognitiv și a analizat activitatea cerebrală în timpul somnului. Cercetătorii au descoperit că participanții cu niveluri mai ridicate de proteine beta-amiloid au avut performanțe mai bune la testele de memorie atunci când au beneficiat de mai mult somn profund. Acumularea de beta-amiloid este considerată un marker important al bolii Alzheimer. Totuși, persoanele care au dormit profund au părut mai rezistente la efectele acesteia. Cei cu modificări cerebrale similare, dar cu mai puțin somn profund, au obținut rezultate mai slabe la testele de memorie. Oamenii de știință s-au concentrat în mod special pe somnul cu unde lente din faza non-REM, cea mai profundă etapă a somnului. Alte faze ale somnului nu au prezentat același efect protector. Cum poate proteja somnul memoria Experții descriu somnul profund drept o „plasă de siguranță” pentru memorie. În această fază, creierul consolidează informațiile și elimină deșeurile acumulate pe parcursul zilei. Cercetările anterioare sugerează că somnul perturbat poate accelera acumularea de beta-amiloid. Deși somnul insuficient este atât un factor de risc, cât și un simptom al Alzheimerului, rezultatele întăresc ideea că somnul este un factor modificabil. Cercetătorii cred că îmbunătățirea calității somnului ar putea întârzia declinul cognitiv. Sunt necesare studii pe termen lung pentru a confirma dacă creșterea duratei somnului profund, de-a lungul anilor, poate reduce semnificativ riscul de Alzheimer. Modalități practice de a îmbunătăți somnul profund Specialiștii spun că există pași concreți pentru a crește calitatea somnului. Evitarea cafelei în a doua parte a zilei, limitarea timpului petrecut în fața ecranelor înainte de culcare, exercițiile fizice regulate și un duș cald seara pot ajuta. Studiul sugerează, de asemenea, că somnul natural poate fi mai benefic decât utilizarea pastilelor pentru somn. Unele medicamente favorizează faze mai superficiale ale somnului și pot avea efecte secundare. Boala Alzheimer afectează milioane de oameni la nivel global. Deși nu există un tratament curativ, îmbunătățirea somnului profund ar putea fi un pas simplu pentru protejarea sănătății creierului pe termen lung.
Ce spun psihologii despre oamenii care nu postează pe rețelele sociale
Într-o lume dominată de distribuirea constantă a experiențelor, alegerea de a nu posta pe rețelele sociale poate părea neobișnuită. Totuși, psihologia sugerează că persoanele care își documentează rar viața online nu sunt antisociale. Mai degrabă, ele ar fi descoperit că a trăi pe deplin un moment și a-l pregăti pentru consum public sunt două activități mentale care concurează între ele, scrie GlobalEnglishEditing. A trăi versus a documenta Cercetătorii subliniază tot mai des limitele atenției umane. Atunci când oamenii se gândesc la descrieri, unghiuri sau reacțiile publicului, o parte din atenție se mută de la experiența reală. Creierul nu poate rămâne complet ancorat în prezent atunci când editează mental momentul pentru public. Psihologii descriu acest fenomen ca o tensiune între prezență și performanță. A trăi presupune implicare directă în imagini, sunete și emoții. A documenta presupune distanțare și evaluarea modului în care experiența va fi percepută. Studiile despre atenție și mindfulness sugerează că focalizarea divizată reduce profunzimea emoțională. Atunci când experiențele sunt filtrate prin validare socială, ele pot părea mai puțin autentice. Ce arată cercetările despre cei care nu postează Contrar stereotipurilor, persoanele care postează rar despre ele însele nu sunt neapărat retrase social. Cercetările indică faptul că acestea pot valoriza mai mult intimitatea, autonomia și satisfacția interioară decât feedbackul public. Limitarea utilizării rețelelor sociale a fost asociată cu reducerea anxietății și îmbunătățirea stării de bine. Fără presiunea de a distribui sau reacționa imediat, mulți oameni declară că se simt mai liniștiți și mai centrați. Specialiștii observă că nevoia frecventă de a posta poate ascunde nevoi mai profunde, precum validarea, recunoașterea sau conexiunea, care pot fi împlinite mai bine în viața offline. Puterea tăcerii digitale Alegerea de a nu face publice momentele personale poate consolida relațiile și poate aprofunda experiențele. Realizările private sunt adesea mai semnificative atunci când nu sunt măsurate în aprecieri sau comentarii. Psihologii subliniază că problema nu este tehnologia în sine, ci obiceiul documentării constante, care poate dilua prezența. Pași mici, precum păstrarea unor experiențe doar pentru sine, pot restabili echilibrul. Mulți dintre cei care nu postează spun că au amintiri mai bogate și o conștientizare emoțională mai puternică. Pe măsură ce rețelele sociale continuă să modeleze viața modernă, psihologia evidențiază un adevăr simplu: a trăi autentic și a distribui constant trag atenția în direcții diferite. Cei care postează mai puțin nu sunt deconectați de lume. S-ar putea să fie, pur și simplu, mai conectați la moment.
5 scrieri antice pe care nici tehnologia modernă nu le poate descifra
Scrierile antice promit să dezvăluie tainele civilizațiilor dispărute. Totuși, în ciuda deceniilor de cercetări și a tehnologiei moderne, mai multe sisteme de scriere rămân nedescifrate, potrivit TheCollector. Cercetătorii continuă să dezbată dacă anumite semne reprezintă artă, simboluri ritualice sau scriere propriu-zisă. Fără inscripții bilingve precum Piatra din Rosetta, spargerea acestor coduri rămâne extrem de dificilă. Linir A: Vocea minoicilor Liniar A a apărut în Creta în jurul anilor 1800-1450 î.e.n. Arheologul britanic Sir Arthur Evans a descoperit în 1900, la Knossos (insula Creta, Grecia), tăblițe de lut inscripționate cu acest sistem. Scrierea aparținea civilizației minoice, o societate care a înflorit înaintea Greciei miceniene. Liniar A pare să combine semne silabice și logograme. Aproximativ o cincime dintre simboluri seamănă cu hieroglifele cretane, un alt sistem nedescifrat. Deși seamănă vizual cu Liniar B, scrierea miceniană ulterioară, cele două reprezintă limbi diferite. Majoritatea inscripțiilor păstrate sunt liste administrative scurte. Cel mai lung text cunoscut, descoperit în 2024 pe un sceptru de fildeș, conține 119 semne. Specialiștii cred că Liniar A era folosită pentru comerț și evidențe, însă limba minoică rămâne necunoscută. Enigmaticul Disc din Phaistos Descoperit în 1908 la Palatul din Phaistos, Grecia, acest disc din lut ars conține 241 de simboluri ștampilate, dispuse în spirală. Uniformitatea acestor simboluri sugerează o formă timpurie de „tipărire”. Acestea nu corespund nici scrierii Liniare A, nici unui alt sistem cunoscut. Unii cercetători pun la îndoială autenticitatea obiectului, deoarece nu a fost descoperit nimic similar. Interpretările variază de la imn religios la joc sau obiect ritualic. După mai bine de un secol, nicio descifrare nu a fost acceptată oficial. Scrierea civilizației din Valea Indului Civilizația din Valea Indului a dezvoltat una dintre cele mai avansate culturi urbane ale Antichității. Totuși, scrierea sa rămâne nedescifrată. Identificată pentru prima dată în 1875 pe un sigiliu de la Harappa, Pakistan, aceasta apare pe sigilii, ceramică și tăblițe mici. Există aproximativ 4.000 de exemple, însă majoritatea inscripțiilor sunt foarte scurte. Cea mai lungă are doar 34 de caractere. În 2025, cercetători tamili au sugerat posibile legături cu familia limbilor dravidiene, relansând dezbaterea. Totuși, specialiștii nu au ajuns la un acord clar asupra niciunei teorii. Rongorongo din Insula Paștelui Rongorongo este scrierea misterioasă a insulei Rapa Nui, cunoscută drept Insula Paștelui. Sculptată pe tăblițe de lemn, include aproape 600 de glife reprezentând oameni, animale și forme abstracte. Datarea cu radiocarbon din 2024 a confirmat că unele tăblițe preced contactul european. Aceasta susține ideea unei invenții locale independente. Cercetătorii consideră că scrierea urma un tipar bustrofedon, adică un rând era citit de la stânga la dreapta, iar următorul în sens invers, de la dreapta la stânga. O mare parte din cunoștințele despre Rongorongo s-a pierdut în timpul raidurilor sclavagiste din secolul al XIX-lea. Astăzi mai supraviețuiesc doar aproximativ 30 de tăblițe inscripționate. Simbolurile Vinča: cea mai veche scriere din Europa? Cunoscute drept „scrierea europeană veche”, simbolurile Vinča datează din jurul anului 5000 î.e.n., în sud-estul Europei, fiind descoperite în România și Serbia pe figurine și vase de lut. Unii cercetători susțin că reprezintă cea mai veche formă de scriere, anterioară cuneiformei și hieroglifelor egiptene. Alții cred că sunt simple simboluri ritualice. Dezbaterea continuă, deoarece limba de bază rămâne necunoscută. În ciuda progreselor în lingvistică și inteligență artificială, aceste cinci scrieri continuă să reziste descifrării. Fiecare reprezintă un capitol pierdut din istoria umanității. Până la noi descoperiri, mesajele lor rămân martori tăcuți ai civilizațiilor antice.
