Cercetătorii ar fi descoperit secretul Misterelor de la Eleusis din Grecia Antică
Timp de peste o mie de ani, Misterele Eleusine au rămas cel mai bin epăstrat secret al Greciei Antice. Oricine dezvăluia detalii despre ritual risca pedeapsa cu moartea, scrie IFLScience. Organizate anual în apropiere de Atena, ceremoniile erau dedicate zeițelor Demetra și Persefona. Demetra era zeița grâului și a agriculturii, iar Persefona, fiica sa, simboliza vegetația primăverii și moartea iernii, întruchipând renașterea naturii. Ritualul simboliza moartea, renașterea și ciclul agricol. Participanții se adunau la Eleusis după o lungă procesiune pe Calea Sacră. În interiorul unei săli imense, numită telesterion, inițiații consumau o băutură sacră. Istoricii au dezbătut mult timp ce conținea această băutură. Un nou studiu ar putea oferi acum un răspuns convingător. Misterul băuturii sacre Textele antice menționează o băutură din orz și mentă. Totuși, cercetătorii au suspectat că ar fi fost implicată o substanță psihoactivă. Unele relatări istorice descriu experiențe asemănătoare cu „moartea ego-ului” și renașterea spirituală. Opiumul este considerat puțin probabil, deoarece era utilizat frecvent în medicina greacă. Ciupercile halucinogene sunt, de asemenea, improbabile, din cauza metodelor limitate de cultivare. Atenția s-a concentrat în schimb asupra ergotului, o ciupercă ce infectează orzul. Ergotul produce alcaloizi halucinogeni asociați cu stări alterate de conștiință. Urme ale acestor compuși au fost descoperite anterior în situri rituale similare. Ar fi putut fi folosit ergotul toxic în siguranță? Ergotul este periculos în forma sa brută și poate provoca intoxicații severe. Epidemiile istorice de contaminare cu ergot au dus la îmbolnăviri și decese în masă. Cercetătorii au vrut să afle dacă preoții antici ar fi putut elimina toxinele. Ei au înmuiat mase de ergot într-o soluție alcalină obținută din apă și cenușă. După două ore, compușii toxici au fost eliminați. Procesul a transformat ciuperca în substanțe psihoactive similare cu LSA (amida acidului lisergic), cunoscută și sub numele de ergină, un alcaloid natural cu efecte halucinogene. LSA produce efecte psihedelice, deși mai blânde decât LSD. Compusul a fost folosit și în ritualuri antice din Mesoamerica. Un posibil psihedelic antic Descoperirile sugerează că preotesele ar fi putut prepara ergotul în siguranță. Orzul infectat ar fi putut furniza ingredientul esențial. Studiul a fost publicat recent în revista Scientific Reports. Deși Misterele rămân parțial ascunse în istorie, știința începe să lumineze trecutul.
