Cum pot fragmentele rămase din virusul Covid-19 să slăbească sistemul imunitar, chiar și după infecție
Fragmente ale proteinei spike a virusului SARS-CoV-2, rezultate în urma degradării acestuia de către sistemul imunitar, pot afecta direct celulele imunitare umane și ar putea contribui la apariția simptomelor persistente asociate sindromului post-Covid, arată un studiu internațional coordonat de Universitatea California Los Angeles (UCLA). Cercetarea, realizată de peste 30 de oameni de știință din Statele Unite, China, Germania, India și Italia, demonstrează că aceste fragmente virale nu sunt inerte. Celulele „santinelă” și limfocitele T, ținte ale fragmentelor SARS-CoV-2 Dimpotrivă, ele pot perfora membranele anumitor tipuri de celule imunitare, în special cele cu forme neregulate sau cu multiple prelungiri, precum celulele dendritice și limfocitele T CD4+ și CD8+, esențiale pentru coordonarea răspunsului imun. Potrivit autorilor, aceste celule sunt aceleași care se regăsesc în număr redus la pacienții cu forme severe de Covid-19, dar și la o parte dintre cei care dezvoltă simptome de durată după infecția acută. Celulele cu forme neregulate sunt afectate preferențial Descoperirea oferă un posibil mecanism biologic care să explice de ce, chiar și după eliminarea virusului, unele persoane continuă să se confrunte cu inflamație cronică și disfuncții ale sistemului imunitar. „Ne-am fi așteptat ca aceste fragmente să interacționeze cu receptori specifici de pe suprafața celulelor, însă ele vizează, de fapt, un anumit tip de structură a membranei celulare. Celulele cu forme neregulate, cu multe proeminențe, sunt afectate preferențial”, a explicat Gerard Wong, profesor de bioinginerie la UCLA și autor corespondent al studiului. Mai multe tipuri de fragmente pot acționa împreună Cercetarea se bazează pe rezultate anterioare obținute tot la UCLA, care arătau că fragmente virale reziduale pot imita molecule ale propriului sistem imunitar și pot declanșa inflamație. Noul studiu merge mai departe, demonstrând că mai multe tipuri de fragmente pot acționa împreună pentru a distruge celule imunitare-cheie, atât în timpul infecției, cât și după aceasta. O atenție specială a fost acordată diferențelor dintre variantele virusului. Omicron e mai puțin agresiv În cazul variantei Omicron, cunoscută pentru contagiozitatea ridicată, dar pentru formele mai puțin severe de boală, cercetătorii au constatat că fragmentele rezultate din proteina spike au o capacitate mult mai redusă de a distruge celulele imunitare. Acest fapt ar putea explica de ce infecțiile cu Omicron afectează mai puțin sistemul imunitar comparativ cu variantele anterioare. Persistența simptomelor e o chestiune serioasă Autorii subliniază că aceste descoperiri sunt relevante în contextul în care milioane de persoane continuă să sufere de Covid de lungă durată, o afecțiune definită prin persistența simptomelor la cel puțin trei luni după infecția inițială. Deși au trecut aproape șase ani de la debutul pandemiei, nu există încă repere clare pentru diagnosticarea și tratamentul standardizat al acestui sindrom. Vaccinarea, un argument cheie în reducerea riscului de Covid de lungă durată Studiul, publicat în revista Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS), întărește și argumentele în favoarea vaccinării. „Mai multe vaccinuri înseamnă mai puține infecții, iar mai puține infecții înseamnă mai puține cazuri de Covid de lungă durată”, a declarat dr. Ravi Jhaveri, medic pediatru la Lurie Children’s Hospital din Chicago, citat în contextul cercetărilor recente. Cercetătorii avertizează că impactul fragmentelor virale reziduale este încă insuficient înțeles și că persoanele cu afecțiuni imune preexistente ar putea fi mai vulnerabile la aceste efecte. Rezultatele deschid însă noi direcții de cercetare pentru înțelegerea mecanismelor din spatele Covidului de lungă durată și pentru dezvoltarea unor strategii terapeutice mai eficiente.
