Poți compensa alimentația proastă prin sport? Un oncolog de la Harvard demontează cele mai răspândite mituri despre nutriție
Urmărirea dietelor extreme și a trendurilor virale din alimentație duce rareori la beneficii durabile pentru sănătate, afirmă un oncolog format la Harvard și expert în politici de sănătate, potrivit CNBC. În schimb, o viață lungă și o stare bună de sănătate depind de obiceiuri nutriționale simple, echilibrate și ușor de menținut pe termen lung. Mitul 1: Orice gustare este dăunătoare Gustările în sine nu sunt problema, explică oncologul, ci alimentele ultraprocesate. Cercetările arată că gustările din alimente integrale, precum fructe, nuci, iaurt sau legume, îmbunătățesc calitatea dietei și reduc supraalimentarea. Mitul 2: Avem nevoie de mai multe proteine decât consumăm Majoritatea adulților ating deja aportul recomandat de proteine prin mesele zilnice. Excesul de proteine, mai ales din suplimente, aduce puține beneficii și poate implica riscuri, cu excepția vârstnicilor sau a sportivilor. Aportul zilnic recomandat de proteine este, în general, de aproximativ 0,75–1 gram per kilogram de greutate corporală. Asta înseamnă, în medie, 45–70 de grame pe zi pentru majoritatea femeilor și 55–90 de grame pentru majoritatea bărbaților, cantități care pot fi atinse ușor din alimentația obișnuită. Alimente precum leguminoasele, ouăle, iaurtul, peștele și alte produse integrale oferă nu doar proteine, ci și fibre, vitamine și grăsimi sănătoase, fiind o alternativă mai echilibrată decât suplimentele sau consumul excesiv de carne roșie. Mitul 3: Suplimentele de fibre sunt la fel de bune ca alimentele integrale Doar o mică parte dintre adulți consumă suficiente fibre, care reduc riscul de cancer, diabet și boli cardiovasculare. Suplimentele nu pot reproduce diversitatea fibrelor din fructe, legume, leguminoase și cereale integrale. Mitul 4: Lactatele degresate sunt întotdeauna mai sănătoase Dovezile nu susțin ideea că lactatele integrale duc la creștere în greutate. Studiile arată că atât copiii, cât și adulții care consumă lactate cu grăsime integrală au adesea rezultate mai bune privind greutatea. Conținutul de grăsime, luat singur, nu definește cât de sănătos este un aliment. Lactatele integrale pot face parte dintr-o dietă echilibrată, mai ales atunci când înlocuiesc alternativele „low-fat” ultraprocesate. Mitul 5: Toate grăsimile sunt nocive Grăsimile sănătoase sunt esențiale, mai ales uleiurile vegetale precum uleiul de măsline extravirgin. Chiar și cantități mici zilnice sunt asociate cu o mortalitate mai scăzută pe termen lung. Problema nu sunt grăsimile, ci alimentele ultraprocesate, bogate în zahăr și sărace în fibre. Mișcarea aduce multiple beneficii, dar nu anulează un aport caloric excesiv. Greutatea este influențată în principal de alimentație. Chiar și așa, mișcarea rămâne esențială pentru sănătate. Activitatea fizică îmbunătățește somnul, starea de spirit, funcțiile cognitive, densitatea osoasă și relațiile sociale. Mersul pe jos, mai ales alături de alte persoane, este una dintre cele mai eficiente și accesibile forme de mișcare. Oncologul subliniază că nutriția bună nu înseamnă perfecțiune sau restricții severe, ci rutine bazate pe alimente integrale, precum fructele, nucile și legumele, porții moderate și mese împărtășite cu ceilalți. Longevitatea vine din consecvență, nu din extreme, concluzionează el.