Experții dezvăluie ce tip de sare ajută la scăderea tensiunii arteriale
Înlocuirea sării de masă tradiționale cu sare cu potasiu poate contribui la reducerea tensiunii arteriale, păstrând în același timp gustul preparatelor. Dieteticienii spun că această modificare simplă poate sprijini sănătatea cardiovasculară atunci când este folosită corect, potrivit EatingWell. Cum susține sarea cu potasiu sănătatea inimii Majoritatea sării de masă conține clorură de sodiu, care poate crește tensiunea arterială. Un aport ridicat de sodiu este asociat cu hipertensiune și boli cardiovasculare. Sarea cu clorură de potasiu înlocuiește o parte sau tot sodiul cu potasiu. Cercetările arată că această schimbare poate reduce tensiunea arterială cu aproximativ 5,6/2,9 mm Hg. Chiar și scăderile mici pot reduce riscurile cardiovasculare pe termen lung. Sodiul crește volumul de sânge prin retenție de lichide. Potasiul acționează diferit, ajutând la relaxarea vaselor de sânge și la eliminarea sodiului din organism. Acest echilibru susține valori mai sănătoase ale tensiunii arteriale. Totuși, experții atrag atenția că aproximativ 70% din aportul de sodiu provine din alimente procesate. Înlocuirea sării acasă ajută, dar schimbările alimentare mai ample sunt esențiale. Cum să folosești în siguranță sarea cu potasiu Sarea cu potasiu se comercializează sub denumiri precum „Sare ușoară fără sodiu”, „Sare cu conținut redus de sodiu” sau „Sare de potasiu”. Dieteticienii recomandă utilizarea cu moderație și ca înlocuitor parțial. Produsele care înlocuiesc mai mult de jumătate din sodiu pot avea un gust ușor amar. De asemenea, pot influența rezultatele la copt. Înlocuirea treptată este, de obicei, cea mai eficientă. Cine ar trebui să evite sarea cu potasiu Sarea cu potasiu nu este sigură pentru toată lumea. Persoanele cu boli de rinichi sau cu probleme renale ar trebui să o evite. Cei care iau inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA), sartani (ARB) sau diuretice care economisesc potasiul ar trebui să consulte medicul înainte. Un exces de potasiu poate fi periculos în aceste situații. Experții recomandă și intensificarea gustului cu ierburi aromatice, condimente, citrice și oțet. Combinate cu alimente bogate în potasiu, aceste alternative pot susține natural sănătatea inimii.
Un pas major în medicină: Mecanismul care ajută plămânii să se repare singuri, descoperit de cercetători
Cercetătorii de la Mayo Clinic, Florida, au identificat un comutator molecular care determină modul în care celulele pulmonare răspund la leziuni. Descoperirea arată cum anumite celule aleg între repararea țesutului afectat și luptă împotriva infecției. Oamenii de știintă afirmă că rezultatele ar putea remodela terapiile regenerative viitoare pentru bolile pulmonare cronice, potrivit SciTechDaily. Studiul, publicat în Nature Communications, se concentrează pe un mecanism esențial din interiorul celulelor alveolare. Potrivit autorului principal, Douglas Brownfield, aceste celule specializate nu pot îndeplini simultan funcțiile de reparare și apărare. Înțelegerea acestei diviziuni biologice a muncii ar putea ajuta medicii să restabilească echilibrul atunci când acesta este afectat de boală. Rolul dublu al celulelor stem alveolare Cercetarea vizează celulele alveolare de tip 2 (AT2), esențiale pentru funcția pulmonară. Acestea mențin deschise alveolele prin producerea de proteine protectoare în timpul respirației. Totodată, acționează ca celule stem de rezervă care regenerează celulele alveolare de tip 1, responsabile de transferul oxigenului în sânge. În afecțiuni precum fibroza pulmonară, BPOC și infecțiile virale severe, inclusiv COVID-19, celulele AT2 își pierd adesea capacitatea de regenerare. Până în prezent, mecanismul acestei disfuncții nu era pe deplin înțeles. Un „clește” molecular controlează repararea pulmonară Folosind secvențiere la nivel de celulă unică și tehnici avansate de imagistică, cercetătorii au urmărit evoluția celulelor AT2 după leziuni. Ei au descoperit că noile celule AT2 rămân flexibile timp de una până la două săptămâni înainte de a se stabiliza într-o stare permanentă. Această tranziție este reglată de un circuit molecular care implică PRC2, C/EBPα și DLK1. Proteina C/EBPα acționează ca un „clește” care limitează comportamentul de tip stem al celulelor. Pentru a repara țesutul, celulele AT2 adulte trebuie să elibereze acest „clește”. Același comutator influențează și decizia celulelor de a prioritiza apărarea imună în detrimentul regenerării. Acest lucru poate explica de ce infecțiile întârzie vindecarea la pacienții cu boli pulmonare cronice. Noi direcții pentru medicina regenerativă Cercetătorii consideră că ajustarea activității C/EBPα ar putea îmbunătăți repararea pulmonară și reduce formarea cicatricilor. Descoperirea ar putea contribui și la identificarea unor biomarkeri care semnalează blocarea celulelor într-o stare neregenerativă. Rezultatele studiului consolidează direcțiile actuale de prevenire a insuficienței organelor și de restaurare a funcției pulmonare prin intervenții de medicină regenerativă. În prezent, oamenii de știință testează metode de manipulare a acestui comutator celular în celule pulmonare umane.