Postul intermitent poate avea un efect nesemnificativ asupra pierderii în greutate
Cercetătorii afirmă că practica populară de a posti în anumite zile ale săptămânii și de a mânca normal în celelalte „poate avea un efect nesemnificativ sau chiar nul asupra pierderii în greutate și a calității vieții”, scrie BBC. Totuși, ei susțin că postul intermitent ar putea îmbunătăți starea generală de sănătate prin modificări benefice ale anumitor funcții ale organismului, deși sunt necesare mai multe dovezi în acest sens. Exemple de post intermitent includ dieta 5:2 și restricționarea alimentației la un interval scurt de timp – de obicei aproximativ opt ore – în fiecare zi. Echipa de cercetători a analizat rezultatele a 22 de studii anterioare care au implicat aproape 2.000 de adulți pentru a afla dacă postul intermitent pe termen scurt (pe o perioadă de până la 12 luni) era mai eficient în a ajuta adulții să slăbească decât sfaturile dietetice standard sau lipsa totală a sfaturilor. Postul intermitent este o abordare relativ nouă în ceea ce privește pierderea în greutate și a câștigat popularitate în ultimii ani. Diferitele tipuri includ: consumul de alimente numai într-o perioadă stabilită în fiecare zi postul în anumite zile ale săptămânii alternarea între zile în care se mănâncă normal și zile în care se mănâncă foarte puțin În comparație cu sfaturile tradiționale privind dieta, cum ar fi reducerea aportului caloric și alimentația mai sănătoasă, analiza a constatat că postul intermitent nu a avut niciun efect sau a avut un efect nesemnificativ asupra pierderii în greutate sau a calității vieții. De asemenea, nu a avut niciun efect sau a avut un efect nesemnificativ în comparație cu persoanele cărora nu li s-au oferit sfaturi sau care așteptau sfaturi privind pierderea în greutate, deși efectul asupra calității vieții nu a fost clar. Luis Garegnani, autorul principal al studiului de la Universidad Hospital Italiano de Buenos Aires, a declarat că este îngrijorat de entuziasmul online în jurul postului. „Postul intermitent poate fi o opțiune rezonabilă pentru unele persoane, dar dovezile actuale nu justifică entuziasmul pe care îl vedem pe rețelele de socializare”, a spus el. Cu toate acestea, cercetătorii sunt de acord că fiecare persoană este diferită și că unele persoane ar putea beneficia de acest tip de post. „Medicii vor trebui să adopte o abordare individuală atunci când sfătuiesc un adult supraponderal să slăbească”, a declarat Eva Madrid, autoarea principală a studiului. Deși cercetătorii spun că sunt „moderat încrezători” în concluziile lor, ei sunt mai puțin încrezători în ceea ce privește alte elemente ale cercetării. Majoritatea studiilor pe care le-au analizat nu au utilizat cele mai solide metode și au inclus un număr mic de persoane, ceea ce a făcut dificilă determinarea efectelor reale. Revizuirea, publicată în Cochrane Database of Systematic Reviews, afirmă că sunt necesare mai multe cercetări pentru a analiza impactul postului intermitent asupra altor aspecte ale sănătății oamenilor, cum ar fi starea diabetului de tip 2 și a altor afecțiuni medicale subiacente. De asemenea, se menționează că există multe tipuri diferite de post intermitent și că sunt necesare mai multe detalii cu privire la modul în care acestea pot afecta separat bărbații și femeile, pe lângă persoanele cu indici de masă corporală diferiți și din țări diferite. Studiile din această analiză au fost realizate în Europa, America de Nord, China, Australia și America de Sud. „Percepția publică” Dr. Baptiste Leurent, profesor asociat de statistică medicală la University College London, a afirmat că, luate împreună, studiile individuale „oferă o indicație clară că postul intermitent oferă puține beneficii”. „Acesta este încă un exemplu de neconcordanță între percepția publică și dovezile științifice”, a adăugat el. Prof. Keith Frayn, profesor emerit de metabolism uman la Universitatea din Oxford, a afirmat că postul intermitent a fost promovat pe scară largă ca mijloc de