Descoperire istorică în medicină: Cercetătorii au creat un plămân uman care respiră pe un cip, din celulele unei singure persoane
Oamenii de știință au realizat primul model de plămân uman pe cip construit integral din celulele unui singur individ, capabil să imite respirația reală, scrie ScienceBlog. Dispozitivul a fost dezvoltat de cercetători de la Francis Crick Institute, în colaborare cu compania de biotehnologie AlveoliX, și reproduce în laborator expansiunea și contracția ritmică a plămânilor umani. Un plămân care respiră și se comportă ca unul real Spre deosebire de modelele anterioare de plămân pe cip, acest sistem nu rămâne static. O membrană subțire și flexibilă este întinsă mecanic în trei dimensiuni, simulând mișcările respirației. Această mișcare fizică stimulează celulele pulmonare să formeze microvili, structuri minuscule care măresc suprafața și sunt esențiale pentru schimbul corect de gaze. În mod crucial, fiecare celulă din sistem (celulele care căptușesc căile respiratorii, celulele vaselor de sânge și macrofagele imune) provine din celule stem ale aceluiași donator. Modelele anterioare combinau celule de la mai mulți donatori, creând amestecuri genetice care limitau studiul precis al răspunsurilor individuale la boală. Leziunile provocate de tuberculoză, vizibile în zile, nu în luni Pentru a testa sistemul, cercetătorii au introdus bacteria tuberculozei, o boală care, de obicei, are nevoie de luni pentru a produce simptome la pacienți. În interiorul cipului, celulele imune au înconjurat rapid bacteriile, formând agregate cu nuclee necrotice, un semn clasic al stadiilor timpurii ale tuberculozei. În doar cinci zile, atât bariera sacilor de aer, cât și căptușeala vaselor de sânge s-au prăbușit, nu din cauza unei multiplicări rapide a bacteriilor, ci pentru că răspunsul imun a distrus structura plămânului. Acest tip de deteriorare timpurie a fost, până acum, aproape imposibil de observat direct la oameni. Spre tratamente personalizate pentru bolile pulmonare De asemenea, echipa a modificat cipul prin dezactivarea unei gene implicate în autorepararea celulară. În timpul infecției, celulele imune au murit mai repede, iar deteriorarea vaselor de sânge a fost mai severă, în ciuda unor niveluri similare de bacterii. Descoperirea subliniază rolul geneticii în supraviețuirea țesuturilor în timpul infecțiilor. Potrivit cercetătorilor, în viitor, cipurile pulmonare personalizate ar putea ajuta medicii să testeze tratamentele înainte de prescriere. Studiul, publicat în Science Advances, deschide totodată calea reducerii testelor pe animale și îmbunătățirii medicinei de precizie în bolile pulmonare.
Orbirea temporală în ADHD. De ce întârzierea nu este întotdeauna o scuză
Alice Lovatt, muziciană și lucrătoare într-un centru de plasament din Liverpool, s-a confruntat ani la rând cu întârzieri constante. Situația i-a afectat viața profesională și relațiile personale, provocând stres și sentimente de rușine. „Nu am acel ceas interior care să-mi spună cât timp a trecut”, a explicat ea. Abia la vârsta de 22 de ani, după diagnosticarea cu ADHD, a aflat că problema ei are un nume: orbire temporală în ADHD. Explicația neuropsihologică Conceptul de orbire temporală în ADHD a fost descris încă din 1997 de neuropsihologul Russell Barkley, care a folosit termenul de „miopie temporală”. Dificultatea este legată de funcțiile executive ale creierului, controlate de lobii frontali, responsabili de planificare, organizare și gestionarea timpului, arată Euronews. Psihoterapeuta Stephanie Sarkis subliniază că diferența majoră constă în impactul funcțional. „Oricine poate întârzia ocazional, dar în ADHD vorbim despre o afectare care influențează munca, viața de familie, relațiile sociale și gestionarea banilor”, explică ea. Orbirea temporală în ADHD este, așadar, parte dintr-un tablou mai larg de simptome. Diagnostic sau comportament învățat? Specialiștii avertizează că orbirea temporală în ADHD nu trebuie confundată cu alte cauze ale întârzierii. Terapeutul Jeffrey Meltzer explică faptul că unele persoane evită să ajungă prea devreme din cauza anxietății sociale sau a disconfortului provocat de conversațiile superficiale. Altele folosesc întârzierea ca o formă de recâștigare a controlului asupra propriei vieți. Există însă și situații în care latența este legată de un sentiment de superioritate sau de lipsă de respect față de timpul celorlalți. În aceste cazuri, comportamentul nu are legătură cu orbirea temporală în ADHD, ci cu trăsături de personalitate și atitudini problematice. Soluțiile recomandate Indiferent de cauză, experții subliniază că responsabilitatea față de impactul asupra celorlalți rămâne. Instrumentele folosite pentru gestionarea orbirii temporale în ADHD pot fi utile oricui are dificultăți de organizare a timpului: utilizarea ceasurilor inteligente, alarme multiple, fragmentarea sarcinilor și evitarea supraîncărcării programului. Alice Lovatt a descoperit că rutina ei de dimineață, estimată inițial la 20 de minute, dura în realitate 45. Deși metodele nu funcționează perfect de fiecare dată, ea spune că a devenit mult mai fiabilă. Orbirea temporală în ADHD poate fi gestionată, chiar dacă nu complet eliminată.