Studiu: Bărbații își pierd cromozomul Y odată cu vârsta. Ce impact are asupra sănătății?
Pe măsură ce înaintează în vârstă, mulți bărbați își pierd treptat cromozomul Y dintr-o parte din celule. Cercetări recente sugerează că această modificare genetică ar putea contribui la riscuri serioase pentru sănătate și la reducerea speranței de viață, scrie LiveScience. Oamenii de știință credeau anterior că pierderea cromozomului Y are un impact redus. Acest cromozom conține relativ puține gene, dincolo de cele implicate în determinarea sexului masculin. Totuși, tot mai multe dovezi leagă pierderea cromozomului Y de boli cardiovasculare, cancer și afecțiuni neurodegenerative. Pierderea cromozomului Y crește odată cu vârsta Testele genetice avansate arată că pierderea cromozomului Y devine mai frecventă în timp. Aproximativ 40% dintre bărbații de 60 de ani prezintă această pierdere în unele celule sanguine. La 90 de ani, procentul ajunge la circa 57%. Factorii de mediu pot accelera procesul. Fumatul și expunerea la substanțe cancerigene cresc probabilitatea pierderii cromozomului Y. Aceasta apare doar în anumite celule, creând un mozaic genetic în organism. Cercetătorii au observat și că celulele lipsite de cromozom Y se pot multiplica mai rapid. Acest avantaj biologic ar putea favoriza dezvoltarea tumorilor. Legături cu boli cardiace, cancer și Alzheimer Studii recente de amploare au asociat pierderea cromozomului Y cu bolile cardiovasculare. Bărbații peste 60 de ani cu frecvență ridicată a pierderii prezintă risc crescut de infarct. Au fost identificate legături și cu boli renale și disfuncții ale sistemului imunitar. O frecvență mai mare a pierderii cromozomului Y a fost observată la pacienții cu Alzheimer. De asemenea, este asociată cu evoluții mai grave în mai multe tipuri de cancer. Pierderea cromozomului Y este frecventă și în celulele canceroase. Deși corelațiile sunt puternice, relația cauzală este încă studiată. Unii cercetători consideră că pierderea cromozomului Y ar putea influența direct reglarea imunitară și procesele de reparare celulară. De ce contează pierderea cromozomului Y Deși mic, cromozomul Y conține gene implicate în reglarea activității genetice. Unele dintre acestea acționează ca supresoare tumorale. Altele influențează funcția imunitară și stabilitatea celulară. În timp ce femeile au doi cromozomi X, bărbații se bazează pe un X și un Y. Pierderea cromozomului Y poate perturba acest echilibru genetic. Dezechilibrul ar putea contribui la inflamație și la progresia bolilor. Implicații pentru îmbătrânire și longevitate Cercetătorii analizează dacă pierderea cromozomului Y ar putea deveni un biomarker. Detectarea timpurie ar putea identifica bărbații cu risc crescut de boli asociate vârstei. Înțelegerea mecanismelor implicate ar putea îmbunătăți strategiile de prevenție. Descoperirea schimbă percepțiile tradiționale despre îmbătrânirea masculină și genetică.
