Noi cercetări arată cum se poate manifesta diferit anxietatea socială în rândul adolescenților
Anxietatea socială este adesea percepută ca o afecțiune definită de timiditate și retragere socială. Cercetări recente sugerează însă că această imagine este incompletă, mai ales în rândul adolescenților, potrivit PsyPost. Un studiu publicat în Personality and Individual Differences arată că, pentru unii tineri, anxietatea socială se manifestă prin agresivitate, impulsivitate și trăsături narcisice specifice. Cercetarea contestă înțelegerea tradițională a anxietății sociale ca fiind exclusiv un comportament de evitare. În schimb, evidențiază un tipar „atipic”, mai puțin recunoscut, care poate complica diagnosticarea și tratamentul în perioada adolescenței. Regândirea modului în care se manifestă anxietatea socială Studiul a fost coordonat de Mollie J. Eriksson, cercetător doctorand la Universitatea McMaster din Canada. Eriksson a explicat că abordarea clinică dominantă a anxietății sociale s-a concentrat prea mult pe inhibiție și pe evitarea generată de frică. Potrivit cercetătorilor, această perspectivă nu reflectă experiența reală a multor adolescenți. Unii tineri răspund fricii sociale prin comportamente orientate spre exterior, nu prin retragere, ceea ce face simptomele mai greu de identificat. Trei profiluri distincte în rândul adolescenților Studiul a analizat datele a 298 de adolescenți cu vârste între 12 și 17 ani, folosind chestionare de autoevaluare. Cercetătorii au măsurat anxietatea socială, impulsivitatea, agresivitatea și două forme de narcisism: vulnerabil și grandios. Folosind analiza de tip „profil latent”, echipa a identificat trei grupuri distincte. Aproape jumătate dintre participanți au prezentat niveluri scăzute la toate măsurile, reprezentând un grup bine adaptat. Aproximativ 30% s-au încadrat în profilul clasic de anxietate socială, cu anxietate ridicată și narcisism vulnerabil, dar agresivitate redusă. Restul de 25% au format un grup atipic, caracterizat prin anxietate socială moderată, impulsivitate crescută și agresivitate ridicată. Acest grup a înregistrat cele mai mari scoruri atât la narcisismul vulnerabil, cât și la cel grandios. Diferențe de gen și implicații clinice Băieții au fost mai predispuși decât fetele să se regăsească în profilul agresiv, atipic. Cercetătorii sugerează că acest lucru poate reflecta norme sociale care descurajează exprimarea vulnerabilității în rândul băieților, determinând manifestarea fricilor prin comportamente orientate spre exterior. Autorii subliniază că aceste profiluri nu reprezintă diagnostice fixe. Deoarece datele sunt transversale, studiul nu poate stabili dacă trăsăturile narcisice cauzează anxietatea agresivă sau apar concomitent. Totuși, rezultatele sugerează că abordările clasice pot fi ineficiente pentru adolescenții a căror anxietate se manifestă prin ostilitate, nu prin evitare. Identificarea timpurie a acestor tipare ar putea permite intervenții mai adaptate și rezultate mai bune pe termen lung.