slăbire, adesea pe baza afirmațiilor că ar avea „efecte speciale asupra metabolismului”. „Acest studiu arată că astfel de afirmații pot avea o relevanță redusă”, a spus el, adăugând că nu există „soluții rapide” pentru persoanele supraponderale sau obeze, în afară de reducerea aportului caloric. Este larg acceptat faptul că multe persoane consideră postul intermitent o modalitate bună de a evita creșterea în greutate, deși acest aspect nu a fost cercetat în cadrul studiului. De asemenea, postul intermitent a fost asociat cu reducerea colesterolului, a glicemiei și îmbunătățirea sănătății intestinale, ajutând persoanele să mănânce mai puțin. Se estimează că aproximativ 1,6 milioane de adulți din Marea Britanie utilizează injecții precum Wegovy și Mounjaro pentru a slăbi, acestea fiind achiziționate în principal pe bază de rețete private. Un studiu recent a descoperit că persoanele care încetează să mai utilizeze injecțiile pentru slăbit pot să se îngrașe din nou de patru ori mai repede decât cele care renunță la dieta convențională și la exercițiile fizice.
Ce au în comun copiii crescuți cu televizorul mereu pornit în fundal
Copiii care cresc în case unde televizorul este mereu pornit pot dezvolta obiceiuri unice de atenție. Profesorii spun că aceste tipare devin vizibile încă din primele săptămâni de școală, scrie GlobalEnglishEditing. Experții subliniază că nu este vorba despre a învinovăți părinții sau a demoniza televizorul. Mai degrabă, se evidențiază modul în care zgomotul constant de fundal poate influența concentrarea, învățarea și comportamentul. Cercetările sugerează că expunerea frecventă la televizor în fundal poate influența dezvoltarea atenției. Cadrele didactice raportează mai multe trăsături comune la acești elevi. Multitasking-ul devine o obișnuință Copiii crescuți cu televizorul mereu pornit învață adesea să își împartă atenția. Se obișnuiesc să își facă temele în timp ce emisiunile rulează în fundal. În clasă, acest obicei poate crea dificultăți. Profesorii observă probleme în menținerea concentrării asupra unei singure sarcini pentru perioade mai lungi. Nu este neapărat vorba despre un deficit de atenție. Mai degrabă, reflectă o adaptare la un mediu cu atenție divizată acasă. Durată mai scurtă a concentrării în medii structurate Studiile au asociat expunerea intensă la televizor în fundal cu o scurtare a duratei atenției. Schimbările rapide de imagini pot condiționa creierul să aștepte stimulare constantă. Într-un mediu școlar mai lent, acești copii pot deveni neliniștiți. Prelegerile lungi sau explicațiile detaliate pot părea dificile. Profesorii observă frecvent că atenția lor scade când ritmul lecției este lent. Adaptarea de la media rapidă la predarea constantă poate fi o provocare. Preferință puternică pentru învățarea vizuală Mulți dintre acești elevi reacționează mai bine la materiale vizuale. Creșterea cu povești transmise prin ecran influențează modul în care procesează informațiile. Pot întâmpina dificultăți la explicații exclusiv verbale. Însă diagramele, videoclipurile și materialele vizuale le captează rapid atenția. Profesorii spun că înțelegerea acestui stil de învățare poate crește implicarea. Strategiile vizuale pot îmbunătăți performanța academică. Confort cu zgomotul și stimularea intensă Copiii obișnuiți cu televizorul în fundal lucrează adesea mai bine cu un sunet ambiental. Liniștea poate părea inconfortabilă, nu relaxantă. Profesorii observă și o preferință pentru activități energice și stimulative. Sporturile, artele și sarcinile interactive le mențin atenția mai mult timp. În același timp, mulți demonstrează o adaptabilitate remarcabilă. Își pot schimba rapid atenția și gestionează mai ușor distragerile. Experții notează că viața modernă este rareori liniștită. Aceste adaptări timpurii îi pot pregăti pentru medii aglomerate și dinamice. Înțelegerea acestor obiceiuri de atenție poate ajuta profesorii să ajusteze strategiile. Schimbările mici în clasă pot susține mai bine diferite tipare de concentrare.