6 obiceiuri recomandate de cardiologi care întăresc sănătatea inimii
Bolile de inimă rămân principala cauză de deces în Statele Unite. Cu toate acestea, cardiologii afirmă că majoritatea problemelor cardiovasculare pot fi prevenite, scrie AOL. Specialiștii pun accent pe o abordare mai amplă a stilului de viață, care depășește simpla mișcare. De la alimentație și gestionarea stresului până la conexiuni sociale și monitorizarea tensiunii arteriale, obiceiurile zilnice joacă un rol esențial în protejarea inimii. Iată cele șase obiceiuri pe care cardiologii le recomandă pentru sănătatea inimii pe termen lung. 1. Urmează o dietă mediteraneană Cardiologii recomandă constant dieta mediteraneană pentru protecția cardiovasculară. Aceasta pune accent pe fructe, legume, cereale integrale, pește și proteine slabe. Carnea roșie, grăsimile saturate, zaharurile adăugate și excesul de sare ar trebui limitate. Studiile arată că acest model alimentar scade tensiunea arterială și reduce riscul de infarct. De asemenea, ajută la prevenirea diabetului de tip 2 și a accidentului vascular cerebral. Experții subliniază importanța consecvenței, nu a perfecțiunii. 2. Consolidează relațiile sociale Relațiile sociale puternice sunt tot mai des recunoscute ca factor de protecție pentru inimă. Singurătatea a fost asociată cu rate mai mari de boli cardiovasculare și insuficiență cardiacă. Timpul petrecut cu familia și prietenii reduce stresul și susține obiceiuri sănătoase. Echilibrul emoțional influențează direct sănătatea cardiovasculară pe termen lung. 3. Fă mișcare regulat, în moduri care îți plac American Heart Association recomandă 150 de minute de exerciții moderate pe săptămână. Cardiologii spun că cea mai bună activitate este cea pe care o poți menține constant. Mersul pe jos, antrenamentele de forță și exercițiile cardio susțin funcția inimii. Mișcarea regulată îmbunătățește circulația și reduce riscul cardiovascular. 4. Gestionează stresul cronic Stresul pe termen lung crește tensiunea arterială și inflamația. De asemenea, poate declanșa comportamente nesănătoase care afectează inima. Practici simple precum respirația profundă, tehnicile de relaxare sau plimbările zilnice pot ajuta. Chiar și câteva minute de relaxare pe zi pot face diferența. 5. Monitorizează tensiunea arterială Hipertensiunea arterială se dezvoltă adesea fără simptome evidente. Totuși, valorile crescute susținute pot afecta inima, rinichii și creierul. O tensiune normală este sub 120/80 mm Hg. Specialiștii recomandă monitorizare regulată și colaborare cu medicul. 6. Regândește relația cu alcoolul Consumul moderat de alcool rămâne un subiect controversat în cardiologie. Deși poate reduce stresul în contexte sociale, alcoolul crește inflamația și afectează somnul. Cardiologii recomandă moderație sau evitarea completă, în funcție de riscul individual. Înțelegerea propriilor limite este esențială pentru protejarea inimii. Experții sunt de acord că sănătatea inimii necesită o strategie complexă și echilibrată. Alimentația echilibrată, echilibrul emoțional, mișcarea și prevenția medicală funcționează împreună. Persoanele cu simptome sau factori de risc ar trebui să consulte un medic pentru evaluare.