Fructe de pădure sau citrice? Care susțin mai eficient imunitatea
Întărirea imunității prin alimentația zilnică rămâne o prioritate, mai ales în sezonul gripal sau în perioadele de stres accentuat. Fructele bogate în vitamina C, antioxidanți și fibre joacă un rol esențial în apărarea organismului. Printre cele mai populare opțiuni se numără fructele de pădure și citricele, care susțin imunitatea în mod complementar, nu concurențial, potrivit IndiaToday. Conținutul de vitamina C și susținerea zilnică a imunității Citricele sunt considerate, în general, cele mai sigure surse de vitamina C. O portocală medie furnizează aproximativ 70 mg de vitamina C, acoperind cea mai mare parte din necesarul zilnic și susținând producția de globule albe și protecția barierei pielii. Și fructele de pădure oferă cantități semnificative de vitamina C, însă nivelul variază în funcție de tip. O cană (aproximativ 150 de grame) de căpșuni conține aproximativ 85 mg de vitamina C, mai mult decât o portocală, în timp ce afinele oferă circa 14 mg per cană. Deși citricele sunt mai constante, fructele de pădure pot furniza doze la fel de ridicate, în funcție de fructul ales. Antioxidanți și protecție imunitară pe termen lung Fructele de pădure sunt deosebit de bogate în antioxidanți precum antocianinele, quercetina și acidul elagic. Acești compuși reduc inflamația și protejează celulele de stresul oxidativ, contribuind la o imunitate mai rezistentă în timp. Citricele sunt bogate în flavonoide precum hesperidina și naringenina, cu rol important în susținerea sistemului imunitar și a circulației. Totuși, fructele de pădure oferă un spectru mai larg de polifenoli, asigurând o protecție celulară mai extinsă. Fibre, sănătatea intestinală și porții practice Sănătatea intestinului este strâns legată de imunitate, iar fructele de pădure sunt bogate atât în fibre solubile, cât și insolubile. O porție de 150 de grame (aproximativ o cană) conține 50-85 de calorii, fiind ideală pentru gustări sau micul dejun. Citricele, precum o portocală sau un grepfrut mediu, au de obicei 60-80 de calorii și oferă fibre atunci când sunt consumate întregi. Ambele categorii sunt ușor de integrat zilnic în alimentație. Citricele oferă un aport rapid și constant de vitamina C, în timp ce fructele de pădure susțin imunitatea pe termen lung prin antioxidanți și fibre. Combinate, acestea asigură cel mai eficient sprijin pentru sistemul imunitar.
De ce corpul femeilor reacționează diferit la alcool față de corpul bărbaților
Câteva efecte nefericite ale egalității de gen: femeile beau la fel de mult ca bărbații, însă corpurile lor, care nu au aflat că sunt egale cu ale bărbaților, reacționează într-un mod cu totul diferit de al acestora. Femeile care beau din facultate și care, la un moment dat, vor să se lase, descoperă cu surprindere că au simptome de sevraj extrem de violente. Constată cu uimire cum au devenit captivele unui hoț pe care, ani de-a rândul, și l-au imaginat prieten: paharul de vin. Sau de cocktail. Sau de orice, alcool să fie. Femeile beau cot la cot cu bărbații Da, bărbații sunt mai predispuși să moară de la alcool decât femeile, dar la femei se întâmplă altă treabă: beau cot la cot cu bărbații, fără să realizeze la ce-și supun corpul. În 2024, mortalitatea cauzată de alcool la femei a crescut cu o rată de 35%, în timp ce la bărbați a crescut cu doar 27%. Un sondaj american recent a scos în evidență că 45% dintre femei au băut alcool luna trecută, comparativ cu 50% dintre bărbați, iar