Un dispozitiv inteligent cu AI vindecă rănile cu 25% mai rapid decât tratamentul obișnuit
Rezultatele preclinice arată că rănile se vindecă cu aproximativ 25% mai rapid decât cu tratamentul standard. Dispozitivul funcționează ca un „sistem în buclă închisă” – unul dintre primele de acest gen pentru vindecarea rănilor. Are o cameră minusculă integrată care fotografiază rana la fiecare două ore, iar imaginile sunt analizate de un „medic AI” care diagnostichează stadiul de vindecare, conform medicalxpress. Cum funcționează dispozitivul AI Când AI-ul detectează întârzieri în procesul de vindecare, aplică automat tratament: fie administrează medicamente prin bioelectronică, fie generează un câmp electric pentru a îmbunătăți migrarea celulelor către închiderea rănilor. Medicamentul folosit este fluoxetina, care controlează nivelurile de serotonină din rană și reduce inflamația. AI-ul determină doza optimă și intensitatea câmpului electric necesar pentru fiecare caz în parte. „Sistemul nostru preia toate semnalele de la corp și, cu intervenții externe, optimizează procesul de vindecare”, explică Marco Rolandi, liderul echipei de cercetare. Dispozitivul se atașează pe un bandaj comercial obișnuit și transmite date către o interfață web securizată, permițând medicilor să monitorizeze progresul și să intervină manual când este necesar.
Cazurile de bacterii de coșmar sunt în creștere în Statele Unite
Bacteriile dificil de tratat din cauza așa-numitei gene NDM au determinat în principal această creștere, au scris cercetătorii CDC într-un articol publicat luni în Annals of Internal Medicine. Doar două antibiotice sunt eficiente împotriva acestor infecții, iar medicamentele sunt scumpe și trebuie administrate prin perfuzie intravenoasă, au spus cercetătorii, potrivit AP. Bacteriile cu această genă erau considerate odată exotice, asociate cu un număr mic de pacienți care primeau îngrijiri medicale în străinătate. Deși numărul cazurilor este încă mic, rata cazurilor din SUA a crescut de peste cinci ori în ultimii ani, au raportat cercetătorii. Un pericol grav „Creșterea numărului de NDM în SUA reprezintă un pericol grav și este foarte îngrijorătoare”, a declarat David Weiss, cercetător în domeniul bolilor infecțioase la Universitatea Emory, într-un e-mail. Este probabil ca multe persoane să fie purtători necunoscuți ai bacteriilor rezistente la medicamente, ceea ce ar putea duce la răspândirea în comunitate, au afirmat oamenii de știință de la CDC. Acest lucru s-ar putea întâmpla în cabinetele medicilor din toată țara, deoarece infecțiile considerate mult timp de rutină și ușor de tratat, cum ar fi infecțiile tractului urinar, ar putea deveni probleme cronice, a declarat dr. Maroya Walters, unul dintre autorii raportului. Rezistența la antimicrobiene apare atunci când germenii, cum ar fi bacteriile și ciupercile, dobândesc puterea de a combate medicamentele concepute pentru a le distruge. Utilizarea abuzivă a antibioticelor a fost un motiv important pentru această creștere – prescripțiile incomplete sau inutile, care nu au distrus germenii, i-au făcut mai puternici. În ultimii ani, CDC a atras atenția asupra „bacteriilor de coșmar” rezistente la o gamă largă de antibiotice. Acestea includ carbapenemele, o clasă de antibiotice considerate ultima soluție pentru tratamentul infecțiilor grave. Cercetătorii au colectat date din 29 de state care efectuează testele necesare și raportează bacteriile