O bacterie periculoasă ar putea deveni o nouă armă împotriva cancerului
Oamenii de știință au creat o tulpină slăbită de Listeria monocytogenes care ar putea deveni un tratament inovator împotriva cancerului. Cercetătorii de la Universitatea California, Berkeley spun că bacteria modificată activează mecanisme puternice ale sistemului imunitar, scrie ScienceBlog. Tulpina, denumită QUAIL, a fost concepută pentru a stimula imunitatea fără a provoca infecții. Descoperirile ar putea deschide un nou capitol în imunoterapia oncologică, axat pe imunitatea înnăscută, nu pe cea adaptativă. De la agent patogen periculos la instrument terapeutic Listeria monocytogenes este o bacterie transmisă prin alimente, cunoscută pentru infecțiile grave pe care le poate provoca. Ea invadează celulele, evită apărarea imună și se răspândește între țesuturi. Profesorul Daniel Portnoy și echipa sa au creat o versiune cu patru mutații genetice. Tulpina modificată, QUAIL, nu mai conține patru gene esențiale pentru progresia bolii. Spre deosebire de versiunile anterioare, QUAIL nu poate supraviețui în sânge, intestin sau vezica biliară. Totuși, poate crește temporar în interiorul celulelor, suficient pentru a declanșa o reacție imună puternică. Cercetătorii cred că această activare țintită ar putea mobiliza în siguranță sistemul imunitar împotriva cancerului. Activarea celulelor T gamma delta Încercările anterioare de a folosi Listeria în terapia cancerului au avut rezultate mixte. Studiile clinice nu au generat răspunsul citotoxic T anticipat. În schimb, cercetătorii au observat activarea celulelor T gamma delta. Acestea fac parte din imunitatea înnăscută. Ele atacă celulele aflate în suferință fără a recunoaște markeri tumorali specifici. Portnoy explică faptul că tumorile creează un mediu imun supresiv. Bacteria modificată ar putea depăși această inhibare. Fiind percepută ca un element străin, Listeria declanșează o activare imună amplă. Această reacție ar putea ajuta organismul să identifice și să elimine celulele canceroase. Siguranță îmbunătățită prin inginerie genetică Problemele de siguranță au oprit terapiile anterioare bazate pe Listeria. Chiar și tulpinile slăbite provocau uneori infecții sistemice. QUAIL rezolvă această problemă prin eliminarea genelor ribC și ribF. Fără ele, bacteria nu poate produce molecule esențiale derivate din vitamina B2 în afara celulelor. În testele de laborator, QUAIL a fost eliminată rapid din sânge și ficat la șoareci. În același timp, a menținut o stimulare imună puternică. Echipa a modificat suplimentar bacteria pentru a activa celulele MAIT. Acestea ar putea consolida și mai mult răspunsul anti-tumoral. Posibile studii clinice la copii cu leucemie Compania Laguna Biotherapeutics intenționează să solicite aprobarea FDA pentru studii clinice. Primul studiu clinic ar putea include copii care au primit transplant de măduvă osoasă. Cercetătorii speră ca QUAIL să stimuleze imunitatea și să prevină recidiva. Dacă rezultatele vor fi pozitive, testările ar putea continua în limfoame, mielom și tumori solide. Deocamdată, terapia a fost testată doar pe șoareci. Specialiștii avertizează că eficiența reală va fi stabilită abia în studiile pe oameni. Totuși, oamenii de știință consideră că reactivarea sistemului natural de alarmă al organismului ar putea redefini tratamentul cancerului.
Artă rupestră din Africa de Sud ar putea infățișa o creatură dispărută acum 250 de milioane de ani
O pictură pe stâncă din Africa de Sud ar putea arăta cum fosilele au influențat mitologia indigenă. Cercetătorii spun că lucrarea ar putea reprezenta un animal preistoric dispărut în urmă cu 250 de milioane de ani, scrie Futura-Sciences. Descoperirea leagă rămășițele fosile din Bazinul Karoo de tradițiile de artă rupestră ale populației San. O creatură neobișnuită pe „Panoul Șarpelui cu Coarne” Pictura, cunoscută drept „Panoul Șarpelui cu Coarne”, a fost realizată între 1821 și 1835. Ea se află în Bazinul Karoo din Africa de Sud, o regiune bogată în fosile. Printre animale familiare, lucrarea include o creatură cu colți care ridică semne de întrebare. Animalul alungit are picioare scurte, un cap mic și colți curbați în jos. Aspectul său amintește de o morsă, deși morsele nu au trăit niciodată în această zonă aridă. Tradițiile San descriu figura drept o ființă spirituală. Totuși, arta rupestră San se inspiră, de regulă, din