femeile cu vârste cuprinse între 30 și 40 de ani beau acum mai mult ca bărbații. Alcoolul este un drog, la fel ca alte droguri, doar că el e legal și accesibil. Alei întregi de rafturi cu alcool sunt amenajate apetisant de supermarketuri, fără să țină cont de faptul că alcoolul produce mai multe victime decât drogurile ilegale. Alcoolul e drog legal, deși face mai multe victime ca drogurile ilegale Dacă ilegalele sunt considerate tabu, alcoolul e drogul ăla despre care toată lumea vorbește în gura mare, ingredientul suprem al petrecerilor și al evenimentelor de tot felul. Într-un mod cu totul ironic, acest drog legal beneficiază de tot marketingul din lume, de toate ușile deschise, de cea mai mare înțelegere posibilă. „Legal, accesibil, nu te vorbește nimeni de rău, îți curmă inhibițiile”, spun femeile participante la studiile despre consumul de alcool. Alcoolul nu discriminează. Alcoolu nu ține cont de rasă, de realitățile socioeconomice, de stilul de viață, de educație, de vârstă. Vârsta la care femeile încep să bea într-un mod viguros scade din ce în ce mai mult, pentru că aproape toate culturile au o atitudine permsiviă față de alcool, iar denumirile simpatice, aparent inofensive, invită și ele la consum: „suc de mami”, „lichid pentru curaj”, „Mimosa”, „orgasm pe plajă”… nimic periculos, doar distracție și amuzament. Însă corpul femeilor plătește un preț mult mai mare decât cel al bărbaților: au risc mai mare decât al bărbaților să dezvolte boli cardiovasculare, risc mai mare de accident vascular cerebral și anevrism, risc mai mare să dezvolte cancere ale sânului sau ale creierului. Studille avansate explică de ce se întâmplă asta: din cauza faptului că femeile au mai mult țesut adipos și apă mai puțină decât bărbații cu greutate similară, ceea ce duce la o concentrație de alcool în sânge mai mare și mai persistentă. Femeile au mai puține enzime de metabolizare a alcoolului, iar fluctuațiile lor hormonale joacă un rol deosebit de important în descompunerea acestuia. Femeile care beau alcool sunt mult mai predispuse să dezvolte un număr mai mare de probleme medicale și la niveluri de alcool mult mai scăzute decât bărbații. Începutul dezastrului Două băuturi pe zi par inofensive, însă pentru femei, acestea pot fi începutul unui dezastru: ca femeie, poți să mori, literalmente, doar de la două pahare de vin consumate într-o seară. Bărbații au nevoie de trei băuturi minimum ca să dezvolte probleme, potrivit unei analize din 2023. Vorbim de insuficiență cardiacă sau hepatică bruscă, accidente de mașină, căderi, înec sau colaps pancreatic, mai ales dacă sunt consumate în combinație cu alte droguri. Un singur pahar pe zi consumat de femei crește riscul de cancer al sânului cu 9%. Mai adăugăm aici problemele de fertilitate, menopauza precoce, perturbări ale sistemului imunitar, creșterea riscului de infecții, reducerea ratei de vindecare a rănilor, insomnii, stări mentale dezechilibrate, depresii. Inconștientele care beau alcool în timpul sarcinii Consumul alcoolului în timpul sarcinii înseamnă probleme de dezvoltare fizică, cognitivă și comportamentală a fătului și a copilului în primii ani de viață. O femeie nu-și dă seama cât bea și este mai puțin dispusă să ceară ajutor față de un bărbat. Dacă două persoane, un bărbat și o femeie, beau o sticlă de vin seara, la cină, fiecare dintre ei va fi băut două porții și jumătate, ceea ce înseamnă că femeia va fi băut mai mult decât bărbatul, din cauza cantității reduse de apă din organismul ei.