rezistente la carbapeneme. Ei au numărat 4.341 de cazuri de infecții bacteriene rezistente la carbapeneme din aceste state în 2023, dintre care 1.831 erau de tipul NDM. Cercetătorii nu au precizat câte persoane infectate au decedat. Rata infecțiilor rezistente la carbapeneme a crescut de la puțin sub 2 la 100.000 de persoane în 2019 la peste 3 la 100.000 în 2023, o creștere de 69%. Dar rata cazurilor de NDM a crescut de la aproximativ 0,25 la aproximativ 1,35, o creștere de 460%, au spus autorii. Un cercetător care nu a participat la studiu a afirmat că această creștere este probabil legată de pandemia de COVID-19. „Știm că a existat o creștere enormă a utilizării antibioticelor în timpul pandemiei, astfel încât acest lucru se reflectă probabil în creșterea rezistenței la medicamente”, a afirmat dr. Jason Burnham, cercetător la Universitatea din Washington, într-un e-mail. Numărul înregistrat de CDC reprezintă doar o imagine parțială Multe state nu testează și nu raportează toate cazurile. Chiar și în statele care fac acest lucru, cazurile tind să fie în rândul pacienților spitalizați suficient de bolnavi pentru a justifica teste speciale. De asemenea, multe spitale nu sunt în măsură să efectueze testele necesare pentru a detecta anumite forme de rezistență genetică. Cercetătorii CDC nu au avut date din unele dintre cele mai populate state, inclusiv California, Florida, New York și Texas, ceea ce înseamnă că numărul absolut de infecții din SUA „este cu siguranță subestimat”, a spus Burnham.
Anunțul uimitor făcut de Trump / Legătura dintre Tylenol și autism / Experții reacționează cu scepticism
La un eveniment programat pentru luni în Biroul Oval, Donald Trump este așteptat să facă o declarație controversată privind utilizarea analgezicului Tylenol în timpul sarcinii. Potrivit BBC, președintele ar urma să ridice îngrijorări legate de siguranța Tylenolului în sarcină, sugerând o posibilă asociere între folosirea acestuia și apariția autismului la copii. Tylenol este una dintre cele mai cunoscute mărci de analgezice din Statele Unite și Canada, utilizată pentru reducerea durerii și a febrei. Substanța sa activă este acetaminofenul, cunoscut în afara Americii de Nord sub denumirea de paracetamol – un compus considerat de mult timp drept una dintre opțiunile sigure de tratament pentru femeile însărcinate. Trump a anunțat deja că va face un „anunț uimitor” Duminică, la o slujbă comemorativă pentru activistul conservator Charlie Kirk, Trump a anunțat că urmează să facă un „anunț uimitor” privind autismul, susținând că problema este „scăpată de sub control”, dar că „s-ar putea să avem acum o explicație”. Chiar dacă anumite studii au sugerat o posibilă asociere între expunerea prenatală la paracetamol și un risc crescut de tulburări de dezvoltare, precum autismul, experții avertizează că aceste rezultate sunt inconsistente și nu demonstrează o relație de cauzalitate: „Nu există dovezi solide sau studii convingătoare care să sugereze o relație cauzală”, a declarat Monique Botha, specialistă în psihologia socială și a dezvoltării, afiliată Universității Durham. Producătorul apără siguranța medicamentului Producătorul Tylenol, compania Kenvue, a respins categoric acuzațiile, afirmând într-un comunicat transmis BBC că „știința independentă și riguroasă arată clar că administrarea de acetaminofen nu cauzează autism”. Compania și-a exprimat „îngrijorarea profundă față de riscurile asupra sănătății