OMS: Peste o treime din cazurile de cancer prevenibile pot fi evitate prin schimbări simple
Potrivit raportului OMS, în anul 2022 au fost înregistrate aproximativ 19 milioane de cazuri noi de cancer, dintre care 38% au fost asociate cu 30 de factori de risc modificabili. Printre cei mai importanți se numără fumatul, consumul de alcool, indicele crescut de masă corporală, lipsa activității fizice, poluarea aerului, radiațiile ultraviolete, infecțiile și expunerile profesionale periculoase, scrie Science Alert. „Abordarea acestor cauze prevenibile reprezintă una dintre cele mai puternice oportunități de a reduce povara globală a cancerului”, a declarat Isabelle Soerjomataram, epidemiolog medical la OMS și autoarea principală a analizei. Fumatul, principalul factor în cazurile de cancer prevenibile Fumatul rămâne cel mai important factor de risc prevenibil, fiind responsabil pentru 15% din toate cazurile de cancer diagnosticate la nivel mondial. Impactul este deosebit de sever în rândul bărbaților, unde fumatul a contribuit la 23% din noile cazuri de cancer. Poluarea aerului are, de asemenea, un impact semnificativ, cu variații regionale importante. În Asia de Est, aproximativ 15% din cazurile de cancer pulmonar la femei au fost atribuite poluării, în timp ce în Africa de Nord și Asia de Vest, 20% din cazurile de cancer pulmonar la bărbați au fost legate de acest factor. Consumul de alcool ocupă locul al doilea între factorii de risc comportamentali, fiind responsabil pentru 3,2% din noile cazuri de cancer, adică aproximativ 700.000 de îmbolnăviri. Infecțiile și cazurile de cancer prevenibile prin vaccinare Infecțiile au fost asociate cu aproximativ 10% din cazurile noi de cancer, iar în rândul femeilor, infecția cu virusul HPV reprezintă principala cauză prevenibilă a cancerului de col uterin. Deși există un vaccin eficient, acoperirea vaccinală rămâne scăzută în multe regiuni ale lumii. „Prin analiza diferențelor dintre țări și grupuri de populație, oferim guvernelor informații concrete pentru a preveni numeroase cazuri de cancer înainte ca acestea să apară”, a subliniat André Ilbawi, coordonator OMS pentru controlul cancerului.
Metoda de gătit foarte răspândită pe care oncologii spun că ar trebui limitată
Consumul de alimente sănătoase este doar o parte a prevenirii cancerului, spun oncologii. De asemenea, modul în care mâncarea este gătită joacă un rol important în sănătatea pe termen lung, scrie Parade. Specialiștii din domeniul medical îi îndeamnă tot mai des pe oameni să limiteze metodele de gătit care implică temperaturi foarte ridicate și arderea alimentelor, avertizând că acestea pot genera compuși chimici nocivi asociați cu riscul de cancer. Potrivit oncologilor, obiceiurile zilnice din bucătărie se pot acumula în timp. Expunerea repetată la anumite subproduse formate în timpul gătitului la temperaturi înalte poate influența inflamația, deteriorarea ADN-ului și riscul general de cancer. Deși greșelile ocazionale în bucătărie sunt puțin probabil să provoace efecte grave, specialiștii subliniază că expunerea constantă merită atenție. De ce arderea alimentelor ridică probleme de sănătate Oncologii atrag atenția că arderea alimentelor, fie că este vorba despre carne sau legume, poate duce la formarea unor compuși numiți amine heterociclice (HCA) și hidrocarburi aromatice policiclice (PAH). Aceste substanțe apar atunci când alimentele, în special proteinele de origine animală, sunt gătite la temperaturi foarte ridicate sau direct pe flacără. HCA se formează când proteine precum carnea de vită, carnea de pasăre sau peștele sunt expuse la căldură intensă. PAH apar atunci când grăsimea se scurge pe suprafețe încinse sau pe flacără, generând fum care se depune pe alimente. Cercetările leagă acești compuși de deteriorarea ADN-ului și de un risc crescut de cancer, în special cancer colorectal. Frecvența expunerii contează mai mult decât perfecțiunea Experții subliniază că riscul este legat de frecvență, nu de incidente izolate. O masă arsă ocazional este puțin probabil să crească semnificativ riscul de cancer. În schimb, consumul frecvent de alimente puternic arse poate contribui, în timp, la probleme de sănătate. Dacă mâncarea este doar parțial arsă, oncologii recomandă îndepărtarea porțiunilor înnegrite. Alimentele arse în totalitate ar trebui aruncate, deoarece aceste zone conțin concentrații ridicate de compuși nocivi. Metode de gătit mai sigure recomandate de oncologi Specialiștii încurajează metodele de gătit care reduc expunerea la flacără directă și la temperaturi excesive. Gătitul la abur, poșarea, coacerea la temperaturi controlate și gătirea lentă ajută la păstrarea nutrienților și la prevenirea formării compușilor dăunători. Marinarea alimentelor cu ingrediente acide, utilizarea uleiurilor mai sănătoase, precum cel de măsline sau de rapiță, și preferarea proteinelor de origine vegetală pot reduce suplimentar riscurile. Oncologii notează că o pregătire atentă a alimentelor sprijină atât prevenirea cancerului, cât și longevitatea generală.
Ceai verde vs. ciocolată neagră: Care oferă mai mulți antioxidanți și beneficii pentru sănătate
Antioxidanții joacă un rol esențial în protejarea organismului împotriva inflamației, deteriorării celulare și bolilor cronice, scrie Health. Atât ciocolata neagră, cât și ceaiul verde sunt bogate în polifenoli, însă cercetările arată diferențe semnificative între nivelurile lor de antioxidanți, profilurile nutriționale și efectele asupra dispoziției și metabolismului. Deși ambele sunt adesea lăudate drept „răsfățuri sănătoase”, experții subliniază că modul în care sunt produse, preparate și consumate poate influența decisiv beneficiile. Ciocolata neagră conține o concentrație mai mare de polifenoli și o capacitate antioxidantă totală superioară ceaiului verde. Produsele cu un procent mai ridicat de cacao oferă, de regulă, efecte antioxidante mai puternice, mai ales când sunt obținute din cacao nealcalinizată. Conținutul de antioxidanți al ceaiului verde variază în funcție de timpul și temperatura de infuzare. Studiile arată că infuzarea timp de cinci până la zece minute, la temperaturi ridicate, extrage mai mulți polifenoli decât infuzările mai scurte sau la temperaturi mai scăzute. Chiar și așa, nivelurile rămân, de obicei, sub cele din ciocolata neagră. Nutrient Ciocolată neagră (per 28 g) Ceai verde (per 245 g / o cană ) Energie 170 kcal 2,4 kcal Proteine 2,2 g 0,5 g Grăsimi totale 12,1 g 0 g Carbohidrați 13 g 0 g Fibre 3 g 0 g Zaharuri 6,8 g 0 g Fier 3,3 mg 0,1 mg Magneziu 64,6 mg 2,5 mg Potasiu 203 mg 19,6 mg Cofeină 22,7 mg 29,4 mg Efecte asupra dispoziției, concentrării și sănătății creierului Ceaiul verde oferă o combinație unică de cofeină și L-teanină, care poate îmbunătăți vigilența, menținând în același timp o stare de calm. Consumul regulat a fost asociat cu o mai bună atenție, memorie, capacitate de învățare și luare a deciziilor. Ciocolata neagră și cacaoa pot susține, de asemenea, performanța cognitivă și o îmbunătățire pe termen scurt a stării de spirit. Cercetările sugerează că ciocolata poate accentua senzația de plăcere și claritatea mentală, deși aceste efecte sunt adesea temporare și influențate de conținutul de zahăr și grăsimi. Inimă, metabolism și glicemie Catechinele din ceaiul verde pot contribui la reducerea colesterolului prin limitarea absorbției grăsimilor, susținând sănătatea inimii în timp. Polifenolii din ciocolata neagră pot îmbunătăți fluxul sanguin și pot ajuta la reglarea tensiunii arteriale. Totuși, ciocolata conține adesea zaharuri adăugate și grăsimi saturate, care pot diminua beneficiile dacă este consumată în exces. Ambele alimente par să aibă efecte neutre pe termen scurt asupra glicemiei și sensibilității la insulină, inclusiv la persoanele cu diabet. Cum să le consumi echilibrat Nutriționiștii recomandă moderația și alegeri informate. Optează pentru ciocolată neagră cu un conținut ridicat de cacao și puțin zahăr adăugat și prepară corect ceaiul verde pentru a maximiza antioxidanții. Incluse într-o dietă echilibrată, ambele pot susține sănătatea generală, starea de bine și plăcerea alimentară.