animale reale. Acest lucru a ridicat întrebări privind originea creaturii neobișnuite. Fosilele din Bazinul Karoo oferă indicii Bazinul Karoo este unul dintre cele mai bogate situri fosilifere din lume. El păstrează urme ale vieții din perioadele Permiană până la Jurasică, acum aproximativ 299-145 milioane de ani. Regiunea conține numeroase fosile de terapside, strămoși reptilieni timpurii ai mamiferelor. Cercetătorul Julien Benoit sugerează că populația San ar fi putut întâlni fosile expuse la suprafață în timpul vânătorii. Aceste oase străvechi ar fi putut influența miturile locale și expresia artistică. Fosilele ies la iveală în Karoo de mii de ani. Legătura cu dicinodonții Studiul lui Benoit, publicat în revista PLOS One, indică dicinodonții drept posibilă sursă de inspirație. Aceste animale erbivore robuste aveau corpuri masive și colți curbați. Caracteristicile lor corespund îndeaproape creaturii pictate pe perete. Fosilele de dicinodonți sunt frecvente în apropierea sitului de artă rupestră. Prima descriere științifică a acestei specii datează din 1845. Aceasta a avut loc la aproximativ un deceniu după realizarea picturii San. Dacă ipoteza este corectă, lucrarea ar preceda recunoașterea științifică oficială a dicinodonților. Cercetătorii spun că acest fapt arată cum comunitățile antice au interpretat „timpul profund” prin povești și simboluri.
Analizele de sânge arată în ce măsură diabetul afectează rinichii
Noi cercetări arată că analizele de rutină ale sângelui pot indica modul în care diabetul afectează rinichii cu mult înainte de apariția insuficienței renale, conform ScienceBlog. Oamenii de știință au analizat probe de sânge de la 200 de participanți împărțiți în patru grupuri: pacienți cu afectare renală diabetică, persoane cu diabet fără afectare renală, pacienți cu boală renală non-diabetică și persoane sănătoase. Rezultatele evidențiază tipare biochimice distincte care pot ajuta medicii să înțeleagă mai bine evoluția bolii. Nivelurile de glucoză spun doar o parte din poveste Așa cum era de așteptat, glicemia à jeun (pe nemâncate) a fost crescută la pacienții cu afectare renală diabetică, cu o medie de 179 mg/dL. Hemoglobina glicată a ajuns la 8,1%, indicând luni de control glicemic deficitar. Surprinzător, grupul cu diabet fără afectare renală a înregistrat valori și mai mari ale glicemiei aleatorii, cu o medie de 280 mg/dL. Aceste rezultate sugerează că vârfurile extreme ale glicemiei nu explică singure deteriorarea rinichilor. Deși zahărul din sânge rămâne un factor central, alte dezechilibre metabolice par să influențeze evoluția bolii. Markerii funcției renale indică leziuni clare Cele mai evidente diferențe au apărut la nivelul markerilor de filtrare renală. Creatinina la pacienții cu nefropatie diabetică a avut o medie de 5,67 mg/dL, mult peste valoarea normală, sub 1,2 mg/dL. Azotul ureic din sânge a atins 72 mg/dL, de aproape șase ori peste limitele obișnuite. Acumularea acestor produși reziduali indică o afectare severă a funcției renale. Valorile reflectă deteriorarea glomerulilor (mici „filtre” ale rinichilor) cauzată de stres metabolic prelungit. În schimb, pacienții cu diabet, dar cu rinichi sănătoși, au prezentat markeri de filtrare mult mai stabili. Tipare neașteptate privind lipidele și inflamația Contrar așteptărilor, pacienții cu afectare renală diabetică nu au avut cele mai grave profiluri lipidice. Grupul cu diabet fără afectare renală a prezentat cele mai mari niveluri de colesterol LDL, trigliceride și colesterol total. Pacienții cu afectare renală au avut, în mod surprinzător, concentrații lipidice mai scăzute. Markerii inflamatori au adăugat un plus de complexitate. Proteina C reactivă a fost crescută în ambele grupuri cu boală renală, semnalând inflamație sistemică. În același timp, lactat dehidrogenaza (LDH) a atins cele mai ridicate valori la pacienții cu boală renală non-diabetică, sugerând mecanisme diferite de afectare a țesuturilor. Cercetătorii subliniază că, deși studiul a avut un număr limitat de participanți, tiparele biochimice oferă informații valoroase. Înțelegerea acestor modificări ar putea ajuta la identificarea mai timpurie a pacienților cu risc crescut. Specialiștii recomandă persoanelor cu diabet să efectueze periodic analize de sânge și să consulte medicul. Evaluarea medicală timpurie este esențială pentru prevenirea leziunilor renale ireversibile.