femeilor însărcinate” pe care le-ar putea provoca astfel de afirmații nefondate. Kenvue a mai subliniat că acetaminofenul este considerat „cea mai sigură opțiune de calmare a durerii pentru femeile însărcinate”, adăugând că, în lipsa lui, acestea ar fi nevoite să aleagă „între a suferi de afecțiuni precum febra sau a apela la alternative mai riscante”. De aceeași părere sunt și organizațiile medicale americane. Colegiul American de Obstetrică și Ginecologie a subliniat că medicii din întreaga țară recomandă paracetamolul ca fiind una dintre puținele opțiuni sigure pentru femeile însărcinate, subliniind că „studiile realizate până acum nu oferă dovezi clare care să demonstreze o relație directă între utilizarea prudentă a acetaminofenului în orice trimestru de sarcină și problemele de dezvoltare fetală”. Harvard semnalează riscuri, dar nu recomandă interzicerea Totuși, o analiză realizată recent de către decanul Școlii de Sănătate Publică de la Harvard a concluzionat că ar putea exista un risc crescut de autism și alte tulburări neurodezvoltare atunci când copiii sunt expuși în uter la doze frecvente de paracetamol. Deși studiul Harvard indică un posibil risc crescut, cercetătorii nu recomandă interzicerea utilizării Tylenolului în sarcină. Ei sugerează, în schimb, prudență în ceea ce privește doza și perioada de administrare, subliniind că și febra netratată la gravide poate avea efecte negative asupra fătului. Cercetătorii: autismul nu are o singură cauză Pe de altă parte, un alt studiu publicat în 2024, care a analizat datele a peste două milioane de copii din Suedia și a folosit comparații între frați pentru a controla influențele genetice și de mediu, nu a găsit nicio legătură între expunerea prenatală la acetaminofen și apariția autismului. Studiul consolidează opinia predominantă în comunitatea medicală potrivit căreia autismul are cauze multiple, genetice și de mediu, și nu poate fi atribuit unui singur factor. În trecut, lideri ai mișcărilor conservatoare americane – inclusiv Robert F. Kennedy Jr., actual șef al Departamentului pentru Sănătate și Servicii Umane – au promovat teorii controversate și deseori demontate științific despre cauzele autismului. În luna aprilie, Kennedy a promis o „campanie masivă de testare și cercetare” pentru a identifica cauza autismului în doar cinci luni – o promisiune privită cu scepticism de comunitatea științifică, având în vedere complexitatea sindromului și deceniile de cercetări existente. Poate deveni periculos în supradozaj, spun medicii În doze corecte, paracetamolul este în general bine tolerat, spun medicii, dar administrarea excesivă, mai ales a formulelor cu durată lungă de acțiune, poate duce la reacții adverse grave, în special la nivel hepatic. Supradozajul sau combinarea necontrolată a diferitelor forme de paracetamol poate provoca leziuni hepatice severe, insuficiență hepatică acută, tulburări sangvine și, în cazuri extreme, intoxicație cu risc vital. „Trebuie să fim atenți la gramaj și la formulă, evitând a lua prea mult din preparatele de 625 miligrame sau 1 gram. Să-l evităm dacă avem anumite boli de ficat, de sânge, alergii cunoscute, luând doar pastile recomandate de medic. Să nu combinăm forme diferite de paracetamol, de exemplu prafuri solubile pentru stări virale cu tablete clasice sau comprimate efervescente, depășind doza fără să ne dăm seama”, atrag atenția medicii Spitalului Universitar de Urgență Militar Central.