Ce arată un studiu de 25 de ani despre legătura dintre brânzeturi și riscul de demență
Un amplu studiu suedez, care a urmărit aproape 28.000 de adulți timp de 25 de ani, a identificat o asociere neașteptată între anumite produse lactate integrale și un risc mai scăzut de demență, potrivit ScienceDaily. Cercetătorii au observat că un consum mai ridicat de brânză și smântână cu conținut integral de grăsimi a fost corelat cu rate mai mici de demență, în special în rândul persoanelor fără risc genetic pentru boala Alzheimer. Concluziile contrazic decenii de recomandări axate pe produsele cu conținut scăzut de grăsimi (low-fat), dar subliniază importanța contextului și a stilului de viață general. Concluzii-cheie dintr-o cohortă suedeză urmărită 25 de ani Studiul a inclus 27.670 de adulți de vârstă mijlocie și înaintată, dintre care peste 3.200 au dezvoltat demență pe parcursul perioadei de monitorizare. În rândul persoanelor fără gene cunoscute asociate riscului de Alzheimer, consumul a peste 50 de grame de brânză integrală pe zi a fost asociat cu un risc mai scăzut de Alzheimer cu 13-17%. Un aport mai mare de smântână integrală, de peste 20 de grame pe zi, a fost corelat cu o reducere a riscului de demență, între 16-24%. Important de menționat este că cercetătorii nu au identificat asocieri semnificative pentru lactatele degresate, lapte sau produse lactate fermentate. Beneficiile observate au fost limitate la anumite grupuri și produse, sugerând o relație selectivă, nu una universală. De ce rezultatele contrazic recomandările nutriționale tradiționale Recomandările de sănătate publică au favorizat mult timp lactatele cu conținut scăzut de grăsimi pentru protejarea sănătății cardiovasculare, mai ales pentru că bolile de inimă și demența împart factori de risc comuni, precum hipertensiunea și diabetul. Totuși, dovezi mai recente sugerează că lactatele integrale nu cresc neapărat riscul cardiovascular, iar consumul de brânză a fost asociat în unele studii cu rate mai scăzute de boli de inimă. Aceste rezultate completează un număr tot mai mare de cercetări care pun sub semnul întrebării ideea că doar conținutul de grăsimi determină efectele asupra sănătății, mai ales când alimentele sunt integrate într-o dietă variată. Dieta, stilul de viață și diferențele între populații Studiul evidențiază și diferențe între populații. Cercetările din țările asiatice, unde consumul de lactate este în general mai redus, raportează mai frecvent beneficii cognitive, în timp ce rezultatele europene sunt mixte. De asemenea, participanții care consumau mai multă brânză și smântână integrală în studiul suedez erau, în medie, mai educați, mai puțin predispuși la supraponderalitate și aveau rate mai mici de afecțiuni asociate demenței. Acest lucru sugerează că asocierile observate pot reflecta, în mare parte, un stil de viață mai sănătos în ansamblu, nu un efect protector direct al lactatelor. Ce indică, de fapt, dovezile Cercetătorii au încercat să reducă influența erorilor prin excluderea cazurilor timpurii de demență și prin reanalizarea datelor pe termen lung, însă limitările persistă. Alimentația a fost auto-raportată, iar efectele de substituție, precum înlocuirea cărnii procesate cu brânză, ar putea explica parțial rezultatele. În concluzie, experții subliniază că niciun aliment singular nu previne demența. Modelele alimentare echilibrate, moderația și un stil de viață sănătos rămân mult mai importante decât adăugarea unor cantități mai mari de brânză în dietă.