Continentele Pământului pierd apă dulce într-un ritm alarmant. Avertismentul Băncii Mondiale
Conform concluziilor, în fiecare secundă, continentele pierd un volum de apă dulce echivalent cu patru bazine olimpice, un fenomen care amenință securitatea alimentară, ecosistemele și stabilitatea economică globală, scrie Science Alert. Datele din spatele raportului Raportul Băncii Mondiale analizează modificările gravitaționale ale Pământului cauzate de deplasarea apei, completate cu date economice și de utilizare a terenurilor din ultimele două decenii. Cercetătorii au constatat că pierderea anuală medie de apă dulce de pe continente reprezintă aproximativ 3% din „venitul” net global din precipitații. În regiunile aride și semi-aride, pierderile ajung însă la 10%, afectând sever zone precum Asia de Sud. Zonele în care agricultura este principalul sector economic, precum Africa Subsahariană și Asia de Sud, sunt printre cele mai expuse. Conform raportului, șocurile de secetă reduc anual între 600.000 și 900.000 de locuri de muncă doar în Africa Subsahariană, afectând în special fermierii fără pământ și alte grupuri vulnerabile. Efectele se propagă și la nivel global, deoarece multe țări depind de importurile alimentare din regiunile aflate în proces de aridizare. Continentele Pământului pierd apă dulce, cu efecte dramatice asupra ecosistemelor Uscarea continentală crește frecvența și severitatea incendiilor de vegetație, mai ales în zonele cu biodiversitate ridicată. Cel puțin 17 dintre cele 36 de regiuni globale de biodiversitate, inclusiv Madagascar, părți din Asia de Sud-Est și Brazilia, prezintă o scădere constantă a disponibilității apei dulci și un risc crescut de incendii. Principala cauză a acestui fenomen este extracția excesivă a apelor subterane, un sector slab reglementat la nivel global. Pe fondul schimbărilor climatice, pe măsură ce solurile se usucă și ghețarii se retrag, presiunea asupra apelor subterane este în continuă creștere. Soluții propuse pentru agricultură Raportul arată că agricultura este responsabilă pentru 98% din amprenta globală a apei. Îmbunătățirea eficienței utilizării apei pentru 35 de culturi-cheie, precum grâul și orezul, ar putea economisi suficientă apă pentru a acoperi nevoile anuale a 118 milioane de persoane. Soluțiile includ tehnologii de irigație inteligente, utilizarea inteligenței artificiale, relocarea culturilor și politici mai stricte privind extracția apelor subterane.
Un mecanism ascuns al creierului ar putea încetini evoluția bolii Alzheimer
Cercetători din Suedia și Japonia au identificat un mecanism ascuns al creierului care contribuie la eliminarea plăcilor asociate bolii Alzheimer, scrie IDR. Descoperirea oferă noi indicii despre modul în care sistemele naturale de „curățare” ale creierului ar putea fi reactivate pentru a încetini declinul cognitiv. Oamenii de știință au constatat că doi receptori cerebrali specifici joacă un rol esențial în eliminarea beta-amiloidului, proteina toxică implicată în Alzheimer. Prin activarea acestor receptori la șoareci, cercetătorii au stimulat o enzimă naturală care descompune plăcile și au observat îmbunătățiri ale memoriei, fără efecte adverse majore. Rezultatele sugerează o posibilă alternativă mai simplă și mai accesibilă la terapiile actuale bazate pe anticorpi. O enzimă-cheie a cărei eficiență scade în timp Boala Alzheimer este determinată, parțial, de acumularea plăcilor de beta-amiloid, care perturbă comunicarea dintre celulele nervoase. Principala enzimă responsabilă de degradarea beta-amiloidului este neprilizina, însă activitatea acesteia scade semnificativ odată cu înaintarea în vârstă. Pe măsură ce nivelurile de neprilizină se reduc, creierul devine mai vulnerabil în fața acumulării proteinelor toxice. Cercetătorii s-au concentrat asupra semnalizării somatostatinei, un sistem cunoscut pentru influența sa asupra neprilizinei, pentru a identifica receptorii implicați exact. SST1 și SST4 funcționează ca un comutator dublu de control Folosind șoareci modificați genetic, oamenii de știință au descoperit că doi receptori, denumiți SST1 și SST4, acționează împreună pentru reglarea neprilizinei. Atunci când ambii receptori au fost eliminați, nivelurile de neprilizină au scăzut drastic în hipocamp, o regiune esențială pentru memorie. Această scădere a dus la acumularea accentuată de beta-amiloid și la deficite de memorie vizibile la animale. Șoarecii cărora le lipsea doar unul dintre receptori nu au prezentat aceste efecte, ceea ce subliniază importanța acțiunii lor combinate. Tratamentul medicamentos arată rezultate promițătoare la șoareci Echipa a testat un compus care stimulează ambii receptori într-un model preclinic de boală Alzheimer. După câteva luni de tratament, nivelurile de neprilizină au crescut, iar plăcile amiloide s-au redus semnificativ. De asemenea, șoarecii tratați au prezentat semne de îmbunătățire a memoriei și reducere a anxietății, simptome frecvente în modelele de Alzheimer. Important este că substanța a ajuns eficient la nivelul creierului și nu a produs toxicitate detectabilă. Spre terapii Alzheimer mai simple și mai accesibile Tratamentele actuale pentru Alzheimer se bazează în mare parte pe anticorpi, care sunt costisitori și dificil de administrat. Cercetătorii consideră că țintirea acestor receptori ar putea duce la dezvoltarea unor tratamente sub formă de pastile, mai ușor de produs și utilizat. Deoarece SST1 și SST4 fac parte dintr-o familie de receptori bine studiată în farmacologie, ei reprezintă o țintă atractivă pentru cercetări viitoare.