Un pacient german s-a vindecat de HIV/SIDA cu un tratament complet revoluționar / Este a șaptea persoană din lume care a învins SIDA, dar mai e mult până departe
Un bărbat german s-a vindecat de HIV și devine, astfel, a șaptea persoană din lume care a învins SIDA, considerată incurabilă timp de patru decenii. Abordările de tratament au diferit de-a lungul vremii, însă cel mai eficient s-a dovedit a fi transplantul de celule stem, prin care s-a vindecat pacientul german. Tratamentul standard pentru HIV/SIDA era tratamentul de tip antiretroviral, care acționa doar asupra celulelor sistemului imunitar. Neajunsurile tratamentului antiretroviral Însă caracteristica celulelor infectate este că acestea fac cópii noi, virale și, prin urmare, virusul rămâne în aceste celule care poartă numele de rezervor viral. Orice celulă din rezervorul viral poate să înceapă să producă HIV, ceea ce înseamnă că, dacă pacientul întrerupe tratamentul, încărcătura virală se reface în câteva săptămâni. Oamenii de știință au încercat, ca alternativă la acest tip de tratament, transplantul cu celule stem, care are potențialul de a vindeca HIV în parte, pentru că necesită distrugerea sistemului imunitar cu chimioterapie și uneori cu radiații și înlocuirea acestuia cu celule sănătoase primite de la donator. Tehnologia CRISPR – o modalitate nouă de editare genetică Transplantul de celule stem este foarte complex. El are o rată de mortalitate de aprox. 10% și este recomandat doar în cazuri severe. În 2021, a fost aprobat primul studiu uman care testează tehnologia CRISPR (Clustered Regularly Interspaced Short Palindromic Repeats – repetiții palindromice regulat scurte, grupate și interspațiate) – o modalitate de editare genetică ce folosește virus adeno-asociat la o doză relativ mică. Această terapie a demonstrat capacitatea excizării ADN-ului proviral HIV în celule primare umane, precum și în mai multe modele animale, printre care primate non-umane. În 2024, în cadrul celei de-a 25-a Conferințe Internaționale SIDA de la Munchen, cercetătorii au dezvăluit că un pacient din Germania nu mai are HIV detectabil, după ce a fost tratat în 2015. Acesta devine a șaptea persoană din lume care s-a vindecat de HIV. A avut și puțin noroc! La cinci din cele șapte cazuri, medicii au găsit donatori care aveau defecte rare, naturale, în ambele copii ale unei gene, care dă naștere proteinei CCR5 pe suprafața celulelor imunitare. Majoritatea tulpinilor de HIV se atașează de această proteină pentru a trece în celule. În lipsa proteinei CCR5, celulele imunitare sunt rezistente la HIV. Donatorul de celule stem avea doar o copie a acestei gene, ceea ce înseamnă că, probabil, el are jumătate din cantitatea normală a acestei proteine. În plus, primitorul însuși avea o singură copie a genei – doi factori genetici care este posibil, spun oamenii de știință, să fi ajutat la vindecarea pacientului german de HIV. 1,3 milioane de infecții HIV/SIDA noi, raportate în fiecare an Aproximativ 1% din populația nativă nord-europeană are două cópii ale genei CCR5 și 16% dintre persoane au doar o copie. Cazul germanului este singurul caz de vindecare de HIV/SIDA în care donatorul a avut o singură mutație, mai degrabă decât dublă, lucru care ar putea să fie o componentă pozitivă pentru cercetările următoare. Cu toate acestea, oamenii de știință cad de acord că un vaccin ar fi cel mai bun mod de a pune capăt celor patruzeci de ani de HIV/SIDA, în contextul în care, în fiecare an, 1,3 milioane de infecții noi sunt raportate în fiecare an.
Un nou studiu ar putea să fi descoperit un tratament pentru ameliorarea durabilă a depresiei