Cum a reușit o echipă de chirurgi să țină în viață un pacient fără plămâni, timp de 48 de ore
O echipă de chirurgi de la Universitatea Northwestern (SUA) a reușit imposibilul: să țină în viață un pacient timp de 48 de ore, fără ca acesta să aibă plămâni. Pacientul aștepta o pereche de plămâni pentru un dublu transplant – o abordare radicală, scrie revista Med, care a publicat un raport despre acest caz. Cum a fost posibil acest lucru? Chirurgii au folosit un sistem pulmonar artificial total care oxigenează sângele așa cum o fac plămânii, gestionând, în același timp, fluxul sanguin și protejând inima. Pacientul dezvoltase o infecție ce nu putea fi tratată cu antibiotic Sistemul acesta artificial s-a dovedit crucial în stabilizarea pacientului și pregătirea acestuia pentru transplant. Pacientul s-a recuperat complet și plămânii lui funcționează la capacitate maximă. Povestea lui începe în primăvara lui 2023, când bărbatul dezvoltase o insuficiență pulmonară asociată gripei. Aceasta a progresat rapid înspre o pneumonie, sepsis și apoi sindrom de detresă respiratorie acută. „Dezvoltase o infecție la plămâni care pur și simplu nu putea fi tratată cu niciun antibiotic, deoarece era rezistentă la orice”, spune chirurgul Ankit Bharat. „Această infecție a cauzat lichefierea plămânilor săi și apoi a continuat să progreseze în restul corpului.” Abordarea standard ar fi fost plasarea pacientului într-un sistem de menținere a vieții și acordarea timpului plămânilor să se recupereze. Soluția echipei Aici, însă, plămânii erau principala problemă și sursă de infecție: bărbatul părea sigur că va muri dacă plămânii nu i se vor scoate. Îndepărtarea ambilor plămâni – o pneumonectomie bilaterală – duce de obicei la insuficiență cardiacă din cauza perturbărilor fluxului sanguin. Pentru a evita acest lucru și a depăși limitele încercărilor anterioare , echipa medicală din spatele sistemului articial de respirație a adăugat canale duble de flux sanguin și un șunt adaptiv la flux, permițând uniformizarea variațiilor fluxului sanguin. După prelevarea organelor, au început semnele de recuperare Aparatul a fost suficient pentru a-l menține pe pacient în viață suficient de mult timp pentru ca organismul său să se recupereze suficient cât să fie viabil un transplant de plămâni. Odată ce organele au fost prelevate, au început semnele de recuperare după infecție. Bharat și echipa sa au efectuat o analiză moleculară a plămânilor după ce aceștia au fost îndepărtați , confirmând că nu există nicio șansă ca plămânii să se recupereze singuri după sindromul de detresă respiratorie acută. Un transplant era absolut necesar Cicatricile și afectarea sistemului imunitar au însemnat că, în acest caz, un transplant de plămâni era absolut necesar. „În mod convențional, transplantul pulmonar este rezervat pacienților care au afecțiuni cronice, cum ar fi boala pulmonară interstițială sau fibroza chistică”, spune Bharat. „În prezent, oamenii cred că dacă faci Sindrom de Detresă Respiratorie Acută severă, continui să îi susții și, în cele din urmă, plămânii se vor îmbunătăți”. O inovație ce ar putea fi folosită pe viitor Aceasta este o abordare care ar putea fi folosită din nou pentru a salva mai multe vieți. Dar construirea unui sistem artificial pentru respirație este posibilă, în acest moment, doar în centre specializate. Bharat speră că inovațiile aplicate aici ar putea fi încorporate în dispozitive standard în viitor. Când imposibilul devine posibil În timp ce un transplant bipulmonar ar fi putut fi considerat anterior imposibil în acest scenariu, acum știm că se poate realiza și poate fi un succes – și ar putea fi o opțiune în cazurile viitoare, deși depinde în continuare de accesul în timp util la plămânii donatorului. „În practica mea, pacienții tineri mor aproape în fiecare săptămână pentru că nimeni nu și-a dat seama că transplantul era o opțiune”, spune Bharat. „În cazul leziunilor pulmonare severe cauzate de infecții respiratorii, chiar și în situații acute, un transplant pulmonar poate salva vieți.”
Mitul voinței în lupta cu kilogramele în plus. De ce unii oameni slăbesc greu, indiferent cât se străduiesc
Nutriționiștii care lucrează zilnic cu pacienți supraponderali observă frecvent persoane extrem de motivate, bine informate și disciplinate, care totuși nu reușesc să slăbească. Medicii explică faptul că obezitatea este influențată puternic de factori genetici. Anumite gene controlează senzația de foame și sațietate, iar unele variante genetice îi fac pe oameni să se simtă mai flămânzi și mai puțin sătui după masă, relatează BBC. Gena care afectează apetitul și genele care influențează metabolismul Unul dintre cele mai studiate exemple este gena MC4R, care afectează apetitul și consumul de alimente. Mutații ale acestei gene sunt întâlnite la o parte importantă a populației și pot favoriza mâncatul excesiv. Mai mult, există alte gene care influențează