Postul intermitent este sau nu mai eficient decât dietele? Ce arată datele unui nou studiu
Postul intermitent nu este mai eficient decât dietele convenționale pentru a scădea în greutate, potrivit unei analize ample a dovezilor științifice. La baza acestei noi constatări s-au aflat 22 de studii din întreaga lume, incluzând 1.995 de participanți din America de Nord, Europa, China, Australia și America de Sud. Studiile au examinat mai multe forme de post intermitent, inclusiv postul în zile alternate, postul periodic și alimentația cu restricții de timp. Majoritatea studiilor au urmărit participanții timp de până la 12 luni, notează Medical Xpress. Datele analizate arată că persoanele supraponderale sau obeze au slăbit la fel de mult urmând sfaturile alimentare tradiționale, ca și atunci când au încercat postul intermitent. „Postul intermitent nu este o soluție miraculoasă, dar poate fi una dintre mai multe opțiuni pentru controlul greutății. Postul intermitent produce probabil rezultate similare cu abordările dietetice tradiționale pentru pierderea în greutate. Nu pare clar mai bun, dar nici mai rău”, a declarat dr. Luis Garegnani, autorul principal, potrivit The Guardian. Obezitatea, una dintre cauzele principale de deces în țările cu venituri ridicate De asemenea, exceptând beneficiile minime pentru pierderea în greutate, cercetătorii nu au găsit alte dovezi solide referitor la faptul că postul intermitent îmbunătățește calitatea vieții oamenilor mai mult decât alte diete. Rezultatele studiului pot oferi anumite indicii, însă cercetătorii subliniază că acestea nu pot extrapolate la întreaga populație, întruât pot varia în funcție de sex, vârstă, origine etnică sau stare de sănătate. Obezitatea a devenit una dintre principalele cauze de deces în țările cu venituri ridicate. În 2022, 2,5 miliarde de adulți erau supraponderali. Dintre aceștia, 890 de milioane sufereau de obezitate.
Un nutriționist dezvăluie care sunt cele mai mari greșeli pe care oamenii le fac când vor să slăbească
Luke Hanna, un nutriționist care este urmărit de peste 90.000 de persoane pe rețelele sociale, spune, pentru The Independent, că „există multe informații eronate despre nutriție”. Acesta a numit și cele mai mari greșeli pe care oamenii le fac în privința dorinței de a slăbi. Setarea unor obiective nerealiste Hanna a subliniat că multe persoane care decid să acționeze pentru a scădea în greutate își stabilesc obiective nerealiste. „Dacă ne stabilim obiective imposibil de atins, poate fi descurajant când nu le atingem. Este important să ne amintim că și îmbunătățirile mici, treptate, sunt foarte benefice în timp”, a spus nutriționistul pentru sursa citată. Acesta recomandă consumul de pește, creșterea aportului de fibre, consumul în plus de proteine, creșterea numărului zilnic de pași, dar și două antrenamente de forță pe săptămână. Dietele restrictive De-a lungul anilor, diverse diete restrictive au fost pe rând în centrul atenției. Actualul vinovat este dieta carnivoră, care cuprinde în principal produse de origine animală, iar în acest caz, Hanna recomandă prudență. „Dieta carnivoră este o rețetă pentru dezastru pe termen lung. Poate avea un impact grav asupra sănătății oamenilor”, a spus Hanna pentru The Independent. Nutriționistul a subliniat că „zeci de ani de studii” au asociat dietele bogate în produse de origine animală cu mai multe efecte negative asupra sănătății. El