Reducerea controlată a caloriilor poate crește eficiența chimioterapiei
Cercetarea, coordonată de unitatea portugheză RISE Health Research Unit în colaborare cu Universitatea Federală din Piauí (Brazilia), a analizat impactul restricției calorice controlate asupra tratamentului sarcoamelor, o formă rară de cancer, arată Euronews. Rezultatele sugerează că o diminuare moderată a caloriilor poate potența acțiunea medicamentelor citostatice, ceea ce conduce la o reducere semnificativă a dimensiunii tumorilor. De asemenea s-a constatat o rată mai ridicată de inhibare a creșterii acestora. Tumori mai mici, celule sănătoase mai bine protejate Potrivit autorilor, restricția calorică – fie aplicată singură, fie în combinație cu chimioterapia – a produs un efect dublu: a slăbit capacitatea tumorilor de a se dezvolta și a diminuat, în același timp, deteriorarea celulelor normale cauzată de tratament. Studiul indică faptul că o reducere de aproximativ 40% a aportului caloric induce un stres metabolic major în mediul tumoral. Sunt afectate astfel procesele vitale pentru multiplicarea celulelor canceroase. Practic, tumorile rămân fără resursele energetice necesare extinderii. Coordonatorul cercetării explică faptul că există o legătură directă între aportul energetic și evoluția cancerului. Așadar, cu cât celulele maligne dispun de mai mult combustibil, cu atât se pot multiplica mai rapid. Prin reducerea temporară și controlată a caloriilor, cercetătorii au reușit să limiteze „combustibilul” disponibil tumorilor, sporind astfel eficacitatea terapiei oncologice. În paralel, organismul pare să activeze mecanisme de protecție pentru țesuturile sănătoase. Beneficii suplimentare pentru organism Dincolo de impactul asupra tumorilor, restricția calorică a adus și alte beneficii. Studiul a evidențiat o îmbunătățire a proceselor de reparare a ADN-ului în celulele afectate de citostatice, precum și o reprogramare a metabolismului lipidic. Scăderea nivelurilor de colesterol și trigliceride reduce sursele de energie de care depind celulele maligne. Aceasta poate avea efecte pozitive și asupra altor afecțiuni cronice, precum diabetul de tip II, bolile cardiovasculare sau tulburările neurodegenerative. Cercetătorii subliniază însă că restricția calorică nu trebuie aplicată fără supraveghere medicală, mai ales în cazul pacienților oncologici. Dieta trebuie să fie echilibrată și adaptată fiecărui pacient, în funcție de starea generală de sănătate și de tratamentul urmat. De asemenea, activitatea fizică regulată joacă un rol important. Pacienții care fac mișcare pe durata chimioterapiei pot experimenta mai puține efecte secundare, inclusiv la nivel digestiv, și o calitate a vieții mai bună, atât în timpul tratamentului, cât și după încheierea acestuia. Un pas promițător, dar cu prudență Deși rezultatele sunt încurajatoare, cercetătorii atrag atenția că studiul a fost realizat pe modele experimentale. Concluziile trebuie validate prin studii clinice pe pacienți umani înainte de a fi integrate în practica medicală curentă. Totuși, descoperirea deschide noi perspective asupra modului în care nutriția și stilul de viață pot deveni aliați importanți în tratamentul cancerului, alături de terapiile clasice.