metabolismul, adică felul în care organismul arde caloriile, ceea ce face ca două persoane care mănâncă la fel să ia în greutate diferit. Pe lângă genetică, corpul are un mecanism prin care încearcă să mențină o anumită greutate considerată „normală” pentru el, un fel de termostat biologic. Atunci când cineva slăbește rapid prin dietă severă, creierul reacționează ca și cum organismul ar fi înfometat: crește pofta de mâncare și încetinește metabolismul. Acest lucru explică de ce multe persoane ajung să recâștige kilogramele pierdute, fenomen cunoscut drept efectul yo-yo. Un rol important îl joacă hormonii, în special leptina, care transmite creierului câtă energie este stocată în corp. În mediul alimentar modern, bogat în produse ultraprocesate și zahăr, acest sistem se dereglează frecvent, iar semnalele de sațietate nu mai funcționează corect. Obezitatea nu înseamnă lipsă de voință Creșterea obezității la nivel global nu este pusă pe seama lipsei de voință, ci a unui mediu care favorizează supraalimentarea. Mâncarea ieftină, calorică și intens promovată este peste tot, porțiile sunt mai mari, iar mișcarea devine tot mai greu de integrat în viața zilnică. Specialiștii numesc acest context „mediu obezogen”. Totuși, există opinii diferite privind rolul responsabilității personale. Unii experți subliniază că, deși mediul contează enorm, oamenii pot reuși să slăbească și să își mențină greutatea, chiar dacă procesul este dificil. Alții atrag atenția că a pune accentul exclusiv pe voință creează vinovăție și stigmatizare, fără a rezolva problema reală. Concluzia tot mai prezentă în rândul specialiștilor este că obezitatea nu este un defect de caracter, ci o afecțiune complexă, influențată de biologie, hormoni, gene și mediul în care trăim. Sprijinul medical, educația nutrițională și schimbările pe termen lung sunt mult mai eficiente decât simplul îndemn de a „avea mai multă voință”.
Visul tinereții fără bătrânețe: Primul test pe oameni al unei terapii care ar putea inversa îmbătrânirea
Primul studiu clinic pe oameni al unei tehnologii menite să întinerească celulele ar putea începe în curând, marcând un moment major pentru știința longevității, scrie TechnologyReview. Tratamentul experimental va fi testat la pacienți cu probleme de vedere, însă implicațiile sale depășesc cu mult afecțiunile oculare. De la dezbaterea despre longevitate la testarea pe oameni Studiul care urmează să înceapă este coordonat de Life Biosciences, un startup din Boston cofondat de geneticianul de la Harvard David Sinclair. Compania a primit aprobarea U.S. Food and Drug Administration pentru a demara primul test țintit pe oameni al unei metode de „reprogramare” celulară. Anunțul vine pe fondul relansării dezbaterii publice despre îmbătrânire, alimentată inclusiv de declarații ale lui Elon Musk, care a sugerat că procesul ar putea fi reversibil. Life Biosciences intenționează să testeze tratamentul pe aproximativ 12 pacienți cu glaucom, o boală care afectează nervul optic și poate duce la orbire. Studiul este conceput ca o dovadă de concept, nu ca o terapie generală anti-îmbătrânire. Cum funcționează reprogramarea celulară Tehnica, cunoscută sub numele de reprogramare celulară parțială, urmărește readucerea celulelor într-o stare mai sănătoasă prin resetarea mecanismelor epigenetice care controlează activitatea genelor. Metoda se bazează pe descoperiri premiate cu Nobel, care au arătat că un set redus de gene, numite factorii Yamanaka, pot readuce celulele adulte într-o stare asemănătoare celor stem. Deoarece reprogramarea completă poate provoca cancer, compania folosește o variantă controlată. Virusuri care transportă trei gene de reprogramare, cunoscute sub acronimul OSK, vor fi injectate într-un singur ochi al fiecărui pacient. Genele se vor activa doar în perioada în care pacienții iau doze mici din antibioticul doxiciclină. Promisiuni, riscuri și dezbateri științifice Studiile timpurii pe animale au sugerat că metoda ar putea restaura vederea, însă specialiștii avertizează că riscurile persistă. Comutatorul genetic nu a mai fost folosit la oameni, iar reacțiile imune sunt posibile. De asemenea, criticii susțin că reprogramarea nu demonstrează încă o inversare reală a îmbătrânirii. Cu toate acestea, studiul este considerat un pas important. Cercetători și investitori cred că ar putea accelera progresele în domeniul longevității, care a atras deja finanțări majore din partea unor companii precum Altos Labs și Retro Biosciences. Ce înseamnă acest lucru pentru viitor Reprezentanții companiei subliniază că studiul nu reprezintă un „izvor al tinereții”. Dacă va avea succes, ar putea ajuta unii pacienți să își recapete vederea și ar putea deschide calea către tratamente pentru alte organe. Deocamdată, este primul pas prudent de la promisiunea din laborator la testarea pe oameni în efortul de a încetini sau inversa anumite aspecte ale îmbătrânirii.