Fiert, prăjit sau poșat? Care este cea mai sănătoasă metodă de gătire a ouălor, potrivit nutriționiștilor
Ouăle sunt un aliment de bază în dietă, însă specialiștii spun că modul de preparare contează la fel de mult ca frecvența consumului, potrivit DailyMail. Britanicii consumă, în medie, aproape 200 de ouă de persoană pe an, ceea ce le face una dintre cele mai populare surse de proteine. Mult timp criticate pentru conținutul de colesterol și riscurile legate de salmonella, ouăle sunt astăzi recunoscute de nutriționiști drept un aliment bogat în nutrienți, atunci când sunt gătite corect și consumate cu moderație. De ce ouăle nu mai sunt considerate un risc pentru sănătate Experții în nutriție spun că ouăle au fost acuzate pe nedrept de favorizarea bolilor de inimă în studiile vechi, care nu făceau diferența între ele și dietele nesănătoase în ansamblu. Cercetările moderne arată că ouăle oferă proteine de înaltă calitate, vitaminele B și D, precum și vitamina A ușor de absorbit, având în același timp puține calorii și un conținut redus de sare. Programele de vaccinare a găinilor au redus drastic riscul de salmonella, făcând gălbenușurile moi și mult mai sigure decât în trecut. Metodele de gătire care păstrează cel mai bine nutrienții Ouăle fierte ocupă primul loc în clasamentele specialiștilor, deoarece nu adaugă grăsimi suplimentare și păstrează profilul nutritiv natural. Ouăle fierte moi mențin compuși sensibili la căldură, precum colina și luteina, importanți pentru sănătatea creierului și a ochilor, în timp ce ouăle fierte tari maximizează absorbția proteinelor. Ouăle poșate sunt imediat următoarele, deși albușul insuficient gătit poate reduce ușor absorbția proteinelor, iar sarea adăugată crește aportul de sodiu. Gătirea blândă versus temperaturile ridicate Ouăle gătite „coddled” sau „bain-marie” (ouă gătite lent în apă fierbinte, fără a fi fierte) și cele coapte sunt, de asemenea, bine cotate, datorită temperaturilor mai scăzute care protejează vitaminele și grăsimile sănătoase. Coacerea ouălor încurajează adesea asocierea lor cu legume sau leguminoase, sporind aportul de fibre și valoarea nutrițională a mesei. Preparatele precum shakshuka sunt evidențiate ca opțiuni echilibrate, care combină ouăle cu ingrediente bogate în antioxidanți. Unde pierd teren ouăle jumări și cele prăjite Ouăle prăjite (ouă ochiuri, omletă, ouă jumări) ocupă ultimul loc din cauza temperaturilor ridicate, care pot oxida grăsimile și colesterolul, afectând în timp sănătatea cardiovasculară. Ouăle jumări pot fi sănătoase dacă sunt gătite lent și cu puțină grăsime, însă untul și smântâna cresc semnificativ cantitatea de grăsimi saturate. Specialiștii recomandă folosirea grăsimilor stabile, evitarea supraîncălzirii uleiului și limitarea timpului de prăjire. Gălbenușul și colesterolul Nutriționiștii descurajează ferm eliminarea gălbenușului, care conține majoritatea vitaminelor, antioxidanților și grăsimilor sănătoase. Pentru majoritatea oamenilor, colesterolul alimentar din ouă nu reprezintă o problemă majoră, însă persoanele cu afecțiuni specifice ar trebui să-și monitorizeze consumul în contextul dietei generale. Concluzia experților este că ouăle rămân un aliment accesibil, versatil și extrem de nutritiv, iar moderația și metoda de gătire sunt factorii-cheie pentru impactul lor asupra sănătății.