Ce exerciții recomandă experții pentru o viață mai lungă și mai activă
Exercițiile fizice sunt tot mai des recunoscute drept unul dintre cele mai puternice instrumente pentru prelungirea duratei și calității vieții. Dincolo de aspectul fizic sau de obiectivele de fitness, mișcarea regulată susține sănătatea inimii, forța musculară, funcția cerebrală și independența pe termen lung, potrivit specialiștilor și datelor globale din domeniul sănătății, scrie GQ. Experții în longevitate subliniază că activitatea fizică constantă are un impact asupra îmbătrânirii comparabil cu alimentația sănătoasă sau renunțarea la fumat. Datele citate de Organizația Mondială a Sănătății (OMS) arată că inactivitatea fizică este în creștere la nivel global, sporind riscurile asociate bolilor cronice și mortalității premature. Genuflexiuni: dezvoltarea forței și reducerea riscului de cădere Genuflexiunile activează grupele musculare mari ale picioarelor și șoldurilor, oferind un stimul puternic pentru menținerea masei musculare. Specialiștii afirmă că forța în partea inferioară a corpului îmbunătățește echilibrul, protejează articulațiile și reduce riscul căderilor grave odată cu înaintarea în vârstă. Fandări: îmbunătățirea echilibrului și a stabilității Fandările reproduc mișcările naturale ale mersului, solicitând în același timp echilibrul prin poziții asimetrice. Acest exercițiu întărește mușchii stabilizatori și coordonarea, esențiale pentru mobilitate pe termen lung. Flotări: menținerea funcției părții superioare a corpului Flotările ajută la păstrarea forței în partea superioară a corpului folosind greutatea proprie, fără echipamente complexe. Specialiștii în longevitate subliniază valoarea lor funcțională, deoarece mișcările de împingere susțin activitățile zilnice și autonomia pe termen lung. Exerciții de tracțiune: susținerea posturii și a forței de prindere Mișcările de tracțiune, precum ramatul sau tracțiunile asistate, echilibrează exercițiile de împingere și protejează sănătatea umerilor. Forța de prindere, dezvoltată frecvent prin aceste exerciții, este considerată un indicator important al condiției fizice generale și al longevității. Plank (scândura): întărirea zonei centrale pentru rezistență Stabilitatea zonei centrale joacă un rol-cheie în postură, prevenirea accidentărilor și activitatea susținută. Experții notează că menținerea poziției plank timp de până la două minute reflectă rezistența necesară pentru mișcare de durată și funcționare zilnică. Yoga și exerciții de mobilitate: longevitate în siguranță Ședințele săptămânale de yoga sau mobilitate pot îmbunătăți flexibilitatea și recuperarea, mai ales atunci când sunt realizate în grupuri mici, sub îndrumare. Specialiștii avertizează asupra suprasolicitării și recomandă mișcări controlate pentru protejarea articulațiilor și tendoanelor în timp. Dincolo de antrenamentele structurate, medicii subliniază importanța mișcării zilnice, a somnului de calitate și a reducerii stresului. Pauzele scurte de activitate, interacțiunea socială și sănătatea mintală contribuie, de asemenea, la o viață mai lungă și mai sănătoasă. În final, exercițiile orientate spre longevitate înseamnă consecvență, nu extreme. Specialiștii sunt de acord că alegerea activităților plăcute și respectarea limitelor fizice ajută oamenii să rămână activi, rezilienți și independenți până la vârste înaintate.