Oncologii avertizează: Acest obicei comun poate crește riscul de cancer
Un obicei comun de zi cu zi poate crește riscul de cancer mai mult decât își imaginează majoritatea. Oncologii spun că statul prelungit și lipsa mișcării pot crește în tăcere riscul de cancer, scrie Parade. Experții subliniază că riscul de cancer este influențat de stilul de viață. Cercetările sugerează că 30% până la 40% dintre cancere pot fi prevenite prin schimbări comportamentale. Deși genetica și mediul contează, inactivitatea fizică este un factor de risc modificabil major. Medicii spun că schimbările mici și constante pot reduce semnificativ riscul de cancer pe parcursul vieții. De ce un stil de viață sedentar crește riscul de cancer Oncologii avertizează că sedentarismul favorizează inflamația și dezechilibrele hormonale. Excesul de grăsime corporală poate declanșa inflamație cronică, un factor de risc cunoscut pentru cancer. Inactivitatea fizică este asociată și cu obezitatea și cancerul colorectal. Totuși, medicii spun că greutatea nu spune întreaga poveste. Chiar și fără creștere în greutate, statul excesiv afectează metabolismul și sensibilitatea la insulină. Poate reduce absorbția glucozei în mușchi și slăbi funcția sistemului imunitar. Experții mai arată că lipsa mișcării poate crește nivelul hormonilor sexuali. Acest lucru poate mări riscul de cancere sensibile la hormoni, precum cancerul de sân. Cum protejează exercițiile fizice organismul Activitatea fizică regulată scade nivelul insulinei și markerii inflamatori. De asemenea, îmbunătățește supravegherea imunitară și reglarea hormonală. Exercițiile susțin o compoziție corporală sănătoasă și sănătatea microbiomului intestinal. Împreună, aceste efecte creează un mediu mai puțin favorabil dezvoltării cancerului. Un studiu din 2025 publicat în British Journal of Sports Medicine a arătat rezultate promițătoare. Înlocuirea timpului sedentar cu activitate fizică a redus riscul de cancer cu până la 26%. CDC raportează că exercițiile reduc riscul pentru cel puțin opt tipuri de cancer. Printre acestea se numără cancerul de sân, colon, plămân, vezică, rinichi și stomac. Câtă mișcare este suficientă? American Cancer Society recomandă cinci ore de activitate moderată pe săptămână. Aceasta înseamnă aproximativ 45 de minute pe zi de mers alert sau exerciții similare. Un număr mai mare de pași zilnici este, de asemenea, asociat cu risc mai scăzut de cancer. Intensitatea contează mai puțin decât consecvența mișcării. Totuși, experții avertizează că nu este suficient să faci sport și apoi să stai toată ziua. Date recente arată că statul prelungit poate crește riscul de cancer chiar și la persoanele active. Medicii recomandă pauze scurte de mișcare la fiecare 30–60 de minute. Întâlnirile desfășurate în timpul unei plimbări, în loc de a sta la birou, și utilizarea birourilor reglabile pot reduce semnificativ timpul petrecut pe scaun. Oncologii spun că mișcarea este un instrument puternic de prevenție. Schimbările zilnice mici pot oferi protecție semnificativă în timp.