O nouă formă de diabet a fost recunoscută oficial. Diabetul de tip 5 nu este legat de obezitate sau de stilul de viață
Diabetul de tip 5 este rar discutat sau cercetat. Cu toate acestea, estimările arată că această formă afectează până la 25 de milioane de persoane în întreaga lume, în special în țările cu venituri mici și medii, unde accesul la îngrijiri medicale este limitat. Potrivit Science Alert, acest tip de diabet a fost descris pentru prima dată în 1955 în Jamaica. În anii ’80 a fost recunoscut de OMS în anii 1980, însă diagnosticul a creat controverse. Timp de șapte decenii, oamenii de știință au dezbătut dacă diabetul de tip 5 există cu adevărat. În 1999, OMS a retras clasificarea din cauza lipsei de dovezi. Până în prezent, nu există un consens privind modul de diagnosticare a diabetului de tip 5 sau modul de tratare a acestuia. Cauza diabetului de tip 5 Spre deosebire de diabetul de tip 1, 2, 3c și gestațional, diabetul de tip 5 nu este legat de obezitate, stilul de viață, sarcină sau sistemul imunitar. Cu toate acestea, diabetul de tip 5 pare să provină din malnutriție. Această formă de diabet este cunoscută cu denumirea de diabet zaharat asociat malnutriției (MRDM), însă este adesea diagnosticată eronat ca fiind de alt tip. Potrivit sursei citate, rezistența la insulină nu pare să fie cauza principală a diabetului de tip 5. În acest sens, tratamentele deja existente pentru celelalte forme de diabet ar putea să nu fie de ajutor. În ultimii ani, numeroase studii pe animale și oameni au arătat că deficiențele cronice de nutrienți pot avea efecte pe tot parcursul vieții asupra pancreasului, capacitatea acestuia de a secreta insulină și de a echilibra nivelul zahărului din sânge fiind perturbată.
Cele cinci semne care apar pe pielea ta și care ar putea indica faptul că rinichii tăi nu funcționează corect
Fără îndoială, rinichii sunt unul dintre cele mai importante organe din corpul uman, deoarece sunt responsabili de filtrarea sângelui și eliminarea toxinelor din piele. Cu toate acestea, atunci când aceștia cedează, consecințele încep să apară rapid. Una dintre cele mai frecvente manifestări este prin piele, așa că recunoașterea acestor semne este esențială pentru a aborda afecțiunea la timp, notează El Economista. Astfel, pielea extrem de uscată este unul dintre cele mai frecvente simptome, o afecțiune cunoscută sub numele de xeroză. Rinichii controlează glandele sudoripare și sebacee, așa că atunci când acestea nu funcționează corect, uscăciunea este frecventă. Hidratarea adecvată, atât internă, cât și externă, este esențială pentru a preveni această problemă. Mâncărimea pielii, erupții cutanate și dificultăți de somn Pielea uscată este adesea însoțită de mâncărime intensă, numită prurit uremic, care afectează mai mult de jumătate dintre pacienții cu probleme renale. Pe lângă semnele care apar adesea în urma scărpinatului, această mâncărime provoacă dificultăți de somn, ceea ce, la rândul său, afectează funcționarea zilnică. În cazurile de boală renală avansată, sunt frecvente micile erupții cutanate. În aceste cazuri, controalele regulate, împreună cu o igienă bună, sunt esențiale pentru a preveni răspândirea acestora în alte părți ale corpului. Retenție de lichide și hiperpigmentarea pielii Retenția de lichide și sodiu la nivelul ochilor, gleznelor sau mâinilor este, de asemenea, un indiciu al afectării renale, care poate provoca umflături semnificative. Gestionarea greutății, împreună cu reducerea aportului de sare și ridicarea picioarelor deasupra nivelului inimii, pot fi unele dintre cele mai eficiente remedii. În cele din urmă, în mai mult de jumătate din cazuri, apare și hiperpigmentarea pielii, în special în zonele cele mai expuse la soare. Depunerea de produse reziduale în organism, pierderea hormonilor renali și anemia sunt unele dintre cele mai frecvente cauze. Pentru a preveni acest lucru, este ideal să protejați pielea în mod adecvat de expunerea la soare și să creșteți consumul de alimente bogate în fier.