Rezultatele spectaculoase ale unui studiu pe termen lung arată că efectele terapiei cu psilocibină împotriva depresiei pot dura ani de zile, contrastând puternic cu tratamentele tradiționale care necesită administrare zilnică, potrivit cercetărilor publicate de The Conversation. Studiul, făcut de echipe de la Ohio State University și Johns Hopkins University, a urmărit 24 de participanți care au primit tratament cu psilocibină în perioada 2019-2020. Participanții, cu vârste cuprinse între 21 și 75 de ani, au fost repartizați aleatoriu pentru a primi tratamentul fie imediat, fie după o întârziere de opt săptămâni. Protocolul de tratament a inclus două doze din compusul psihoactiv găsit în ciupercile magice, administrate la interval de două săptămâni, însoțite de 13 ore de sprijin psihoterapeutic specializat. Această abordare combinată diferă semnificativ de terapiile tradiționale prin intensitatea și durata redusă a intervenției. Când echipa de cercetători a efectuat evaluarea de urmărire după cinci ani, au descoperit că îmbunătățirile dramatice observate după primul an erau încă prezente și puternice. Din cei 18 participanți care au rămas în studiu, două treimi nu mai îndeplineau criteriile pentru diagnosticul de depresie, fără efecte secundare grave raportate. Transformările raportate de participanți au fost profunde și durabile. Un participant a descris schimbarea: „Fac mai multe activități care îmi plac. Viața mea din aceste zile este mult mai socială cu familia. Îmi ajut familia. Îmi ajut prietenii. Mă reconectez cu vechi prieteni”. Un alt participant a mărturisit: „Cred că sunt mai deschisă către recunoștință și mai deschisă către bucurie”, evidențiind schimbările psihologice profunde care persistă în timp. „Bucle de feedback comportamental pozitiv” Profesorul Petri Kajonius de la Universitatea Lund, autor al articolului din The Conversation, explică că cercetătorii sugerează că terapia declanșează „bucle de feedback comportamental pozitiv”. Această teorie propune că tratamentul ajută oamenii să dobândească perspective noi și înțelegeri emoționale care continuă să le aducă beneficii mult după terminarea terapiei, permițând dezvoltarea unor obiceiuri și relații mai sănătoase. Cercetările arată că multe persoane raportează schimbări de personalitate după experiențele psihedelice, în special o mai mare deschidere către experiențe noi, ceea ce ar putea explica durabilitatea efectelor terapeutice. Limitările studiului sunt însă semnificative și recunoscute de autori. Urmărirea pe cinci ani nu a avut grup de comparație, făcând imposibil să se determine dacă persoanele care s-au recuperat din depresie prin alte mijloace ar putea avea un succes similar pe termen lung. În plus, 11 dintre cei 18 participanți au raportat utilizarea antidepresivelor în perioada studiului, creând confuzie cu privire la factorul determinant al recuperării continue. Designul studiului ridică și alte întrebări metodologice importante. Nu este clar dacă beneficiile provin de la psilocibina în sine, de la cele 13 ore de psihoterapie extinsă sau de la combinația celor două. Studiul inițial nu a inclus grup placebo, ceea ce ridică întrebări despre influența așteptărilor asupra rezultatelor. În ciuda acestor provocări metodologice, alte cercetări prezintă o imagine similară a efectelor durabile ale psilocibinei asupra depresiei. Domeniul cercetării psihedelice, deși încă la început, arată în mod constant reduceri semnificative ale simptomelor depresiei după terapia asistată de psihedelice. La Universitatea Lund, echipa lui Kajonius explorează un teritoriu similar, inclusiv un studiu viitor despre psilocibina și anorexia, iar rezultatele preliminare sugerează că psihologia individuală joacă un rol crucial în beneficiile obținute din terapia psihedelică.
Cât timp trăiește o persoană după ce inima încetează să mai bată? Răspunsul profesorului Horațiu Moldovan