Ceaiul verde: Când să-l consumi pentru beneficii maxime asupra organismului
Ceaiul verde este apreciat pentru conținutul său ridicat de antioxidanți și pentru efectul său blând de energizare, însă momentul consumului contează, potrivit Health. Specialiștii în nutriție spun că băut la orele potrivite, ceaiul verde își poate maximiza beneficiile, evitând în același timp efecte nedorite, mai ales cele legate de absorbția fierului și de somn. Ceaiul verde conține catechine, antioxidanți puternici asociați cu sănătatea inimii, metabolismului și creierului. De asemenea, oferă o cantitate moderată de cofeină combinată cu L-teanină, o asociere cunoscută pentru susținerea stării de alertă fără agitația specifică cafelei. Când este cel mai eficient ceaiul verde Sfârșitul dimineții sau începutul după-amiezii este considerat intervalul ideal pentru consumul de ceai verde. Mulți oameni resimt în acest moment o scădere naturală a concentrării, iar ceaiul verde poate ajuta la recăpătarea clarității mentale și a atenției susținute. Este recomandat și consumul de ceai verde la una-două ore după micul dejun. Catechinele se pot lega de fierul non-hem din alimentele vegetale, reducând absorbția acestuia. Așteptarea a cel puțin o oră după masă diminuează semnificativ acest efect. Ceaiul verde este o alegere inspirată și între mese. Cu aproximativ 30 de miligrame de cofeină per ceașcă, reprezintă o alternativă mai ușoară la cafea, oferind totodată antioxidanți și un stimulent blând. Când este mai bine să eviți ceaiul verde Experții recomandă evitarea ceaiului verde înainte de culcare. Deși conținutul de cofeină este redus, persoanele sensibile pot avea un somn afectat. Ceaiurile fără cofeină sunt o opțiune mai bună seara. Ceaiul verde ar trebui evitat și în jurul meselor bogate în fier de origine vegetală, precum lintea, spanacul, tofu sau cerealele fortificate, precum cele pentru micul dejun cu adaos de fier și vitamine. Aceeași precauție este valabilă și în cazul suplimentelor cu fier, deoarece ceaiul poate interfera cu absorbția. Înainte de exerciții fizice, ceaiul verde nu este cel mai eficient stimulent al performanței. Deși conține cofeină, cantitatea este mult sub nivelurile asociate cu îmbunătățirea performanței sportive. Prepararea ceaiului verde pentru beneficii maxime Prepararea corectă poate crește semnificativ aportul de antioxidanți. Ceaiul verde trebuie păstrat într-un recipient etanș, ferit de căldură, lumină și umiditate, pentru a-i conserva compușii activi. Pentru infuzare, specialiștii recomandă apă încălzită la 80–85°C și un timp de infuzare de cinci până la zece minute. Această metodă ajută la extragerea unei cantități mai mari de catechine, menținând în același timp gustul și aroma.
Un test de sânge ar putea depista boala Parkinson cu ani înainte de apariția simptomelor
Potrivit unui studiu realizat de cercetători de la Universitatea de Tehnologie Chalmers din Suedia și Universitatea din Oslo, un test de sânge pentru depistarea timpurie a bolii Parkinson ar putea identifica semnele bolii cu până la 20 de ani înainte de apariția simptomelor clasice, scrie Science Alert. Cercetarea se concentrează pe procesele prin care celulele repară ADN-ul și reacționează la stres, mecanisme despre care se știa deja că sunt implicate în dezvoltarea bolii Parkinson. Noutatea constă în faptul că aceste modificări pot fi detectate în sânge, prin biomarkeri specifici. Cum funcționează testul de sânge pentru depistarea timpurie a bolii Parkinson Timp de trei ani, echipa de cercetare a analizat expresia genelor din probe de sânge provenite de la 188 de persoane sănătoase, 393 de pacienți cu Parkinson avansat și 58 de persoane aflate în stadiul prodromal – faza incipientă a bolii, înainte de apariția simptomelor motorii. Rezultatele arată că variațiile genelor asociate cu repararea ADN-ului și stresul celular pot diferenția persoanele sănătoase de cele aflate în stadiu incipient de Parkinson cu o acuratețe de până la 91%. Interesant este faptul că acești markeri de stres celular nu mai apar la pacienții cu boală avansată, sugerând existența unei ferestre critice de diagnostic timpuriu. De ce este important un test de sânge Boala Parkinson este caracterizată prin moartea progresivă a neuronilor producători de dopamină, afectând mișcarea, memoria și funcțiile cognitive. Specialiștii avertizează că, în momentul apariției simptomelor motorii, 50–80% dintre celulele afectate sunt deja distruse. Un test de sânge pentru depistarea timpurie a bolii Parkinson ar permite intervenții precoce, monitorizare atentă și, pe viitor, dezvoltarea unor tratamente care să încetinească sau chiar să prevină evoluția bolii. Când ar putea fi disponibil testul Cercetătorii estimează că vor fi necesari aproximativ cinci ani pentru ca un astfel de test să fie disponibil pe scară largă. Comparativ cu investigațiile imagistice complexe, un test de sânge ar fi mai rapid, mai ieftin și mult mai accesibil, fiind ideal pentru screening-ul populației. În prezent, peste 10 milioane de oameni din întreaga lume trăiesc cu boala Parkinson, pentru care nu există încă un tratament curativ. Detectarea precoce ar putea reprezenta cea mai bună șansă de a schimba cursul acestei afecțiuni neurodegenerative.