Longevitatea, sub semnul întrebării: Ce determină, de fapt, cât trăim
Cât de mult trăiesc oamenii ar putea depinde într-o măsură mult mai mare de genetică decât se credea anterior, potrivit unui nou studiu din Israel, scrie Ynetnews. Cercetătorii estimează acum că genele explică aproximativ jumătate din variațiile duratei de viață, contestând decenii de ipoteze științifice. Rolul geneticii în longevitate, reevaluat Timp de ani de zile, oamenii de știință au considerat că genetica explică doar 20–25% din diferențele privind speranța de viață, unele studii recente coborând această estimare sub 10%. Noua cercetare, realizată la Institutul Weizmann pentru Știință și publicată în revista Science, sugerează că această perspectivă era incompletă. Echipa a constatat că genetica ar putea explica aproximativ 50% din durata vieții, mai ales în societățile moderne, unde mortalitatea externă este mai scăzută. Studiul a fost coordonat de doctorandul Ben Shenhav, în laboratorul profesorului Uri Alon, directorul Centrulului Sagol pentru Cercetarea Longevității. Cercetarea reia întrebări vechi despre echilibrul dintre gene și mediu în determinarea longevității. De ce studiile anterioare au subestimat genetica În mod tradițional, cercetările despre longevitate s-au bazat pe studii pe gemeni și arbori genealogici, folosind date din rândul persoanelor născute la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX. În acea perioadă, decesele cauzate de infecții, accidente și violență erau frecvente. Aceste cauze externe mascau adesea similitudinile genetice, ducând la subestimarea influenței eredității. Metodele statistice clasice au avut dificultăți în separarea factorilor genetici de riscurile de mediu severe. Gemenii cu gene identice puteau muri la diferență de decenii din cauza bolilor sau rănilor, distorsionând rezultatele. Gemenii virtuali și o nouă abordare de modelare Pentru a depăși lipsa datelor istorice, cercetătorii au folosit tehnici de modelare matematică inspirate din fizică. Ei au creat „gemeni virtuali” cu parametri biologici identici, eliminând factori precum bolile și violența. Odată îndepărtate aceste riscuri externe, contribuția genetică la durata vieții a crescut semnificativ. Modelul a indicat că genetica explică aproximativ jumătate din variația longevității, concluzie susținută ulterior de date reale din Suedia, analizând gemeni născuți între 1920 și 1930. Stilul de viață rămâne important În ciuda rezultatelor puternice legate de genetică, cercetătorii subliniază că stilul de viață rămâne esențial. Chiar dacă genetica explică 50% din longevitate, cealaltă jumătate ține de nutriție, activitate fizică și condiții de trai. Studiul deschide noi direcții în cercetarea îmbătrânirii, reafirmând importanța studiilor genetice. Înțelegerea genelor protectoare ale persoanelor care ajung la vârste foarte înaintate în stare bună de sănătate ar putea duce, în timp, la tratamente care să încetinească îmbătrânirea și să prelungească viața sănătoasă.