Ediția din 20 septembrie a podcastului „Altceva cu Adrian Artene” l-a avut ca invitat pe profesorul doctor Horațiu Moldovan, președinte al Societății Române de Chirurgie Cardiovasculară și al Romtransplant, dar și șef al Clinicii de Chirurgie Cardiovasculară de la Spitalul de Urgență din Capitală. În cadrul dialogului acestuia cu jurnalistul Adrian Artene, el a vorbit și despre transplantul de inimă și percepțiile publice legate de viață și moarte. În acest sens, profesorul Moldovan a subliniat că sfârșitul vieții nu este reprezentat de oprirea activității cardiace, ci a celei cerebrale. „Leziunea ireversibilă a creierului definește moartea individului, pierderea dimensiunii lui umane. Atunci, celelalte organe sunt încă funcționale și pot fi prelevate pentru transplant. Acesta este conceptul care stă la baza medicinei moderne”, a explicat profesorul Moldovan. Acesta a vorbit și despre existența unor concepte mai moderne în care inima poate fi preluată chiar într-o situație în care ea nu funcționează și să fie resuscitată”, fiind un „domeniu nou care este în curs de evaluare”. Cât timp mai trăiește un om după ce inima a încetat să bată Un aspect interesant în cadrul discuției a fost momentul în care profesorul doctor Horațiu Moldovan a fost întrebat cât timp mai trăiește o persoană după ce inima încetează să mai bată. „Dacă nu se intervine medical asupra ei, trei minute. Trei minute de viață în care inima nu bate. Din punct de vedere cultural, în mentalul colectiv, uneori ultima respirație este considerată simbolul morții”. Cu toate acestea, profesorul Moldovan subliniază că „nu oprirea activității cardiace definește asta (moartea – n.r.). El mai trăiește trei minute după, dar dacă este resuscitat. Cât timp pacientul este resuscitat, nu are activitate cardiacă, dar este viu. Este viu și biologic, este viu și juridic. Este evident că nu oprirea activității cardiace definește sfârșitul vieții, ci oprirea activității cerebrale”. Întreaga discuție poate fi urmărită mai jos:
Instrumentele medicale bazate pe AI minimalizează simptomele la femei și la minoritățile etnice
O serie de studii recente au descoperit că adoptarea modelelor de inteligență artificială în sectorul medical ar putea duce la decizii medicale părtinitoare, în sensul că simptomele la femei și la minoritățile etnice tind să fie minimalizate de aceste instrumente, scrie Financial Times. Concluziile cercetătorilor de la unele universități din SUA și Marea Britanie sugerează că instrumentele medicale bazate pe inteligență artificială și care sunt alimentate de LLM au tendința de a nu reflecta gravitatea simptomelor în rândul pacientelor de sex feminin, manifestând în același timp mai puțină „empatie” față de cele de culoare și asiatice. Multe spitale și medici din întreaga lume utilizează modele lingvistice de mari dimensiuni, printre care Gemini și ChatGPT, precum și aplicații medicale de luat notițe bazate pe inteligența artificială pentru a genera automat, printre altele, transcrieri ale vizitelor pacienților. Simptome minimalizate și recomandări reduse pentru femei și minorități etnice În luna iunie au fost efectuate mai multe cercetări de către Clinica Jameel a MIT. În urma acestora, s-a constatat faptul că GPT-4 de la OpenAI, Llama 3 de la Meta și Palmyra-Med – un LLM axat pe îngrijirea sănătății – recomandau un nivel mult mai scăzut de îngrijire pentru pacientele de sex feminin și sugerau unor pacienți să se trateze singuri acasă, în loc să solicite ajutor. Un alt studiu realizat de echipa MIT a arătat că GPT-4 și alte modele au generat răspunsuri care arătau mai puțină compasiune față de persoanele care aparțineau unor minorități etnice care căutau sprijin pentru probleme de sănătate mintală. Un rezultat similar a reieșit și în urma unei cercetare realizată de London School of Economics. Studiul a descoperit că modelul Gemma al Google a minimizat problemele fizice și mentale ale femeilor în comparație cu cele ale bărbaților atunci când a fost utilizat pentru a genera și rezuma notele de caz.