Noi cercetări arată cum se poate manifesta diferit anxietatea socială în rândul adolescenților
Anxietatea socială este adesea percepută ca o afecțiune definită de timiditate și retragere socială. Cercetări recente sugerează însă că această imagine este incompletă, mai ales în rândul adolescenților, potrivit PsyPost. Un studiu publicat în Personality and Individual Differences arată că, pentru unii tineri, anxietatea socială se manifestă prin agresivitate, impulsivitate și trăsături narcisice specifice. Cercetarea contestă înțelegerea tradițională a anxietății sociale ca fiind exclusiv un comportament de evitare. În schimb, evidențiază un tipar „atipic”, mai puțin recunoscut, care poate complica diagnosticarea și tratamentul în perioada adolescenței. Regândirea modului în care se manifestă anxietatea socială Studiul a fost coordonat de Mollie J. Eriksson, cercetător doctorand la Universitatea McMaster din Canada. Eriksson a explicat că abordarea clinică dominantă a anxietății sociale s-a concentrat prea mult pe inhibiție și pe evitarea generată de frică. Potrivit cercetătorilor, această perspectivă nu reflectă experiența reală a multor adolescenți. Unii tineri răspund fricii sociale prin comportamente orientate spre exterior, nu prin retragere, ceea ce face simptomele mai greu de identificat. Trei profiluri distincte în rândul adolescenților Studiul a analizat datele a 298 de adolescenți cu vârste între 12 și 17 ani, folosind chestionare de autoevaluare. Cercetătorii au măsurat anxietatea socială, impulsivitatea, agresivitatea și două forme de narcisism: vulnerabil și grandios. Folosind analiza de tip „profil latent”, echipa a identificat trei grupuri distincte. Aproape jumătate dintre participanți au prezentat niveluri scăzute la toate măsurile, reprezentând un grup bine adaptat. Aproximativ 30% s-au încadrat în profilul clasic de anxietate socială, cu anxietate ridicată și narcisism vulnerabil, dar agresivitate redusă. Restul de 25% au format un grup atipic, caracterizat prin anxietate socială moderată, impulsivitate crescută și agresivitate ridicată. Acest grup a înregistrat cele mai mari scoruri atât la narcisismul vulnerabil, cât și la cel grandios. Diferențe de gen și implicații clinice Băieții au fost mai predispuși decât fetele să se regăsească în profilul agresiv, atipic. Cercetătorii sugerează că acest lucru poate reflecta norme sociale care descurajează exprimarea vulnerabilității în rândul băieților, determinând manifestarea fricilor prin comportamente orientate spre exterior. Autorii subliniază că aceste profiluri nu reprezintă diagnostice fixe. Deoarece datele sunt transversale, studiul nu poate stabili dacă trăsăturile narcisice cauzează anxietatea agresivă sau apar concomitent. Totuși, rezultatele sugerează că abordările clasice pot fi ineficiente pentru adolescenții a căror anxietate se manifestă prin ostilitate, nu prin evitare. Identificarea timpurie a acestor tipare ar putea permite intervenții mai adaptate și rezultate mai bune pe termen lung.