Descoperire rară în Mexic: Arheologii au descoperit un mormânt vechi de 1.400 de ani, decorat cu fresce și simboluri ale morții
Arheologii din sudul Mexicului au descoperit un mormânt zapotec vechi de aproximativ 1.400 de ani, surprinzător de bine conservat, considerat una dintre cele mai importante descoperiri ale ultimelor decenii, potrivit CNN. Găsit în localitatea San Pablo Huitzo, din statul Oaxaca, mormântul oferă informații rare despre ritualurile funerare, simbolistica și organizarea socială ale unei civilizații antice. Un mormânt bogat în simbolism și artă Camera funerară, datată în jurul anului 600, a fost construită de civilizația zapotecă, potrivit Institutului Național de Antropologie și Istorie din Mexic (INAH). Cel mai spectaculos element este o sculptură masivă din piatră reprezentând o bufniță, amplasată deasupra intrării, un simbol puternic al nopții și al morții în credința zapotecă. În ciocul bufniței se află un cap uman sculptat, care ar putea reprezenta persoana înhumată în interior. La pragul camerei funerare se află și figuri atent sculptate, reprezentând două personaje umane ce țin obiecte ceremoniale. Arheologii consideră că acestea ar fi putut simboliza gardienii mormântului și ai celui îngropat. Frescele dezvăluie credințele și ritualurile zapotece În interiorul camerei funerare, cercetătorii au descoperit fresce policrome foarte bine conservate, realizate în nuanțe de ocru, alb, verde, roșu și albastru. Scenele înfățișează o procesiune de personaje care poartă saci cu copal, o rășină arsă ca tămâie în cadrul ceremoniilor religioase. Alte picturi murale din sit includ simboluri asociate cu puterea, moartea și autoritatea, subliniind importanța rituală a mormântului. Importanță națională și eforturi de conservare Președinta Mexicului, Claudia Sheinbaum, a descris descoperirea drept cea mai importantă realizare arheologică din ultimul deceniu. Oficialii din domeniul culturii au subliniat valoarea sa pentru înțelegerea structurii sociale, a practicilor funerare și a sistemului de credințe zapotec, influente și astăzi în comunitățile zapotece. O echipă multidisciplinară a INAH lucrează în prezent la stabilizarea frescelor fragile, afectate de rădăcini, insecte și variații rapide ale condițiilor de mediu, în timp ce cercetările continuă.
Ceaiul poate fi benefic pentru sănătate, dar efectele depind de modul în care este consumat
Ceaiul a fost mult timp asociat cu o stare bună de sănătate, însă cercetări recente sugerează că modul de consum face o diferență esențială, scrie ScienceDaily. O amplă analiză științifică arată că consumul regulat de ceai, în special ceaiul verde, este asociat cu o sănătate cardiovasculară mai bună, un metabolism îmbunătățit și un risc mai scăzut de boli cronice. Totuși, beneficiile sunt maxime atunci când ceaiul este proaspăt preparat, nu procesat sau îndulcit excesiv. Rolul ceaiului verde în sănătatea inimii și a metabolismului Potrivit analizei, ceaiul verde se remarcă prin efectele sale protectoare asupra sistemului cardiovascular. Studiile indică faptul că poate contribui la scăderea tensiunii arteriale, la îmbunătățirea nivelului colesterolului și la reducerea riscului de boli cardiovasculare. Cercetările pe populații largi asociază, de asemenea, consumul regulat de ceai cu o mortalitate generală mai scăzută și cu rate reduse de obezitate, diabet de tip 2 și anumite tipuri de cancer. Specialiștii atribuie aceste efecte conținutului ridicat de polifenoli, în special catechine, care susțin metabolismul și ajută la reglarea greutății corporale. În cazul persoanelor cu obezitate, compușii din ceaiul verde au demonstrat îmbunătățirea unor markeri metabolici și susținerea unei scăderi moderate în greutate. Beneficii pentru sănătatea creierului și procesul de îmbătrânire Dincolo de inimă și metabolism, consumul de ceai poate sprijini și îmbătrânirea sănătoasă. Dovezile sugerează că persoanele care consumă ceai în mod regulat, în special vârstnicii, prezintă un declin cognitiv mai lent și mai puțini markeri biologici asociați cu boala Alzheimer. Catechinele din ceai pot contribui și la menținerea masei musculare, reducând pierderea musculară odată cu înaintarea în vârstă și susținând forța fizică. De ce ceaiurile procesate pot diminua beneficiile Analiza avertizează că nu toate produsele pe bază de ceai oferă aceleași avantaje. Ceaiurile îmbuteliate și ceaiurile de tip bubble tea conțin adesea zahăr adăugat, îndulcitori artificiali și conservanți, care pot contracara beneficiile naturale ale ceaiului. Consumul excesiv de zahăr este asociat cu un risc crescut de boli metabolice. Cercetătorii menționează și posibile contaminări cu reziduuri de pesticide, metale grele sau microplastice. Deși acestea nu reprezintă un risc major la un consum moderat, pot deveni relevante pentru consumatorii frecvenți pe termen lung. Ceaiul proaspăt preparat rămâne cea mai bună alegere În concluzie, ceaiul poate susține sănătatea pe termen lung și longevitatea atunci când este consumat cu moderație și în forma sa tradițională, proaspăt preparată. Alegerea ceaiului neîndulcit și limitarea variantelor procesate par esențiale pentru maximizarea beneficiilor.