a dat drept exemplu dozele mari de grăsimi saturate pe care le furnizează dieta carnivoră, care pot contribui la depozitarea preferențială a grăsimii viscerale, precum și la creșterea riscului de boli cardiace. Hanna recomandă diete echilibrate, care conțin în principal ingrediente sănătoase, integrale, în cantități moderate – nici prea mult, nici prea puțin. Ignorarea sfaturilor bune pentru că sunt plictisitoare Nutriționistul se referă, în acest sens, la acele recomandări privind consumul de fructe, legume, cereale, fibre și surse de proteine cu un conținut redus de grăsimi saturate, un consum redus de alcool și zaharuri rafinate. Pentru a contracara acest lucru, Hanna subliniază că este esențială conștientizarea. „De obicei, le cer clienților să țină un jurnal alimentar sincer și precis timp de o săptămână. (…) De exemplu, dacă ai probleme cu gustările sau cu mâncatul din cauza stresului, poți identifica momentele din zi în care se întâmplă acest lucru. Odată ce ai aflat acest lucru, poți veni cu câteva strategii pentru a contracara problema”, a spus Hanna. Considerarea alimentelor ca fiind „bune” și „rele” Multe persoane care încearcă să slăbească se simt vinovate atunci când ies la o cină copioasă în oraș, consumă ciocolată sau o înghețată. Hanna subliniază că modul în care mănânci în mod constant este cel mai important pentru sănătatea ta pe termen lung și nu „micile scăpări”. „Nu este benefic pentru oameni să se simtă vinovați pentru că se bucură de mâncare. Dacă e să fie ceva, etichetarea mâncării ca fiind „bună” și „rea” sau „curată” și „murdară” nu face decât să înrăutățească relația ta cu ea și să creeze cicluri de restricții și excese”, afirmă nutriționistul pentru sursa citată. Potrivit acestuia, este mult mai bine să adopți o mentalitate care îți permite să te bucuri de toate alimentele cu moderație. Prioritizarea pierderii de grăsime în detrimentul condiției fizice „Excesul de grăsime corporală poate crește riscul de boli cronice pe termen lung. Asta nu înseamnă că greutatea ta este singurul lucru care contează pentru sănătatea ta”, subliniază Hanna. Acesta aduce în discuție o meta-analiză din British Journal of Sports Medicine, în care se menționează că un nivel mai ridicat de condiție fizică poate reduce riscurile asociate cu supraponderalitatea și obezitatea. „Oamenii trebuie să știe că exercițiile fizice sunt o opțiune fantastică, indiferent dacă vă ajută să slăbiți sau nu. Este unul dintre cele mai importante pârghii pe care le puteți acționa pentru a vă îmbunătăți sănătatea”, a completat nutriționistul. Considerarea tuturor alimentelor procesate ca fiind dăunătoare pentru sănătate Este cunoscut faptul că alimentele procesate au un impact negativ asupra sănătății dacă sunt consumate într-o cantitate mare. Totuși, aici există o nuanță. Hanna face referire la o analiză din 2024 publicată în revista medicală The Lancet, care sugerează că anumite subgrupuri de alimente ultraprocesate sunt mai dăunătoare pentru sănătate decât altele. „Nu este de mirare că produsele precum băuturile îndulcite cu zahăr și carnea procesată sunt asociate cu un risc mai mare de boli cardiovasculare. Alte alimente care sunt considerate tehnic procesate, cum ar fi anumite tipuri de iaurturi, pâine integrală, cereale și chiar gustări sărate, conțin și factori benefici, cum ar fi proteine, fibre, minerale, acid fenolic și alți micronutrienți”, a conchis Hanna.