Un studiu danez sugerează că a fi prea slab poate fi mai riscant decât a avea kilograme în plus. Care ar putea fi explicația
Un studiu danez, care a avut la bază un eșantion de 85.000 de adulți, sugerează că riscul cel mai scăzut de deces nu se încadrează neapărat în intervalul tradițional „sănătos” al IMC. În schimb, rezultatele sugerează că persoanele cu IMC care ar fi clasificate în mod normal ca „supraponderali” par să aibă rezultate la fel de bune sau chiar mai bune decât cele cu IMC mai mic, scrie Science Alert. Ce arată datele Datele prezentate într-o lucrare de conferință la reuniunea anuală a Asociației Europene pentru Studiul Diabetului au arătat că subponderalitatea prezenta cel mai mare pericol. Persoanele cu un IMC sub 18,5 aveau o probabilitate de aproape trei ori mai mare de a muri prematur decât cele cu un IMC între 22,5 și 24,9. De asemenea, persoanele aflate la limita inferioară a intervalului „sănătos” se confruntau cu riscuri mai mari, cu un IMC între 18,5 și 19,9, care dubla probabilitatea de deces. La polul opus, persoanele cu un IMC între 25 și 35 – clasificate de obicei ca „supraponderali” sau „obezi”- nu au prezentat o creștere semnificativă a mortalității. Rezervele de grăsime pot ajuta organismul să facă față bolilor Studiul punctează faptul că rezervele de grăsime – adică acele kilograme în plus – pot ajuta organismul să facă față bolilor. De exemplu, pacienții care urmează tratamente împotriva cancerului, cum ar fi chimioterapia, tind să slăbească din cauza unor factori precum pierderea poftei de mâncare și modificări ale gustului. Cei care au mai multe rezerve de grăsime la început pot apela la ele, ajutând organismul să-și continue funcțiile esențiale. Pe de altă parte, o persoană mai slabă poate epuiza rapid rezervele, limitând astfel capacitatea organismului de a se recupera într-un timp mai scurt. Potrivit celor care au făcut studiul, o explicație ar putea fi faptul că participanții ar putea pierde în greutate din cauza unei boli subiacente și, prin urmare, ar putea fi boala în sine, mai degrabă decât pierderea în greutate asociată, cea care crește riscul de deces. Cu toate acestea, studiul a evidențiat și faptul că a fi slab nu este întotdeauna un lucru benefic, iar greutatea în plus nu este întotdeauna dăunătoare.
AI-ul medical prezice cancerul, diabetul și alte 998 de boli
Modelul numit Delphi-2M analizează istoricul medical al pacienților, factorii de stil de viață precum obezitatea, fumatul sau consumul de alcool, împreună cu vârsta și sexul acestora pentru a prezice ce s-ar putea întâmpla în următorul deceniu sau mai mult. Instrumentul s-a dovedit mai eficient în oferirea de predicții pentru afecțiuni cu modele de evoluție clare și consistente, cum ar fi anumite tipuri de cancer, atacuri de cord și septicemie, dar mai puțin fiabil pentru afecțiuni variabile precum problemele de sănătate mintală. Ewan Birney de la Laboratorul European de Biologie Moleculară a declarat că „viitorul – și acesta este peste cinci până la zece ani – este momentul în care medicii vor fi îmbunătățiți și susținuți de aceste instrumente sofisticate de inteligență artificială”. Modelul a fost creat și antrenat pe date anonimizate de la 400.000 de persoane din Biobanca Regatului Unit și testat pe date de la 1,9 milioane de pacienți din Registrul Național al Pacienților din Danemarca. Echipa speră că instrumentul va fi disponibil medicilor în următorii 5-10 ani pentru a ajuta la luarea deciziilor de prevenire, diagnostic și tratament, precum și pentru a identifica din timp pacienții cu risc ridicat.