Cercetătorii au descoperit o legătură directă între inimă, creier și sistemul imunitar
Un atac de cord nu afectează doar inima, potrivit unor noi cercetări care schimbă modul în care oamenii de știință înțeleg leziunile cardiace, scrie ScienceBlog. Cercetători de la Universitatea din California, San Diego, au descoperit că infarctul activează imediat circuite din creier și sistemul imunitar care pot agrava leziunile. Concluziile sugerează că tratamentele viitoare ar putea viza axa creier-sistem imunitar, nu doar arterele blocate. O rețea ascunsă de comunicare între inimă și creier Studiul, realizat pe șoareci, a identificat un sistem cu „trei noduri” care leagă inima, creierul și sistemul imunitar. Atunci când are loc un atac de cord, neuronii senzoriali din nervul vag transmit rapid semnale de alarmă către creier. Acești neuroni, marcați de proteina TRPV1, se extind și se reorganizează în țesutul cardiac afectat. În loc să ajute vindecarea, acest tip de semnalizare a amplificat leziunile. Când cercetătorii au dezactivat acești neuroni înainte de inducerea infarctului, șoarecii au prezentat o funcție cardiacă mai bună, cicatrici mai mici și ritmuri electrice mai stabile. Cum amplifică creierul leziunile cardiace Semnalele provenite din inimă au fost urmărite până la nucleul paraventricular al creierului, o regiune care reglează răspunsurile la stres. După atacuri de cord, neuronii din această zonă au devenit hiperactivi și au declanșat eliberarea hormonilor de stres și a semnalelor nervoase asociate cu tensiunea arterială și inflamația. Inhibarea acestor celule cerebrale a redus cicatrizarea inimii și a stabilizat ritmul cardiac. Răspunsul creierului, menit inițial să protejeze organismul, a intensificat de fapt daunele. Rolul sistemului imunitar în agravarea evoluției Semnalele de stres transmise de creier au activat sistemul nervos simpatic, responsabil de reacția de „luptă sau fugi”, precum și cel imunitar. Cercetătorii au observat niveluri crescute de interleukină-1β, o moleculă inflamatorie puternică, în grupuri de nervi conectați la inimă. Blocarea acestui semnal inflamator a îmbunătățit recuperarea, în timp ce intensificarea lui a dus la rezultate mai grave. Deși esențial pentru vindecare, răspunsul imunitar pare să extindă leziunile atunci când este suprastimulat. De ce ar putea schimba acest lucru tratamentul infarctului Tratamentele actuale pentru infarct se concentrează pe restabilirea fluxului sanguin prin intervenții chirurgicale sau medicamente. Acest studiu sugerează că reducerea răspunsurilor nocive ale creierului și sistemului imunitar ar putea aduce beneficii suplimentare. Deși rezultatele se bazează pe modele animale, ele pot explica de ce pacienții cu infarct dezvoltă adesea anxietate, depresie sau simptome neurologice. Oamenii de știință spun că, pe viitor, țintirea semnalelor nervoase și imunitare ar putea limita daunele fără proceduri invazive. Studiul a fost publicat în revista Cell și evidențiază inima ca parte a unei rețele biologice complexe, nu ca un organ izolat.