Oncologii avertizează: Acest obicei comun poate crește riscul de cancer
Un obicei comun de zi cu zi poate crește riscul de cancer mai mult decât își imaginează majoritatea. Oncologii spun că statul prelungit și lipsa mișcării pot crește în tăcere riscul de cancer, scrie Parade. Experții subliniază că riscul de cancer este influențat de stilul de viață. Cercetările sugerează că 30% până la 40% dintre cancere pot fi prevenite prin schimbări comportamentale. Deși genetica și mediul contează, inactivitatea fizică este un factor de risc modificabil major. Medicii spun că schimbările mici și constante pot reduce semnificativ riscul de cancer pe parcursul vieții. De ce un stil de viață sedentar crește riscul de cancer Oncologii avertizează că sedentarismul favorizează inflamația și dezechilibrele hormonale. Excesul de grăsime corporală poate declanșa inflamație cronică, un factor de risc cunoscut pentru cancer. Inactivitatea fizică este asociată și cu obezitatea și cancerul colorectal. Totuși, medicii spun că greutatea nu spune întreaga poveste. Chiar și fără creștere în greutate, statul excesiv afectează metabolismul și sensibilitatea la insulină. Poate reduce absorbția glucozei în mușchi și slăbi funcția sistemului imunitar. Experții mai arată că lipsa mișcării poate crește nivelul hormonilor sexuali. Acest lucru poate mări riscul de cancere sensibile la hormoni, precum cancerul de sân. Cum protejează exercițiile fizice organismul Activitatea fizică regulată scade nivelul insulinei și markerii inflamatori. De asemenea, îmbunătățește supravegherea imunitară și reglarea hormonală. Exercițiile susțin o compoziție corporală sănătoasă și sănătatea microbiomului intestinal. Împreună, aceste efecte creează un mediu mai puțin favorabil dezvoltării cancerului. Un studiu din 2025 publicat în British Journal of Sports Medicine a arătat rezultate promițătoare. Înlocuirea timpului sedentar cu activitate fizică a redus riscul de cancer cu până la 26%. CDC raportează că exercițiile reduc riscul pentru cel puțin opt tipuri de cancer. Printre acestea se numără cancerul de sân, colon, plămân, vezică, rinichi și stomac. Câtă mișcare este suficientă? American Cancer Society recomandă cinci ore de activitate moderată pe săptămână. Aceasta înseamnă aproximativ 45 de minute pe zi de mers alert sau exerciții similare. Un număr mai mare de pași zilnici este, de asemenea, asociat cu risc mai scăzut de cancer. Intensitatea contează mai puțin decât consecvența mișcării. Totuși, experții avertizează că nu este suficient să faci sport și apoi să stai toată ziua. Date recente arată că statul prelungit poate crește riscul de cancer chiar și la persoanele active. Medicii recomandă pauze scurte de mișcare la fiecare 30–60 de minute. Întâlnirile desfășurate în timpul unei plimbări, în loc de a sta la birou, și utilizarea birourilor reglabile pot reduce semnificativ timpul petrecut pe scaun. Oncologii spun că mișcarea este un instrument puternic de prevenție. Schimbările zilnice mici pot oferi protecție semnificativă în timp.
Studiu uriaș: terapia hormonală în menopauză nu este asociată cu risc mare de deces, așa cum se credea până acum
Terapia hormonală folosită pentru ameliorarea simptomelor menopauzei nu este asociată cu un risc mai mare de deces, potrivit unui studiu de mari dimensiuni realizat în Danemarca și publicat în revista The BMJ. Rezultatele susțin recomandările actuale, care indică acest tratament femeilor aflate la începutul menopauzei, cu simptome moderate sau severe și fără contraindicații medicale. Ce este terapia hormonală și de ce este folosită Terapia de substituție hormonală este utilizată pentru a reduce simptome frecvente ale menopauzei, precum bufeurile, tulburările de somn, schimbările de dispoziție, stările depresive. În ultimele două decenii, utilizarea acesteia a scăzut semnificativ, mai ales din cauza îngrijorărilor legate de siguranță. În același timp, datele despre efectele sale asupra mortalității au fost limitate. Cum a fost realizat studiul Cercetătorii au analizat registrele naționale din Danemarca și au urmărit femei născute între 1950 și 1977, începând cu vârsta de 45 de ani. Au fost excluse femeile cu antecedente de tromboză, boli hepatice, cancer de sân, uterin sau ovarian, intervenție de îndepărtare a ambelor ovare, utilizare anterioară a terapiei hormonale. Perioada medie de urmărire a fost de puțin peste 14 ani. În total, au fost analizate 876.805 femei, dintre care 11,9% au utilizat terapie hormonală, iar 5,4% au decedat pe durata studiului. Ce au descoperit cercetătorii După ajustarea factorilor care pot influența riscul de deces (vârstă, venit, boli preexistente etc.), cercetătorii nu au identificat diferențe semnificative între femeile care au folosit terapia hormonală și cele care nu au utilizat-o. De asemenea, nu s-a observat un risc crescut de deces nici în cazul utilizării timp de 10 ani sau mai mult și nici nu au existat diferențe clare privind mortalitatea prin boli cardiovasculare, accident vascular cerebral sau cancer. Un posibil beneficiu important Un rezultat notabil a fost observat la femeile între 45 și 54 de ani care au suferit îndepărtarea ambelor ovare din motive non-oncologice. În acest grup, utilizarea terapiei hormonale a fost asociată cu un risc de deces cu 27–34% mai mic comparativ cu cele care nu au urmat tratamentul. Există diferențe între formele de administrare? Datele sugerează că terapia administrată prin plasturi sau geluri aplicate pe piele (transdermic) ar putea fi asociată cu un risc ușor mai scăzut de deces decât lipsa tratamentului, însă cercetătorii spun că acest rezultat trebuie confirmat în studii viitoare. Ce avem de reținut Studiul este observațional, ceea ce înseamnă că nu poate demonstra o relație directă de cauză-efect. Totuși, dimensiunea mare a eșantionului și calitatea datelor oferă rezultate solide. Rezultatele studiului arată, deci, că terapia hormonală nu a fost asociată cu un risc mai mare de deces și că nu crește mortalitatea prin boli cardiovasculare sau cancer. Aceasta poate aduce beneficii femeilor care au suferit îndepărtarea ovarelor, iar forma transdermică ar putea fi chiar mai sigură, deși mai sunt necesare confirmări.