Paul Negulescu, cercetător de origine română, a fost distins cu Nobelul american pentru cercetare medicală clinică
Premiile pentru Cercetare Medicală Clinică pe 2025 ale prestigioasei Fundații Lasker onorează trei oameni de știință pentru contribuțiile aduse la dezvoltarea unui tratament salvator nou al fibrozei chistice: Michael Welsh, Jesus Gonzalez și Paul Negulescu. Paul Negulescu este cercetătorul de origine română care a condus proiectul ce a culminat cu dezvoltarea unei combinații de trei medicamente care a transformat Fibroza Chistică într-o boală gestionabilă. Ce este Fibroza Chistică Fibroza Chistică este o boală genetică ce afectează mai multe organe (în special plămânii și sistemul digestiv). Ea este caracterizată de existența unei gene „defecte”, moștenite de la părinți, care îngroașă lichidele din organism, transformându-le într-un mucus gros și lipicios. În plămâni, acesta blochează căile respiratorii (ducând la respirație grea, tuse persistentă și infecții pulmonare), iar în sistemul digestiv blochează canalele din pancreas (astfel, enzimele nu mai ajung în intestin pentru a ajuta la descompunerea alimentelor, lucru ce are ca rezultat faptul că persoana afectată nu mai poate absorbi corect nutrienții), iar în glandele sudoripare este afectată transpirația (care are un conținut de sare mai mare decât normalul – de aceea unul dintre testele de diagnosticare a fibrozei chistice se numește „testul sudorii”). Mic istoric În anii ’30, patologul Dorothy Andersen a observat că pancreasul unor copii cu celiachie conținea chisturi pline cu lichid. Ea și-a dat seama că se confrunta cu o maladie distinctă și, în 1938, i-a dat denumirea de „fibroză chistică a pancreasului”. În ciuda acestui progres, viața cu această boală însemna tuse persistentă, respirație șuierătoare, intoleranță la efort, regimuri obositoare de curățare a plămânilor și spitalizări îndelungate. În anii ’80, cercetătorii au demonstrat că celulele epiteliale din glandele sudoripare, căile nazale și trahee ale persoanelor cu CF transportă ineficient ionii de clorură. În ’89, au identificat și secvențiat gena „defectuoasă”, pe care au numit-o cystic fibrosis transmembrane conductance regulator (CFTR). Ei au definit, de asemenea, cea mai frecventă eroare genetică — lipsa fenilalaninei — purtată de aproape 90% dintre persoanele cu CF. Abordarea inovatoare a echipei de cercetători Echipa de cercetători care a primit Premiul Lasker (supranumit și „Nobelul” american) a descoperit o abordare radicală – a mers la rădăcina problemei, adică la gena defectă, la proteina CFTR – poarta care reglează fluxul de sare și apă în interiorul și exteriorul celulelor, care la persoanele cu Fibroză Chistică, nu mai funcționează. Inovația echipei a constat în crearea unor medicamente noi, denumite modulatori CFTR, care acționează ca un fel de chei la o ușă defectă – o repară și o fac să funcționeze din nou. Efectul: secrețiile, care până atunci erau groase, devin subțiri și normale. Ce sunt Premiile Lasker La pacienții cărora li s-a administrat un astfel de tratament s-a observat o îmbunătățire vizibilă a funcției pulmonare și, prin urmare a calității vieții. Ei nu mai au nevoie de antibiotice, iar mulți pot avea o viață aproape normală. Acest lucru l-a făcut echipa de cercetători din care face parte și Paul Negulescu. Premiile Lasker sunt cele mai prestigioase distincții în domeniul științelor medicale, după Nobel. Ele sunt considerate un barometru excelent pentru viitorii câștigători ai Premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicină și onorează oameni de știință, medici, activiști care au adus contribuții majore la înțelegerea, diagnosticarea, tratarea și vindecarea bolilor. În mod tradițional, ele sunt acordate pentru trei categorii: Premiul pentru cercetare medicală fundamentală Lasker – DeBakey Premiul clinic pentru cercetare medicală Lasker – Bloomberg Premiul pentru servicii publice Lasker – Koshland O statistică impresionantă: peste 90% dintre câștigătorii Premiilor Lasker au primit ulterior și un Premiu Nobel și de aceea acest premiu se mai numește și „Nobelul American”. Pentru calendarul științific global, Premiile Lasker au un rol vital în recunoașterea și stimularea inovației în cercetarea biomedicală. Cine este Paul Negulescu Cercetătorul Paul Negulescu este fiul unor imigranți români – prima generație de imigranți care a plecat din România după cel de-al Doilea Război Mondial și s-a stabilit în Statele Unite. Tatăl său a fost chirurg, mama sa – o talentată poliglotă, care se ocupa de afacerile clinicii tatălui său. Bunicul său pe linie maternă a fost Constantin Vișoianu, o figură marcantă în politica românească – jurist, diplomat, ministru de Externe în timpul Regelui Mihai I. Paul Negulescu este, în prezent, cercetător la Vertex Pharmaceuticals.