Ce este virusul Nipah și de ce autoritățile se tem de o epidemie
Autoritățile sanitare din Asia sunt în stare de alertă sporită după ce India a confirmat noi cazuri de virus Nipah, potrivit TheGuardian. Boala rară, dar extrem de letală, a determinat introducerea controalelor în aeroporturi și a măsurilor de supraveghere de urgență în mai multe țări. Oficialii afirmă că focarul este, deocamdată, ținut sub control, însă istoricul virusului determină sistemele de sănătate să rămână prudente. Virusul Nipah este o boală zoonotică, transmisă de la animale la oameni, în principal prin lilieci frugivori și porci. Oamenii se pot infecta prin contact direct cu animale infectate, alimente contaminate sau fluide corporale. Virusul se poate transmite și de la om la om, ceea ce face focarele dificil de controlat. Simptomele apar, de regulă, după o perioadă de incubație de patru până la paisprezece zile. Primele semne includ febră ridicată, dureri de cap, greață, vărsături și dificultăți de respirație. În cazurile grave, infecția poate evolua către pneumonie sau encefalită, o inflamație periculoasă a creierului care poate provoca convulsii, confuzie și comă. Organizația Mondială a Sănătății clasifică virusul Nipah drept agent patogen cu prioritate ridicată, deoarece nu există un vaccin aprobat sau un tratament specific. Rata de mortalitate variază între 40% și 75%, fiind semnificativ mai mare decât în cazul multor epidemii virale recente. Un istoric al focarelor recurente în Asia Virusul Nipah a fost identificat pentru prima dată în 1998, în timpul unui focar apărut în rândul crescătorilor de porci din Malaezia. De atunci, cazuri au fost raportate frecvent în Asia de Sud și de Sud-Est, inclusiv în India, Bangladesh și Filipine. India a înregistrat primul caz de Nipah în 2001, în statul Bengalul de Vest. Focare majore au avut loc și în Kerala, unde virusul a provocat mai multe decese în 2018 și în anii următori. În Bangladesh, aparițiile repetate au fost asociate cu consumul de sevă crudă de palmier de curmal, contaminată de lilieci frugivori. Cum reacționează autoritățile la cele mai recente cazuri Oficialii din domeniul sănătății din India au anunțat că aproape 200 de persoane care au intrat în contact apropiat cu pacienții infectați au fost testate, fără a fi identificate cazuri suplimentare. Supravegherea intensificată și testarea rapidă în laborator au contribuit la prevenirea răspândirii virusului. Între timp, țări precum Thailanda, Vietnam și Indonezia au intensificat controalele în aeroporturi pentru pasagerii sosiți din India. Autoritățile subliniază că situația este sub control, însă monitorizarea continuă rămâne esențială din cauza potențialului epidemic al virusului.
Vinul roșu, între mit și știință: Ce impact are cu adevărat asupra sănătății
Vinul roșu a fost asociat de mult timp cu longevitatea, mai ales în regiunile cunoscute pentru speranța mare de viață. Totuși, analize recente ale experților sugerează că legătura este mai complexă decât pare, scrie HuffPost. Cercetătorii spun că stilul de viață, nu vinul în sine, explică probabil de ce unii consumatori trăiesc mai mult. De ce vinul roșu a fost asociat cu viața lungă Ideea că vinul roșu susține longevitatea a câștigat popularitate odată cu studiile despre așa-numitele „Zone Albastre”. În locuri precum Sardinia și Ikaria, mulți centenari consumă regulat cantități mici de vin roșu. Aceste comunități au însă și diete bogate în alimente vegetale, relații sociale solide și activitate fizică zilnică. Experții atrag atenția că, în aceste regiuni, consumul de vin are loc într-un context general sănătos. Vinul este, de obicei, băut la masă, lent și în cadru social, nu în mod izolat. Acest tipar ar putea conta mai mult decât vinul în sine. Ce arată de fapt cercetările Dovezile științifice leagă constant consumul excesiv de alcool de riscuri serioase pentru sănătate. Dezbaterea se concentrează asupra efectelor consumului redus sau moderat. Unele studii sugerează că persoanele care beau ocazional pot trăi ușor mai mult decât abstinenții sau marii consumatori. Cercetătorii explică acest efect mai ales printr-un risc cardiovascular mai scăzut. Cantitățile mici de alcool pot crește colesterolul „bun” și pot reduce ușor tensiunea arterială. Aceste beneficii nu sunt specifice vinului roșu și apar și în cazul altor băuturi alcoolice. Afirmațiile privind antioxidanții din vinul roșu, precum polifenolii, rămân neconfirmate. Majoritatea studiilor indică faptul că nivelurile din vin sunt prea mici pentru a avea efecte majore. Riscurile pe care experții le subliniază Specialiștii avertizează că alcoolul este un cancerigen cunoscut. Chiar și cantitățile mici cresc riscul de cancer, în special mamar și digestiv. Din această perspectivă, nu există un nivel complet sigur de consum. Potențialul de dependență al alcoolului complică mesajele de sănătate publică. Moderația este dificil de menținut, iar tiparul de consum contează la fel de mult ca volumul. Consumul excesiv anulează orice posibil beneficiu cardiovascular. Ce înseamnă acest lucru pentru longevitate Experții sunt de acord că longevitatea depinde mult mai mult de alimentație, mișcare, relații și gestionarea stresului. Dacă vinul are vreun rol, acesta este secundar față de acești factori. Cei care aleg să consume alcool ar trebui să o facă conștient și în cantități mici.