Alertă privind o boală tropicală dureroasă care s-ar putea extinde în aproape toată Europa. România are deja un caz de infectare
Potrivit analizei publicate în revista științifică Journal of the Royal Society Interface, virusul chikungunya poate fi transmis la temperaturi cu aproximativ 2,5°C mai scăzute decât se credea anterior. Această descoperire, combinată cu răspândirea țânțarului tigru (Aedes albopictus) în Europa, indică faptul că boala ar putea circula în mod constant între lunile iulie și august în mare parte a continentului și chiar din mai până în noiembrie în regiunile sudice, scrie 20minutos. La sfârșitul lunii ianurie, primul caz de acest fel a fost confirmat în România, potrivit lui Adrian Marinescu, managerul Institutului Național de Boli Infecțioase „Matei Balș”. Este vorba de un bărbat de 50 de ani. Virusul este mai adaptabil decât estimau specialiștii Studiul analizează modul în care temperatura influențează perioada de incubație a virusului în interiorul țânțarului, un factor esențial pentru transmiterea bolii. După ce insecta înțeapă o persoană infectată, virusul se dezvoltă în organismul acesteia și ajunge ulterior în saliva țânțarului, de unde poate infecta alte persoane. Pentru ca transmiterea să devină endemică, perioada de incubare trebuie să fie mai scurtă decât durata de viață a țânțarului, iar cercetătorii arată că acest lucru este deja posibil în numeroase regiuni europene. Analiza, realizată de specialiști ai Centrului pentru Ecologie și Hidrologie din Marea Britanie, se bazează pe date din 49 de studii anterioare. Rezultatele arată că virusul poate rămâne viabil chiar și la temperaturi de 13–14°C, mult sub pragul estimat anterior, de 16–18°C. Aceasta înseamnă că riscul de transmitere ar putea dura peste șase luni pe an în țări precum Spania, Portugalia, Italia sau Grecia și între trei și cinci luni în state din Europa Centrală și Occidentală, inclusiv Franța, Germania, Belgia sau Elveția. Încălzirea globală schimbă harta bolilor Până recent, iernile reci europene au limitat răspândirea țânțarului tigru și a bolilor asociate acestuia, acestea fiind caracteristice mai ales zonelor tropicale și subtropicale. Însă încălzirea accelerată a climei europene a permis insectei să se stabilească permanent în tot mai multe regiuni. În ultimii ani au fost deja raportate focare locale de chikungunya în aproximativ zece țări din sudul Europei, iar anul trecut Franța și Italia au înregistrat epidemii cu sute de cazuri. Cercetătorii avertizează că, pe măsură ce temperaturile cresc, „bariera naturală” care a protejat până acum Europa dispare treptat, ceea ce ar putea duce la focare tot mai frecvente în următorii ani. Ce este chikungunya și cât de periculoasă poate fi Boala a fost identificată pentru prima dată în Tanzania, în 1952, și infectează anual milioane de persoane în regiunile tropicale. Chikungunya provoacă febră și dureri articulare intense, care pot deveni invalidante și pot persista luni sau chiar ani. În unele cazuri, mai ales la copii mici și vârstnici, infecția poate avea evoluții severe. Studiile arată că până la 40% dintre pacienți continuă să sufere de artrită sau dureri articulare puternice chiar și la cinci ani după infectare.